|
|
|
Factori esentiali ai comunicarii
Cadrul referential
Cadrul referential este ansamblul obiectelor si faptelor pe care le desemneaza sau le pot desemna utilizatorii unui cod prin intermediul actelor de limbaj.
Precizari privind cadrul referential:
Cadrul referential nu coincide cu realitatea fizica
Pe de o parte, comunicatorii folosesc semne fara corespondent in lumea actuala, iar pe de alta parte, ei nu dispun de semne pentru a se referi la obiecte sau fapte reale. Realitatea fizica depaseste in complexitate codul oricarei societati, insa subzista o concordanta satisfacatoare intre limbaj si realitate.
Cadrul referential este o lume extrasemiotica, populata de obiecte si fapte contingente
Relatia dintre ansamblul semnificatiilor contextuale si cadru referential este analoaga relatiei dintre manerul si lama unui cutit. Enunturile necesare si enunturile contradictorii nu au nici un corespondent la nivelul cadrului referential. Pentru a comunica eficace (la nivelul limbajului obiect) trebuie sa tinem cont atat de principiul (excluderii) contradictiei, cat si de principiul excluderii tautologiilor.
Cadrul referential nu este o nascocire a unui individ izolat
Fiecare comunicator are o versiune proprie asupra realitatii, in functie de particularitatile propriului idiolect. Cadrul referential este realitatea pe care o impartasesc toti membrii unei comunitati, ca utilizatori ai aceluiasi cod. Succesul comunicarii depinde de gradul de concordanta dintre versiunile proprii asupra realitatii si cadrul referential.
Nici o oligarhie nu poate manipula - pe termen lung - felul in care membrii unei comunitati se raporteaza la cadrul referential
Organizatiile politice pot manipula pe termen scurt codul unei comunitati si, pe cale de consecinta, modul de raportare la realitate. Din fericire, limbajului ii este caracteristica o ordine extinsa, imposibil de controlat prin proiecte de inginerie sociala. Limbajul si cadrul referential cunosc un proces continuu de autoorganizare spontana, prin miriade de acte de limbaj genuine.
Cadrul referential contine deopotriva fapte naturale si fapte institutionale
In alcatuirea cadrului referential intra atat lucrurile independente de vointa umana (precum inundatiile, venirea primaverii, racirea vremii etc.), cat si obiectele sau faptele care exista doar in virtutea unor acorduri intre oameni (cum ar fi casatoriile, botezurile, declaratiile de razboi, incheierea unor tratate de pace etc.).
Comunicatorii denota obiecte sau fapte prin toate tipurile de enunt
Referirea la realitate este legata, indeobste, de enunturile declarative (precum "Romania are peste 21 de milioane de locuitori"), prin care sunt descrise/ relatate anumite stari de lucruri. Insa, acest lucru se realizeaza prin fiecare enunt formulat. Spre exemplu, daca emitentul intreaba "Cine a descoperit continentul America?", iar receptorul raspunde "Cristofor Columb", ei se declara partasi la aceeasi situatie, din care fac parte, printre altele, o intindere mare de uscat, un om si o actiune.
Canalul de transmitere
Canalul de transmitere este drumul pe care il strabat stimulii din alcatuirea mesajului de la emitent la receptor.
Caile pe care circula semnele intre emitenti si receptori pot fi naturale sau artificiale. Canalele naturale de transmitere corespund organelor noastre de simt (vizual, auditiv, olfactiv, tactil si gustativ), iar cele artificiale sunt produse tehnice ale omului: benzile de frecventa radio, sisteme mecanice sau electronice, cabluri electrice etc.
Canalele de transmitere pot fi evaluate in functie de eficienta si acuratete. Valorile eficientei si acuratetei stau intr-o relatie antinomica. Cresterea unei valori antreneaza diminuarea celeilalte valori. (Reciproca este, de asemenea, valabila.)
Natura canalului de transmitere folosit ne permite sa determinam, intr-o oarecare masura, caracteristicile relatiei sociale care s-a stabilit intre emitent si receptor in rastimpul comunicarii. Folosirea canalelor de transmitere naturale semnaleaza, pana la un punct, o relatie sociala apropiata (este, prin excelenta, cazul conversatiei), in timp ce utilizarea canalelor de transmitere artificiale sugereaza instituirea unei relatii sociale complementare (cum ar fi, de pilda, videoconferinta primului ministru cu prefectii si alte autoritati din teritoriu).
Contextul
Contextul este ansamblul circumstantelor spatiale, temporale si sociale in care se desfasoara procesul de comunicare.
Succesul comunicarii depinde semnificativ de capacitatea de a alege un context favorabil.
Gradul de adecvare la context poate fi apreciat numai in functie de scopurile urmarite.
Bruiajele
In categoria bruiajelor trebuie sa includem toti factorii care distorsioneaza stimulii semiotici aflati pe drumul dintre emitent si receptor: zgomote, obstacole vizuale, supraaglomerari de stimuli, stari somatice neplacute, lipsa de interes sau de motivatie, emotii negative, disonanta cognitiva etc.
Efectul negativ al bruiajelor poate fi compensat intr-o oarecare masura prin cresterea redundantei mesajului.
