|
|
|
Conturarea proiectului viitoarei Constitutii Europene
Inca de la Maastricht ratificat de statele Uniunii Europene in 1992 si intrand in vigoare un an mai tarziu 1993, primul la care s-a discutat in mod special extindinderea Uniunii Europene spre Europa Centrala si de Est s-a pus in discutie si aderarea la o forma comuna de normativism intrezarindu-se astfel posibilitatea elaborarii unei legi fundamentale comune in plan european care sa corespunda necesitatilor ivite in planul cooperarii interstatale dupa procesul de largire. Aceasta a fost pusa in discutie in stransa interdependenta cu reforma interstatala si cu capacitatea organismelor europene de a face fata unirii numarului mai mare de state in cazul extinderii acestui organism.
Uniunea Europeana trebuie sa fie pregatita pentru procesul de extindere, acesta neputandu-se realiza fara legiferarea prin intermediul Constitutiei Europene fara ca toate organismele comunitare sa se situeze in apropierea unei compatibilitati si a unei structuri de compatibilitate intre ele. Nu putem vorbi de o Uniune Europeana eficienta fara a exista o structura bine pusa la punct intre statele membre, cu o conditie, era imperios necesara, datorita diversitatii mozaicului european si planurilor legate de o structura asociativa cat mai productiva.
Rolul Constitutiei Europene, statutul si rolul Parlamentului European, atributiile celorlalte organisme executive europene, erau lucruri care-n 1992 trebuiau puse in stransa legatura cu extinderea acestui organism[1]
Participarea la aceste discutii inclusiv a statelor asociate era prefigurata inclusiv de sumit-ul de la Maastricht, ea fiind abordata ulterior, fie cand s-a vorbit de respectul fata de minoritatile nationale ale fiecarui stat in parte, fie de libertate, aceste toate activitati constituindu-se dupa opinia lui Valery Giscard d'Estaing care a fost presedintele Conventiei Europene de elaborare a proiectului de Constitutie, care considera ca reforma institutionala a Uniunii Europene trebuie sa fie primordiala in elaborarea noii Constitutii. El s-a referit si la principalele prevederi pe care ar trebui sa le aiba Constitutia Europeana la sferele vietii cotidiene pe care ar trebui sa le cuprinda,la structura decizionala in plan executiv al Uniunii Europene cat si la definirea mai clara a atributiilor conducerii in plan european. Totodata in conturarea proiectului Constitutiei Europene s-a pus un accent deosebit pe legatura care trebuie sa existe intre structurile de decizie si electorale europene, pentru ca pana acum doar Parlamentul European reprezinta singurul organism care este ales in mod direct de cetatenii Uniunii Europene.
Care va fi in viitor rolul Comisiei Europene? Va avea sau nu acum pentru presedintele ales perioade mai mari de timp sau se va mentine presedintia prin rotatie? Sunt doar cateva intrebari care persista si-n acest moment.
In diferitele sumituri s-au analizat si modalitatile de exprimare a diferitelor state membre atat la nivelul puterilor europene cat si la nivelul statelor proaspat integrate. Mai trebuie sa precizam faptul ca din punct de vedere al organizarii structurale la nivel european Constitutia trebuie sa clarifice chestiuni divergente cum ar fi cetatenia europeana, rolul Bancii Central Europene, insemnatatea simbolurilor nationale pentru fiecare stat membru si patrimoniu comun european.
Pe de alta parte trebuie sa existe concordanta intre Constitutia Europeana si viziunile politice ale partidelor aflate la guvernare in diferitele state neadmitandu-se incopatibilitati care poate destabiliza in viitor Uniunea.[2]
Un element important in conturarea proiectului de Constitutie l-a constituit soliditatea organismelor europene cat si politica externa si de securitate comuna a Uniunii.
