|
|
|
COMUNICAREA - O ABORDARE TEORETICA
Exista cel putin doua motive intemeiate pentru care trebuie sa discutam despre comunicare in deschiderea acestui curs: pe de-o parte relatiile publice au la baza comunicarea, iar pe de-alta parte comunicarea este o notiune de care ne lovim zilnic dar pe care sociologi, psihologi si oameni de stiinta deopotriva au incercat sa o defineasca de la inceputurile civilizatiei umane.
Profesionistii de relatii publice trebuie sa inteleaga cum functioneaza comunicarea si care sunt elementele sale de baza. Harold Laswell, un clasic al teoriei comunicarii, spunea in 1948 in cartea "Power and Personality" ca un model al comunicarii trebuie sa raspunda la urmatoarea intrebare: "(1) cine (2) spune ce (3) pe ce canal (4) cui (5) si cu ce efect?". Plecand de la modelul lui Laswell, peste ani a aparut un model al comunicarii cu noua elemente.
Doua dintre elemente reprezinta partile principale implicate in procesul de comunicare: emitatorul si receptorul. Alte doua elemente reprezinta mijloacele de comunicare: mesajul si canalul. Patru dintre ele reprezinta functii majore in comunicare: codarea, decodarea, raspunsul si feedback-ul. Ultimul element reprezinta zgomotul din sistem. Aceste elemente sunt definite dupa cum urmeaza:
Emitatorul - partea care trimite un mesaj catre interlocutor, numit si sursa a comunicarii;
Codare - procesul prin care gandurile sunt puse intr-o forma simbolica;
Mesaj - setul de simboluri pe care le trimite emitatorul;
Mediu/canal - canalele de comunicare prin care mesajul ajunge de la emitator la receptor;
Decodare - procesul prin care receptorul da inteles simbolurilor pe care le transmite emitatorul;
Receptor - partea care primeste mesajul transmis de cealalta parte, numit de asemenea audienta sau destinatie;
Raspuns - setul de reactii pe care il are receptorul dupa ce a fost expus la mesaj;
Feedback - acea parte a raspunsului receptorului pe care acesta il comunica emitatorului;
Zgomot - distorsiuni neplanificate aparute in timpul procesului de comunicare care au ca rezultat faptul ca receptorul primeste un mesaj diferit de cel trimis de emitator.
Acest model scoate in evidenta factorii care joaca rolul cel mai important in procesul de comunicare. Emitatorii trebuie sa stie ce tipuri de receptori doresc sa atinga si ce raspuns doresc de la acesti receptori. Emitatorii de asemenea trebuie sa codeze mesajele tinand seama de modul in care receptorii decodeaza mesajele. Sursa trebuie sa transmita mesajul prin canale eficiente care ajung la publicul vizat. De asemenea, emitatorul trebuie sa dezvolte canale de feedback in asa fel incat sa stie care este raspunsul receptorului la mesajul transmis.
Un mesaj poate sa circule de la emitator catre receptor pe un canal fara sa transmita in mod necesar niste idei sau fara ca aceste idei sa fie acceptate. Cu toate acestea, ideile sunt acceptate si exista o serie de teorii care explica cum ajung ideile sa fie acceptate in procesul de comunicare.
Aceasta teorie porneste de la premisa ca exista anumite grupuri de lideri de opinie care culeg informatii din mass media, le analizeaza si le interpreteaza, iar apoi le transmit publicului larg. Teoria nu sta in picioare datorita faptului ca nici un grup de oameni nu poate servi ca grup de lideri de opinie pe toate subiectele existente.
O rafinare a teoriei anterioare, aceasta spune ca exista lideri de opinie in aproape orice domeniu si pentru orice subiect si fiecare are un anumit grad de influenta. Mai mult, teoria spune ca liderii de opinie pe domenii diferite influenteaza reciproc formand o uriasa retea de influente la nivelul societatii.
Aceasta este una dintre teoriile larg acceptate. Existenta liderilor de opinie este recunoscuta dar acestia nu sunt considerati singura sursa de influentare a opiniilor. Principala sursa de cristalizare a opiniei publice este discutia: persoanele cu interese comune discuta probleme mutuale si ajung la concluzii similare deoarece oamenii incearca sa evite conflictul cu majoritatea si sa se conformeze opiniei grupului.
Dezvoltata in anii '30, aceasta teorie sustine ca exista 5 etape in procesul de "achizitionare" a unei idei noi:
Persoana descopera ideea
Persoana devine interesata in aceasta idee si incearca sa dobandeasca mai multe informatii
Persoana testeaza ideea pe altii
Evalueaza ideea pentru a decide daca aceasta este sau nu in propriul sau interes
Adopta ideea incorporand-o in setul de opinii proprii.
Teoria se bazeaza pe priamida lui Maslow care cuprinde nevoile de baza ale fiintelor umane: nevoile fiziologice (cele care constituie insinctul de conservare si care include nevoia de aer, de apa, de hrana, de imbracaminte, de adapost, de odihna si sanatate), nevoile legate de siguranta personala (se refera la protectia in fata pericolului), nevoile sociale (care includ acceptarea de catre ceilalti, apartenenta la un grup, dragostea si prietenia), nevoile legate de ego (autoaprecierea, increderea in sine, statutul, recunoasterea, respectul celorlalti) si nevoile de auto - implinire (care se refera la nevoia de a fi tot ceea ce poti sa fii).
Conform teoriei, mesajele eficiente contin elemente ale acestor nevoi in sensul in care mesajul este gandit sa ii ajute pe oameni sa isi satisfaca o parte din aceste nevoi. Este pana la urma vorba de interesele publicului tinta. Daca mesajul a fost formulat avand in vedere interesele publicului tinta, are cele mai mari sanse sa fie un mesaj eficient.
"PERCEPTION IS REALITY"
