Europenizarea mass media - lamuriri preliminare

Europenizarea mass media - lamuriri preliminare

Desi pare indraznet sa vorbesti despre europenizarea mass-media intr-o tara care, acum 20 de ani, se afla sub un regim totalitar, o tara care este membra a Uniunii Europene de numai 3 ani de zile, am considerat ca necesitatea unei astfel de abordari se cere tocmai acum, in aceasta țara in care societatea simte ca se afunda tot mai mult.

Mass-media a cunoscut diverse modificari dupa caderea vechiului bloc comunist atunci cat toate structurile statului au cunoscut modificari majore. Era inevitabil si imperios necesara o transformare a mediei romanesti.

Insa aceasta transformare, aceasta evolutie fireasca, a ramas la acel stadiu de incipit al democratiei postdecembriste. Romania a suferit importante schimbari in ultimii 21 de ani iar ultima si cea mai importanta a fost integrarea acesteia in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007. Procesul de adaptare a mediei romanesti ar trebui sa vina ca ceva firesc odata cu acest eveniment, insa, dupa cum vom vedea, acest proces se pare ca este intarziat. Pentru a intelege nevoia europenizarii media in Romania trebuie mai intai sa intelegem procesul de europenizare in general.

Acest proces al europenizarii a cunoscut o evolutie de-a lungul istoriei. La inceput, europenizarea avea doar un sens istoric si desemna procesul de expansiune a culturii europene si in alte zone. Insa cu timpul si in special dupa tratatul de la Maastricht din 1992, acest termen a capatat si un sens politic si institutional, referindu-se la procesele de transformare si adaptare interna ca reactie la dinamismul integrarii. [1]

Aceasta lucrare nu are ca scop analiza modului in care procesul de europenizare se petrece in spatiul romanesc ci modalitatea in care se face aceasta si care este factorul principal care ajuta la europenizarea societatii romanesti.

Pentru a intelege procesul de europenizare a mediei romanesti si nu numai, avem ca obiectiv prioritar intelegerea conceptuala a celor doi termeni.

I.1.Conceptul de Europenizare

Conceptul de europenizare a fost adoptat cu usurinta de catre stiintele politice fara o analiza conceptuala adecvata, probabil din cauza accesibilitatii intelegerii termenului insa trebuie vazuta interpretarea pe care o poate capata acest termen

Asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, nenumarati actori au dat diferite definitii conceptului de europenizare in incercarea de a cuprinde acest proces care nu este doar vast ci si complex.

Robert Ladrech intelege europenizarea ca un "proces incremental ce reorienteaza directia si forma politicilor la gradul la care dinamica politica si economica a CE devin parte a logicii organizationale, a politicilor nationale si a crearii politicilor".[2]

Acesta vede europenizarea in termenii analizei gradului in care politicile internationale determina, influenteaza politici nationale. In conceptia acestuia, cu cat politicile europene sunt implementate intr-o proportie mai mare, cu atat, se indeplineste acest proces de europenizare. Este perfect adevarat ca implementarea politicilor europene au un rol determinant in schimbarea intelegerii atat a valorilor europene, a institutiilor, etc. Insa, este de ajuns doar o aplicare a politicilor pentru a spune ca procesul de europenizare s-a indeplinit?

Thomas Risse, Maria Green Cowles si James Caporaso definesc europenizarea ca fiind emergenta si dezvoltarea a diferitelor structuri de guvernare la nivel European.[3] Spre deosebire de Latrech, vedem o intelegere a europenizarii doar din prisma dezvoltarii structurilor de guvernare. Implicit, procesul de europenizare se petrece concomitent cu dezvoltarea acestor structuri.

Conceptul de europenizare nu trebuie sa fie inteles doar ca o dezvoltare a structurilor de guvernare la nivel european care sa influenteze structurile nationale si nici doar ca o multiplicare a politicilor UE care sa dezvolte intr-un fel sau altul tarile in care aceste politici se aplica .

Europenizarea ca un concept analitic este utilizat pentru a examina schimbari in structurile interne si a politicilor care apar ca raspuns la politicile si practicile institutionalizate la nivel european. Acesta reprezinta un proces in care normele europene, mecanismele si intelegeri colective interactioneaza cu structuri interne. Aceasta inseamna ca interdependentele europenizarii sunt marcare de straturile diferite date de structura pe mai multe nivele ale Uniunii Europene. [4]

Vedem asadar o explicare a europenizarii inteleasa ca o modalitate de examinare a transformarilor care au loc la nivel national ca urmare a aplicarii politicilor UE. Europenizarea apare ca si o consecinta a faptului ca structurile interne ale statului national sufera schimbari in urma supunerii lor la structurile suprastatale din care fac parte. Spre deosebire de autorii mai sus mentionati, in cazul de fata, europenizarea cunoaste o schimbare a politicilor dar si a structurilor interne, ceea ce este in mod natural necesar. Pentru ca anumite politici (noi) sa fie implementate, este nevoie ca anumite structuri (noi) sa fie infiintate. Este perfect adevarat ca politicile si structurile interne se schimba insa este acesta un demers complet al europenizarii?

Cel care da o definitie completa a procesului de europenizare este Johan P. Olsen care identifica cinci posibile intelesuri ale acesteia. Conform lui Olsen, europenizarea se poate referi la schimbarile granitelor teritoriale externe ale UE, la dezvoltarea institutiilor de guvernare la nivel European, la patrunderea centrala a institutiilor de guvernare la nivel european, patrunderea central a sistemelor de guvernare nationale si sub-nationale, la exportul de forme de organizare si guvernare politica europeana distincta si dincolo de teritoriile UE, si la un proiect politic care vizeaza o Uniune Europeana unificata si mai puternica din punct de vedere politic[5]

Nu este necesar doar o aplicare a politicilor europene sau o dezvoltare a structurilor de guvernare ci, procesul de europenizare cuprinde un proces complex care vizeaza politici, structuri care sa dezvolte aceste politici, schimbari ale granitelor, transmiterea de politici publice, de idei si valori in cadrul acestei structuri, toate acestea avand ca obiectiv final o Europa mai puternica si mai unita in care cetatenii acesteia sa impartaseasca aceleasi idei, aceleasi valori, aceleasi obiective comune.

Cezar Birzea identifica doua interpretari ale conceptului de europenizare:

Pe de o parte acest termen are un sens maximalist in sensul ca europenizarea se refera la influenta Europei ca actor global. Pe de alta parte, intelesul minimalist se refera la transformarea politicilor publice si a spatiului civic din statele membre sub influenta politicilor comune si a institutiilor europene.[6]

Procesul de europenizare a mass mediei romanesti intra in cea de-a doua categorie a intelesului de europenizare. Procesul de europenizare a mass media va fi privit ca un proces de transformare a modului in care media se va raporta la problemele cetatenilor, a evenimentelor politice, culturale, sociale, ca urmare a apartenentei tarii noastre la Uniunea Europeana.

Europenizarea comporta o schimbare de substanta atat a cadrului formal cat si a comportamentului informal. In intelegerea termenului de europenizare ne vom folosi si de definitia pe care Radaelli o ofera acestui concept. "europenizarea este procesul de constructie, difuzare si institutionalizare in plan national a regulilor formale si informale a procedurilor, a paradigmelor politice, a stilurilor si metodelor de lucru, a ideilor si normelor care fac sa functioneze UE". [7]

Enumerarea actorilor europenizarii sunt de asemenea factori favorabili: administratia publica, parlamentele nationale, partidele politice, justitia, regiunile,grupurile de interes.

Dincolo de acest proces al europenizarii care vizeaza toate planurile - institutional, al politicilor, al spatiului, al monedei - ne intereseaza procesul de europenizare in sensul de transmitere al valorilor catre cetatenii din statele membre ale Uniunii Europene. Este adevarat ca procesul de transmitere al acestor valori se face prin mai multe cai, unele dintre acestea fiind cele amintite mai sus insa, interesul lucrarii de fata este explicarea transmiterii valorilor prin media.

Fig. 1 Algoritmul europenizarii[8]

Incompatibilitate la nivelul politicilor si institutiilor

Presiune in favoarea adaptarii

Noi oportunitati si constrangeri Noi norme, idei si reprezentari colective

Factori favorabili: reducerea surselor de opozitie, Factori favorabili: agenti ai schimbarii (comunitati epistemice,

sprijin, din partea institutiilor formaleinitiatori, formatori de opinie)

Redistribuirea resurselor Invatare sociala si socializare

Responsabilizare si participare Asumarea normelor; Formare de noi identitasi

Schimbare interna

I.2. Valori europene

Moto: "Noi nu coalizam state, noi unim oameni"

(Jean Monet)

In procesul de europenizare nu este de ajuns o uniune a structurilor, a teritoriilor acelor tari care fac parte din comunitatea europeana ci trebuie inteles rolul fundamental pe care il au valorile pe care membrii acestei comunitati il impartasesc.

De aceea, importanta valorilor pe care europenii le au deja si crearea unor valori comune pe care toti membrii acestei comunitati suprastatale sa le impartaseasca este definitorie. Au fost demarate proiecte care au incercat sa identifice valorile dupa care cetatenii din spatiului romanesc se ghideaza, sa vada perceptie acestora asupra Uniunii Europene, cum se raporteaza la spatiul public european.

Unul din aceste proiecte a fost derulat de Asociatia Pro Democratia cu sprijinul financiar al Uniunii Europene prin Programul Fondul Europa 2006. Scopul acestui demers a fost identificarea unor tendinte in modul in care administratia publica din Romania internalizeaza valorile europene in privinta asigurarii unei relatii transparente si constructive cu beneficiarii sai.[9]

Mai mult decat identificarea tendintelor de internalizare a valorilor europene in randul administratiei locale, scopul acestui proiect a fost acela de a forma administratori care sa inteleaga si sa impartaseasca aceleasi valori pe care le impartaseste un administrator din vest. Aceasta nu implica doar o transformare de mentalitate in randul celor care ofera servicii administrative ci si schimbarea modului in care cetatenii - cei care beneficiaza de aceste servicii - invata sa se raporteze la acest tip de comportament, a modului in care acestia preiau valorile transmise si le internalizeaza.

Asadar, acest proiect scoate in evidenta modalitatea in care valorile europene in integralitatea lor au fost asumate atat de cei care conduc cat si de cei condusi si isi propune cresterea nivelului de asumare a valorilor europene de catre alesii locali si functionarii publici din doisprezece comunitati mici din Romania. Acest tip de actiune este salutara insa este insuficient pentru a crea cetateni constienti europeni in tot spatiul national. Astfel de programe ar trebui derulate in intreaga tara insa un astfel de demers aplicat in fiecare localitate este foarte greu de realizat. Mass-media prin extinderea uriasa pe care o are poate crea programe asemanatoare transmise direct sau prin statiile locale. Astfel nu s-ar crea doar o administratie competenta si informata ci si cetateni actualizati cu problemele europene care sa poata influenta si ei politicile administrative. Astfel procesul de europenizare nu ar fi doar mult mai larg ci si complet, acoperind intregul spectru, atat administratia cat si cetatenii - cei care ofera si cei care beneficiaza de serviciile administratiei.

In cadrul proiectului "Valori Europene in guvernarea locala", conceptul de "asumare a valorilor europene"[10] a fost definit in primul rand in termenii democratiei participative aplicate la nivel local prin construirea unei relatii constructive cu cetatenii, prin implicarea acestora in activitatea administratiei publice comune.

Aceste valori sunt impartasite, sunt transmise prin diferite forme care ajung mai mult sau mai putin la cetateni de aceea, modalitatea prin care sunt transmise aceste valori este importanta pentru ca este important modul in care acestea sunt primite. Nu este de ajuns doar o intelegere a modului in care functioneaza Uniunea Europeana cu toate structurile sale ci trebuie sa se creeze un stil de viata.

Marea problema a cetatenilor si implicit a societatii este ca, desi majoritatea acestor reguli europene sunt cunoscute, societatea continua sa aiba un comportament ignorant, de neincredere, cu privire la tot ce inseamna structuri suprastatale - structurile UE. Un astfel de comportament este explicat prin faptul ca majoritatea cetatenilor au aceeasi incredere in aceste structuri suprastatale la fel de mult cum au in structurile statului si de aceea, prin asociere, transmit acelasi tip de comportament.

Modul in care sunt percepute anumite valori de catre diverse grupuri ale societatii este deosebit de important deoarece o proasta intelegere a acestora poate duce la o raportare diferita, la valori diferite. Raportarea la valori diferite poate duce implicit la un conflict al acestora.

Conflictul valorilor poate lua forma conflictului intre indivizii care creeaza, realizeaza sau intuiesc valori si emit judecati de valoare, astfel, ierarhizandu-le. Ierarhia valorilor pe care se intemeiaza unitatea lor nu exclude, deci, conflictul valorilor, pentru ca intervine permanent preferinta acordata uneia sau alteia dintre ele, preferinta care este intotdeauna un act al unei constiinte individuale. Disputele dintre indivizii care actioneaza din perspective axiologice diferite pot degenera in conflicte sangeroase. In aceste situatii, comunitati intregi considera ca a sosit momentul ca sistemul lor de valori sa fie impus prin forta altor comunitati, uitandu-se faptul ca orizontul istoric nu exista si nici nu poate exista o ierarhie absoluta a valorilor.[11]

Pentru a clarifica notiunea de "valori europene" [12] am identificat trei sensuri ale acesteia:

Valori fundamentale, de baza, care stau la baza formarii Comunitatii Europene. Acestea au o valoare politica, insa sunt suficient de concrete pentru a fi introduse in tratate.

Diverse pozitii ideologice, care apar mai ales in contextul dezbaterii despre identitatea europeana. Acestea se refera mai ales la convingerile individuale si nu capata decat foarte rar valoare legala.

Valorile aflate la baza acquis-ului comunitar in privinta conceptelor de protectie a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, domnia legii, libertate sau democratie.

Cetatenii romani, nu numai ca nu stiu la ce se refera aceste valori europene dar nici nu-i intereseaza. Actiunea unei medii europenizate trebuie sa fie una care sa impartaseasca toate aceste intelesuri ale conceptului de valoare europeana. Cetatenii comunitatii europene trebuie sa aiba cunostinte referitoare la valorile care au stat la baza formarii acestei comunitati din care fac parte. Nu ai cum sa fii parte a unei comunitati daca nu ii intelegi sensul, daca nu intelegi acele principii care au stat la baza formarii ei.

Pe de alta parte, mass-media trebuie sa impartaseasca acele valorile pe care le impartasesc si ceilalti membri ai comunitatii din celelalte spatii nationale. Aceste valori exprimate sub forma pozitiilor ideologice sau a convingerilor ajuta la intelegerea modului de gandire a cetatenilor din alte zone europene, a intelegerii problemelor acestora si implicit ajuta la creare a unui sentiment de solidaritate.

Unificarea europeana, inca de la inceput a pus accentul pe anumite principii, usor de identificat: de la limbajul tratatelor, la discursurile reprezentantilor institutiilor europene, acestia au transpus in politicile promovate anumite valori . Identificam asadar pacea, prosperitatea si solidaritatea care se afla la baza constructiei europene. Insa acestea nu sunt singurele valori invocate[13]. Intalnim de asemenea: unitatea, egalitatea, libertatea, statul de drept, pastrarea identitatii si traditiilor nationale si pluralismul.

Promovarea acestor valori a constituit o prioritate pentru fondatorii Uniunii Europene, de aceea tratatele ulterioare amintesc de valorile promovate in Uniune. Statele membre si-au pus semnatura pe aceste tratate. Insa problema intelegerii si aproprierii acestora ramane oarecum nerezolvata.

Charta Fundamentala a Drepturilor Fundamentale care vorbeste despre drepturile fundamentale ale omului implica de asemenea valorile pe care le promoveaza Uniunea Europeana. Aceasta s-a proclamat in timpul Consiliului European de la Nisa din anul 2000. Ea reflecta drepturile si valorile pe care institutiile UE trebuie sa le ia in considerare atunci cand construiesc si aplica legislatia europeana.[14] In constructia legislatiei europene si implicit in constructia legislatiei nationale care priveste problema europenizarii si a valorilor europene trebuie sa contina directive precise in legatura cu modalitatea in care sunt concepute programele si legislatia nationala astfel incat valorile europene sa fie promovate.

Asadar, Charta Europeana a drepturilor fundamentale proclama valori precum protectia drepturilor si libertatilor fundamentale, dreptul la viata, libertatea, demnitatea, egalitatea de sanse intre femei si barbati, solidaritate, educatia, protectia mediului si imbunatatirea calitatii vietii, protectia copiilor[15]. Aceste drepturi fundamentale nu numai ca trebuie sa existe in fiecare tara[16] dar trebuie sa fie promovate prin toate canalele disponibile de care structurile nationale si internationale dispun.

Mai mult decat un document sintetizator al drepturilor recunoscute cetatenilor, Charta reflecta un set de valori agreate la nivel european. Aceste valori trebuie sa fie promovate in randul cetatenilor prin toate mijloacele cunoscute insa mass-media, ca principal actor de formare si informare, trebuie sa aiba rolul principal.

Conventia privind Viitorul Europei din 2003-2004, prin adoptarea proiectului de Constitutie Europeana, este cea care a continuat procesul de integrare a Chartei Drepturilor fundamentale in dreptul comunitar, si prin statuarea valorilor aflate la baza acestui demers. Documentul afirma ca: "[.] Uniunea se intemeiaza pe valorile respectarii demnitati umane, libertatii, democratiei, egalitatii, statului de drept, si a respectarii drepturilor omului, inclusiv drepturile persoanelor apartinand minoritatilor. Aceste valori sunt comune statelor membre intr-o societate caracterizata prin pluralism, nediscriminare, toleranta, justitie, solidaritate si egalitate intre barbati si femei[.]"[17]

Acestea si numai acestea sunt valorile europene, chiar daca, intr-o alta abordare, numarul lor ar putea varia, putand fi si mai mic si mai mare. Drepturile si libertatile despre care se vorbeste in articolele urmatoare, aspecte care izvorasc din afirmarea valorilor amintite in articolul citat, vin sa delimiteze sfera de aplicabilitate a tolerantei si limita drepturilor si libertatilor. In principiu, este incriminata orice forma de discriminare legata de cetatenie sau nationalitate.

Acest document a fost respins in Franta si Olanda iar aplicarea acestuia a fost incerta pana la reuniunea Consiliului European din iunie 2007 care a reformulat tratatul constitutional intr-un Tratat de Reforma. Aceste modificari au fost aprobate in octombrie 2007, prin ceea ce va deveni Tratatul de la Lisabona prin ratificarea din decembrie. Acest tratat prezinta modificari substantiale la nivelul modului de luare a deciziilor de catre institutiile europene, insa mentine accentul pus pe apararea drepturilor fundamentale si odata cu intrarea in vigoare a acestui document de la 1 ianuarie 2009, Charta Europeana a Drepturilor Fundamentale va deveni obligatorie pentru statele membre UE.[18]

Tratatul de la Lisabona[19] specifica si consolideaza valorile si obiectivele care stau la baza Uniunii. Aceste valori sunt menite sa serveasca drept punct de referinta pentru cetatenii europeni si sa arate ce anume are de oferit Europa partenerilor sai din intreaga lume. Tratatul mentine drepturile existente si introduce altele noi. In mod special, garanteaza libertatile si principiile inscrise in Carta drepturilor fundamentale si confera dispozitiilor acesteia forta juridica obligatorie. Se refera la drepturi civile, politice, economice si sociale.Tratatul de la Lisabona mentine si consolideaza cele "patru libertati", precum si libertatea politica, economica si sociala a cetatenilor europeni.

Uniunea Europeana va trebui sa priveasca viitorul sau dintr-o perspectiva mult mai larga. Perspectivele sale anterioare priveau institutionalizarea, avea perspective interne precum o piata unica, libera circulatie a marfurilor, a muncitorilor , a serviciilor si capitalului a politicilor regionale comunitare, si perspective externe precum integrarea militara, relatii cu marile puteri precum SUA si Japonia etc.[20] Insa pentru a crea un spatiu public european, cu cetateni care sa se manifeste constient si implicat in viata civica europeana trebuie abordata si problema valorilor care sa fie asumate de catre toti cetatenii Europei.

Jean Monnet, arhitectul Uniunii Europene afirma: "noi nu coalizam state, noi unim oameni." Sensul pe care acesta l-a dat Uniunii Europene trece dincolo de interesele diferitelor structuri sau personaje cu functii decizionale. Ideea Uniunii afirmata de Monnet era aceea a crearii unui spatiu european transfrontalier care sa ajute la crearea unei cetatenii europene.[21] In acest spatiu european, in care valorile europene se manifesta la nivelul tuturor cetatenilor indiferent de apartenenta sa nationala, se creeaza o comunitate europeana.

Este ciudat cum intelesul acestui cuvant - "comunitate" si-a pierdut sensul, desi acesta a fost cuvantul central pe care l-au avut la inceput fondatorii acestui proiect. Robert Schuman scrie: "in loc de o alianta politica militara sau o entitate economica, Europa trebuie sa fie mai intai si inainte de toate o comunitate culturala"[22]

Aceasta comunitate reprezinta idealul pentru care Uniunea Europeana a fost creata. Aceasta comunitate este formata la un nivel formal prin integrarile tarilor care fac parte din spatiul european in aceasta structura suprastatala. Insa dincolo de aceasta unire formala, trebuie sa se creeze acea comunitate culturala despre care Schuman spune ca "trebuie sa o recastigam pentru ca aceasta constructie Europeana sa atinga semnificatia sa deplina."[23] In acest demers, mass-media joaca un rol prioritar.

Insa, masurarea valorilor, la fel ca masurarea multor alte concepte psihologice este imperfecta. Este o lipsa de diferentiere intre cercetarea teoretica si cea empirica. Multi cercetatori cerceteaza atitudini, credinte, sau opinii si categorisesc lucrarea lor ca si un studiu al valorilor.[24]

Valorile pot fi analizate in urma anumitor studii amanuntite care au capacitatea de a reflecta modul in care acestea au fost percepute si asimilate in urma comportamentului pe care cetatenii il exprima.

In studiul sau, Hetcher afirma ca in analizarea valorilor se pot intalni anumite impedimente: valorile sunt inobservabile, teoriile ofera putine indrumari in explicarea modului in care valorile modeleaza comportamente, sunt probleme in masurarea valorilor. De asemenea, trebuie adaugat ca valorile sunt deseori confundate cu alte fenomene psihologice si ca valorile au o variabilitate culturala si istorica. [25] Mass-media va trebui sa-si spuna cuvantul in cadrul acestui context cultural in care Uniunea Europeana se manifesta si in acesta variabila istorica a secolului XXI. Chiar daca analizarea modului in care valorile influenteaza comportamentul colectiv, vom incerca sa observam daca valorile europene se manifesta in societatea romaneasca.

I.3. Spatiul public

Procesul de responsabilizare cetateneasca - schimbare a metalitatii, de intelegere adecvata a anumitor probleme sociale - este unul dificil care se petrece intr-o perioada mare de timp. Insa acest proces de responsabilizare cetateneasca nu se petrece oricum si oriunde ci respecta, mai mult sau mai putin ordonat anumite criterii. Acest proces - de europenizare - se petrece intr-un spatiu public. Acest spatiu public este locul unde indivizii aceleiasi societati, indivizii care ocupa acelasi spatiu public, interactioneaza. Aceasta interactiune se petrece ca urmare a conlucrarii cetatenilor in demersul lor de solutionare a anumitor probleme care apar la nivelul societatii. Ca urmare a presiunii create, indivizii care ocupa acelasi spatiu, indivizi liberi care isi urmaresc propriul interes si indivizii care se implica voluntar in solutionarea si problematizarea problemelor publice, formeaza opinii despre aceasta.[26]

Aici, in mijlocul acestor dezbateri si confruntari, indivizii relationeaza, schimba opinii, etc. In mijlocul acestor confruntari se creeaza spatiul public. Acest spatiu public are mai multe dimensiuni. In functie de perspectiva dimensionala, intalnim un spatiu public local, regional, national, european si chiar mondial.

Conform teoriei liberale clasice sfera publica este spatiul dintre stat si societate in care individul isi exercita controlul formal si informal asupra statului: controlul formal prin alegeri si controlul informal prin presiunea opiniei publice.

Modelul spatiului public, dezvoltat de Jurgen Habermas, subliniaza autonomia acesteia atat fata de stat cat si fata de piata. In acest sens Habermas afirma: ,,sfera publica s-a afirmat si si-a asumat expres functiile pe taramul tensiunii dintre stat si societate, dintre sfera statului, sfera privata si sfera pietei''.[27]

Institutiile din spatiul public reprezinta un al treilea spatiu social in care cetatenii se pot aduna pentru a dezbate in mod critic probleme diverse care pot include politici publice, strategii de dezvoltare, nevoile si identitatile diferitelor grupuri, etc.

Conform ganditorului Jurgen Habermas spatiul public este locul unde are loc "actiunea comunicativa" care sta la baza tuturor relatiilor dintre indivizi creandu-se astfel "o solidaritate bazata pe apartenenta la grup." [28] Prin actiunea comunicativa se creeaza aceasta solidaritate care duce la formarea unei comunitati atente la problemele alteritatii.

Richard Rorty considera solidaritatea ca fiind o abilitate de a vedea diferentele dintre oameni ca fiind neimportante. Aceasta este o capacitate de a privi oamenii extrem de diferiti din jur ca fiind inclusi in "domeniul noi."[29] Acest intreg proces de solidarizare, de intelegere a problemelor celuilalt si in definitiv, a problemelor personale raportate la intregul grup se intampla tocmai in acest spatiu public. In cadrul acestui spatiu public indivizii sunt prinsi in acest joc al intelegerii si non-excluderii. In caz contrar, sfera publica in care grupuri distincte sunt excluse, inceteaza sa mai fie o sfera publica dupa cum explica Habermas. [30]

Pe langa apartenenta, legaturile economice, politice, de performanta autoritatilor publice, dezvoltarea spatiului public depinde si de dezvoltarea sentimentului de apartenenta la o anumita comunitate.[31] Este subliniat asadar implicarea cetatenilor la un nivel care depaseste sfera legala, pusa in ordine de anumite norme, fie ele si acceptate in unanimitate. In cadrul sferei publice, ceea ce conduce actiunea colectiva este un "sentiment de apartenenta" la ceva iar acest ceva este spațiul public.

Intrebarea legitima care se pune in cazul de fata este urmatoarea: care sunt procesele prin care cetatenii sa fie miscati spre o astfel de stare. Ar trebui ca acest proces sa fie unul natural fara nici o implicare ale nici unei structuri - de stat sau ale societatii - sau ar trebui sa fie ajutata sa ajunga la acest deziderat?

In cadrul acestui spatiu public, mass-media se manifesta liber, fiind vocea atat a societatii civile, a partidelor politice, a organizatiilor cat si a statului. In cadrul diagramei conceptuale a sferei publice si private care localizeaza societatea civila a lui Janoski, gasim mass-media ca exprimand interesele sferei publice precum asociatiile de voluntariat, educatie, sanatate, federatii sindicale, asociatiile voluntare, grupurile de intrajutorare, asociatiile patronale, asociatiile consumatorilor. In cadrul acestui spatiu public, mass-media ar trebui sa-si desfasoare activitatea de creare a unui sentiment de apartenenta la acest spatiu prin promovarea valorilor.

I.4. Spatiul public european sau europolity

Motto: ,,Spatiul public european este un proiect, dar un proiect care a inceput deja sa prinda contur.''

Cezar Birzea

Daca intr-un spatiu public national oamenii actioneaza conform cu interesele grupului format de acel stat, intr-un spatiu public european, membrii acestui spatiu trebuie sa actioneze impreuna pentru promovarea intereselor grupului din acest europolity. Acest tip de grup va actiona intr-un spatiu national dar se va raporta la un spatiu public european.

Intrebarea legitima si prima care apare este urmatoare: este posibil ca membrii unui spatiu public national sa manifeste un comportament compatibil cu interesele unui grup extins la acest element supranational care este Europa? Mai mult decat atat, structurile UE ajuta membrii acestui spatiu politic european sa manifeste un astfel de comportament?

Cezar Birzea este foarte clar in sustinerea teoriei ca spatiul public european a dezvoltat insuficiente cai care sa incurajeze cetatenii uniunii in manifestarea unui tip de comportament de tipul celui amintit. Din punct de vedere al raspunderii publice a institutiilor europene, nici Comisia, nici Consiliul nu sunt obligate sa raspunda in fata celor actioneaza in spatiul public european - cetatenii UE. [32] Controlul cetatenilor europeni asupra acestor institutii suprastatale este aproape nul, prin urmare, gradul de implicare al acestora este mult prea mic pentru a se putea dezvolta o comunitate care sa aiba o voce unitara pe problemele UE.

Pentru ca cetatenii UE sa aiba un comportament care sa manifeste interesul comunitatii europene, acestia trebuie instruiti cu privire la modalitatile in care actiunea structurilor UE au consecinte directe asupra lor. Cetatenii statelor membre atribuie responsabilitatile propriilor guverne[33] (ceea ce nu este incorect) fara a vedea implicarea pe care o au structurile supranationale de la comanda UE. Prin urmare, o educare in acest sens a cetatenilor se cere nu numai prioritara dar si urgenta.

Atat scena publica nationala cat si cea europeana prezinta alte interese decat o instruire a cetatenilor in sensul responsabilizarii lor cetatenesti indiferent de planul abordat - national sau european. Scena publica europeana pare mai mult preocupata de ponderea voturilor, numarul de locuri in Parlament, accesul la subsidiile comunitare decat de o dezbatere privind principiile sau valorile Uniunii[34]

Dezideratul Uniunii Europene este sa creeze un spatiu public european cu cetateni care sa fie receptivi la problemele care apar in acest spatiu, sa se comporte asemenea unei societati civile insa la nivel european. Perez Diaz[35] identifica anumite probleme care impiedica dezvoltarea unei sfere publice autentice. Dificultatea este identificata in:

A)      Societatea europeana care este compusa din membrii societatilor nationale ai caror cetateni sunt interesati in special de probleme precum responsabilitatea politica, si politicile economice dar la un nivel national

B)       Discursul explicit pro-european nu se reflecta in politicile actorilor principali

C)       Nu este usor sa creez discursuri care sa ajute in formarea unui sentiment dea apartenenta la comunitatea europeana.

Diaz se dovedeste a fi pesimist atunci cand vorbeste de un spatiu public european. Acesta evidentiaza ca spatiul public european este unul in formare, "in nuce" deoarece sunt prevalate interesele nationale. Insa aceste interese sunt promovate prin media, prin vocile reprezentantilor nationali. Media se dovedeste a fi principalul formator de opinii de aceea directionarea mesajelor mediatice in directia adecvata este prioritara.

Sfera publica impartasita de toate tarile europene se invarte in jurul stirilor televizate insa ale canalelor de stiri nationale. Acestea pastreaza explicatii ale actiunii sferei publice care sunt aparent obiective[36] si indeamna cetatenii acestui spatiu public sa ia pozitie conform cu aceste stiri. Insa aceasta atitudine obiectiva la nivelul individual al fiecarei tari se dovedeste a fi foarte diferita. Prin urmare si mesajul care ajunge la nivelul populatiei diferitelor natiuni este la fel de distorsionat iar comportamentul civic va fi extrem de diferit chiar daca au la origine aceeasi stire. Problema este ca atentia acordata unui anumit subiect, modul in care este perceput de catre cei care dau publicitatii informatia respectiva si modul in care este perceput de catre populatie ramane extrem de diversificat in cadrul aceluiasi spatiu public european.

Insa nici media nu poate prezenta ceva ce nu exista in realitate. Pentru ca cetatenii sa fie formati in directia cetateniei europene, discursul pro-european trebuie sa fie consistent cu principalele politici actuale a principalilor actori politici. Cercetarile arata ca acest discurs care are ca scop crearea unui sentiment al apartenentei la comunitatea europeana este unul deficitar.[37]

Insa acolo unde politicile europene conduc catre crearea unei populatii constiente de apartenenta la acest spatiu european, media trebuie sa isi joace rolul sau bine definit. Asa cum voi demonstra in cele ce urmeaza si dupa cum conchide si Diaz, media reprezinta principala si cea mai eficienta modalitate de instruire a cetatenilor astfel incat membrii acestui spatiu european sa prezinte un comportament unitar de urmarire a intereselor lor comune, de implementare sa politicilor dorite, de solutionare a problemelor europene care afecteaza viata lor europeana si nationala.

Spatiul public national este parte integranta a spatiului public european dar cu toate acestea manifestarea celor doua spatii, pe langa faptul ca sunt conturate diferit, au si o manifestare a intereselor diferita. Toate aceste diferente le subliniaza Diaz si Wolton care gasesc disonante[38] consistente intre sfera publica nationala si spatiul public al europenizarii.

Printre cele mai importante diferente intalnim:

Sfera publica nationala a rezultat dintr-o istorie indelungata si comporta o comunitate politica functionala pe cand spatiul politic european se bazeaza doar pe suportul economic si este si foarte recent

Majoritatea spatiilor publice nationale s-au construit pe baza unei limbi comune insa in cazul Europei situatia nu este deloc similara. Aici se vorbesc 43 de limbi dintre care numai 23 sunt limbi oficiale.

Dezbaterea publica la nivel european este incipienta si sporadica, iar participarea cetateneasca in plan european vizeaza tot problemele interne , raportate la "acquis"-urile comunitare.

Comunitatea de valori nu mai poate fi un criteriu de identificare, fie pentru ca aceste valori au devenit universale (democratia, liberalismul, respectul drepturilor omului), fie pentru ca ele nu mai pot di definitorii pentru Europa (crestinismul, anticomunismul)

Spatiul public european, chiar daca este un spatiu public care mai are nevoie de o perioada considerabila sa se defineasca matur, acesta trebuie sa se manifeste in spatiul public national. Problemele aratate mai sus sunt considerabile insa nu sunt nici pe departe nerezolvabile. Pe langa actorii politici a caror actiune este definitorie in conturarea unui spatiu public european manifestat la nivel national, mass-media sunt cele care trebuie sa promoveze un astfel de comportament.