|
|
|
CALITATEA VOCII SI VORBIREA CORECTA
1. Registrele vocii umane
a) Registrul de piept
b) Registrul mediu
c) Registrul de cap sau inalt
2. Calitatea vocii
a) Inaltimea
b) Intensitatea
c) Timbrul
3. Exercitii pentru dobandirea unei vorbirii clare si corecte.
1. Aparatul fono-respirator
2. Tipuri respiratorii
3. Exercitii de respiratie
1. Vocale, semivocale
2. Consoane
3. Defectele - organice si functionale
IV. EXERCITII DE VORBIRE
1. Exercitii preliminare
2. Vocalele si asezarea vocii
3. Consoanele si asezarea vocii
4. Exercitii pentru rostirea corecta a consoanei "S"
5. Exercitii pentru rostirea corecta a consoanei "R"
"Vorbirea este expresia umana a gandirii, este produsul superior al evolutiei creeatorului omenesc, caci omul se naste cu structurile cerebrale apte de a transforma limbajul intern in limbaj verbal". (Cella Dima).
Vorbirea determina evolutia procesului de umanizare, de formare a constiintei si a gandirii umanizate. Imbunatatirea vorbirii este un lucru greu de realizat si foarte complex. O dictie buna pune in valoare intentiile si gandurile. Firescul da vorbirii originalitate. Cand vorbim exprimam idei, iar cuvantul poate avea valori diferite pe care noi trebuie sa i le dam. Pentru a indeplini acest lucru este necesar sa dispunem de un aparat de vorbire exersat care sa ne ajute sa nuantam in asa fel sunetele incat cel care le asculta sa inteleaga nu numai sensul cuvantului ci si subtextul lui acolo unde este cazul.
Antrenamentul vocal ar trebui facut zilnic, in cazul in care meseria ne-o cere. Vocea este tributara comportamentului nostru psiho-fizic, se influenteaza reciproc, de aceea orice tulburare nervoasa determina alterarea sunetului articulat, al intentiei vocii, a timbrului sau. O emotie puternica poate provoca o afonie totala, de durata, de aceea este nevoie de un antrenament zilnic, mai ales pentru formarea reflexelor.
Vocea este rezultatul sunetului care se formeaza in perimetrul laringelui, datorita coloanei de aer trimisa de contractia muschilor expiratori si de plamani, care parcurgand coardele vocale, le face sa vibreze.
I. VOCEA
1. REGISTRUL VOCII UMANE.
a) Registrul de piept sau grav antreneaza partea de jos a laringelui, trahea si branhiile. Vibratiile obtinute sunt mai lungi, ceea ce duce la formarea unor sunete mai grave. Vocea de piept este cea mai generoasa si cea mai rezistenta, deoarece la formarea ei participa intreaga cutie toracica. Totusi nu este indicat sa se foloseasca numai registrul de piep, deoarece poate deveni periculos, mai ales atunci cand coardele nu sunt formate pentru acest registru.
b) Registrul mediu este de mai mica rezistenta si se intrebuinteaza mai mult la microfon. Pentru cei care doresc sa lucreze in radio sau televiziune folosindu-se in mod direct de voce, acest registru este indicat si poate fi obtinut printr-un efot minim.
c) Registrul de cap sau inalt este un registru in care se dezvolta armonicele sunetului fundamental produs de laringe. Pentru a obtine o vorbire in registrul de cap sunetele inalte se amplifica. Este folosit cu precadere in canto si actorie. Este un registru obositor si periculos mai ales cand este suprasolicitat. Cei care vorbesc in mod obisnuit in registru de cap trebuie sa lucreze intens pentru asi modifica acest registru.
2. CALITATEA VOCII
a) Inaltimea sau frecventa este calitatea, insusirea vocii de a fi emisa in sunete grave sau acute in functie de numarul de vibratii ale undelor sonore pe secunda, fiind direct proportionala cu numarul acestor vibratii.
b) Intensitatea puterea sau volumul vocii este forta cu care se emite un sunet. Un sunet cuprinzand acelasi numar de vibratii, deci fiind de o inaltime constanta, poate fi emis mai tare sau mai slab si acest lucru se realizeaza in functie de presiunea si volumul aerului suflat din plamani spre glota.
c) Timbrul vocal este rezultatul sonor al vibratiilor care se produc intr-o cavitate rezonatoare de forma particulara, gratie adaptarii functionale, prin contractiile musculare ale peretilor organelor care formeaza aceasta cavitate.
Am mai putea vorbi si despre intinderea, tesatura si rezistenta vocii, dar aceste calitati sunt obiect de studiu cu precadere pentru persoanele care practica o arta interpretativa (actorie, canto).
3. EXERCITII PENTRU DOBANDIREA UNEI VORBIRI CLARE SI CORECTE
a) Exercitiu de gimnastica faciala, care sa decongestioneze si sa antreneze aparatul vorbirii: se poate incepe chiar cu un usor masaj facial pe care il facem noi insine, putem activa inclusiv pielea capului si ceafa; ca si cum am rosti X ducem buzele mult catre urechi, apoi adunam buzele tuguindu-le ca si cum am rosti U, acest exercitiu se face fara sonor, de mai multe ori pana cand simtim o usoara fierbinteala in buze; cu buzele tuguiate incercam sa ajungem cu ele la urechea stanga, apoi la cea dreapta, apoi incercam sa ne atingem varful nasului, apoi barbia.
b) Exercitiul pentru formarea unui bun reflex al rostirii sunetelor: vom citi raspicat si accentuat un text mai dificil, dar fara sa emitem nici un sunet (ca si cum am viziona un film mut) acelasi text il vom citi normal dar fara sunet, apoi, a treia oara vom elibera sunetul citind. Pot fi facute si alte exercitii de improvizatie verbala dar fara sonor.
II. RESPIRATIA SI IMPORTANTA EI IN VORBIREA CORECTA
1. Aparatul fono-respirator este compus din: caile aeriene superioare si anume cavitatea nazala, cavitatile rino-sinuziene, faringele, cavitatea bucala, vestibulul laringian, benzile ventriculare (falsele coarde, ventriculul laringian si caile aeriene inferioare compuse la randul lor din coardele vocale propriuzise, trahee, bronhiile, lobii, lobulii si alveolele pulmonare. Aparatul respirator este compus din plamani, pleura, arterele pulmonare, venele pulmonare, muschii inspiratori, muschii expiratori si sistemul nervos al aparatului respirator. Laringele constituie segmentul superior al tubului respirator, cu dublul rol de a forma calea de trecere in actul de inspiratie si de a servi ca organ de emisie a sunetelor, a vocii. Forma laringelui este aceea a unei piramide triunghiulare cu baza asezata in sus, iar dimensiunile lui variaza de la individ la individ. La persoanele cu voce inalta intalnim un laringe mai mic si intalnim un laringe mai mare, la personele cu voce grava. Glota este regiunea cea mai stransa a cavitatii laringiene si prezinta o despicatura, ea este compusa din: coardele vocale, benzile venticulare (falsele coarde) si ventriculul laringian. Coardele vocale se apropie cu marginile lor interne, inchizand glota in timpul fonatiei si se departeaza in timpul respiratiei. Glota propriuzisa este spatiul care separa cele doua coarde vocale.
2. Tipuri respiratorii
a) Respiratia costal superioara (claviculara);
b) Respiratia costal inferioara (intercostala);
c) Respiratia diafragmatica (abdominala);
d) Respiratia costo - diafragmatica (artistica).
Maestria respiratiei nu sta in acumularea unei cat mai mari cantitati de aer, ci in stiinta dozarii lui. Dozarea duce la obtinerea unor avantaje din punct de vedere estetic, din punct de vedere al sanatatii, al emisiei vocale, inclusiv a rostirii corecte. Se recomanda respiratia costo-diafragmatica, mai ales pentru persoanele care exercita o activitate in care vorbirea este primordiala.
3. Exercitii de respiratie
Este recomandat ca in timpul exercitiilor de respiratie sa se urmareasca mental coloana de aer care patrunde in plamani prin fosele nazale si se elimina cu gura usor intredeschisa in asa fel incat sa nu se produca nici un fel de zgomot. Coloana de aer trebuie sa ajunga, mai intai in muschiul diafragmei, sa umple spatiul de la baza toracelui si apoi intreg toracele. Este recomandat sa se evite pe cat posibil inspirarea aerului si pozitionarea lui sub clavicula, aceasta face ca umerii sa se ridice usor, sa se crispeze si implicit sa se crispeze si coardele vocale. Pentru o respiratie corecta este necesar ca intreaga musculatura a corpului sa fie bine antrenata prin exercitii de gimnastica. Tinuta corpului trebuie sa fie pe cat posibil, verticala in permanenta si in acelasi timp foarte relaxata. Orice fel de crispare, modifica respiratia, inclusiv o vorbire corecta. Urmarind coloana de aer atunci cand inspiram si expiram, capatam si o relaxare necesara efectuarii unor exercitii mai complicate.
a) Stand in pozitia verticala, cu picioarele departate la nivelul umerilor, cu mainile indoite de la cot si apropiate in directia sternului, cu palmele indreptate in sus, inspirati in timp ce mainile se ridica usor pana deasupra capului unde se apropie fata catre fata pentru un timp scurt, timp in care coatele sunt complet intinse. Din acest moment mainile se departeaza descriind doua arcuri de cerc in laterala, timp in care expiram usor pana cand mainile ajung in pozitia initiala. Acest exercitiu poate fi repetat de aproximativ opt ori.
b) In pozitie verticala, cu picioarele apropiate, genunchii intinsi, umerii relaxati, coloana dreapta, mainile prinse una de alta la spete, cu coatele perfect intinse, inspiram usor pe nas, urmarind mental coloana de aer care merge direct in diafragma. Expiratia aerului se va face aplecandu-ne usor in fata pana la 90 de grade, timp in care mainile raman prinse la spate, cu coatele intinse (deci se ridica). Ridicandu-ne in pozitie verticala, insipram si continuam mai departe exercitiul de aproximativ opt ori.
c) Acest exercitiu pe care vi-l propun porneste de la ideea de zbor. In pozitie verticala, cu un picior usor fandat in fata, cu mainile pe langa corp, inspiram pe nas, in diafragma, timp in care corpul se apleaca usor catre fata, iar mainile se ridica lateral ca si cum ar fi niste aripi cu care incercam sa zburam; aceasta miscare dureaza cat dureaza inspiratia, dupa care in timpul expiratiei care se va face pe gura, fara zgomot, mainile coboara pe langa corp in pozitie complet relaxata, iar corpul schimba fandarea pe piciorul din spate. Pornind din nou "zborul", inspirand, apoi revenim in pozitia relaxata, cu toata greutatea pe piciorul din spate; nici o clipa talpile nu se ridica de pe podea, ele raman fixe pe tot parcursul exercitiului care poate fi facut de aproximativ opt ori.
III. FIZIOLOGIA SUNETELOR - VOCALE SI CONSOANE
1. Vocalele sunt sunete ale vorbirii la a caror emitere curentul de aer iese liber, fara sa intalneasca nici un obstacol. Dupa gradul de deschidere a gurii la rostirea lor, sunt impartite in: vocale inchise (i, i, u), vocale mijlocii (e, a, o) si vocale deschise (a); dupa locul de articulare a limbii sunt vocale rotunjite anterioare (i, e) si mediale (i, a, a) si vocale posterioare (u, o). semivocalele au un timbru de vocale dar se pronunta cu o stramtare a canalului vorbitor (ia, ai).
2. Consoanele sunt sunete ale vorbirii formate mai ales din zgomote produse prin inchiderea totala si deschiderea brusca a canalului vorbitor intr-un punct oarecare al parcursului sau, sau prin stangerea lui. Ele se clarifica dupa modul de articulare in: consoane nesonante ocluzive (p, b, t, d, k, g), consoane constructive (f, v, s, z, s, j, h), consoane sonante nazale (m, n), consoane laterale (l), consoane vibrante ( r), si consoane semiocluzive (t, č, ğ) si dupa locul de articulare: consoane labio-dentale surde (f) si sonore (v), dentale (alveolare) surde (t, s, n, l, r) si sonore (d, z), consoane prepalatale surde (s, č) si sonore (j, g) consoane palatale surde (k) si sonore (ģ), consoane velare surde (k) si sonore (g) si consoane laringale (h). La vocale vibratiile sunt regulate iar la consoane vibratiile sunt neregulate. Vocalele sunt sunete care pot forma silabe iar consaonele sunt sunete care nu pot forma silabe.
3. Defecte - organice si functionale Rostirea corecta necesita, in primul rand o sanatate buna si formanti adecvati fiecarui sunet vorbit (consoana, vocala). Greselile in rostire pot proveni dintr-o defectiune organica a unuia din componentele aparatului fono-respirator: coarde vocale prost dezvoltate, noduli pe coarde, pareza coardelor etc., limba prea scurta, limba prea lunga sau limba cu apexul (varful) prost dezvoltat (lat sau gros), limba cu frenul scurt, maxilarul inferior mai mare decat cel superior (prognatism), maxilarul superior inainteaza mult peste cel inferior (retrognatism), in ambele cazuri lasand spatiul prea mare intre ele, dintii cu spatiu sau incalecati, lipsa dintilor, valul palatului incomplet dezvoltat sau lenes, ingust, prea boltit, spart sau avand defectiune congenitala, buzele prea groase, greoaie, sau asimetria labiala, nasul cu fosele obstructionate de vegetatii sau cartilagii. Defectele functionale provin dintr-o gresita intrebuintare a aparatului vocal si dintr-o emisie sonora proasta.
IV EXERCITII DE VORBIRE
1. Exercitii preliminare
Pregatindu-ne pentru inceperea exercitiilor pe care le vom efectua in cadrul antrenamentului vocal, vom acorda o atentei deosebita antrenarii fiziologice a limbii, buzelor si maxilarului inferior. Aceasta pentru ca emisia vocalelor si a consoanelor sa-si pastreze supletea articulatiei, valorea acustica - fiziologica. Astfel vor fi evitate rigititatea acestor organe, contractia gresita sau moliciunea lor. Vom favoriza agilitatea, fermitatea, decontractarea, elasticitatea lor.
Exercitiul numarul 1.
a) Inspiram prin nas.
b) Retinans suflul (1, 2, 3) coborand lent maxilarul, proptim varful limbii, rotund, in spatele incisivilor inferiori, asezam limba plata, in pozitie orizontala pe planseul bucal, degajand epiglota si laringele.
c) Expiram lent pronuntand incet vocala A, numarand pe degete 1, 2, 3, 4, 5. Daca nu suntem obisnuiti inca, ori precipitam inspiratia, ori precipitam expiratia, sau limba nu reuseste sa se aseze si sa ramana in pozitie plata, varful rotund langa incisivii inferiori; rotunjindu-se, incordandu-se si ridicandu-se nervos spre bolta palatina sau retragandu-se catre regiunea laringiana spre baza sa, infundand gatlejul, alternand sunetul vocalei.
Gandirea - care are un rol definitoriu in organizarea proceselor pe care le elaboreaza, ne va coordona reactiile psiho-fizice pe care panica le-a instalat in momentul inceperii exercitiilor.
In reluarea exercitiului incepem cu cateva respiratii profunde, intovarasite de miscarile ample, usoare ale bratelor (un minut) care restabilesc echilibru psiho-fizic.
a) Inspiratia prin nas, lenta, calma (1, 2, 3, 4, 5)
b) Expiratia prin gura, lenta, calma (1, 2, 3, 4, 5).
Starea de dificultate, de tensiune nervoasa inerenta oricarui inceput, fiind inlaturata, reluam exercitiul nr. 1. Vom executa acest exercitiu pana vom reusi ca emitand sunetul vocalei A, limba sa ramana totatl deconectata, plata, asezata pe planseul bucal, cu varful rotund proptit usor in baza incisivilor inferiori.
Exercitiul numarul 2
O articulatie corecta a consoanelor, care respecta integritatea sunetelor emise, depinde in mare masura de muschii varfului limbii, care trebuie tonificati pentru a le intensifica agilitatea, fermitatea, elasticitatea. Varful limbii este motorul, restul limbii pastreaza prin pozitie integritatea cavitatilor de rezonanta supraglotice si pozitia ridicata a laringelui.
a) Oricare ar fi forma maxilarelor, pozitia ascutita a varfului limbii se obtine prin alunecarea ei pornind de la ultima masea din dreapta maxilarului superior, presand in alunecare toti dintii pana la ultima masea din stanga, intorcandu-se la punctul de plecare. Miscarea se repeta de zece ori, accelerand-o.
b) Aceeasi alunecare si in aceleasi conditii se efectueaza pe alveolele si dantura maxilarului inferior. Miscarile se executa in partea inferioara a maxilarului.
c) Varful limbii preseaza muschii obrajilor si ai orbicularilor buzelor, vehiculand in partea inferioara a maxilarului, de la dreapta la stanga si de la stanga la dreapta, rotund imprejurul celor doua maxilare. Miscarea se repeta de 10 ori , accelerand-o.
d) Varful limbii bine arcuit atinge cu putere diferite puncte ale boltei palatine si planseul bucal: sus, jos, dreapta, stanga, lateral, jur-imprejur. Incepem exercitiul cu gura inchisa, apoi deschidem gura coborand maxilarul, marim progresiv deschizatura gurii si vom forta varful limbii sa atinga toate punctele ce pot fi atinse atat pe bolta palatina cat si pe planseul bucal, dantura superioara si dantura inferioara.
e) Varful limbii, de forma ascutita, va atinge cu repeziciune cand alveolele incisivilor superiori, cand alveolele incisivilor inferiori. Acest exercitiu se va efectua intai cu gura inchisa si apoi cu gura intredeschisa progresiv. Se executa de nenumarate ori in timpul zilei, urmarind o accelerare progresiva a miscarilor. Scopul acestor exercitii este de a tonifica varful limbii in vederea efortului in vorbire si de a obtine ca restul limbii sa-si pastreze o imobilitate, o pasivitate totala.
Exercitiul numarul 3
Urmarim elasticizarea muschilor orbiculari ai buzelor; puterea lor de contractie; tonificarea lor.
a) Inchidem gura strangand si proiectand buzele catre afara (tuguindu-le). Le tinem in aceasta pozitie cat numaram in gand 1, 2, 3. Dechidem gura, coborand energic maxilarul, intovarasind miscarea cu un plescait. Repetam.
b) Gura inchisa normal. Indepartam energic comisurile buzelor, exagerand lungimea fentei labiale. Revenind adunand buzele, proiectandu-le catre afara (dandu-le forma unei palnii). Le retinem in aceasta pozitie (1, 2, 3). Revenim la pozitia normala. Repetam.
c) Gura inchisa continuu. Indepartam comisurile buzelor (latim orizontal fenta labiala) cu repeziciune si le readucem cu aceeasi repeziciune la pozitia normala. Repetam.
d) Avand maxilarul inferior, acoperim buza superioara cu buza inferiora. Miscarea se executa la inceput lent, apoi din ce in ce mai repede si mai energic. Repetam.
e) Retragand maxilarul inferior si buza inferioara inauntru cavitatii bucale, le ascundem sub maxilarul superior, fortand buza superioara sa le acopere. Urmarim efortul muscular al buzelor. Repetam.
f) Deschidem gura de la normal la exagerat, strangand in acelasi timp buzele pe gingii si dinti, apoi relaxandu-le le strangem din nou. Exageram efortul muschilor, exageram relaxarea musculara.
g) Gura inchisa. Fara sa-i indepartam comisurile, proiectam buzele la pozitia, accelerand timpii in decursul exercitiului.
h) Gura deschisa, ovala, maxilarele usor intredeschise, indepartam comisurile buzelor usor, readucem buzele fara sa le strangem, ci ondulandu-le, formand "o gura rotunda" necrispata. Repetam, perfectionand ondularea.
i) Presam buzele una de alta, unindu-le fortat, le despartim (opunand fiecare rezistenta) cu zgomot (ca niste ventuze).
Groase, medii sau subtiri, buzele, prin actiunile de inchidere si de deschidere brusca, favorizeaza fenomenul de compresie a undei sonore si de explozie, prin aruncarea cuvantului catre afara. Pentru aceasta, muschii orbiculari ai buzelor si intreaga musculatura labiala trebuie cu perseverenta tonificati si elasticizati.
Exercitiul numarul 4.
Buzele si deschizatura gurii in fonatie depind ca forma de cuvintele pe care le rostim. Gura se deschide prin coborarea maxilarului inferior. In aceasta actiune este antrenat intreg aparatul fonator de la laringe pana la buze. Defectul in fonatie nu-l intalnim niciodata in coborarea peste masura a maxilarului, ci dimpotriva, in zgarcenia cu care deschidem gura cand vorbim. Deschiderea insuficienta a gurii in vorbire se caracterizeaza prin:
contractarea maxilarelor;
incordarea maxilarelor;
strangerea buzelor imprejurul dintilor;
deschiderea insuficienta a maxilarelor;
strangerea buzei superiore peste incisivii superiori;
descoperirea in timpul vorbirii numai a incisivilor inferiori.
Aceste deficiente se datoreaza unor stari nervoase, psihice: timiditatea, precipitare etc., dar si contractiei muschilor ridicatori si sustinatori ai maxilarului, ridigitatilor. Cu gura intredeschisa, cu dintii stransi, cu un maxilar inferior rigid, nu este posibila organizarea unei voci profesionale.
Pentru remedierea acestei crispari, vom face urmatoarele execitii:
a) Gura inchisa, limba plata pe planseul bucal. Varful limbii total deconectat, latit, proptit usor in incisivii inferiori. Inspiram. Expirand, coboram maxilarul lent, pronuntand incet vocala A, fara sa ne intereseze golul de deschidere al maxilarelor. Repetam de mai multe ori, decontractati. Gandirea va conduce si va supraveghea desfasurarea intregului proces.
Cand realizam acel echilibru intre vointa si actiune adica actiune dozata si efectuata sub controlul nostru trecem la:
b) In fata oglinzii, asezam mana cu palma intoarsa, la doi centimetri sub barbie. Inspirand plasam limba ca la exercitiul a. Expirand, coboram lent maxilarul pana ce barbia atinge mana.
Reluam exercitiul pronuntand in expiratie vocala A. Repetam exercitiul pana ce reusim sa-l executam perfect relaxat, cu un ritm lent, decontractat.
c) In aceleasi conditii asezam progresiv mana putin mai jos, maxilarul va cobori, pana reuseste a se aseze pe degetele intinse. Repetam exercitiul privind in oglinda, pana ce deschizatura intre maxilare ajunge la 4 cm, 4,5 cm. Atat coborarea cat si revenirea vor fi lente, relaxate.
Executam acest exercitiu ori de cate ori avem posibilitatea in cursul zilei. In caz de oboseala, de enevare, de crispare, inerente oricarui inceput, intrerupem exercitiile, ne odihnim scurt timp, apoi excutam cateva exercitii de respiratie si reluam de la inceput antrenamentul
2. Vocalele si asezarea vocii
Inspiram costal-diafragmatic, retinem suflul, expiram lent, stapani pe muschii expiratori. Diafragma si centura abdominala sunt muschii pe a caror activitate se bazeaza calitatea si deci durata expiratiei in vorbirea profesionala, care influenteaza calitatea frazei pe care o avem de rostit.
Odata inteleasa si insusita miscarea: inspiratie rapida - retinere - expiratie lenta, calitatea frazei este asigurata. Urmarim pozitia limbii, incat sa simtim cum partea posterioara a cerului gurii (valul palatului) se ridica si degajeaza gatlejul. Pronuntand vocalele, urmarim mental drumul undei sonore din regiunea laringelui pana la alveolele incisivilor superiori. Numai "intelegand acest exercitiu vom reusi ca printr-un efort cerebral sa-l perfectionam din punct de vedere tehnic si sa-l executam corect. Repetam vocala in conditiile enuntate pana ce simtim in regiunea alveolelor prezenta fizica - acustica a vocalei emise.
Exercitiul numarul 1
a) Inspiram lent cu gura inchisa;
b) Retinem suflul cat numaram 1, 2, 3
c) Asezam limba proptita in incisivii inferiori, expiram lent rostind incet vocale A, numarand in gand si pe degete 1, 2, 3, 4, 5.
d) Sunetul in expiratie trebuie sa fie neantrerupt, contiunu.
Repetam exercitiul nr. 1 pana ce reusim sa-l executam in perfecta satre de relaxare, iar vocala A are un sunet rotund, clar, continuu.
Exercitiul numarul 2
In aceleasi conditii vom emite fiecare vocala: A, E, I, O, U, A, I. Repetam acest exercitiu pana ce reusim ca fiecare din vocalele alfabetului sa aiba un sunet rotund, precis, neantrerupt.
Exercitiul numarul 3
a) Inspiram repede cu gura intredeschisa, indreptam aerul catre incisivii superiori.
b) Retinem suflul (1, 2, 3).
c) Expirand lent, asezam limba, coborand maxilarul pentru a degaja glota, permitand valului palatului sa se ridice, formand drumul liber catre afara.
d) Rostim vocala A urmarind mental ca sunetul sa percuteze regiunea alveolelor incisivilor superiori. Repetam exercitiul decontractati din punct de vedere fizic, dar obligand gandirea sa conduca actiunea pe care o efectuam, pana ce simtim ca am reusit ceea ce ne-am dorit.
Exercitiul numarul 4
In aceleasi conditii vom repeta exercitiul nr. 3, emitand pe rand vocale: A, E, I, O, U, A, I, fiecare vocala formand un exercitiu aparte.
Exercitiul numarul 5
Vom exersa emiterea aceleasi vocale, dar ca un sunet bogat, ca un suvoi, fara intrerupere.
a) Inspiram lent cu gura inchisa.
b) Retinem suflul (1, 2, 3)
c) Asezam limba dupa recomandarile din exercitiile anterioare, expiram lent rostind pe timpul expiratiei vocalele: aeiouai, ca un sunet legat, in care numai buzele, prin forma si jocul lor, formeaza articulatia necesara. Repetam acest exercitiu mai greu de efectuat, pana ne insusim aceasta emisie continua a sunetului neantrerupt cu vocalelel aeiouai.
Exercitiul numarul 6
Respectand conditiile exercitiului nr. 3, vom indrepta unda sonora continand vocalele aeiouai catre regiunea alveolelor incisivilor superiori, formand astfel prima unitate sonora cu continut fonetic care percuteaza aceasta regiune, primul cuvant care este emis conform asezarii fiziologice a vocii.
Exercitiile se efectueaza pe o nota din registrul mediu al vocii, incet, fara efecte vocale, cand suntem odihniti si lipsiti de alte solicitari inconjuratoare. Gandirea ne va conduce toate actiunile.
3. Consoanele si asezarea vocii
Exercitiul numǎrul 1
a) Inspirǎm cu gura inchisǎ (prin nas)
b) Retinem suflul (1, 2, 3)
c) Expirand, coboram maxilarul si pronuntǎm silaba BA, indreptand unda sonorǎ cǎtre regiunea alveolelor incisivilor superiorii. Repetǎm exercitiul panǎ ce reusim ca suflul in expiratie sǎ fie suplu, calm, iar sunetul silabei sǎ fie neantrerupt, ca un suvoi sonor. Dacǎ nu putem de la inceput, sǎ imprimǎm acestui exercitiu un ritm decontractat, ne recǎpǎtǎm echilibrul necesar prin miscǎri de gimnasticǎ functionalǎ:
inspiratie scurtǎ costo-diafragmaticǎ cu gura intredeschisǎ;
aerul indreptat cǎtre incisivii superiori;
cu o miscare largǎ a bratelor.
retinem suflul (1, 2) diafragma si centura abdominalǎ sustinand efortul;
expiratie foarte lentǎ;
bratele revenind lent la pozitia initialǎ.
Suflul in expiratie ne intreruptǎ, condus de gandirea noastrǎ si de relaxarea diafragmei si a fiecǎrui muschi expirator.
Exercitiul numǎrul 2
a) Inspiratie lungǎ cu gura inchisǎ;
b) Retinem suflul (1, 2, 3);
c) Expirǎm, indreptǎm unda sonorǎ cǎtre regiunea alveolelor incisivilor superiori pronuntand BA, ba, ba, ba. prelungind ultima silabǎ atat cat ne permite suflul.
Repetǎm acest exercitiu panǎ ce reusim ca silaba, in expiratie sǎ fie pronuntatǎ amplu, fǎrǎ intreruperi, si ii simtim prezenta fizicǎ inn regiunea alveolelor incisivilor superiori.
Exercitiul numǎrul 3
Executǎm exercitiile nr. 1 si nr.2, pronuntand langǎ consoana B toate vocalele alfabetului ba, be, bi, bo, bu, bǎ, ba . prelungind sunetul ultimei silabe cat ne permite suflul.
Exercitiul numǎrul 4
Insusindu-ne modul de a conduce unda sonorǎ articulatǎ (silaba) cǎtre fatǎ, vom continua exercitiile pentru a dobandi o deplimǎ stǎpanire a acestui fel de a vorbi: aducerea cuvintelor cǎtre fatǎ, incat acest sistem sǎ ne devinǎ un nou comportament verbal. Vom executa acest exercitiu pronuntand in aceleasi conditii, toate consoanele alfabetului intovǎrǎsite de vocale, pe o singurǎ notǎ din registrul vocal mediu. Se va prelungi ultima vocalǎ "a" cat permite suflul si simtindu-i prezenta in regiunea alveolelor incisivilor superiori:
Ca, ce, ci, co, cu, cǎ, caaaa;
Da, de, di, do, du, dǎ, daaa ;
Fa, fe, fi, fo, fu, fǎ, faaa ;
Ga, ge, gi, go, gu, gǎ, gaaa ;
Ha, he, hi, ho, hu, gǎ, gaaa ;
Ja, je, ji, jo, ju, jǎ, jaaa ;
La, le, li, lo, lu, lǎ, laaa ;
Ma, me, mi, mo, mu, mǎ, maaa ;
Na, ne, ni, no, nu, nǎ, naaaa ;
Pa, pe, pi, po, pu, pǎ, paaa ;
Ra, re, ri, ro, ru, rǎ, raaa .;
Sa, se, si, so, su, sǎ, saaa ;
Sa, se, si, so, su, sǎ, saaa .;
Ta, te, ti, to, tu, tǎ, taaa ;
Ta, te, ti, to, tu, tǎ, taaa ;
Va, ve, vi, vo, vu, vǎ, vaaa .;
Xa, xe, xi, xo, xu, xǎ, xaaa ;
Za, ze, zi, zo, zu, zǎ, zaaa .
Exercitiul numǎrul 5
In aceleasi conditii (ca in exercitiul 4) vom pronunta urmǎtoarele consoane cu vocale. Prezenta acusticǎ - fiziologicǎ a acestui grup consonat, prin timbrul sǎu, este mai precisǎ si mai usor de urmǎrit in regiunea alveolelor incisivilor superiori:
Brac, brec, bric, broc, bruc, brǎc, brac;
Crac, crec, cric, croc, cruc, crǎc, crac;
Drac, drec, dric, droc, druc, drǎc, drac;
Frac, frec, fric, froc, fruc, frǎc, frac;
Grac, grec, gric, groc, gruc, grǎc, grac;
Hrac, hrec, hric, hroc, hruc, hrǎc, hrac;
Jrac, jrec, jric, jroc, jruc, jrǎc, jrac;
Lrac, lrec, lric, lroc, lruc, lrǎc, lrac;
Mrac, mrec, mric, mroc, mruc, mrǎc, mrac;
Nrac, nrec, nric, nroc, nruc, nrǎc, nrac;
Prac, prec, pric, proc, pruc, prǎc, prac;
Rrac, rrec, rric, rroc, rruc, rrǎc, rrac;
Srac, srec, sric, sroc, sruc, srǎc, srac;
Srac, srec, sric, sroc, sruc, srǎc, srac;
Trac, trec, tric, troc, truc, trǎc, trac;
Trac, trec, tric, troc, truc, trǎc, trac;
Vrac, vrec, vric, vroc, vruc, vrǎc, vrac;
Xrac, xrec, xric, xroc, xruc, xrǎc, xrac;
Zrac, zrec, zric, zroc, zruc, zrǎc, zrac;
4. ROSTIREA CORECTA A CONSOANEI "S"
Exercitiile pentru corectarea unor defecte de dictie. Pentru rostirea corecta a consoanei "s" este necesar ca varful limbii, foarte ascutit, sa fie asezat la radacina incisivilor inferiori, maxilarele sa aiba o deschidere mica, curentul de aer fonator sa fie puternic (mai ales in timpul exercitiilor), atat incisivii superiori cat si cei inferiori sa nu fie complet acoperiti, buzele sa fie intredeschise, cu colturile intinse (ca intr-un zambet).
a) Sa se rosteasca:
San - zan - tan - san
Sen - zen - ten - sen
Sin - zin - tin - sin
Son - zon - ton - son
Sun - zun - tun - sun
Sar - zar - tar - sar
Ser - zer - ter - ser
Sir - zir - tir - sir
Sor - zor - tor - sor
Sur - zur - tur - sur
b) Atunci cand varful limbii atinge incisivii cu o portiune prea mare, sau in loc sa fie asezat la radacina incisivilor inferiori urca la cei superiori ("pelticeala") ne asezam pe un scaun cu spatar inalt sprijinind capul de spatar, acesta determinand retragerea limbii catre radacina. In aceasta pozitie se va face exercitiul 1. revenirea la o pozitie normala se va face tinand cont de pozitia limbii in momentul in care am avut capul aplecat spre spate.
Se va rosti puternic:
t - s - s - tssa - Sa
t - s - s - tsse - Se
t - s - s - tsso - So
t - s - s - tssu - Su
c) In fraza urmatoare se va inlocui consoana "s" cu "z" si "t" si apoi se va reveni la rostirea corecta, puternica si clara.
a. Sisoie se suie seara sus sa sara singur scara sigur.
b. Zizoie ze zuie zeara zuz za zara zingur zcara zigur.
c. Titoie te tuie teara tut ta tara tingur tcara tigur.
d. Sisoie se suie seara sus sa sara singur scara sigur.
5. Exercitii pentru rostirea corecta a consoanei "R"
a) Ne folosin de consoanele DTLN si rostim de multe ori puternic, ritmat si repede o serie de 5 - 6 D-uri cu accentul pe primul D; se va proceda la fel si cu consoanele T N L. Apoi facem trecerea rapida de la o consoana la alta, rostite in serie ca in prima parte a exercitiului, scurt dar foarte precis, consoanele D T L, DTL etc. Apoi DL, DL etc.
b) Rulam foarte bine consoana "R" fara voce, apoi cu voce usoara rostim de mai multe ori dla, dla, dla . impingand apoi coloana de aer puternic si bine sustinuta de centura abdominala se va rosti cu voce tare (parca din fuga) dRRRRa (dla poate fi inlocuit si cu dle, dli, dlo, dlu).
c) Pentru un R corect este necesar sa avem o elasticitate si mobilitate buna a limbii. Rostim intai jjjj-z, jjj-z, prelungind sunetul consoanei "j" si incheiem in "z" scurt in cele din urma vom rosti repede: RRRaz, RRRRez, RRRRiz, RRRRoz, RRRRuz.
d) Citim un text oarecare in care fiecare R va fi inlocuit cu consoana "L" (abator - abatol), dupa care se revine la textul initial. Atunci cand vom considera ca am facut o incalzire vocala specifica suficienta, putem merge mai departe la exercitii de improvizatie verbala in timpul comunicarii - jocuri. Folosindu-ne de un text ales de noi si avand o dificultate relativa, improvizam situatii in care am putea fi pusi. Cu ajutorul fanteziei si improvizatiei, putem modifica conditiile in care se petrece actiunea in care suntem obligati sa vorbim, folosindu-ne de textul ales. Este absolut necesar ca pe tot parcursul jocului sa fie mare, interesul nostru sa fie total in a rezolva cat mai bine ceea ce ne-am propus sa facem, iar atentia trebuie sa fie desavarsita mai ales asupra felului in care vorbim.
