|
|
|
VORBIREA CLARA, FRAZAREA CORECTA SI IMPORTANTA RESPIRATIEI IN VORBIRE
Obiective:
1. Exercitii de vorbire pe texte citite in ritmuri variate.
a) Exercitii de ritmicitate;
b) Articularea corectǎ a consoanei sau vocalei finale.
2. Exercitii de autocontrol si de reglare a coordonarii gandului cu respiratia si articularea cuvintelor.
II. STUDIUL VORBIRII CLARE SI CORECTE IN DIFERITE INTENSITATI SI REGISTRE
1. Exercitii pentru a pregati pozitia limbii si a maxilarului inferior.
2. Exercitii prin care se urmareste formarea sunetului.
3. Exercitii pentru dezvoltarea calitatii vocii.
4. Exercitii pentru variatiile de intensitate, de registru si de tempou.
Ritmul si accentuarea
1. Exercitii de respiratie calitativa.
2. Exercitii de respiratie cantitativa.
VORBIREA CLARA, FRAZAREA CORECTA SI IMPORTANTA RESPIRATIEI IN VORBIRE
Stim ca o persoana volubila este o persoana care are usurinta si rapiditate in vorbire, care dispune de un debit bogat, curgator si rapid, fluient, promt, spontan, calitati obligatorii pentru cine doreste sa practice o meserie care implica, in primul rand vorbirea (radio, televiziune). Pentru a avea o volubilitate buna este absolut necesar ca atentia sa fie indreptata spre fiecare sunet emis si concentrarea sa fie maxima la fiecare cuvant rostit, asta, mai ales in prima faza a studiului pana cand se vor forma reflexele potrivite.
1. Exercitii de vorbire pe texte citite pe ritmuri variate.
a) Exercitii de ritmicitate
Se vor alege texte simple, se vor citi ritmat (pe bataia unui metronom), la inceput intr-un tempou rar, iar dupa un timp de acomodare se va citi acelasi text mai repede, dar in nici un caz nu se va ajunge la un tempou foarte accelerat. Nu se va urmari atat sensul cuvintelor cat ritmicitatea si continuitatea cuvintelor, cursivitatea lor. Sa nu existe oprelisti, precipitari, ci trecerea lina dintr-un cuvant in altul pe ritmul pe care il fixati in prealabil.
b) Articularea corectǎ a consoanei sau vocalei finale
Incepem prin a impǎrti substantivele in silabe; exemplu:
Atlasul, A -tla - sul,
Caucazul, Ca - u - ca - zul,
Taurul, Ta -u - rul,
Campul, Cam - pul.
Citim rǎspicat fiecare silabǎ, accentuand-o pe ultima si articuland puternic, exagerat, ultima consoanǎ:
Atlasul, Caneazul, Taurul, Campul.
Alǎturand consoanei l toate vocalele in diferite variante le vom rosti cu voce moderatǎ si tare, in diferite registre si ritm accelerat si rapid.
Lal, lel, lil, lol, lul, lǎl, lal;
La, le, li, lo, lu, lǎ, la;
Al, el, il, ol, ul, ǎl, al;
Ala, ele, ili, olo, ulu, ǎlǎ, ala;
Lal, lel, lil, lol, lul, lǎl, lal;
Exercitii pentru pronuntarea consoanei finale "t"
"Pe pǎ - mamt lor li se pa -re cǎ se nǎ - ru -ie tot ce - rul"
Citim rǎspicat cuvantul pǎmant de nenumǎrate ori: pǎ - mant, accentuand cu fortǎ ultima silabǎ, urmǎrind pozitia si jocul limbii si al buzelor.
Pǎ - mant, pǎ - mant, pǎ - mant si formǎm o familie de cuvinte cu acest cuvant pentru a forta limba sǎ articuleze corect aceastǎ consoanǎ: pǎmant, pǎmantiu, impǎmantenit, pǎmantean, pǎmanteni.
Alǎturand consoanei T toate vocalele, in diferite variante vom rosti cu voce moderatǎ si apoi tare, in diferite registre si ritmuri (accelerat si rapid):
Tat, tet, tit, tot, tut, tǎt, tat;
Ta, te, ti, to, tu, tǎ, ta;
At, et, it, ot, ut, ǎt, at;
Ata, ete, iti, oto, utu, ǎtǎ, ata;
Tat, tet, titi, tot, tut, tǎt, tat;
Exercitii pentru corectarea unui "r" lenes
Rostirea lenesǎ a consoanei R duce la quasi - suprimarea acestei litere, sau la o rostire slabǎ, acceptabilǎ cand consoana R este asezatǎ la inceput de cuvant sau sprijinitǎ de o consoanǎ durǎ.
Vocea moderatǎ, ritm moderat, rostim;
Rar, rer, rir, ror, rur, rǎr, rar;
Ra, re, ri, ro, ru, rǎ, ra;
Ar, er, ir, or, ur, ǎr, ar;
Ara, ere, iri, oro, iri, ǎrǎ, ara;
Rar, rer, rir, ror, rur, rǎr, rar;
Proptim varful limbii in alveolele incisivilor superiori, cu maximum de agilitate, de repeziciune, articuland consoana R. Rrrr.. Rrrr. etc, apoi reluǎm exercitiul de mai sus.
Formǎm familii de cuvinte cuprinzand consoana R. Revoltǎ, revolutionar, revolutionari, revolutie, revolutionism, a revendica, revendicator, revendicatori, revendicare, revendicǎrilor, revendicatorilor. Rar, raritate, rarisim, rarefiat etc. rostim familiile de cuvinte clar, exagerand pronuntarea si articularea consoanei R, din ce in ce mai precis, mai repede si cu voce mai tare.
Introducem un creion intre buze, pozitie orizontalǎ, tinut intre canini si repetǎm in aceeasi pozitie de dificultate, cu prudentǎ, panǎ ne obisnuim exercitiile anterioare urmǎrind mental pozitia corectǎ a varfului limbii care preseazǎ vibrand prin miscǎri repezi mǎrunte, suprafata din mijlocul creionului. Avem in acelsi timp grijǎ ca:
1. respiratia sǎ fie corect condusǎ;
2. vocea sǎ se indrepte cǎtre afarǎ
3. limba cam mai mobilǎ, buzele cat mai mobile, necrispate;
4. maxilarele necrispate.
Dacǎ din cauza lenevirii articulatiilei consoanei R, inlocuim aceastǎ consoanǎ cu L. Pulbere - pulbele, lucrurile - luclulile, raritate - ralitate. Despǎrtim in silabe cuvintele, accentuand pronuntarea consoanelor r si l.
Pul - be - re, lu - cru - ri - le, ra - ri - ta - te.
Cu vocea moderatǎ, ritm moderat, apoi accelerat, rapid :
Ral, rel, ril, rol, rul, rǎl, ral;
Lar, ler, lir, lor, lur, lǎr, lar;
Dar, der, dir, dor, dur, dǎr, dar;
Brad, bred, brid, brod, brud, brǎd, brad;
Dral, drel, dril, drol, drul, drǎl, dral;
Fral, frel, fril, frol, frul, frǎl, fral;
Pral, prel, pril, prol, prul, prǎl, pral;
Lral, lrel, lril, lrol, lrul, lrǎl, lral;
Tral, trel, tril, trol, trul, trǎl, tral;
Xral, xrel, xril, xrol, xrul, xrǎl, xral;
Zral, zrel, zril, zrol, zrul, zrǎl, zral;
Zrat, zret, zrit, zrot, zrut, zrǎt, zrat.
Formǎm familii de cuvinte bogate in consoana R, sucesibile de a fi inlocuit cu alte consoane. De exemplu: lucru, lucruri, lucrurile, lucrurilor, lucrare, lucrǎri, lucrǎrilor, lucrǎtorilor. Le vom despǎrti in silabe, pronuntandu-le rǎspicat, exagerat, apoi le vom rosti clar, corect si repede:
1. lu - cru - ri - le, lucrurile, luclulile;
2. pro - pri - e - ta - ri - lor, proprietarilor, ploplietalilor;
3. ar - ta - xer - se, artaxerse, altaxelse
4. re - a - li - ta - te, realitate, lealitate;
5. in - fra - struc - tu - ri - lor, insrastructurilor, inflastluctulilor;
6. zbar - na - i - toa - re, zbarnaitaore, zbalnaitoale; etc.
Exercitii pentru corectarea lui R velar (grasierea)
Acest fenomen este o consecintǎ a gresitei articulǎri a consoanei R. Articularea corectǎ a acestei consoane se obtine prin atingerea rapidǎ si repetatǎ cu varful limbii ascutit a incisivilor superiori si a alveolelor lor pronuntand consoana R. deprinderea gresitǎ de a articula sunetul impingand limba spre bolta palatinǎ si cǎtre gatlej organizeazǎ acest sunet incalcit in care consoana R, pierzand vibratiile motrice si acustice, compune un sunet infundat, graseciat. Prin impingerea sunetului R cǎtre inǎuntru si nu cǎtre afarǎ, varful limbii nu vibreazǎ in contact cu incisivii superiori, ci vibratia este produsǎ de cǎtre partea dorsalǎ a limbii ridicatǎ cǎtre bolta palatinǎ. In actiunea de corectare a consoanei R trebuie sǎ aducem varful limbii sǎ se articuleze cǎtre alveolele incisivilor superiori. Aceastǎ graseiere are diferite grade, mai superficiale, care uneori acordǎ un oarecare farmec vorbirii si nu impiedicǎ o bunǎ dictiune dar cand r-ul velar este prea, pronuntat, vorbirea devine dezordonatǎ, greu de urmǎrit. Exercitii:
Aducem varful limbii cǎtre alveolele incisivilor. Intrebuintǎm consoanele D, L, N, T. Buzle usor intredeschise, decontractate. Vocea inceatǎ, ritm lent. Pronuntǎm pe rand consoanele atingand cand incisivii superiori cand cei inferiori: Dd, Ll, Nn, Tt. Voce inceatǎ, ritm moderat (trei minute). Voce inceatǎ, ritm rapid (trei minute). Voce moderatǎ, ritm rapid (trei minute).
Introducem creionul intre buze. Pentru persoanele care se exprimǎ greoi, graseind, mobilitatea limbii si a varfului sǎu sunt calitǎtile care tin de reeducare si apoi de fortificare a muschiului lingual. Exercitiul trebuie executat cu precizie, rǎbdare. Este un defect care se poate corecta.
Pentru pronuntarea corectǎ a consoanei finale ne vom opri le fiecare consoanǎ pe care urechea nostrǎ n-o desluseste clar si repede.
Citim si studiem textul care face obiectul cercetǎrii noastre.
Subliniem toate consoanele terminatiilor de cuvinte.
Pentru fiecare consoanǎ L, T, R, S, B, C , N, D, V, etc, care sfarseste un cuvant, vom exersa conform exercitiilor anterioare.
Pronuntǎm in ritm moderat, ritm accelerat si ritm rapid, urmǎrind ca sunetul final sǎ fie clar si precis:
Dad, ded, did, dod, dud, dǎd, dad;
Dab, deb, dib, dob, dub, dǎb, dab;
Dac, dec, dic, doc, duc, dǎc, dac;
Dal, del, dil, dol, dul, dǎl dal;
Dap, dep, dip, dop, dup, dǎp, dap;
Dat, det, dit, dot, dut, dǎt, dat;
Dar, der, dir, dor, dur, dǎr, dar;
Das, des, dis, dos, dus, dǎs, das;
Daz, dez, diz, doz, duz, dǎz, daz;
Dax, dex, dix, dox, dux, dǎx, dax.
Repetǎm aceste alcǎtuiri pentru fiecare consoanǎ intalnitǎ in textele pe care le lucrǎm. exemplu: n, b, t, e, r, l, m.
Vom citi un text in prozǎ.
Vom exagera la primele lecturi pronuntarea, apoi recitim fragmentul fluent, clar.
"In aceeasi dupǎ - amiazǎ am luat trenul si am plecat. Era in decembrie 48. Dupǎ debut petrecusem vara la Bǎlcesti, sǎ scriu un roman. Il scrisesem, era un esec, la intoarcere, in septembrie, nu-mi mai plǎcuse deloc. Acum pǎrǎsisem Bucurestiul, si ce era si mai grav, si serviciul, si mǎ retrǎsesem in munti, s-o iau de la cap. Esecul din varǎ nu mǎ nelinistea, fiindcǎ trǎiam incǎ sub euforia debutului in volum, care oricum, in ciuda injuriilor, fusese un succes." ("Viata ca o pradǎ" de Marin Preda)
Citim in ritm lent, apoi moderat. Cand reusim sǎ articulǎm perfect finalurile de cuvant, recitim fragmentul in ritm accelerat, apoi rapid cu voce tare, apoi iar cu voce moderatǎ si ritm moderat observand calitatea sonorǎ a finalului cuvintelor.
2. Exercitiu de autocontrol si de reglare a coordonarii gandului cu respiratia si articularea.
Se va incepe cu o inspiratie lina ( ca atunci cand mirosim o floare), o inspiratie lenta profunda. Sa nu se faca pauza intre inspiratie si expiratie ci, imediat dupa alimentarea cu aer, sa se rosteasca exercitiile :
a) Inspirati si imediat rostiti fara intrerupere, pe o expiratie unita, o insiruire de silabe fara sens pana se termina aerul expirator cand se face o mica pauza dupa care se va relua inspiratia lenta si imediat se va rosti aceeasi insiruire, esential este sa nu se faca pauza intre ele.
b) Se va privi un peisaj, un tablou, o imagine, timp in care se va inspira lin si adanc. Imediat dupa terminarea inspiratiei se vor spune pe rand, fara pauza, cuvinte sugerate de aceasta imagine; o simpla insiruire de cuvinte, nu e necesara o propozitie sau o fraza.
c) Acelasi exercitiu (b) se va executa cu ajutorul unui metronom , ritmat. Pe fiecare bataie a metronomului se va spune un cuvant, fara pauza. Daca nu apare nici un cuvant se va rosti cuvantul "nimic".
d) Se va inspira lin, fara pauza intre inspiratie si expiratie, la fiecare doua batai ale metronomului se va spune o mica propozitie. Daca nu vine nici o propozitie, se va spune: "nu am nimic de zis". In locul metronomului puteti folosi propria bataie cu degetul in masa sau o bataie cu piciorul in podea. Important este ritmul.
e) Inventati mici povestiri, imaginandu-va ca va aflati in fata auditoriului (situatii diferite). Aceasta va duce la un control mai bun al emotiilor inerente.
f) Gasiti un text mai dificil de citit, apoi cu fantezie si improvizatie, dati-va teme (momente in care ati putea fi pusi sa cititi acest text) pe care sa le rezolvati fara dificultate. Sunt indicate si situatii speciale, de criza.
II. STUDIUL VORBIRII CLARE SI CORECTE IN DIFERITE INTENSITATI SI REGISTRE.
Sunetul initial creat in laringe de vibratiile combinate ale coardelor si ale aerului este mat, netimbrat si fara frumusete. Ca sa castige timbru si amploare, trebuie sa se propage, sa se dezvolte si sa se desavarseasca in cavitatile de rezonanta ale registrelor de cap, de piept sau mediu. Din oricare registru, sunetul amplificat trebuie, in final, sa treaca prin cavitatea bucala, de unde este lasat afara. Abilitatea consta in a da acestei coloane de aer sonore maximum de randament cu minimum de efort. Emisia este intrebuintarea metodica a curentului de aer expirat pentru a se produce vocea. Aerul expirat intalneste zona glotica, sub vibratia coardelor vocale si se transforma in voce, care amplificandu-se in cavitatile de rezonanta, se incarca, pe langa sunetul brut, cu armonie si-si dobandeste adevaratul timbru.
Pentru ca vocea sa aiba stralucire, s-a constatat ca pentru registrul de cap si cel mediu, coloana de aer trebuie indreptata in partea anterioara a palatului, imediat dupa linia incisivilor superiori. Pentru vocea de piept, laringele coborandu-se, sunetul va fi indreptat putin mai jos, in cavitatea bucala, inspre linia incisivilor inferiori. In general in exercitiile care duc la formarea naturala, clara, corecta a sunetului vorbit se intrebuinteaza vocalele a, e, i, o, u si consoanele m, n, r, l, al caror sunet poate curge neantrerupt ca si cel al vocalelor.
1. Exercitii pentru a pregati pozitia limbii si a maxilarului inferior - in vederea viitoarei emiteri a sunetului si a utilizarii rezonatorilor superiori: inspirati ca si cum mirositi o floare, retineti aerul 1-2 timpi, apoi, expirati ca si cum s-ar emite un sunet cald si egal, pe vocala "a" (expirare fara glas, eliberand doar coloana de aer). In timpul acestui sunet imaginar, se va ridica si cobori incet si foarte lin maxilarul inferior, complet relaxat. Gura nu trebuie deschisa mai mult de doua degete. Cu timpul se va ajunge la emiterea vocalei "a" fara nici o incordare. Exercitiul se va face intr-un ritm foarte lent, intr-o completa relaxare. El se poate repeat de 15 - 20 de ori.
2. Exercitiu prin care se urmareste formarea sunetului - incepe prin inchiderea usoara a buzelor, ca pentru consoana "m". Se inspira lin pe nas, se fixeaza pe un sunet foarte comod glasului, incluzand si sunetul consoanei "m" in expiratie. Inainte de emiterea acestui sunet trebuie urmarite urmatoarele conditii: buzele inchise cu maxilarele usor deschise, ca la un cascat retinut, limba asezata relaxat pe platoul maxilarului inferior, cu varful atingand incisivii inferiori si radacina coborata, omusorul va fi usor ridicat, gatul usor largit ca la inceputul unui cascat; inspiratia lina si adanca si expiratia fara fluctuatii. Expiratia se face odata cu consoana "m", iar coloana de aer si sunet va trece printr-un punct situat sub nas, deasupra buzei superioare, care in timpul emisiei va trebui sa vibreze pana cand vom simti un usor gadilat. Totodata vor fi antrenati si rezonatorii toracelui.
3. Exercitii pentru dezvoltarea calitatii vocii - se inspira lin si adanc, se face o mica pauza si incepem eliminarea aerului pe consoana "m", careia i se adauga"u", intinzand inainte buzele, apoi inchizandu-le revenim la "m": muuuum, muuuum, . Se poate lucra cu fiecare vocala. Se poate lucra in ultima instanta cu toate vocalele: maeioum, maeioum, . etc.
4. Exercitiile pentru variatiile de intensitate, de registru si de tempou - vom apela la poezia "Mihnea si baba" de Dimitrie Bolintineanu.
Se vor rosti urmatoarele versuri in soapta netimbrata:
"Mihnea incaleca, calul sau tropota,
Fuge ca vantrul:
Suna padurile, fasaie frunzele,
Geme pamantul."
Urmatoarele versuri se vor rosti in pianissimo (soapta usor timbrata):
"Fug legioanele, zbor cu cavalele,
Luna dispare;
Cerul se-ntuneca, muntii se clatina -
Mihnea tresare."
Urmatoarele versuri se vor rosti in piano (voce medie, timbrata):
"Fulgerul scanteie, tunetul bubuie,
Calul sau cade;
Demonii rasera: o ce de hohote!
Mihnea jos sare."
Urmatoarele versuri se vor rosti in mezzo-forte (jumatate tare):
"Fuge ca crivatul: sabia-i sfasaie
In aparare.
Aripi fantastice simte pe umere
Insa el fuge;"
Urmatoarele versuri se vor citi in forta (voce tare):
"Pare ca-l sfasie guri insetabile,
Hainele-i suge;
Baba pe-o cavala iute ca fulgerul
Trece-nainte.
Slaba si palida, pletele-i falfaie
Pe oseminte;"
Urmatoarele versuri se vor citi in fortissimo (foarte tare):
"Barba ii tremura, dintii se clatina,
Muge ca taur;
Geme ca tunetul, bate cavalele
Ca un balaur.
O, ce de hohote
Rasera demonii,
Iadul tot rade!"
Iar ultimile versuri se vor rosti in mezzo-forte (revenim):
"Insa pe crestetul muntilor, zorile
Zilei venise"
Cresterea in intensitate poate fi dublata si de o crestere a volubilitatii.
1. Ritmul si accentuarea
Ritmul vorbirii este alcatuit dintr-o succesiune de elemmente coordonate si poate fi accelerat sau incetinit. Ritmul are radacini fiziologice, el are rolul sa fixeze frazele in memoria auditoriului. Sensul general al unei fraze poate fi modificat prin intonatie: o fraza normala, o propozitie afirmativa, de obicei, merge spre scaderea tonului si termina cu o nota mai joasa, o fraza negativa coboara incet spre nota cea mai joasa, iar la o fraza pasionala, tonul se ridica progresiv. Cuvintele care exprima ideea principala a frazei sunt cuvintele de valoare si trebuie scoase in primplan. In construirea structurii logice a unui text se merge de la ansamblu la amanunt si de la amanunt la ansamblu. Numai cuvintele care sunt generate de o cauza si sunt orientate spre un scop sunt puternice. Cand frazarea este copia fidela a adevarului, ascultatorul reactioneaza just. Aceasta frazare se exprima prin accent, intonatie, pauza si ritm. Cuvantul in sine nu e nimic fara ideea care il domina, ea da valoare si semnificatie cuvantului, tot ideea stabileste atat accentul logic cat si inflexiunile vocii. Punctuatia este un ghid pretios in frazarea unui text si in intrebuintarea acentului de intensitate (logic) si acentul total (inflexiunile vocale) in redarea verbala a textului. Accentul logic si accentul tonal creeaza: primul, ritmul unei limbi si al doilea, muzicalitatea ei specifica. Accentul de identitate este energia cu care se articuleaza o silaba, un cuvant sau o propozitie. El depinde de amplitudinea vibratiilor sunetului; in cadrul unui cuvant, accentul de intensitate scoate in evidenta una dintre silabe si se numeste accent tonic. Uneori schimbarea acestui accent schimba sensul cuvantului. Accentul de intensitate scoate in evidenta, in cadrul unei propozitii unul sau mai multe cuvinte, iar in cadrul unei fraze, una sau mai multe propozitii; in acest caz el capata dimensiunea de accent logic.
Accentul va fixa cuvintele de diferite planuri, dupǎ importanta ideiilor. El poate sǎ cadǎ pe subiect, pe predicat, ca si pe complement, dupǎ sensul frazei, dand valoare cand substantivului, cand adjectivului, cand verbului sau oricǎrei alte pǎrti de cuvant.
Luǎm un exemplu din poezia noastǎ popularǎ:
"Frunzǎ verde de ovǎz,
Floricicǎ de la ses
Te-am indrǎgit dupǎ mers,
Cǎ ti-e mersul legǎnat,
La inimǎ m-ai secat!
Cǎrǎusii te-or cǎlca,
Te-or cǎlca si te-or strica,
La inimǎ m-or seca
Floricicǎ, floricea
Vino pe inima mea,langǎ mine sǎ-nfloresti
De pas rǎu sǎ te feresti
Sufletul sǎ-mi rǎcoresti!"
Acest fel de versuri se citeste cu o dictie aproape egalǎ, cuprinzand si accente secundare, care dau mai multǎ muzicalitate ritmului, dar fac mai greu de gǎsit accentul principal al frazei.
Astfel, in prima strofǎ de mai sus, accentul cade pe inimǎ:
"La inimǎ m-ai secat"
In a doua, iarǎsi, pe inimǎ:
"La inimǎ m-or seca", la fel si in a treia.
Ideea dominantǎ este dragostea si de aceea era si firesc ca toate accentele sǎ cadǎ pe cuvantul inimǎ.
In cazurile in care accentul cade pe verb, el devine si mai viguros.
Exemplu:
"Tristetea inima-i destrama,,
O furǎ -un dor, o soarbe o teamǎ".
(Lermontov - "Demonul")
Cand accentul cade pe subiect, se subliniazǎ in mod deosebit cine face actiunea respectivǎ. Iatǎ un astfel de exemplu:
"Vremea a fugit
Carenea s-a lipit,
Numai dara latǎ
A rǎmas brǎzdatǎ,"
(poezie popularǎ)
In exemplele urmǎtoare vom arǎta cǎ accentul poate sǎ cadǎ pe orice parte a propozitiei. Iatǎ un caz in care el este pus pe complement sau pe o propozitie completivǎ directǎ:
"Ea vede ce i se pare" - sau pe predicat " ..si nouǎ ni se pare, ce vedem".
(Delavrancea - " Viforul")
Accent poate primi orice altǎ parte de cuvant: adverb, conjunctie, prepozitie - dupǎ sensul frazei.
Exemplu:
"Dar deodatǎ un pocnet fatal rǎsunǎ; ecoul ii rǎspunde de prin toate adancimile codrului trezit. O sǎrmanǎ pǎsǎricǎ a picat moartǎ sub stejar. Vanǎtorul vesel o azvarle isangeratǎ in tolba sa. Dar sotia turturicǎ, cea care, vai! a rǎmas cu zile.
"Cat trǎieste, tot jeleste
Si nu se mai insoteste!
Trece prin flori, prin livede
Nu se uitǎ, nici nu vede
Si cand sade cateodatǎ
Tot pe ramura uscatǎ;
Umblǎ prin dumbrav-adancǎ,
Nici nu bea, nici nu mǎnancǎ!
Unde vede apa rece
Ea o tulburǎ si trece;
Unde e apa mai rea
O mai tulburǎ si bea.
Trece prin pǎdurea verde
Si se duce de se pierde!
Zboarǎ panǎ de tot cade,
Dar pe lemn verde nu sade.
Unde vede vanǎtorul
Acolo o duce dorul,
Ca sǎ vadǎ, s-a loveascǎ
Sǎ nu se mai pedepseascǎ!"
(Al. Odobescu - Moartea turturelei)
Legat de accent, trebuie sǎ vorbm de pauzǎ. Existǎ norme anumite care stabilesc locul si lungimea pauzelor, care, bine motivate, dau, in adevǎr, claritatea ideilor subliniind, precizand nu numai ce este scris dar si ceea ce sete subanteles.
Pauza psihologicǎ are cu totul alt rol in interpretarea (citirea) unui text: ea subliniazǎ de regulǎ o anumitǎ stare sufleteascǎ, atrage atentia ascultǎtorilor asupra unui situatii deosebite, scoate in evidentǎ un anumit subiect, un anume inteles al unui moment. Asadar pauza psihologicǎ nu are o anume duratǎ, cum are de regulǎ, pauza logicǎ. Intr-o anume situatie este suficient o foarte scurtǎ pauzǎ, pentru a sublinia subtextul. Pauza, in cazul acesta, subliniazǎ, apasǎ, atrage atentia asupra cuvintelor rostite.
Exercitiile de respiratie trebuie facute in doua etape: etapa exercitiilor de respiratie calitativa si cea de respiratie cantitatica.
1. Exercitii de respiratie calitativa (fiziologica): - aceste exercitii ar trebui sa se faca in aer curat, sau cu geamul deschis si imbracati in haine lejere care sa nu stanjeneasca cu nimic corpul.
a) Stand in piciaore, se tine in mana dreapta bine intinsa, o lumanare aprinsa (imaginara); inspiram lent, fara zgomot si expiram sufland in lumanarea imaginara, cu intensitatea la care flacara sa se aplece, nu sa se stinga. Expiratia trebuie facuta fara fluctuatii, la fel de lin ca si inspiratia. In timpul inspiratiei schimbam lumanarea imaginara in cealalta mana. Continuam exercitiul de opt ori. Intre inspiratie si expiratie poate fi facuta o foarte scurta pauza, pentru ritmicitatea exercitiului. Atentia va fi concentrata numai la lumanarea imaginara.
b) Cu genunchii intinsi, ceafa si regiunea lombara indreptate, intindem un arc imaginar. Mana stanga tine arcul, iar dreapta intinde incet coarda, ochind o tinta in care va trebui sa fie trimisa sageata imaginara. Cu cat gandul va fi mai puternic si tinta va constitui un "partener", cu atat efortul de intindere a arcului va genera o inspiratie mai lina si mai ampla. Urmeaza lansarea sagetii spre tinta. Sageata va fi suflul expirator sonorizat pe consoana Ssss. Acest suflu trebuie sa fie lasat sa curga pana la terminare, indreptat, fara intrerupere, catre tinta. Mana dreapta va elibera incet intinderea arcului, apropiindu-se de corp. Suflul expirator nu trebuie insa sa consume din aerul de rezerva - se va intinde incet, arcul, din nou (acest efort va genera o noua inspiratie) si se va trimite iar spre tinta tirul continuu al suflului expirator pe consoana Sss. Se va face acest exercitiu de vreo cateva ori.
2. Exercitii de respiratie cantitativa - ele propun o gimnastica de intarire si antrenare a tuturor muschilor inspiratori si expiratori.
a) Respiratia mixta costo-diafragmatica este o respiratie completa. Toracele se va dilata in partea lui inferioara si in acelasi timp, prin contractarea diafragmei, vom capata marirea volumului toracelui pe diametrul vertical, iar abdomenul va fi usor impins in afara. Controlam cu o mana pusa pe coastele inferioare (in talie) miscarea de ridicare a acestor coaste si cu cealalta mana stam pe abdomen si controlam miscarea diafragmei. Cu capul si corpul drept, fara crispare, inspiram (costo-diafragmatic) usor si adanc pe nas si expiram pe gura dupa schema: inspiratie un timp - expiratie doi timpi, inspiratie doi timpi - expiratie patru timpi; inspiratie trei timpi - expiratie sase timpi.
Intocmai ca in exercitiul precedent, variind timpii: inspiratie patru timpi - expiratie opt timpi, inspiratie cinci timpi - expiratie zece timpi, inspiratie sase timpi - expiratie doisprezece timpi.
b) Exercitii sonorizate: folosim siflanta "S", care va fi rostita pe expiratie. Inspiram un timp - expiram doi timpi, inspiram doi timpi - expiram patru timpi, inspiram trei timpi - expiram sase timpi. Inspiram patru timpi - expiram opt timpi, inspiram cinci timpi - expiram zece timpi, inspiram sase timpi - expiram doisprezece timpi. Inspiram pe nas, lin, fara zgomot si adanc; oprim respiratia o secunda, timp in care ne pregatim sa rostim clar cu voce tare cifrele: rostim apoi cu un debit egal, fara pauza in emisie si fara inspirari din nou, pe parcursul exercitiului dupa schema: 1 timp inspiram - 1.2. timpi expiram (rostind clar, rar si cu voce tare), inspiram 2 timpi - expiram 1-2-3-4 timpi (rostind), inspiram 3 timpi - expiram 1-2-3-4-5-6 timpi. Exercitiul poate continua pana la; inspiram 6 timpi - expiram 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12 timpi.
c) Exercitii de respiratei pe texte. Aceste exercitii se fac cu intensitati vocale variate de la piano la fortissimo si in ritmuri variate. Se inspira calm, lin, apoi se retine o secunda respiratia, pe urma se pronunta pe o singura expiratie fara intrerupere, numerele de la 1 pana la 20, in mezzo-forte. Exercitiul se poate face si marind cifra de expiratie. Acelasi exercitiu se poate face rostind cifrele in diferite intensitati, fiind foarte atenti atunci cand folosim o intensitate mica, mai ales la finalul cuvintelor. Acelasi exercitiu se poate relua in tempouri diferite. Dar mai ales se poate face inlocuind cifrele cu un text.
d) In picioare, complet decontractati, fiecare actiune ganditǎ. Vocea inceatǎ, ritm moderat, registru mediu. Inspirǎm profund pe nas, fǎrǎ zgomot. Retinem suflul (1, 2). Respirǎm la semnalul [V], respectand sensul logic si interpretarea. Respectǎm "asezarea vocii":
"Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca [V],
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca [V]
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult [V] si parc-astept.
Ea [V] din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept [V],
Sa sarim in luntrea mica,
Inganati de glas de ape [V],
Si sa scap din mana carma
Si lopetile [V] sa-mi scape [V];
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blandei lune [V]
Vantu-n trestii lin fosneasca
Unduioasa apa sune! [V]
Dar nu vine . [V] Singuratic
In zadar suspin si sufar [V]
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar."
(Lacul - M. Eminescu)
e) Respiram costo-diafragmatic prin nas cu gura usor intredeschisa, fara zgomot, la semnul [V]. ritm moderat, registru mediu, voce inceata. Repetam asezarea vocii.
"Lacul codrilor albastru[V]
Nuferi galbeni il incarca [V],
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca [V]
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept. [V]
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept [V],
Sa sarim in luntrea mica,
Inganati de glas de ape,
Si sa scap din mana carma
Si lopetile sa-mi scape [V];"
f) In aceleasi condiii ca mai sus, citim textul respirand doar la fiecare inceput de strofa. Trei respiratii.
g) Ritm accelerat, voce moderata. Citind textul respirand de doua ori.
h) Ritm rapid, voce moderata, se citesc toate trei strofele pe o singura respiratie.
De obicei facem greseala de a respira numai atunci cand s-a epuizat intreaga cantitate de aer din plamani. Se poate intampla, oricat de mare ar fi capacitatea noastra toracica, sa terminam aerul tocmai atunci cand textul nu ne permitem in nici un caz sa facem o pauza pentru a inspira.
Tehnica vorbirii ne invata sa inspiram intotdeuna mai inainte de a folosi tot aerul din plamani atunci cand sensul textului ingaduie o scurta pauza. Improspatam aerul chiar si atunci cand in plamani mai avem jumatate din cantitatea inspirata anterior, daca textul ne permite sa facem atunci o pauza iar dupa aceea pe un spatiu ceva mai mare, nu ne mai ingaduim o oprire, oricat de scura. Aceasta presupune, desigur o studiere atenta a textului pentru a fixa cu precizie punctele unde se poate respira.
BIBLIOGRAFIE
1. Covataru Valeria - "Cuvinte despre cuvant", Casa de editura Mures, 1996;
2. Dima Cella - "De la vorbire la elocinta", Editura Albatros, Bucuresti, 1982;
3. Dorizo Alexandru - "Vocea", Editura medicala, Bucuresti, 1972;
4. Livescu Anca - "Despre dictie", Editura Stiintifica Bucuresti, 1965;
5. Rosetti Alexandru - "Intoarcere in Fonetica", Editura Stiintifica Bucuresti, 1957;
6. Stan Sandina - "Arta vorbirii scenice", Editura Medicala si Pedagogica, Bucuresti, 1972.
