|
|
|
COMUNICAREA SI RELATIILE PROFESIONALE
Se stie ca satisfactia muncii este strans legata de satisfactia vietii, una fiind afectata de cealalta[2] .
Daca in dragoste si prietenie partenerul si relatia este mai importanta decat tu insuti (insati), in relatia de munca banii si bunurile (marfurile) sunt mai importante decat itemul afectiune [3].
De exemplu: relatia sef-subaltern este o relatie de inegalitate, cu sarcini orientate, directionate si formale; este mai mult de tip concurential si ostilitate decat de cooperare siprietenie, totusi lucratorii fac eforturi sa se comporte si sa comunice in mod cooperant si prietenos.
Alte relatii de munca, intre care mentionam pe aceea intre profesor si elev (student) este inegala, dar de cooperare si chiar foarte intensa.
Beneficiile si conflictele acestora difera in functie de tipul relatiei de munca, de tip profesional.
Relatiile in grupurile de lucru sunt diferite de cele de acasa (din familie) sau cu prietenii. Ele se bazeaza pe cooperare in grupuri organizate si ierarhie, care difera de contactele sociale care nu contin doar contactele din pauzele de cafea sau dejun - cunoscute uzaul ca partea infor-mationala a muncii.
Oamenii vin la lucru pentru a
presta munca si a fi platiti pentru ea; ei coopereaza cu alti
oameni, descopera ca sunt asemanatori cu unii din ei si incep sa se
angajeze in activitati extraprofesionale.
Ierarhia are un mare efect
in relatiile dintre oameni si in felul in care ei comunica unii cu alti. Sugeram cateva
coordonate:
1. Statut egal in interiorul grupului de lucru.
Oamenii pot coopera si ajuta reciproc, dar pot de asemenea sa devina rivali la promovare, avansare. In asemenea grupuri relatiile colaterale, comunicarea cu grupuri cu acelasi statut este mai mare si mai usor de stabilit.
2. Oameni cu statut diferit - relatiile sunt mult mai dificile, in special daca unul este sef direct si celalalt subaltern. Daca nu muncesc in acelasi domeniu sau institut lucrurile pot fi simple, insa in relatiile in care unul din parteneri are putere asupra celuilalt, se creeaza in mod obisnuit o anumita distanta intre ei.
Diferentierile se pot referi la urmatorii itemi:
SEXUL:
a) Barbatii sunt mult mai implicati in grupuri, femeile in relatiile intime asa cum am mai subliniat anterior. Femeile sunt mai interesate de partea sociala a relatiei de munca mai mult decat barbatii si aceasta este una din principalele surse ale satisfactiei in munca pentru ele, in parte datorata poate naturii muncii femeii (profesori, asistente medicale, secretare etc.). Probabil de aceea satisfactia in munca a femeii este, de obicei, mai mare decat a barbatilor.
VARSTA:
a) Pentru tineri, importanta este socializarea pentru munca, care incepe din scoala si important este ca ei sa invete de la cineva, sa fie directionati cum sa munceasca in calitate de membri ai unui colectiv si sub indrumarea unui sef.
Pentru cei in varsta, mai ales fata de cei care nu au avut succes sau cei ale caror principale cuceriri (impliniri) au ramas la un nivel inferior, la acestia contactele sociale sunt mult mai importante decat munca insasi.
Oamenii petrec o mare parte din timpul lor la serviciu cu persoane diferite sau cu acelasi tip de statut. De aceea, studii si observatii pertinente disting mai multe niveluri de intimitate[4] .
Ø colegi de serviciu (de munca) - aceasta colaborare relativ superficiala si orientata din punct de vedere al sarcinilor de munca poate fi, totusi, placuta si deseori chiar asa este; e vorba de o serioasa colaborare in munca deasupra cerintelor formale ale muncii.
Ø membri ai unui grup strans, foarte apropiati - au ocazia sa faca glume, sa participe la unele jocuri in pauze, sa ia parte la dineuri si la un 'pahar' in cluburi sau cantine - sunt pretexte de a manifesta euforie si placere. Aceste interactiuni sunt obisnuite (uzuale) intre membri ai grupurilor de lucru apropiate.
Ø 'prieteni de munca' (de serviciu) - diferiti de prieteni in sens uzual. Acestia nu se invita acasa, nu sunt antrenati in activitati in timpul liber, dar se inteleg bine in rezolvarea unor probleme de serviciu, in desfasurarea unor activitati pur sociale sau in munca, sau in ambele situatii.
Ø 'prieteni sociali' - prieteni in adevaratul sens al cuvantului dobanditi in cadrul relatiilor de serviciu. Ei sunt diferiti de prietenii cunoscuti prin intermediul vecinatatii sau a petrecerii timpului liber.
Reguli pentru colegii de munca (serviciu)
1. Acceptati amabil sa impartiti cu celalalt sarcinile cu care a fost coplesit.
2. Respectati singuratatea si secretele celorlalti.
3. Fiti cooperant cu privire la impartirea mijloacelor fizice de munca (lumina, temperatura, zgomot).
4. Aratati-va sa ajutati atunci cand vi se cere.
5. Pastrati secretele
(confidentele) ce vi se incredinteaza.
6. Lucrati, fiti cooperanti chiar daca simtiti ceva
neplacut.
7. Nu va denigrati superiorii.
8. Adresati-va colegilor de munca pe numele de botez.
9. Cereti sfatul si ajutorul atunci cand este nevoie.
10. Priviti-va colegii de munca in ochi in timpul conversatiei.
11. Nu fiti exagerat de preocupati sa aflati date despre viata particulara a celorlalti.
12. Rasplatiti datoriile, favorurile si complimentele oricat de mici ar fi.
13. Nu va angajati in raporturi sexuale (intime) cu colegii de munca.
14. Fiti gata sa va inlocuiti colegul cand lipseste.
15. Nu va criticati colegul in public.
* Relatia sef-subaltern
Aceasta este una dintre cele mai importante si de baza dintre relatiile sociale.
Seful poate fi desemnat din afara grupului de lucru sau din interiorul sau, de regula cel care are mai multa experienta sau care stie mai mult despre organizare si conducere, despre sarcinile de munca din domeniul respectiv.
Formal, seful are oarecare putere in a recompensa (rasplati) sau a pedepsi. Totusi si subalternii au putere, se pot asocia, uni in sindicate sau mici grupuri care le confera o putere colectiva fata de care seful ramane dependent neputand sa-i concedieze pe toti, obligat fiind sa le satisfaca cererile.
Exista in aceasta relatie un schimb de ajutor sau alte recompense intre superiori (sefi) si subordonati.
Seful se afla in pozitia de a ajuta subalternii sa castige bani, sa ii promoveze si intr-un fel sa le ridice nivelul de trai. Ii poate ajuta si in munca promovandu-le si intelegandu-le interesele, directionandu-le recompensele in vederea obtinerii unor performante in activitate. Subalternii isi ajuta seful facand o treaba buna la locul de munca.
Conducatorul unui grup de lucru activeaza de obicei in acelasi spatiu, uneori in aceeasi incapere cu subalternii pastrand contactul cu acestia sub forma unor sedinte saptamanale dar mai ales la locul de munca, exemplu dupa pauzele de cafea.
Cele mai multe interactiuni intre superior si subordonat sunt initiate de sef: interactiuni cu privire la munca, comentarii asupra rezultatelor subordonatilor, recomandari, sugestii pentru rezolvarea unor probleme. Dar subordonatul poate lua si el aceasta initiativa: fie are nevoie de sfaturi sau lamuriri, fie raporteaza progresele inregistrate, face sugestii si 'plangeri' daca problemele sunt des ignorate de sef.
Atributiile sefilor:
* indatoriri oficiale, de ceremonial.
* initiaza, procedeaza la concedieri, angajari.
* reprezinta legatura cu alte organizatii, grupuri pe plan intern si in exterior.
* verifica si afla ce se intampla in interiorul grupului pe care-l conduce si in afara lui, citeste rapoarte.
* informeaza cu anumite probleme pe subalterni.
* transmite, reprezinta grupul fata de terti.
* actioneaza pentru imbunatatirea anumitor situatii, supervizeaza actiuni, decizii, activitati.
* rezolva urgentele si situatiile limita.
* autorizeaza expedieri, diferite proiecte, propuneri.
* negociaza cu sindicatele, salarii sau alte probleme.
Spre deosebire de relatia de prietenie, aceasta dintre superior si subordonat ne apare ca superficiala, foarte inegala, si uneori ostila si de concurenta. In ea sunt prezente 2 'tabere' nevoite sa comunice intre ele.
Superiorul ne apare ca o foarte
slaba sursa de satisfactie, dar ca o sursa majora de conflict[5].
Care este sursa de conflict dintre sef si subaltern?
1. Teama si ostilitatea unor angajati fata de superiori - datorate unui tratament necinstit, teama de a nu fi pedepsiti. Probabil ca problema fundamentala este ca superiorii au puterea de decizie: de a pedepsi sau de a dispune de recompense.
2. Pe de alta parte, satisfactia in munca, absenteismul si revenirea la munca sunt profund afectate de relatia cu superiorul, de masura in care acesta din urma il poate 'tine in sah'.
3. Superiorii influenteaza starea sanatatii subordonatilor in functie de atitudinea pe care o au fata de acestia, cat de preocupati sunt de problemele lor. Pe scurt, cele mai importante surse de satisfactie in munca sunt:
· Structura de initiere - planificarea muncii, instruirea, antrenarea, controlul si corectarea ca si motivarea, stimularea subordonatilor.
· Consideratia - preocuparea fata de problemele si nevoile subordonatilor, stabilirea unui climat de lucru cald si de sustinere si sprijinire, de rezolvare a tuturor problemelor in si cu ajutorul grupului.
Ambele surse trebuie sa existe, dar sa nu depaseasca un anumit echilibru pentru a nu scadea eficienta.
Cum trebuie superiorii sa dea ordine fara sa reduca satisfactia muncii?
Raspuns: Intr-un stil democratic - convingator, in sensul de a motiva oamenii prin explicarea si argumentarea necesitatii rezolvarii problemei sa le permita subordonatilor sa participe la decizii si sa foloseasca tehnica discutiilor in grup si deciziile de grup[6].
* Reguli pentru superiori (sefi):
1.Planificati si repartizati eficient munca.
2.tineti la curent subalternii cu deciziile care ii afecteaza, ii intereseaza direct. 3. Respectati singuratatea si secretele celorlalti.
4. Pastrati confidentele.
5. Consultati subordonatii in problemele care ii afecteaza.
6. Incurajati avansarea subordonatilor.
7. Oferiti sfaturi subalternilor.
8. Luptati pentru interesele subalternilor daca este necesar.
9. Nu fiti gelos, invidios pe abilitatile subalternilor.
10.Nu dati ordine fara explicatii.
11.Aratati consideratie fata de problemele subalternilor.
12.Priviti subordonatul in ochi cand ii vorbiti.
13.Nu va criticati subalternii in public.
14.Nu va vizitati subalternii neanuntati.
15.Nu va supravegheati prea indeaproape subordonatii.
16.Nu va angajati in raporturi intime cu subordonatii.
17.Rasplatiti datorii, favoruri si complimente.
18.Nu discutati problemele financiare personale cu subordonatii[7].
* Reguli pentru subordonati
1.Nu ezitati sa puneti intrebari cand ordinele (dispozitiile) sunt neclare.
2.Utilizati-va initiativa daca este posibil.
3.Expuneti-va si aparati-va ideile proprii.
4.Reclamati intai la seful ierarhic si apoi duceti-va la altii.
5.Respectati singuratatea si secretele altora.
6.Fiti indatoritor si amabil.
7.Nu fiti prea supus.
8.Acceptati critica.
9.Pastrati secretele si confidentele care vi se incredinteaza.
10.Fiti gata sa acceptati ordinele.
11.Nu spuneti lucruri dezaprobatoare la adresa sefului. 12.Priviti-va superiorul in ochi in timpul conversatiei.
13.Ascultati instructiunile superiorului.
14.Nu va vizitati seful neanuntat.
15.Nu va criticati superiorul in public.
C o n c l u z i i :
b Relatia superior-subordonat in munca este vazuta de majoritatea oamenilor ca plina de conflicte si ca oferind putina satisfactie.
b Superiorul poate avea o considerabila influenta asupra sanatatii si satisfactiei daca sunt intrebuintate corect abilitatile si talentul sau de manager.
b Superiorul are puterea de a recompensa si a pedepsi ceea ce face din aceasta interrelatie ca ea sa nu fie foarte apropiata, sa nu se formeze legaturi permanente.
b Barierele create de diferentele de putere si de statut pot fi reduse prin utilizarea unor capacitati ale superiorului dar mai ales printr-o atitudine de preocupare, de interes pentru ceilalti.
Un om se comporta in raport cu imaginea pe care o are despre sine. Atitudinea lui reprezinta exteriorizarea unei conceptii, care nu este altceva decat o reflectare a propriei lui persoane. Este transpunerea in plan obiectiv a imaginii despre lumea sa interioara, despre propriile trairi si sentimente. Intre aceste doua lumi, cea obiectiva si subiectiva siforul interior al subiectului nu se poate stabili decat o legatura de interconditionare; ambele se influenteaza reciproc.
Lumea materiala, prin transformarile si fenomenele ei impregneaza puternic lumea interioara a subiectului.
In acelasi timp, forul uman intern schimba realitatea, insesi imaginile pe care si le formeaza despre anumite procese si fenomene.
Intercomunicarea, stabilirea de relatii sociale, de legaturi puternice este o arta, este - daca putem afirma - 'arta de a reusi in viata!'.
