Intampinarea si articolul 6 din CEDO

Intampinarea si articolul 6 din CEDO

Intampinarea reprezinta actul procedural prin care paratul raspunde cererii de chemare in judecata formulate de reclamant si, potrivit art. 115 c. pr. civ. cuprinde:

exceptiile de procedura pe care paratul le ridica la cererea reclamantului;

raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii;

dovezile cu care se apara impotriva fiecarui capat de cerere, iar cand se cere dovada cu martori, numele si locuinta acestora.

Intampinarea este obligatorie, conform art. 118 alin. 1 c. pr. civ., si se depune la dosar cu cel putin 5 zile inaintea termenului stabilit pentru judecata, conform art.114/1 alin. 2 c. pr. civ.

Sanctiunea nedepunerii intampinarii in termenul prevazut de lege este, potrivit art. 118 alin. 2 c. pr. civ., decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica.

Cu privire la aceste aspecte nu exista controverse in doctrina sau in jurisprudenta.

O problema controversata, rezolvata diferit de catre practicieni si asupra careia diferiti specialisti in domeniu au exprimat puncte de vedere divergente (in special cu ocazia discutarii propunerilor de modificare a codului de procedura civila) este aceea daca este obligatorie sau nu comunicarea intampinarii catre reclamant si in ce conditii trebuie sa se realizeze aceasta comunicare.

a. Intr-o opinie se sustine ca intampinarea nu trebuie comunicata din oficiu, de catre instanta, reclamantului, pentru urmatoarele argumente:

in primul rand, nu exista un text de lege care sa prevada aceasta obligatie a instantei, asa cum exista in art.130 al codului de procedura civila din 31 august 1940;

in al doilea rand, chiar termenul de 5 zile, care trebuie respectat intre data depunerii intampinarii si ziua judecatii, este insuficient pentru efectuarea comunicarii, ceea ce denota ca legiuitorul nu a avut in vedere o atare comunicare.

Adeptii acestui punct de vedere sustin ca intampinarea trebuie depusa la dosar in atatea exemplare cati reclamanti sunt, conform art. 116 alin. 1 c. pr. civ., si ca termenul de 5 zile prevazut in art. 114/1 alin. 2 este menit sa ofere posibilitatea reclamatului sau reclamantilor sa se deplaseze la sediul instantei si sa solicite sa li se inmaneze un exemplar al intampinarii.

Mai departe, reclamantul care nu procedeaza astfel poate solicita si in sedinta publica sa i se inmaneze un exemplar, dar nu poate cere amanarea cauzei pentru a lua cunostinta de continutul acesteia, deoarece a avut posibilitatea sa-l cunoasca in cele 5 zile dinaintea judecatii.

b. Contrar opiniei prezentate anterior, consideram[1] ca intampinarea trebuie comunicata din oficiu si ca, tocmai pentru ca actualul termen de 5 zile este insuficient efectuarii acestei comunicari si restituirii la dosar a dovezii de comunicare, se impune modificarea art. 114/1 alin. 2 c. pr. civ. in sensul stabilirii unui termen mai lung.

Pana la operarea unei atare modificari, in cazul in care intampinarea nu s-a comunicat din oficiu reclamantului, iar acesta solicita in sedinta un exemplar si amanarea cauzei pentru a lua cunostinta de continutul ei, cauza trebuie amanata pentru a se respecta dreptul la aparare, dar si egalitatea de tratament a partilor.

Argumentele pentru care comunicarea intampinarii ar trebui sa se faca din oficiu sunt urmatoarele:

art. 116 c. pr. civ. impune reclamantului obligatia de a depune la dosar atatea copii de pe intampinare cati reclamanti sunt, rostul unei astfel de prevederi neputand fi decat acela al comunicarii exemplarelor catre partile carora la sunt destinate;

art. 86 c. pr. civ. prevede ca toate actele de procedura se comunica din oficiu; prin urmare, nu este necesar ca legea sa prevada expres comunicarea intampinarii deoarece art. 86 se refera la toate actele de procedura, iar intampinarea este unul din acestea; nu exista, in schimb nici o prevedere cu caracter de exceptie de la regula, in sensul ca intampinarea se comunica numai la cerere.

comunicarea intampinarii catre reclamant, la cererea acestuia, in cele 5 zile dinaintea termenului fixat pentru judecata sau in sedinta publica, fara incuviintarea cererii de amanare a cauzei in vederea citirii actului, creeaza o inegalitate de tratament inacceptabila din punctul de vedere al art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care potrivit art. 11 alin. 2 din Constitutie face parte din dreptul intern.

Articolul 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza dreptul la un proces echitabil.

In afara de regulile edictate in cuprinsul acestui articol, exista cateva "principii de echitate"subordonate acestui articol, dar care nu sunt enuntate expres.

Cel mai important dintre acestea este socotit cel al "egalitatii armelor", care consacra ideea potrivit careia fiecare parte din proces trebuie sa aiba sanse egale de a-si prezenta cauza si ca nimeni nu trebuie sa beneficieze de un avantaj substantial asupra adversarului sau.[2] Potrivit aceluiasi principiu, partile trebuie sa aiba acelasi acces la consemnari si la celelalte documente ale cauzei, cel putin atata vreme cat acestea joaca un rol in formarea opiniei instantei; fiecarei parti trebuie sa i se dea posibilitatea sa combata argumentele invocate de cealalta parte.[3]

Potrivit codului nostru de procedura civila, in ceea ce-l priveste pe parat, se prevede expres in art. 114/2 ca acestuia i se comunica din oficiu cererea de chemare in judecata si ca trebuie sa aiba la dispozitie 15 zile de la primirea citatiei ( 5 zile in cauzele urgente) pana la termenul fixat pentru judecata, pentru a-si pregati apararea, conform alin. 3 al aceluiasi articol.

Mai trebuie remarcat ca in majoritatea cauzelor instanta competenta este cea de la domiciliul paratului, iar daca reclamantul domiciliaza in alta localitate deplasarea acestuia la sediul instantei cu 5 zile inainte de ziua judecatii reprezinta un efort suplimentar.

Reclamantul care ar trebui sa efectueze o cerere pentru comunicarea intampinarii si care, in cel mai fericit caz, ar avea la dispozitie doar 5 zile pentru a cunoaste apararile, exceptiile si probele propuse de parat s-ar afla intr-un vadit dezavantaj fata de acesta in ceea ce priveste conditiile exercitarii dreptului la aparare.

Exercitarea dreptului la aparare ar fi si mai mult periclitata in ipoteza inmanarii unui exemplar din intampinare reclamantului in sedinta publica, respingerii cererii acestuia de amanare a cauzei si solutionarii cauzei chiar la acel termen. Aceasta deoarece, in loc sa permita reclamantului sa ia cunostinta intr-un interval de timp rezonabil de apararile, exceptiile si probele paratului si sa-si pregateasca la randul sau apararea fata de acestea, l-ar pune in situatia de a raspunde pe loc si in necunostinta de cauza acestor chestiuni.

De asemenea, mai trebuie sa se tina seama de faptul ca prezenta partilor la judecata nu este obligatorie decat in cazuri exceptionale (reclamantul in procesele de divort), iar reclamantul care intentioneaza sa nu se prezinte sau cere judecarea in lipsa, neprimind copia intampinarii, nu va cunoaste strategia de aparare a paratului si nu-si va putea reorienta, eventual, propria conduita procesuala.

Asadar, necomunicarea din oficiu a intampinarii sau neacordarea unui termen reclamantului pentru a lua cunostinta de continutul acesteia, in conditiile aratate, ar prejudicia dreptul la aparare al partii[4], ar conferi un caracter formal contradictorialitatii dezbaterilor si ar crea, in consecinta, un dezechilibru al "armelor" procesuale.

Potrivit art. 20 din Constitutia Romaniei, "dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si tratatele la care Romania este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale."

De aceea, credem ca, interpretand dispozitiile procedurale din legea romana din perspectiva art. 6 par. 1 din C.E.D.O., se impune comunicarea din oficiu a intampinarii, iar in caz contrar, amanarea judecatii, la cererea reclamantului, pentru a cunoaste continutul acesteia.

Intrucat dispozitiile C.E.D.O. au prioritate fata de legea nationala, chiar daca in codul de procedura civila s-ar prevedea in mod expres ca intampinarea nu se comunica reclamantului, aceasta dispozitie ar trebui declarata neconventionala si ignorata de catre instante, prin aplicarea directa a art. 6 par.1 din Conventie.