|
|
|
Presiuni culturale si institutionale asupra procesului de strangere a informatiilor
Alaturi de familie, de scoala, de grupul de prieteni, presa participa la fenomenul de enculturale, prin care un membru al unei comunitati interiorizeaza, rand pe rand, comportamentul acceptat pentru a rezista in acea comunitate (vezi, de exemplu, DeFleur si Ball-Rokeach, 1999, sau Coman, 1999).
Presa furnizeaza modele de urmat si modele de blamat, oferind explicatii mai mult sau mai putin rationale pentru acceptarea sau respingerea acelor modele. Unele explicatii pot fi descifrate din exemple asemanatoare ca mesaj. Promovarea acestor modele poate lua forma unor mitologii moderne- prin mit intelegandu-se o povestire simbolica prezentata ca o redare factuala a unor evenimente, indiferent de legatura dintre acea naratiune si realitatea experimentata de individ in viata de zi cu zi. Aici vom folosi termenul de mit intr-un sens largit, de povestire care sustine o ideologie in general. Printre miturile promovate de presa se pot numara: mitul femeii puternice, mitul jurnalistului obiectiv, mitul tehnologiei sau chiar mitul democratiei si al economiei de piata care salveaza omenirea, ca sa amintim numai despre cateva dintre ideile dragi presei din zona capitalista a lumii.
Cercetatorii Bird si Dardenne (1997) fac o sinteza a lucrarilor despre mituri in mass-media. Astfel, ei remarca: "Povestile jurnalistilor se leaga de cultura pentru care constituie si o reflexie, si o reprezentare" (Bird, Dardenne, 1997, p. 334). Mitul, spun Bird si Dardenne, nu reflecta in mod necesar o realitate obiectiva, ci construieste o lume a lui. Stirile creeaza ordine in dezordinea care ne inconjoara si transforma ceea ce stim in poveste. Povestile se incadreaza intr-o poveste mai mare- Bird si Dardenne vorbesc despre un fenomen de rezonanta- scriem si citim aceleasi povesti la nesfarsit. Pentru ca avem nevoie de consonanta (Galtung si Ruge, 1965, apud Bird si Dardenne): evenimentele, chiar daca sunt diferite, sunt codificate in cadre care sunt deja intelese si anticipate, atat de catre jurnalist, cat si de catre audienta.
Exista asadar presiuni culturale asupra jurnalistului in procesele de selectie si prezentare a informatiilor. Aceste presiuni culturale nu sunt intotdeauna resimtite ca atare de jurnalist- el selecteaza informatia care i se pare potrivita pentru o tema data si pentru nevoile de informare pe care isi inchipuie ca le are publicul sau. In selectarea informatiilor, jurnalistul actioneaza fara sa vrea sub presiunea stereotipurilor legate de personajul / personajele si situatia prezentate. Informatiile retinute de public sunt cele pe care jurnalistul le alege constient de limitele sale culturale si, totodata, constient ca lumea din jurul nostru este mai interesanta decat ne lasa stereotipiile si miturile moderne sa vedem.
Alaturi de aceste presiuni culturale, jurnalistul suporta si alte tipuri de presiuni in timpul procesului de selectare si de punere in forma a informatiilor (Coman, 1999):
Lipsa de timp- jurnalistii trebuie sa furnizeze informatii zilnic. Ca urmare, pe de o parte, au de respectat termene limita foarte stranse, care scurteaza timpul dedicat documentarii. Pe de alta parte, trebuie sa selecteze permanent informatia pertinenta din cea oferita de sursele pe care le cultiva redactia (de la agentii de presa la birouri de relatii publice),
Presiuni economice- manifestate la nivelul unui jurnalist prin:
limitatea subiectelor care pot fi abordate, pentru ca ar deranja diversi factori din jurul sau din interiorul institutiei de presa (pe patron, pe cumparatorii de spatiu publicitar),
limitarea spatiului editorial (spatiu tiporafic sau timpi de antena), in favoarea publicitatii, si
reduceri de personal in interiorul redactiei;
Presiuni din partea institutiilor politice sau sociale:
masuri legislative (Constitutia, Codul penal, Codul civil, legi organice),
interventii ale structurilor puterii (critici exprimate in public- vezi cazul Traian Basescu- Sorin Rosca Stanescu- declansarea unor procese juridice),
initiative ale organizatiilor non-guvernamentale sau ale diverselor grupuri de presiune (care apara drepturile minoritatilor, de exemplu),
presiuni din partea audientei- tirajul unei publicatii si indicii de audienta ai unei emisiuni in audiovizual. "Generalizarea sistemelor si tehnologiilor moderne de masurare a audientei (indeosebi in audiovizual) trasforma publicul in <<arbitru>>, daca nu al valorii, cel putin al succesului de moment" (Coman, 1999, p. 195),
presiuni din partea breslei, asa cum sunt ele descrise, de exemplu, in diverse coduri deontologice.
Extrase din Codul Deontologic al Jurnalistului adoptat de catre Conventia Organizatiilor de Media din Romania in iulie 2004 (pentru o analiza, vezi Hogea, Radu, 2005)
1.2. Jurnalistul este dator sa caute, sa respecte si sa comunice faptele - asa cum acestea pot fi cunoscute prin verificari rezonabile - in virtutea dreptului publicului de a fi informat.
1.3. Jurnalistul este dator sa exprime opinii pe o baza factuala. In relatarea faptelor si a opiniilor, jurnalistul va actiona cu buna-credinta.
1.4. Jurnalistul este dator sa semnaleze neglijenta, injustitia si abuzul de orice fel.
1.5. In demersul sau de a informa publicul, jurnalistul este dator sa reflecte societatea in ansamblul si diversitatea ei, acordand acces in presa si opiniilor minoritare si individuale.
Publicul are dreptul sa cunoasca nu numai informatiile si ideile primite favorabil sau cu indiferenta ori considerate inofensive, dar si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza.
In exercitarea rolului sau de garant al democratiei, presa are datoria primordiala de a respecta drepturile omului. Astfel :
2.1.1. Jurnalistul este dator sa respecte prezumtia de nevinovatie.
2.1.2. Jurnalistul este dator sa respecte viata privata a persoanei (inclusiv aspectele care tin de familie, domiciliu si corespondenta). Amestecul in viata privata este permis atunci cand interesul public de a afla informatia prevaleaza. In acest context este irelevant daca o persoana publica a dorit sau nu sa dobandeasca aceasta calitate. O activitate nu este privata doar pentru motivul ca nu este desfasurata in public.
2.1.3. Jurnalistul este dator sa tina cont de interesul legitim al minorului. El va proteja identitatea minorilor implicati in infractiuni, ca victime sau ca autori, cu exceptia situatiei in care interesul public cere ca acestia sa fie identificati, sau la solicitarea expresa a parintilor sau a reprezentantilor lor legali, in vederea protejarii interesului superior al minorului.
2.1.4. Identitatea victimelor accidentelor, calamitatilor, infractiunilor, cu precadere cele ale agresiunilor sexuale, nu trebuie sa fie dezvaluita, cu exceptia situatiei in care exista acordul acestora sau cand un interes public major prevaleaza. De acelasi regim beneficiaza si persoanele defavorizate (bolnavi, persoane cu dizabilitati, refugiati, etc.).
2.1.5. Jurnalistul este dator sa nu discrimineze nici o persoana pe motive de rasa, etnie, religie, sex, varsta, orientare sexuala ori dizabilitati si sa nu instige la ura si violenta atunci cand relateaza fapte sau isi exprima opiniile.
2.2.2. Jurnalistul va verifica informatiile in mod rezonabil inainte de a le publica si va exprima opinii pe o baza factuala. Informatiile vadit neadevarate, sau cele despre care jurnalistul are motive temeinice sa creada ca sunt false nu vor fi publicate.
2.2.3. In chestiunile despre care relateaza, jurnalistul trebuie sa faca eforturi pentru a prezenta punctele de vedere ale tuturor partilor implicate.
2.2.4. Jurnalistul va respecta in redactare regulile citarii. In cazul citarii partiale a unei persoane, jurnalistul are obligatia de a nu denatura mesajul acelei persoane.
2.3.1. Jurnalistul are obligatia de a pastra confidentialitatea acelor surse care solicita sa isi pastreze anonimatul sau a acelor surse a caror dezvaluire le poate pune in pericol viata, integritatea fizica si psihica sau locul de munca.
2.4.1. Jurnalistul va obtine informatii in mod deschis si transparent. Folosirea tehnicilor speciale de investigatie este justificata atunci cand exista un interes public si cand informatiile nu pot fi obtinute prin alte mijloace. Se recomanda ca utilizarea tehnicilor speciale de investigatie sa fie mentionata explicit in momentul publicarii informatiilor.
2.7.1. Jurnalistul va corecta cu promptitudine orice eroare care apare in materialele sale. Acolo unde considera necesar, jurnalistul poate sa publice si scuze.
2.7.2. Dreptul la replica se acorda atunci cand cererea este apreciata ca fiind indreptatita si rezonabila.
3.3. Protectia secretului profesional si a confidentialitatii surselor este in egala masura un drept dar si o obligatie al jurnalistului.
3.6. Jurnalistul se bucura, potrivit legii, de protectia drepturilor de autor.
3.7. Jurnalistul isi afirma dreptul de a fi aparat de catre institutia de presa unde isi exercita profesia, precum si de catre asociatia profesionala ori sindicala care ii reprezinta interesele impotriva oricarei presiuni exercitate contra sa, de natura sa determine o incalcare a conduitei profesionale prevazute de Statutul Jurnalistului si de prezentul Cod Deontologic.
Diversele presiuni care actioneaza asupra jurnalistului contrazic ideologia pozitivista, care vorbeste despre jurnalistul obiectiv, despre realitatea evidenta, din care jurnalistul decupeaza faptele cele mai relevante pentru publicul sau, si pe care le transmite prin intermediul unui limbaj transparent. Este adevarat ca multi jurnalisti nu vor sa denatureze sensul faptelor pe care le trasmit, dar insusi procesul de documentare si de selectare a informatiilor, de intelegere a informatiilor pentru o punere in forma coerenta confera un sens articolului de presa, doar unul dintre sensurile care pot fi date aceluiasi fapt.
Jurnalistul construieste realul pentru publicul sau si poate capata deprinderile profesionale necesare pentru a nu-si dezamagi cititorii sau audienta, care se asteapta la o prezentare onesta a faptelor din lumea care ii inconjoara.
Evenimentul- definitie, tipologii
Mai devreme am folosit "fapte", nu "evenimente", pentru a numi incidentele in aval de munca de colectare de informatie si de redactare a jurnalistului. In realitate exista ocurente, intamplari, transformate in evenimente, adica in "intamplari importante" (Mic Dictionar Enciclopedic, 1978) de trei actori ale vietii publice (Molotch si Lester, 1996, citati de Lazar, 1999):
cei care promoveaza informatiile (sursele),
cei care asambleaza informatiile (jurnalistii) si care transforma ocurentele identificate de catre primul grup in evenimente publice,
cei care consuma informatiile (publicul), si care acorda atentie unuia sau altuia dintre evenimentele pe care i le-a prezentat mass-media.
Datorita acestor actori, unele ocurente sunt puse in lumina, iar altele sunt trecute cu vederea, in functie de interesele fiecarui actor implicat. Un birou de presa, de exemplu, vrea ca publicul sa afle numai faptele bune legate de o organizatie. Jurnalistul este dator sa expuna toate amanuntele de interes public major- daca organizatia are efecte pozitive sau negative asupra unei comunitati, acea comunitate trebuie sa afle. Bombardat de informatii, publicul poate alege numai pe acelea pe care le considera interesante/ distractive si relevante.
Harvey Molotch si Marilyn Lester impart evenimentele in patru categorii, in functie de gradul de intentionalitate a celor implicati si de identitatea celui care se ocupa de promovarea ocurentei (Lazar, 1999):
Evenimente de rutina
Sunt intamplari construite deliberat,
Initiatorii le promoveaza la rangul de eveniment,
Exemple: conferintele de presa, celebrarile, ceremoniile comemorative, inaugurarile,
Accidentele
Nu sunt deliberate,
Cei care le promoveaza nu sunt cei care le-au provocat; mai mult, cei care le-au provocat ar vrea chiar sa nu se vorbeasca despre aceste intamplari in spatiul public,
Exemple: accidente de munca, accidente rutiere, dezastre naturale,
Scandalurile
O intamplare este transformata in eveniment in mod deliberat,
Cei care le-au provocat difera de cei care le promoveaza,
Exemple: masacre ale civililor, sange contaminat, fapte care pun in lumina aspecte ascunse ale activitatii unor persoane sau institutii,
Hazardul fericit
Un fapt neprevazut,
Promovat de initiator,
Exemple: nasterea a sase gemeni sanatosi.
Sursele- definitie, tipologii
Asa cum am vazut, evenimentele pot fi provocate si pot indeparta publicul de o perceptie corecta a realitatii inconjuratoare. In plus, jurnalistul este supus unor presiuni diverse, care influenteaza activitatea de colectare a informatiei si de punere in forma. Cu toate acestea, jurnalistul nu se poate baza numai pe observatie (1), ca metoda de colectare a informatiei, ci este dependent de surse, fie ele fizice (2), fie ele umane (3). Sursele umane sunt si ele dependente de jurnalist, care are rol de mediator intre diverse organizatii si public.
In sens larg, sursele sunt "ansamblul mijloacelor la care recurg jurnalistii pentru a fi la curent cu evenimentele" (Francis Balle, 1997, citat de Coman, 1999, p. 192). Un catalog al surselor unei redactii ar fi (Coman, 1999, p. 192-193):
agentiile de presa si alte institutii specializate in producerea, arhivarea si distribuirea de informatii: biblioteci, arhive, institute de sondare a opiniei publice, centre de documentare;
diverse institutii mass-media, ca urmare a concurentei acerbe dintre ele;
articolele aduse de angajatii respectivei institutii;
articole oferite de colaboratori constanti sau ocazionali;
informatii primite de la cititori sau de la alte persoane;
materiale furnizate de birourile de presa.
Sursele de informare sunt multiple si de importanta inegala, si pot fi clasificate in functie de mai multe criterii (Lazar, 1999):
In functie de costuri- Michel Mathien- si de productivitate (cantitatea si calitatea mesajelor difuzate) se remarca:
Agentiile de presa, ca furnizori industriali de informatie, pe care o preiau de la o retea dezvoltata de corespondenti si o vand, in fluxuri de articole scrise, de fotografie, de sunet si de imagini video, generaliste sau pe domenii, unor organizatii (institutii de presa, in principal, alaturi de organizatii ca institutiile din zona guvernamentala, firmele de relatii publice),
Birourile de presa sau de relatii publice ale organizatiilor sau persoanelor publice, ca furnizori gratuiti de informatie, care, spre deosebire de agentiile de presa, au ca obiectiv promovarea mesajului clientului lor in spatiul public.
Un alt criteriu la care raspund aceste doua tipuri de surse este credibilitatea.
Agentiile de presa au ca angajati jurnalisti care lucreaza pentru alti jurnalisti, ca urmare, presiunea asupra lor, pentru a colecta informatia cat mai corect si mai complet posibil, si pentru a o ambala cat mai putin tendentios posibil este foarte mare.
Pe de alta parte, birourile de presa sau de relatii publice au angajati, de multe ori, fosti jurnalisti, sau profesionisti de relatii publice care au facut cursuri de jurnalism. In plus, mesajele lor poarta marca autoritatii: sunt comunicate ale guvernului sau comunicate ale partidelor, sau pozitia unui minister intr-o anumita problema, declaratia unui prefect, ca exemple in zona institutiilor publice, sau declaratia unui director de firma sau comunicate de presa ale unor organizatii.
In plus, in functie de natura lor, sursele pot fi:
umane- persoane sau
fizice- documente scrise, imagini, arhive pe suport electronic.
Asa cum am vazut, jurnalistul nu poate prezenta in mod obiectiv realitatea, dar publicul asteapta ca materialele de presa sa fie corecte. Publicul se asteapta ca jurnalistul sa faca toate demersurile rezonabile pentru a culege corect informatiile relevante. De aceea, o regula de baza este verificarea informatiilor din cel putin doua surse. Daca actorii unui material de presa au versiuni contradictorii asupra faptelor, aceste versiuni trebuie prezentate in materialul de presa. In mod ideal, afirmatiile unei surse umane ar trebui sustinute cu documente.
Gripa aviara in Romania- declaratii contradictorii ale oficialitatilor
15 sept. 2005- "Autoritatile" (http://www.evenimentulzilei.ro) se arata ingrijorate pentru ca pasarile migratoare ar putea aduce virusul gripe aviare din Rusia la noi in tara.
26 sept. 2005- Presedintele Autoritatii Nationale Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, Gabriel Predoi, anunta ca, in urmatoarele zile, ar putea fi interzisa vanatoarea in Delta Dunarii si in sapte judete din vestul tarii. Autoritatea a interzis importurile de carne din Rusia si Kazahstan si a intensificat controalele sanitar-veterinare la frontiera (Radio Romantic, preluat de www.hotnews.ro).
30 sept. 2005- "Un oficial al Ministerului Agriculturii" (www.antena3.ro) spune ca pasarile migratoare din Asia nu fac escala in Romania si ca, oricum, s-a instituit carantina in Delta Dunarii.
Agentia Nationala Sanitar Veterinara nu stie sa fi instituit carantina deja.
1 oct. 2005- Ministrul Agriculturii, Gheorghe Flutur, afirma ca autoritatile romane sunt pregatite sa intervina la primele semne de aparitie a gripei aviare. Ministrul afirma ca mesajele anterioare ale autoritatilor au fost interpretate gresit de presa (http://www.antena3.ro).
Care ar fi informatiile relevante? Ken Metzler (1986, pp. 39-40) spune ca, alaturi de cele sase intrebari de baza, mai trebuie puse doua intrebari aditionale:
1. Cine? - nume si date de identificare care creioneaza personajul in situatia data. Anumite date nu pot fi facute publice, daca nu sunt relevante in cazul dat- etnie, situatie materiala, functie, stare de sanatate. In exemplul de mai sus, cu gripa aviara, ar fi fost nepotrivit un enunt de genul "Gheorghe Flutur, tatal a doi copii, afirma ca autoritatile romane sunt pregatite sa intervina la primele semne de aparitie a gripei aviare", cu toate ca Gheorghe Flutur este casatorit si este tatal a doi copii, asa cum arata CV-ul de pe site-ul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale.
2. Ce? - ce s-a intamplat, cu detalii din mai multe surse.
3. Unde? - o intrebare al carei raspuns nu poate lipsi, chiar daca suntem obisnuiti sa vedem adesea imagini ale dezastrelor, fara sa stim daca este vorba despre zone inecate de ape din Banat, Statele Unite ale Americii sau Thailanda.
4. Cand? - cu toate ca pare evident ca orice material de presa ar trebui sa raspunda la aceasta intrebare, a fost nevoie de o decizie a Consiliului National al Audiovizualului pentru ca, pe imaginile filmate cu mult timp in urma, sa fie notat "arhiva".
5. Cum? - daca aceasta intrebare ar fi pusa mai des, faptele ar fi mult mai clare pentru reporteri, astfel incat materialele lor sa fie mult mai clare pentru cititori. Cateodata nici jurnalistul nu pare ca a inteles despre ce este vorba.
6. De ce? - o intrebare care merge mai adanc decat "Cum?", si prin care reporterul incearca sa puna in lumina istoria unui fapt si legaturile cauzale.
Lipsa intrebarilor "Cum?" si "De ce?" in timpul procesului de culegere a informatiilor duce la materiale de presa de neinteles
Ministrul Administratiei si Internelor a aratat ca nu va mai accepta nici un transfer de autoritate catre administratiile locale fara indicarea sursei financiare. 'Pana acum ne-am batut joc de administratia publica locala. Cand am avut presiuni din partea Bruxelles-ului pentru a face reforma si a transfera responsabilitati, s-au facut, dar fara indicarea sursei, din dorinta de a ramane in deficit, cat mai aproape de deficitul bugetar negociat cu FMI', a explicat Vasile Blaga.
Ziua, 21 iunie 2005, p. 7, "O noua asumare". A se vedea si Jurnalul National, 21 iunie 2005, "Guvernul incearca si la toamna"
7. Context- cautarea legaturilor cauzale in reteaua de circumstante ale unui fapt, pentru a crea o perspectiva generala asupra unui fapt. Este vorba despre o tendinta? Poate fi sustinuta statistic? A sesizat cineva aceasta tendinta, pentru a actiona in consecinta? Daca da, de ce? Daca nu, de ce? Arhivele cu documente scrise sunt adesea foarte folositoare in contextualizarea unui fapt. Unele institutii, cum ar fi Televiziunea Romana, au servicii de documentare dedicate sprijinirii jurnalistului in demersul de contextualizare a faptelor considerate relevante pentru public. Punctele 5, 6 si 7 se refera la trecutul unui fapt.
8. Si ce daca? - acest punct exploreaza implicatiile unui fapt, indicand publicului, pe cat posibil, de ce un fapt oarecare are semnificatie pentru el si de ce este un eveniment de presa. Cum ma afecteaza un fapt? Exista o problema- atunci care ar fi solutia sau solutiile posibile? Ce se va intampla de acum incolo? Ce ar trebui sa faca publicul? Dar jurnalistul?
Procesul de contextualizare a informatiei este deosebit de important. Melvin Mencher (1991, pp. 267-277) identifica doua tipuri de informatii de context:
Informatii generale, bazate pe lectura si pe experienta jurnalistului,
Informatii specifice, care il ajuta pe jurnalist sa scrie materiale intr-un anumit domeniu, pe care s-a specializat (agenda cu care un om politic vrea sa fie amintit ca ministru, de exemplu).
"Stapanirea informatiei de context in ajuta pe reporter sa faca diverse conexiuni intre fapte si incidente, iar aceasta grupare a materialelor duce adesea catre articole care sunt mai relevante decat simpla povestire a unui eveniment in desfasurare. Ne asteptam ca reporterul sa stie multe lucruri. Un reporter nu poate scapa prin explicatii de o eroare, de omisiunea unui fapt sau de o interpretare gresita [.] nu iertam un jurnalist care greseste din ignoranta." (Mencher, 1991, p. 267).
In plus, "context" mai inseamna (Mencher, 1991, p. 269):
Material intr-un articol care explica circumstantele unui eveniment;
Material furnizat de o sursa, care vrea sa ramana anonima, si care poate fi folosit sau nu, in functie de indicatiile date de sursa.
Din punctul de vedere al dorintei unei surse de a ramane sau nu anonima si de a fi sau nu de acord cu publicarea unei informatii pe care o furnizeaza jurnalistului exista (Metzler, 1986, pp. 180-181):
informatii off the record- numai pentru urechile jurnalistului,
informatii not for attribution - adica informatii care pot fi publicate, dar fara o identificare clara a sursei, si
informatii on the record- care vor fi publicate cu identificarea clara a sursei.
Informatiile off the record sunt puncte de plecare sau de relansare a muncii jurnalistului. Acesta trebuie sa gaseasca alte surse care le confirma si care pot fi citate.
Informatiile din categoria celor care nu pot fi atribuite sunt informatiile care apar alaturi de surse identificate ca "surse bine informate din guvern", "surse din interiorul organizatiei". Din pacate, in aceasta categorie, alaturi de oamenii bine intentionati care vor sa ajute un jurnalist fara a-si pune in pericol cariera sau viata, intra si manipulatori, care arunca baloane de incercare. Informatii care nu pot fi atribuite sunt si "la modernizarea autostrazii X nu se respecta compozitia standard a asfaltului", dar si "pensiile vor fi diminuate, in termeni reali, cu 20%, spun surse din interiorul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale". Jurnalistul trebuie sa fie atent la aceste incercari de manipulare si, pe de alta parte, sa poata proteja sursele inocente care il ajuta in munca sa.
Nevoia de informatii de context si definitia jurnalistului ca o persoana cu o curiozitate de tip enciclopedic sunt fundamentate de felul in care functioneaza mintea umana- informatiile noi nu pot fi intelese decat daca sunt legate de informatii pe care le detinem deja. Punerea in context a informatiilor este si o chestiune de antrenament: etimologic, inteligent inseamna persoana care poate face legaturi.
Sambata, 1 octombrie 2005, trei bombe au explodat in Bali, Indonezia, ucigand 26 de oameni si ranind mai mult de 120. A doua zi, agentia de presa Reuters transmite declaratia unui reprezentant al politiei indoneziene, care lanseaza ipoteza unor atacuri sinucigase.
Intre informatiile care apar in material (http://news.yahoo.com/s/nm/20051002/ts_nm/indonesia_dc) se numara:
Locul exploziilor- trei restaurante, pline de oameni care luau cina, pe plaja Jimbaran (2) si pe plaja Kuta (1),
Numele reprezentantului politiei, liderul brigazii antiteroriste, si un citat, care indica faptul pe care se bazeaza presupunerea sa,
Declaratia unui martor, despre una dintre explozii,
Istoric- cu trei ani in urma, militanti legati de gruparea al Qaeda au produs explozii care au ucis 202 oameni, in marea lor majoritate turisti, in cluburile de noapte din Bali,
Economia regiunii este dependenta de turism,
Informatii despre Jemaah Islamiah, organizatia banuita ca ar sta la baza atacurilor impotriva "tintelor vestice", in zonele populate de musulmani,
Alte speculatii,
Atacurile in Bali sunt greu de prevenit, spun surse din politie,
Nationalitatea celor raniti sau ucisi, care au fost identificati,
Doua surse care se contrazic, despre plecarea turistilor din Bali,
Informatii despre geografia zonei (la 960 de km la est de Jakarta, cea mai populara destinatie turistica a Indoneziei),
Informatii despre ajutorul australian
Cum sunt selectate toate aceste informatii, fie pentru corpul materialului, fie pentru contextualizare? Exista mai multi indici al valorii de informatie (Mencher, 1991, p. 54):
impactul, consecintele sau importanta unor fapte pentru publicul-tinta- intamplari care pot afecta viata multor oameni,
proximitatea temporala- fapte care s-au petrecut recent, eventual astazi sau ieri sau fapte despre care am aflat astazi sau ieri (din arhive la care publicul nu avea acces),
proeminenta persoanelor sau institutiilor implicate intr-o intamplare- declaratia presedintelui este, de cele mai multe ori, mai importanta decat declaratia unui prefect, in functie, desigur, de contextul unei intamplari,
proximitatea spatiala a locului faptelor de publicul-tinta- procesul poarta numele de localizarea unui fapt; intre informatiile despre exploziile din septembrie 2005 din Bali, una dintre cele mai importante pentru romani a fost inexistenta unor victime din Romania identificate,
conflictul- intamplari care reflecta confruntari intre oameni sau institutii. Acest tip de intamplari sunt mai usor de povestit, au o evolutie dramatica, deci sunt mai usor de urmarit si de inteles,
elementele de inedit- intamplari care deviaza foarte puternic de la ceea ce este de asteptat- relatarile despre Uraganul Katrina care a lovit sudul Statelor Unite ale Americii in septembrie 2005 au pus accentul mai ales pe lipsa de eficienta a autoritatilor americane, lipsa de eficienta la care se asteptau foarte putini,
interesul uman- situatii despre care se vorbeste, la un moment dat, fie datorita unei campanii de presa (despre problemele unei comunitatii, de exemplu- foametea, SIDA), fie datorita unor fapte care pun in lumina o anumita stare de fapt (moartea unui lider).
Sintagma cheie este "publicul-tinta"- informatiile interesante la nivel local sunt diferite de cele interesante la nivel national. Este foarte important pentru o persoana sa afle la timp ca nu va avea apa potabila la robinet, in orasul sau, in urmatoarele doua zile, dar un locuitor din Arad nu va fi la fel de interesat de informatie ca un locuitor din Galati, daca apa se opreste in Galati (pe criteriile impact, proximitate temporala si proximitate spatiala).
Mencher ofera doua linii de ghidare in identificarea subiectelor de stiri (1991, p. 57):
"Stirile sunt informatii despre o intrerupere a cursului normal al evenimentelor, o intrerupere a ceea ce este de asteptat.
Stirile sunt informatia de care au oamenii nevoie pentru a lua decizii bune pentru vietile lor."
Exista mai multe etape ale documentarii:
predocumentarea, in care jurnalistul se familiarizeaza cu datele problemei, inainte sa ajunga pe teren (cautand in arhive, de exemplu),
documentarea efectiva, pe teren,
postdocumentare, etapa dupa intoarcerea de pe teren, in care sunt verificate datele (inclusiv numele persoanelor) si se incearca, de exemplu, contextualizarea informatiei.
Jurnalistul are nevoie de detalii, de citate exacte, de numere corecte, de sensurile cuvintelor asa cum au fost ele rostite. Metzler (1986, p. 170) noteaza trei deprinderi esentiale:
1. sa stii despre ce sa iei notite;
2. sa-ti dezvolti un sistem de prescurtari;
3. sa-ti antrenezi memoria de scurta durata pentru a retine citate, povestiri si detalii.
Majoritatea vorbitorilor, inclusiv cei care raspund la un interviu, cauta sa demonstreze un punct central. Orice discurs se organizeaza in jurul unui punct de vedere, fie el explicit, mai mult sau mai putin, sau nu. Ar trebui notat acel punct de vedere si detaliile/ argumentele pe care le prezinta sursa. Daca nu sunt prezentate detalii factuale si argumente, atunci acestea trebuie cerute de reporter. In plus, pentru culoare si un plus de credibilitate, ar trebui notate citate esentiale.
Reportofonul are marele avantaj ca produce o proba materiala a ceea ce a fost spus, dar se poate strica, i se poate termina bateria, intimideaza pe unii dintre interlocutori, iar transcrierea de pe banda ia timp.
De aceea:
ar trebui luate notite in timp ce se face inregistrarea cu reportofonul,
aparatul ar trebui pus intr-un loc care sa nu deranjeze, preferabil in afara unghiului privirii celor doi interlocutori,
ar trebui notate momentele in care apar citate interesante (reportofoanele au un contoar pe una dintre fete, in acest scop).
Familiarizarea cu un nou domeniu
Un reporter caruia i se atribuie un nou domeniu trebuie sa fata unor provocari: sa produca imediat materiale cu care sa castige respectul si atentia cititorilor, a surselor si a sefilor si sa aiba timp sa se familiarizeze cu noile surse si probleme.
Iata ce se poate face in aceasta situatie speciala:
Faceti un plan. Daca nu aveti o fisa de post, faceti-va singuri una. Daca aveti, detaliati-o. Ce institutii publice si private sunt responsabilitatea ta? Ce subiecte si probleme este probabil sa fie in responsabilitatea ta? Ce intalniri si evenimente regulate va trebui sa acoperi? Ce evenimente sau intalniri va trebui sa monitorizezi permanent? Care vor fi prioritatile tale? Care vor fi aspectele mai putin importante? Ce oportunitati de investigatie ai?
Identifica potentialele conflicte. Unde se va intalni domeniul tau cu cel al altor reporteri? Poti evita astfel sa pierzi subiecte si oportunitati de materiale.
Discuta cu predecesorul tau. Daca nu e un domeniu nou, roaga-l pe cel dinaintea ta si pe alti reporteri sa-si dea niste sfaturi. Intreaba ce materiale intentionau sa faca si nu a mai reusit, intreaba care sunt sursele dificile si care sunt cele cooperante.
Pune intrebari idioate. Poti sa stii multe despre domeniu, dar se poate intampla sa nu stii la fel de multe despre fiecare bucatica a lui, asa cum stiu sursele tale sau consumatorii obisnuiti.
Recunoaste-ti ignoranta. Daca nu stii subiectul, nu te preface ca stii. Roaga oamenii sa te invete. Iti vor respecta sinceritatea si, pe masura ce inveti, iti vor respecta cunostintele. Daca pretinzi ca esti un expert inainte de a fi, oamenii isi vor da seama. Iti vei pierde respectul si iti va fi greu sa-l cistigi.
Invata geografie. Mai ales daca domeniul tau este geografic, este nevoie sa intelegi caracteristicile teritoriului. Daca e o suburbie, da o tura cu masina sa vezi cum arata. Daca e un cartier, plimba-te sa-i simti pulsul. Daca e o regiune, vezi cum e pe drumurile principale si pe cele laturalnice. Opreste-te si pune intrebari. Desfasoara hartile. Viziteaza locurile de referinta. Viziteaza locurile sociale. Viziteaza institutiile cele mai mari si unele dintre cele mai mici. Daca domeniul tau e definit ca subiect, geografia este la fel de importanta. Daca este vorba de educatie, viziteaza scolile. Daca te ocupi de social, viziteaza institutiile.
Invata jargonul. Fiecare domeniu are jargonul sau, acronime si procese pe care reporterul trebuie sa le invete. Citeste, intreaba, astfel incat sa poti invata terminologia si procesele. Dar tine minte ca scrii pentru oameni care poate nu cunosc jargonul. Trebuie sa inveti sa-ti intelegi sursele. Dar trebuie sa inveti sa traduci in romana pentru cititorii tai.
Fii curios. Urmareste tendintele si schimbarile. Daca vezi ceva ciudat, intreaba. Daca vezi ceva nou, intreaba.
Citeste exhaustiv. Identifiva periodicele nationale sau locale cu care ar trebui sa ramai la curent fiindca iti furnizeaza materiale pe domeniul tau. Identifica si fa rost de orice carte sau articol care te va ajuta sa afli care e istoria unei probleme, jargonul domeniului sau despre o personalitate.
Navigheaza pe Web. Gaseste si tine minte care sunt site-urile agentiilor, organizatiilor, nationale sau locale, care au legatura cu domeniul. Vezi care dintre ele are statistici, informatii detaliate, forumuri si care ar fi cel mai folositor.
Principalele tehnici de colectare a informatiilor sunt:
consultarea surselor fizice;
observatia;
intervievarea surselor umane.
In paginile urmatoare, vom analiza fiecare din aceste tehnici.
Bibliografie:
Bird, S. Elisabeth, Dardenne, W. Robert, 1997, Myth, Chronicle and Story, in Berkowitz, Dan, Social Meaning of News, Sage.
Coman, M., 1999, Introducere in sistemul mass-media, Polirom, Iasi.
DeFleur, M., Ball-Rokeach, S., 1999, Teorii ale comunicarii de masa, Polirom, Iasi.
Hogea, A., Radu, R, 2005, "Autoreglementarea presei in Romania -Statutul si Codul Deontologic al Jurnalistului", Jurnalism & Comunicare, 4 (1), pp. 3-10.
Lazar, M., 1999, "Evenimentul si mass-media" in Coman, M. (coord.), Manualul de jurnalism, vol. II, Polirom, Iasi.
Mencher, M, 1991, News Reporting and Writing, ed. V, Wm.C. Brown, Dubuque.
Metzler, K., 1986, Newsgathering, ed. II, Prentice-Hall, New Jersey.
Tema:
Faceti o lista de surse posibile si de informatii pe care a-ti vrea sa le aflati de la fiecare sursa, pentru un material de presa, plecand de la urmatoarea informatie:
Costurile totale pentru implementarea directivelor europene din domeniile apei potabile si a apei uzate se ridica la aproximativ 14 miliarde de euro, potrivit ACT Media.
