|
|
|
SCHEMELE AMPELOGRAFICE DE DESCRIERE A SOIURILOR
Variabilitatea caracterelor morfologice de la vita de vie si existenta unui numar foarte mare de soiuri (cca. 5.000), face dificila descrierea si recunoasterea soiurilor. De aceea, O.I.V.-ul inca de la infiintarea sa a elaborat o schema ampelografica pentru descrierea soiurilor. Schema ampelografica recomandata cuprinde 8 capitole: denumirea soiului, origine si istoric, descrierea botanica, fenologia, caracteristici si insusiri culturale, utilizare, importanta economica si raspandirea geografica, diverse. Schema ampelografica a fost adoptata de toate tarile viticole, pe baza ei facandu-se descrierea soiurilor de vita de vie pentru a fi incluse in "Registrul ampelografic international".
Luand ca baza schema ampelografica recomandata de O.I.V., Gherasim Constantinescu (1958) a elaborat o schema de descriere a soiurilor de vita roditoare mult mai ampla, in vederea intocmirii ampelografiei tarii noastre. Schema se compune din 12 capitole si anume: denumirea soiului, sinonimiile, originea, arealul de raspandire, descrierea botanica, caracterizarea agrobiologica, caracterizarea agrotehnica, caracterizarea tehnologica, productia, variatii si clone, caracterizarea economica si zonarea.
1. Denumirile soiurilor. Sunt foarte diverse si pot avea ca origine urmatoarele elemente (motivatii):
aspectul strugurilor la maturitatea lor deplina (exemplu: Grasa de Cotnari, Galbena de Odobesti, Frumoasa de Ghioroc, Negru de Causani, Alb marunt etc.);
forma si coloritul boabelor (exemplu: Coarna alba, Coarna neagra, Cornichon violet, Perlette, etc.);
consistenta sau suculenta boabelor (exemplu: Negru moale, Negru vartos, Mustoasa de Maderat etc);
aroma strugurilor (exemplu: Tamaioasa romaneasca, Muscat Frontignan, Muscat D' Adda, Muscat de Hamburg etc.);
caracterele morfologice ale frunzelor (exemplu : Creata de Banat, Haralevelu - frunza de tei, Chasselas persil - cu frunza ca la patrunjel etc) ;
timpurietatea sau precocitatea soiului (exemplu: Timpuriu de Cluj, Augusta, Precoce de Maligna etc. );
aspectul general al vitei, determinat de cresterea erecta sau etalata a lastarilor (exemple: soiul Columna, la care lastarii au o crestere erecta; soiul Cinsaut couché, la care lastarii au o pozitie etalata);
denumirea tarii sau a locului de origine (exemplu: Italia, Mavrud de Varna, Raisin de Palestine, Greaca, Sarba, etc.);
numele hibridatorilor sau selectionatorilor (exemple: Müller Thurgau, Pedro Ximenea, Selection Carriére etc.);
numele unor personalitati politice, militare sau culturale, exemple: Chasselas Napoleon, Queen Victoria etc.);
prenume feminine carora selectionatorii le-au dedicat soiurile create (exemple: Isabelle, Lydia, Elisabeth, Xenia, Victoria, Luminita, Otilia etc.);
denumiri de rezonanta care sa atraga atentia asupra soiurilor create, in scopuri comerciale (exemple: Cardinal, Primus, Select, Vainqueur, Haiduc etc.);
denumiri care sa reaminteasca genitorii folisiti la crearea soiurilor (exemple: Lival (Lignon x Alphonse Lavallé), Rivaner (Riesling x Sylvaner) Datal (Dattier x Muscat de Alexandria), Alidor (Aligoté x Chasselas doré) etc.);
in cazul creatiilor de hibrizi producatori directi care sunt foarte numeroase, la numele hibridatorului s-au adaugat numere (exemplu: Baco 1, Baco 2, Seibel 1001 etc.).
2. Sinonimiile soiurilor. Pentru acelasi soi de vita de vie se intalnesc si alte denumiri (sinonimii). Sinonimiile au rezultat din provincialisme, subdialecte sau asimilarea denumirilor din limba etnica a comunitatilor. De exemplu, pentru soiul Feteasca alba se intalnesc urmatoarele sinonimii: Pasareasca, in Moldova; Leanca, in Ardeal (populatia maghiara il numea Lëanyka). In cazul multor soiuri devenite cosmopolite (raspandite in toata lumea), denumirile au fost asimilate in limbile nationale respective sau pur si simplu schimbate. Cazul soiului Aleppo, foarte vechi originar din Siria, care este raspandit sub urmatoarele sinonimii: Dattier de Beyrouth, in Franta; Razaki, in Turcia; Sultani Razaki, in Jugoslavia; Stamboleze, in Albania; Regina, in Italia; Afuz ali, in Romania, Walthan cross, in Africa de Sud etc.
Sunt cazuri cand pentru soiuri diferite, se folosesc aceleasi sinonimii. De exemplu: denumirea de Tokay se foloseste ca sinonimie in cazul sourilor: Furmint, in Ungaria; Pinot gris, in Alsacia; Ahmeur bou Ahmeur, in California. Multe din soiurile europene sunt cultivate in alte zone ale globului, sub alte denumiri: soiul Riesling, care se cultiva in Africa de sud sub denumirea de Jehanniesberg; soiul Gamay care se cultiva in California sub denumirea de Napa gamay etc..
Iata de ce este necesar ca la descrierea ampelografica, alaturi de denumirea soiului sa fie mentionate si sinonimiile folosite pentru soiul respectiv.
3.Originea indicandu-se zona geografica de unde provine, filiatia cu alte soiuri, genitorii care au luat parte la crearea soiului si eventual autorul.
4. Arealul de raspandire in cultura a soiului, mentinandu-se podgoriile, tarile si continentele. Sunt soiuri cu plasticitate ecologica limitata care au arii restranse de raspandire (soiuri locale, arborigen) si soiuri de plasticitate ecologica mare raspandite pe arii geografice largi (soiuri cosmopolite).
5. Descrierea botanica a soiului, care se face pe fenofaze, dupa o schema complexa. Se pleaca de la dezmugurire, cand se descrie rozeta (pufozitatea si coloritul), se continua cu fenofaza de crestere a lastarului, cand se descriu frunzele tinere si frunzele adulte s.a.m.d., incheindu-se cu fenofaza de cadere a frunzelor toamna.
6. Caracterizarea agrobiologica a soiului precizandu-se durata perioadei active de vegetatie, pe fenofaze, vigoarea de crestere, fertilitatea si productivitatea, afinitatea fata de portaltoi, relatiile cu factorii ecologici, rezistenta biologica fata de boli si daunatori etc.
7. Caracterizarea agrotehnica indicandu-se distantele de plantare, sistemul de conducere al vitelor in plantatii, sistemul de taiere, felul in care reactioneaza soiul la operatiunile in verde, la lucrarile soiului, ingrasaminte, irigatie etc..
8. Caracterizarea tehnologica a soiului specificandu-se epoca de maturare a strugurilor, alcatuirea mecanica a strugurilor, indicii de compozitie a bobului, indicii de randament, compozitia chimica a mustului (continutul in zaharuri si aciditatea totala).
9. Productia soiului mentionandu-se productia reala de struguri la butuc, productia calculata la hectar, limitele productiei de struguri, cantitatile de zaharuri care se acumuleaza in struguri la hectar.
10. Variatii si clone notandu-se existenta biotipurilor in cadrul soiului, directiile de selectie si clonele valoroase obtinute care trebuie extinse in cultura.
11. Caractrizarea economica a soiului precizandu-se directia de productie, sortimentul tehologic recomandat, rezistenta la transport, la pastrare a strugurilor in cazul soiurilor de masa.
12. Zonarea, indicandu-se podgoriile si centrele viticole in care soiul este recomandat sau autorizat pentru plantare.
Schema ampelografica pentru descrierea soiului de vita roditoare, este prezentata in detaliu in Ampelografia R.S.R, vol. II, paginile 13 - 33.
Schema ampelografica pentru descrierea vitelor portaltoi. Este asemanatoare cu cea la vita roditoare, cu unele simplificari determinate de specificul vitelor portaltoi care nu produc struguri si la care intereseaza productia de butasi.
Schema ampelografica cuprinde numai 9 capitole si anume: 1 - denumirea portaltoiului; 2 - sinonimiile; 3 - originea;4 - aria de raspandire; 5 - descrierea botanica; 6 - caracterizarea agrobiologica, cu precizarea comportarii portaltoiului in plantatiile mama, in plantatiile de vii roditoare si in scoala de vite; 7 - caracterizarea agrotehnica; 8 - variatii si clone; 9 - zonarea portaltoiului.
Alte scheme ampelografice. Tarile din Comunitatea Economica Europeana au adoptat in 1972 o schema ampelografica noua, pentru descrierea soiurilor de vita roditoare. Schema prezinta doua parti:
partea intai, care se refera la descrierea botanica a soiului, prezentandu-se date despre dezmugurit, inflorit, tipul florii, frunze tinere, frunze adulte, struguri, boabe, seminte si coarde;
partea a doua, in care se face caracterizarea agrobiologica a soiului (vigoarea de crestere, sistemul de conducere in plantatii, rezistenta biologica la boli si daunatori, productia de struguri si calitatea acesteia).
Noutatea schemei ampelografice consta in obligatia ca prezentarea soiului sa fie facuta in comparatie cu unul sau mai multe soiuri de referinta, care se stabilesc pentru fiecare tara in parte. De exemplu, pentru Franta sunt obligatorii urmatoarele soiuri de referinta:
la soiurile pentru struguri de masa: Chasselas blanc, Alphonse Lavallé, Cardinal sau Servant blanc;
la soiurile pentru vinuri albe: Müller Thurgau, Ugni blanc, Sauvignon sau Riesling italian;
la soiurile pentru vinuri rosii: Carignan, Grenache noir, Merlot, Pinot noir sau Cabernet Sauvignon.
Pentru caracterizarea agrobiologica a soiului sunt obligatorii urmatoarele conditii: altoirea soiului pe mai multi portaltoi (minim 24 de butuci pentru fiecare combinatie soi portaltoi); examinarea prinderii la altoire, pe minim 3 portaltoi; prezentarea productiei de struguri pe minim 5 ani. Interpretarea datelor se face, comparativ cu cele care caracterizeaza soiurile de referinta.
Si la noi in tara este obligatorie folosirea soiurilor de referinta la caracterizarea soiurilor nou create, in vederea omologarii lor.
Folosirea descriptorilor ampelografici
In vederea unificarii metodologiei de descriere ampelografica a soiurilor, Oficiul International al Viei si Vinului (O.I.V.), impreuna cu Uniunea Internationala pentru Protectia Organismelor Vegetale (U.P.O.V.) si Comitetului International pentru Resurse Genetice ale Plantelor (I.B.P.G.R.), au elaborat norme de lucru unitare care sunt prezentate in doua lucrari: "Descriptors for graps" publicata de I.B.P.G.B. in 1983 si "Cod des caractéres descriptifs des variétés et spéces de Vitis" publicata de O.I.V. in anul 1984.
Au fost stabilite 3 categorii de descriptori: descriptori pentru caracterele ampelografice ale soiurilor; descriptori pentru insusirile agrobiologice; descriptori pentru insusirile tehnologice.
Descriptorii pentru caracterele ampelografice (morfologice) ale soiurilor
Actualmente pentru caracterele morfologice se folosesc cei mai multi descriptori: 50 descriptori UPOV. Acestia se refera la caracterele fenotipice care se intalnesc la organele verzi si lemnoase ale vitei de vie si anume:rozeta formata la dezmugurire, lastarul tanar, lastarul adult, frunza tanar, frunza adulta, inflorescenta, floarea, carceii, copilii, strugurii, boabele, samanta si coardele.
