EFICACITATEA ACTIVITATII GRUPURILOR DE INTERESE

Eficacitatea activitatii grupurilor de interese

Doua serii de factori amprenteaza rolul jucat de grupurile de interese, dupa parerea lui S. Ehrlich: a) structura, dinamica si raporturile reciproce ale grupurilor; b) structura si dinamica sistemului politic.

Intre elementele care sporesc sansele de succes ale grupului, Gianfranco Pasquino mentioneaza: a) dimensiunea lui; b) reprezentativitatea pentru un sector sau altul; c) plasarea strategica in procesul productiv sau in activitati de baza pentru functionarea sistemului politic national si/sau local^[1].

W. Grant^[2] propune urmatoarea tipologie a factorilor care afecteaza eficacitatea grupurilor:

1. Trasaturi ale mediului imediat al grupurilor, domeniile pe care ele cauta sa le organizeze:

a) caracteristicile potentialilor membri organizati sau reprezentati;

b) competitia dintre grupuri pentru membri si influenta;

2. Resursele disponibile grupurilor:

a) Structurile interne ale grupului, precum luarea deciziei si mecanismele de rezolvare a conflictului;

b) resurse financiare;

c) resurse de personal;

d) capabilitati de sanctionare;

e) alegerea strategiei.

3. Trasaturi ale mediului economic si politic extern:

a) opinie publica/atitudini;

b) partidul politic in exercitiu;

c) circumstante economice;

d) autoritate delegata.

In calitate de elemente de succes ale grupurilor de interese pot fi indicate: 1) numarul mare al membrilor grupului (conditie care nu este intotdeauna obligatorie, numarul putand fi compensat printr-o mai buna organizare); 2) distributia geografica (concentrata sau dispersata); 3) nivelul educational al membrilor grupului; 4) intensitatea si coeziunea reprezentarii; 5) resursele financiare si specializarea unor leaderi intr-un domeniu sau altul; 6) imaginea pozitiva sau negativa a grupului de interese; 7) termenii competitiei si telurile vizate. Putine grupuri dispun de toate elementele de succes mentionate dar, cu cat un grup dispune de mai multe, cu atat cresc sansele de a obtine rezultatul scontat. Campaniile de schimbare sau de inovare vor gasi un suport in prezenta a 4 factori importanti: compatibilitatea (schimbarea produsa trebuie sa fie in acord cu valorile existente si cu atitudinile publicului, cu o anumita capacitate de intelegere politica si tehnica); superioritatea (identificarea schimbarii cu o imbunatatire a starii existente sau cu obtinerea unor avantaje); simplitatea (schimbarea trebuie sa fie usor de inteles si de realizat); leadershipul (promovarea sau sustinerea schimbarii de catre persoanele pe care publicul le respecta sau cu care se identifica)^[3].

Forta nu este un mijloc de pressing utilizat in mod curent, dar ea poate fi recursul ultim al grupului pentru atingerea obiectivelor lui. Ca modalitate a constrangerii, greva are o larga utilizare. Sindicatele folosesc o gama larga de tipuri de greva. In functie de natura revendicarilor, greva este economica sau politica (insotita deseori de mari demonstratii de strada sau manifestari de solidaritate ale altor categorii de salariati). Dupa amploarea ei, greva este partiala, locala sau generala (nationala). Conform metodelor aplicate si tarilor in care au fost initiate, se deosebesc cateva tipuri de greva importante. Greva de tip italian se particularizeaza prin: continuarea activitatii, dar incetinirea ritmului ei; intreruperea succesiva a procesului de productie in sectii si ateliere, timp de o ora sau doua pe zi (greva in sah); incetarea de cateva ori, timp de 5-30 minute a lucrului, pe parcursul unui schimb (greva perlata); refuzul de a lucra suplimentar sau de a efectua munci care nu corespund calificarii angajatilor, sau nu sunt prevazute in contractele colective de munca (grevele de noncolaborare); efectuarea unor lucrari de interes public, prevazute dar neexecutate de guvern sau municipalitati (greva inversa)^[4]. Exista si alte tipuri de greva: greva de tip polonez (ocuparea intreprinderilor, dar continuarea productiei pana la satisfacerea revendicarilor); greva de tip japonez, practicata in Europa ca greva de avertisment; grevele constand in ocuparea locului de munca si intreruperea lucrului; grevele salbatice sau neoficiale, neacceptate sau interzise de conducerea sindicatului; grevele turnante (oprirea, prin rotatie, a muncii, in sectiile unei intreprinderi); grevele-surpriza (declansate brusc, fara preaviz si, uneori, fara revendicari dar conturate); grevele de uzura, greve ale foamei, greve de solidaritate s.a.

Modurile de influentare si de persuasiune pot fi legale, legitime sau ilegitime. Coruptia, prin intermediul banilor, amenintarilor, intimidarilor, presiunilor morale si fizice, starea de subordonare nascuta din teama pierderii unei situatii sau a urmatoarelor alegeri, sunt mijloace de actiune care trec dincolo de persuasiune, desi diversi specialisti ca Jean-Marie Domenach sau Monica Charlot semnaleaza dificultatea momentului in care o actiune de persuasiune ajunge la gradul in care poate fi considerata o atingere a autonomiei individului. Alaturi de coruptia individuala (cumpararea de voturi, decizii ca urmare a primirii unor cadouri, servicii facute unui membru al familiei, voiaje, subventionarea unui ziar, prin cumpararea de abonamente s.a.), exista si o coruptie colectiva (finantarea partidelor sau a campaniilor electorale).

In aprecierea eficientei reale a actiunii grupului de interese, pot fi luate in considerare: a) relatiile dintre rezultatul concret obtinut si obiectivul declarat si aparut; b) caracterul durabil sau temporar al rezultatului pressingului; c) natura rezultatului (un obiectiv punctual, precis sau obiective globale, mai largi). Instituirea unor relatii "de excluziune" presupune condamnarea partiala a actiunii grupurilor care nu sunt implicate in mod colectiv la sistemul de guvernamant. Tehnica "agrearii" sau cea a "integrarii-cooptarii" indica si o atitudine pozitiva a statului, un schimb de legitimare intre stat si grupurile de interese. Agreand un grup, statul il recunoaste ca reprezentativ si legitim, iar grupul, asociindu-se actiunii statului, obtine respectabilitate sporita^[5].

Intrebari de verificare a cunostintelor

1.     Analizati conceptul "grup de interese"

2.     Care sunt trasaturile esentiale ale grupurilor de interese si ce functii realizeaza acestea?

3.     Ce tipuri de grupuri de interese exista in societatile democratice?

4.     Prin ce se caracterizeaza pressingul politic?

5.     Care sunt tendintele de evolutie ale grupurilor de interese in spatiul european?

6.     Cum s-au constituit grupurile de interese in Romania?

7.     Care este eficacitatea activitatii grupurilor de interese?