FUNCTIILE GRUPURILOR DE INTERESE INTR-O SOCIETATE DEMOCRATICA

Functiile grupurilor de interese intr-o societate democratica

Impulsionarea cercetarii fenomenului grupurilor de interese s-a datorat in buna parte teoriei pluraliste, care a facut din pluralitatea si competitia lor elemente esentiale ale consolidarii si dezvoltarii democratiei. Treptat, grupurile de interese ajung sa fie considerate expresie a unei manifestari naturale a vietii politice, care nu contravine principiilor democratiei ci, dimpotriva, o stimuleaza.

Cercetatorii din SUA au ajuns la concluzia ca grupurile de interese ofera americanilor si o alta cale de participare intr-o democratie reprezentativa, in afara exercitarii dreptului de vot. In opinia americana, grupurile de interes servesc ca legaturi organizationale intre membrii lor si oficialii alesi sau numiti ai guvernamantului. Ceea ce le justifica existenta este rolul lor de a face ca membrii executivului, legislativului si ramurii judiciare a guvernamantului sa fie mai constienti de nevoile si preocuparile diferitelor segmente ale populatiei. Un aspect particular al teoriei americane a grupurilor de interese il constituie atentia deosebita acordata grupurilor de cetateni activisti (citizen activist groups) si practicii lobbyingului, analizata atat in context national, cat si la nivelul statelor uniunii.

Treptat, dupa cel de-al doilea razboi mondial, grupurile nu mai sunt considerate nici in Europa ca "devianti", ci ca un mijloc firesc de exprimare a indivizilor, recunoscandu-se astfel pluralitatea intereselor si legitimitatea exprimarii lor. In anii'60, valul scriitorilor pluralisti aduce in atentia publicului fenomenul grupurilor (group process) care domina politica moderna din Marea Britanie, constituind un suport real pentru democratie. In anii '70 '80 s-a constatat o brusca proliferare a grupurilor britanice, in special a celor interesate de problemele protectiei mediului si a animalelor, dar si a unor grupuri reprezentand interese "sectionale" (materiale). Ele au inceput sa influenteze politicile publice formulate de conducerea centrala sau locala si de Comunitatea Europeana.

In R.F.G., rolul grupurilor a devenit atat de important incat H. W. Ehrman vorbea deja in 1965 despre "democratia intereselor de grup de la Bonn"^[1]. In aceasta tara, este greu de gasit vreo sfera sociala sau vreo activitate privata care sa nu fie reprezentata in diverse forme de organizare. Lista Publica a Organizatiilor Inregistrate si a Reprezentantilor lor nu inscrie toate organizatiile, asociatiile, societatile, lobbyurile si alte grupuri de interese existente in Germania dar, conform estimarilor, ar fi active peste 2500 de grupuri independente organizational. Unele grupuri se prezinta in forma "organizatiilor -umbreala", cuprinzand mai multe organizatii in interiorul unei federatii. Cele mai multe dintre grupurile de interese nationale sunt afiliate la organizatii internationale-umbrela.

Si in democratia elvetiana grupurile de interes^[2] au ajuns sa exercite o mare influenta, guvernul si parlamentul neputandu-le ignora. Ele indeplinesc urmatoarele roluri: 1) contribuie la finantarea unui partid politic sau a altuia; 2) influenteaza alegerea candidatilor de catre partide; 3) influenteaza direct formarea vointei alegatorilor; initiaza referendumuri populare^[3]. In Elvetia, grupurile de interese au dobandit atat posibilitatea de a participa la pregatirea legilor, cat si pe aceea de a fi asociate la executarea lor. Constitutia a inscris obligativitatea ascultarii asociatiilor inainte de edictarea unei legi (procedura de consultare) si a implicarii lor in formularea unor proiecte de legi aflate intr-un stadiu pre-parlamentar. Frecvent, reprezentantii grupurilor se afla in comisiile de experti si au acces direct la guvern.

Paradoxal, Franta, o tara in care s-au manifestat poate cele mai mari rezerve in privinta caracterului benefic pentru democratie al grupurilor de presiune, ele fiind, dupa cum constata Georges Lavau, obiect de scandal si provocand o reactie moralizanta a adus, prin specialistii ei, o contributie notabila la dezvoltarea teoriei grupurilor. Analizele si tipologiile lui M. Duverger, George Burdeau, Jean Meynaud, Jaques Basso, Jean Charlot s.a. au o larga utilizare in sociologia si politologia contemporana.

In continutul functiilor grupurilor de interese propuse de Jean Meynaud se inscriu: a) activitatea de furnizare a unei informatii complete si circumstantiale; b) functia de consimtire-participare (consimtamantul exprimat fata de miscarile proiectate); c) canalizarea revendicarilor (rolul moderator)^[4]. Intre principalele functii ale grupurilor, intr-un raport care privilegiaza parteneriatul etatic, Jaques Basso si Michelle Ruffat mentioneaza: a) functia de reprezentare; b) functia de gestiune; c) functia de revendicare; d) functia de aparare, in profitul membrilor lor^[5].