Curtea Internationala de Justitie a Organizatiei Natiunilor Unite

Curtea Internationala de Justitie (CIJ), organul judiciar al ONU (art.92), isi are sediul la Haga in Palatul Pacii, iar parti in cauzele supuse spre solutionare acesteia nu pot fi decat statele.

Toti membrii Natiunilor Unite sunt ipso facto[i] parti la Statutul Curtii Internationale de Justitie, precum si alte state care sunt admise de Adunarea Generala a ONU, la recomandarea Consiliului de Securitate.

Curtea si-a inceput activitatea in 1946 cand a inlocuit Curtea Permanenta de Justitie Internationala.

Curtea functioneaza in conformitate cu prevederile Statutului sau la care subscriu automat toti membrii ONU.

CIJ este un organ cu caracter restrans alcatuita "dintr-un corp de judecatori independenti[ii]". Acestia sunt alesi, indiferent de cetatenia lor, dintre persoane cu inalte calitati morale, cu competenta in materie, alegere care trebuie "sa asigure reprezentarea marilor forme de civilizatie si principalele sisteme juridice ale lumii[iii]".

Astfel, in structura Curtii intra trei elemente:

- judecatorii permanenti, in numar de 15, sunt alesi de catre Adunarea Generala si Consiliul de Securitate au un mandat de 9 ani, cu posibilitatea realegerii lor.

- judecatorii ad-hoc sunt acei judecatori special desemnati pentru un litigiu determinat, misiunea lor incetand in momentul incheierii procesului si

- camerele Curtii constituite in conformitate cu dispozitiile art.26 din Statut[iv].

Curtea este condusa de un presedinte si un vicepresedinte alesi fiecare pentru o perioada de 3 ani. Membrii Curtii nu pot avea ocupatii politice, administrative sau profesionale si de asemenea, nu pot judeca nici un caz in care sunt implicati altfel decat in calitatea lor de judecatori.

Potrivit art. 36 al Cartei, "in competenta Curtii intra toate cauzele pe care i le supun partile, precum si toate chestiunile prevazute, in mod special, in Carta natiunilor Unite sau in tratatele sau conventiile in vigoare". Asadar, Curtea poate fi sesizata cu probleme de ordin juridic, exercitand doua competente diferite: competenta jurisdictionala si competenta consultativa.

Competenta jurisdictionala trebuie privita din doua puncte de vedere: ratione materiae (materie supusa jurisdictiei sale), deci are competenta numai pentru diferendele de ordin juridic, nu si de ordin politic si ratione personae (subiecte care au acces la jurisdictie) care acopera doar statele, situatie in care vom retine caracterul facultativ al jurisdictiei. Prin urmare, pentru statele care au acceptat jurisdictia Curtii acestea se vor conforma obligatoriu hotararii pronuntate de catre aceasta, hotararile sale fiind definitive si neputand fi atacate.

Daca o parte intr-un litigiu supus spre solutionare Curtii nu se supune deciziei finale luate de aceasta, cealalta parte poate apela la Consiliul de Securitate, care poate face recomandari sau poate decide masurile care sa conduca la aplicarea deciziei. Pentru statele care au declarat ca nu recunosc jurisdictia obligatorie a Curtii, decizia este facultativa.

Exprimarea consimtamantului unui stat cu privire la jurisdictia Curtii se poate face inainte si independent de aparitia unui diferend, poate rezulta din clauzele unor tratate bilaterale sau multilaterale, care stabilesc jurisdictia CIJ pentru solutionarea anumitor diferende (clauze compromisorii). Acceptarea jurisdictiei se poate face si ulterior printr-un acord numit compromis.

Potrivit art.36 alin.1 din Statutul Curtii diferendele juridice pe care Curtea le poate solutiona sunt: interpretarea unui tratat, orice problema de drept international, existenta unui fapt care a generat incalcarea unei obligatii internationale etc.

In conformitate cu Statutul sau, Curtea decide prin referire la conventiile internationale care stabilesc reguli recunoscute expres de statele contestatare, la obiceiul international ca dovada a practicii general acceptate ca drept, la principiile generale de drept recunoscute de state, precum si la deciziile judecatorilor si doctrina celor mai calificati oameni care lucreaza in domeniu, de diferite nationalitati.

Hotararile se iau cu majoritatea voturilor judecatorilor prezenti, cvorumul necesar fiind de 9, presedintele avand votul decisiv

Competenta consultativa rezulta din dispozitiile art.7 din Carta ONU, din calitatea sa de organ principal a organizatiei. Astfel, se pot adresa Curtii pentru acordarea de avize consultative in probleme de ordin juridic Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, institutiile specializate ONU si alte organe ale organizatiei autorizate in acest sens de Adunarea Generala.