Trei concepte de baza: turism, turism rural si agroturism

Trei concepte de baza: turism, turism rural si agroturism

l.l.Turismul

Definitie In documentele Organizatiei Mondiale a Turismului (O.M.T.), turismul este definit ca o 'calatorie de placere cu durata de peste 24 de ore pe an Ia mai putin de un an Walter Hanziler si Kurt Krot - specialisti elvetieni in domeniul turismului - au definit turismul ca fiind: 'ansamblul relatiilor si fenomenelor rezultand dintr-o calatorie si din sederea intr-o localitate a unor persoane straine de localitatea respectiva, sederea neimplicand stabilirea si nefiind, in general, nici o activitate lucrativa,,. Dictionarul 'LAROUSSE'- defineste turismul ca o 'actiune de calatorie de placere sau in scopul de a se cultiva ', iar 'Dictionarul limbii romane literare contemporane' (volumul al IV- lea - 1957), il defineste literar ca 'Activitate cu caracter sportiv, constand din parcurgerea, pe jos sau cu un vehicul, a unor regiuni (mai indepartate), cu peisaje pitoresti sau interesante din o punct de vedere stiintific'.

Etimologic - cuvantul 'turism ' isi are originea in latinescul 'turnus ' din care deriva frantuzescul 'tour' avand intelesul de tur, calatorie, miscare in aer liber, drumetie in circuit.

Economic, adica in sensul teoriei si practicii economice contemporane, turismul este un fenomen economico-social ce cuprinde totalitatea activitatilor si relatiilor ce au loc in societate in procesul utilizarii timpului liber al populatiei, atat in interiorul tarii cat si in circuitul schimbului de valori spirituale sau materiale dintre tari'. Conceptul de turism are un continut complex deoarece el inglobeaza nu numai masurile menite sa asigure realizarea circulatiei turistice ci si sectoarele economice care concura direct la satisfacerea cererii si nevoilor turistice. Prima definitie a turismului ca un concept economico-social, dateaza din 1880, si apartine lui E. Guy Freuler care a formulat-o astfel: '..un fenomen al timpurilor moderne bazat pe cresterea necesitatilor de refacere a sanatatii si schimbare a mediului inconjurator, de a trezi si cultiva sentimentul pentru frumusetile naturi, de a Ie indragi, de a se bucura de natura si indeosebi de a contribui Ia cresterea bunastarii oamenilor, ca rezultat al dezvoltarii comertului, industriei de transport.'

Definind turistul ca o persoana care calatoreste in alte localitati decat cea de resedinta si care nu are de gand sa se permanentizeze acolo, el poate fi:

In vacanta sau in concediu;

In vizita de afaceri;

in vizita la prieteni sau la rude;

in asteptarea unor evenimente speciale;

Participanti la activitati recreative;

In trecere spre alte localitati.

Ori care ar fi ratiunile pentru care o persoana se afla in calitate de turist intr-o localitate, ea cheltuieste o suma de bani care ar putea sa ajute economia comunitatii

Cu toate ca beneficiul economic este adesea factorul care motiveaza cea mai mare parte a comunitatilor sa se implice in turism, exista si alte contributii pozitive ale acestuia pentru comunitate, si anume:

Cresterea locurilor de munca;

sporurile de venituri;

diversificarea bazei economice;

veniturile din taxe;

beneficii culturale;

conservarea istoriei si dezvoltarea centrului comercial al orasului. Turismul este considerat o activitate importanta de folosire a fortei de munca si de sustinere a economiilor locale. Dezvoltarea industriei turismului si atragerea de calatori duce la cresterea veniturilor si a profiturilor pe seama cheltuielilor efectuate de turisti, in plus, vor creste posibilitatile pentru noi oportunitati de afaceri. Studiile au aratat ca cheltuielile cu calatoriile variaza in functie de numarul vizitatorilor si cresc in mod substantial daca vizitatorii raman in localitate mai mult de o zi. Dar, totalul cheltuielilor efectuate de catre turisti nu este singurul aspect al problemei profitului adus de turism. Doua fapte economice importante trebuie intelese inainte de a face o evaluare rezonabila a impactului turismului asupra venitului business-ului local:

Primul: o parte din bunurile si materialele vandute turistilor provin din afara comunitatii.

Cand se platesc acestea, o parte din dolarii obtinuti din turism merg in afara comunitatii si deci ei nu raman in beneficiul direct al acesteia. Dar, totusi o parte a dolarilor obtinuti din turism raman in zona sub forma de salarii, profituri si cheltuieli aditionale pentru producerea de bunuri si servicii, in beneficiul comunitatii.

Al doilea: venitul local obtinut din cheltuielile turistilor este larg cheltuit in zona, conducand astfel la o multiplicare a venitului local. Un studiu local asupra afacerii generata de turism a aratat ca 56% din totalul vanzarilor din zona au rezultat din cheltuielile directe ale turistilor si un aditional de 22% a rezultat din efectele indirecte ale veniturilor generate de cumparaturile initiale, dintr-un total de 78% din vanzarile datorate turismului. Turismul stimuleaza de asemenea diversificarea activitatii economice si experienta a aratat ca zonele cu o baza economica diversificata au probleme mai mici in conditiile recesiunii economice. Diversificarea prezinta multe avantaje fata de tipurile traditionale de industrii, astfel:

Sirurile sunt destinatii normale si naturale ale vizitatorilor ca zone pentru recreere in aer liber.

Turismul este in crestere si probabil ca va continua sa se dezvolte.

Intrucat forta de munca este esentiala in zona, turismul solicita putine (sau de loc) cresteri de cheltuieli pentru facilitati publice cum ar fi scoli sau spitale.

Turismul este curat, nepoluant si prin aceasta atractiv pentru afacerile comunitatii. (6).

Aceasta abordare a turismului ca o afacere economica este, o data in plus, o pledoarie pentru tratarea acestuia ca o ramura a economiei, fiindu-i rezervat si un domeniu corespunzator de cercetare stiintifica si de formare profesionala.

Desi turismul apare definit ca o activitate economico-sociala a bea in timpurile moderne (secolul al XlX-lea), el era practicat si in timpurile vechi, in Antichitate chiar, cunoscand forme dezvoltate la greci si la romani. Baile sau 'termele' romane erau locuri in care romanii isi petreceau o buna parte de timp. Nici stramosii nostri dacii nu erau straini de locurile de odihna si de sanatate. Abundenta izvoarelor termale de pe teritoriul tarii noastre si efectele lor tamaduitoare si binefacatoare erau cunoscute de pe vremea lor. O dovada in acest sens o constituie Baile Geoagiu din judetul Hunedoara, cu apa termala, denumite pe vremea dacilor 'Germisara' si care au fost utilizate apoi de catre romani fara sa le schimbe denumire. Daca in Evul Mediu, calatoriile s-au restrans la targuri si calatorii de afaceri, in secolele XVII - XVIII renasc localitatile balneare utilizate si de catre popoarele Antichitatii, cum sunt Plombieres, Vichy (Franta), Wiesbaden (Austria), Karlsbad sau Karlovivari (Slovacia), Baile Felix, Baile Herculane (Romania), ca sa mentionam doar cateva dintre cele cu renume european, in secolul al XlX-lea apar primele asociatii turistice: Clubul alpin englez (1857); Clubul alpin francez (1874), Touring club francez (1890). Ritmul progresului tehnic (drumuri, cai ferate, autoturismul, balonul, avionul) a marcat si dezvoltarea impetuoasa a turismului la sfarsitul secolului al XlX-lea. La noi in tara, apare pentru prima data 'Oficiul National de Turism' in anul 1926 intrat prin lege si era subordonat Ministerului de Interne

1.2. Turismul rural

In a doua jumatate a secolului al XX-lea, mai precis in ultimii 30 de ani, o noua forma de turism a aparut la orizontul civilizatiei serviciilor petrecerii timpului liber: turismul rural. 'Turism in spatiul rural,~ 'turism in mediul rural ," 'turism verde ," 'turism ecologic,,, 'turism cultural', etc., sub o denumire sau alta, acest soi de turism a cunoscut un interes crescand din partea clientelei, a cererii turistice, ceea ce este determinant pentru agentii economici prestatori de servicii turistice, pentru 'alesii' electoratului, pentru administratori, pentru colectivitatile rurale si nu in ultimul rand pentru locuitorii mediului rural si mai ales pentru agricultori carora le deschide o noua perspectiva economica si sociala. Studiul acestui fenomen social - turismul rural - este necesar pentru a intelege si a putea explica continutul lui si mai ales consecintele sale permitand astfel decidentilor, amenajatorilor mediului rural si diversilor operatori sau agenti economici sa-si faca mai bine alegerile in domeniul afacerilor, sa-si stapaneasca mai bine activitatile si evaluarea lor. Tot mai multi autori din tarile cu experienta in acest domeniu trateaza turismul rural ca pe o forma aparte de turism ce se deosebeste fundamental de turismul clasic bazat pe hotel si restaurant. Dar, sa vedem mai intai, cateva motive pentru care citadinii cauta mediul rural ca loc de recreere, de petrecere a timpului liber si chiar de imbogatire spirituala.

Motivatiile aparitiei si dezvoltarii turismului rural. Dupa Henri Grolleau, autor francez a numeroase lucrari asupra turismului rural (7), radacinile admiratiei deosebite a citadinilor fata de turismul rural ar putea consta in:

a). Prin intinderea sa, varietatea peisajelor sale, bogatia patrimoniului, mediul rural este frumos. Prin diversitatea specificurilor regionale (locale), vivacitatea traditiilor, calitatea retelelor de circulatie si comunicatie din tarile occidentale dezvoltate, protejarea si punerea in valoare a atuurilor naturale si culturale, notorietatea istoriei sale, ospitalitatea locuitorilor sai, mediul rural fascineaza pe toate cele si pe toti cei pentru care calatoria este o ocazie de descoperire culturala. El fascineaza de asemenea pe toti cei care aspira sa traiasca relatii de convivialitate intr-un mediu natural.

b). Turismul rural confera o alta alternativa consecintelor urbanizarii masive si laminajului cultural urban. Acesta alternativa consta in particularismele locale care au o alta valoare, o valoare de privilegiu, de exceptie, c). Confuzia sau dezordinea sociala, economica si politica care ii loveste in principal pe citadini si care ii impinge la a cauta puncte de reper intr- o lume pe care ei o considera (in mod gresit) ca ferita de criza. Asa cum se considera ca mizeria este mai usor de suportat la soare, se crede in mod voit ca destabilizarea economica si sociala este mai putin sensibila in societatile mai putin anonime si mai inradacinate cultural.

Ca urmare a acestor motivatii sau atuuri, turismul zis 'rural' genereaza intreprinderi si constituie pentru lumea rurala o sansa noua de valorificare a patrimoniului sau, a peisajelor sale si a culturii sale.

Dar, a primi clienti si a conduce o intreprindere turistica necesita 'a sti sa faci' ('savoir-faire', 'know how') toate acestea, lucru pe care nu-l stiu si nu-1 pot face toti ruralii. A dezvolta turismul in spatiul rural necesita o organizare si o coeziune a actorilor care lipsesc adesea.

Pornind de la aceste constatari, dupa unii autori, turismul rural ar trebui incredintat unor mari operatori turistici care stapanesc in acelasi timp atat capitalurile necesare cat si tehnicitatea profesionala. A face aceasta alegere inseamna a nu cunoaste specificitatea insasi a turismului verde, care este prin natura sa un turism artizanal si deci interesul pe care-1 prezinta pentru citadini rezida esentialmente in aceasta caracteristica, in aceste conditii, a 'industrializa artizanatul' constituie un paradox pe care multi nu-1 sesizeaza inca.

Dupa alti autori, ar trebui dat tuturor sefilor de intreprinderi turistice rurale informatiile de care au nevoie si a-i dota cu instrumentele tehnice si cu 'savoir- faire'-urile necesare pentru a raspunde mai bine aspiratiilor clientelei si intereselor intreprinderilor lor. Aceasta alegere este mai putin spectaculara pe termen lung dar ea corespunde mai bine exigentelor unei dezvoltari reale si durabile.

Turismul rural este un turism local din cinci puncte de vedere astfel, turismul rural este:

turism de initiativa locala,

turism cu gestiune locala,

turism stapanit local,

turism de culoare locala,

turism de reveniri locale,

Dupa opinia lui Francois Moinet (8), motivatiile aparitiei si dezvoltarii turismului rural ar putea fi formulate astfel:

(1). Turismul rural constituie un context particular ce corespunde nevoii citadinilor de a-si regasi radacinile lor. in Franta, de exemplu, 80% din populatie traieste pe 20% din teritoriul national, iar aglomeratia pariziana reuneste peste 8 milioane de persoane. Ritmul cresterii unor mari metropole regionale se accelereaza, adesea pe seama spatiilor rurale periferice si mai ales pe seama oraselor de 20.000 la 50.000 de locuitori. Dificultatile economice si sociale legate de criza economica apasa asupra puterii de cumparare si creeaza un climat de mahmureala. Insecuritatea oraselor suprapopulate genereaza o angoasa difuza. Pe scurt, conditiile de viata ale unui numar important de locuitori sunt mai mult sau mai putin stresante. Sfarsiturile de saptamana, vacantele, calatoriile sunt tot atatea ocazii de a scapa de acestea si de a se regasi pe sine, chiar si numai partial, printr-un contact cu o natura protejata si un mediu rural inca incarcat de valori traditionale. Pe de alta parte, evolutia valorilor sociale si difuzarea modelelor individualiste sapa fundamentele turismului de masa in profitul unui turism de descoperire si de calitate. Insecuritatea internationala este de asemenea un factor care incita numeroase persoane la a-si descoperi si redescoperi tara lor. Consecinta acestor evolutii sau a acestor tendinte este ca turismul verde se dezvolta. Bogatia turistica a mediului rural, peisajele sale si efortul important facut de catre ansamblul sectorului pentru a oferi gazduire de calitate si animatii variate, adaugate la caldura si calitatea ospitalitatii 'taranesti' fac ca mediul rural sa redevina o destinatie atractiva.

(2). Un pericol de desertiflcare paralel, zone intregi ale teritoriului national sunt amenintate de desertificare. Aproape jumatate din teritoriul Frantei se afla intr-o stare de regres: imbatranirea populatiei, disparitia sau descalificarea mainii de lucru calificate, diminuarea numarului de agricultori, declinul economic inca si mai rau, o patrime din teritoriu isi vede populatia scazand sub 20 de locuitori pe kmp, densitate sub care echilibrele sociale sunt dificil de mentinut. Aceste regiuni sunt supuse unei dezangajari progresive a serviciilor publice si disparitiei serviciilor private. Aceasta diagonala arida merge din Vosges spre sud-vest ingloband Masivul Central. Provincii intregi sunt cuprinse in aceasta zona: Limousin, Auvergne, Cevennes, Corse, etc, dar exista asemenea zone mai reduse ca intindere, dispersate pe tot teritoriul tarii. Daca evolutiile actuale se continua, peisajele fasonate de generatii intregi de rurali nu vor mai putea fi intretinute in timp ce aceste regiuni figureaza printre cele mai apreciate de turisti.

(3). O agricultura in dificultate in privinta agriculturii, aceasta traverseaza o perioada de adaptare extrem de restrictiva. Castigurile de productivitate si de eficacitate aduse de tehnicile moderne au condus la o supraproductie in cea mai mare parte a activitatilor clasice care erau pilonii agriculturii. Au trebuit deci vandute surplusurile. Preturile mondiale fiind foarte scazute, Uniunea Europeana a sustinut multa vreme cursurile, garantand astfel venitul agricultorilor, ceea ce de fapt ii incita sa produca tot timpul mai mult. Aceasta sustinere a durat pana s- a ajuns la o inflatie a cheltuielilor si la un deficit de mai multe miliarde de ECU, cand Uniunea Europeana a inceput sa se deranjeze, in ciuda solutiilor draconice pentru limitarea productiei (cote, "inghetarea' terenurilor, etc.) scaderea preturilor persista si antreneaza eliminarea agricultorilor mai fragili sau care traiesc in zone mai dificile, in acest context de venituri in scadere, se impune diversificarea productiilor si sunt numerosi cei care anvizajaza noi activitati, in anumite conditii, turismul rural este una dintre acestea, intretinerea mediului inconjurator si a peisajelor va putea fii o alta activitate si colectivitatea va decide intr-o zi sa finanteze aceste servicii. Dar acestea nu vor fi, cel mai adesea, decat solutii de completare si pare a fi dificil sa se evite, fara o vointa politica foarte ferma, continuarea accelerata a reducerii numarului de agricultori.

(4). O logica de concurenta. Spre deosebire de agricultura clasica, ale carei debusee erau asigurate in mod cvasi sigur, fara ca producatorul sa aiba a-si face griji in privinta vanzarii productiei sale, activitatile comerciale care privesc turismul sunt supuse direct legii cererii si ofertei. Sectorul este concurential dar reusita nu a fost obtinuta. Aceasta necesita o abordare particulara care tine cont, nu de structura de plecare sau de ceea ce poate sa propuna persoana care se lanseaza in aceasta activitate ci de ceea ce doreste clientul potential. Aceasta este o abordare de marketing. Ea este destul de usor de inteles in ceea ce priveste principiile sale dar este dificil de aplicat in practica. Izolarea inevitabila a agricultorilor in raport cu restul populatiei nu-i pregateste totdeauna pentru aceasta ascultare atentia si fara prejudecati a cererii. Ea este totusi una din cheile reusitei. De asemenea, abandonarea certitudinilor personale in ceea ce priveste piata este un imperativ. Numai studiul serios al clientelei si al evolutiei cererii cu ajutorul tehnicilor de masurat si de analiza permite conservarea calitatii si competitivitatii. Acest lucru este cu atat mai necesar cu cat gusturile evolueaza repede. Cheile dezvoltarii si reusitei turismului rural se afla in articularea urmatoarelor elemente:

nevoia citadinilor de a-si gasi echilibrul in anul unui turism de calitate;

necesitatea intretinerii acestui patrimoniu colectiv care este mediul rural;

insertia intr-un demers de concurenta.

Specificitatea turismului rural. Definirea turismului rural este necesara pentru a-i permite acestuia sa-si castige o identitate semnificativa, capabila sa-1 pozitioneze pe piata turismului .este vorba deci de a analiza caracteristicile proprii teritoriului rural si de a conferi produselor turistice oferite de acesta o singularitate realmente atractiva.

Specificitatea turismului in mediul rural - a turismului teritorial - se bazeaza pe o trilogie fundamentala:

comunitatea de primire, adica societatea rurala

patrimoniul; si

mediul inconjurator.

Dar aceste trei componente sunt, la randul lor, fondate pe elemente care permit descoperirea unei realitati totusi complexe.

Comunitatea rurala de primire este forjata de istorie, se caracterizeaza prin comportamente si este dependenta de un sistem relational particular.

Patrimoniul este determinat de elemente apartinand a trei ordine: natural, cultural si construit.

Mediul inconjurator este incitant si favorizant dezvoltarii turismului rural in masura in care se stabileste un echilibru intre trei elemente: aer, pamant si apa.

Astfel, pe baza acestor elemente care determina specificitatea turismului rural, devine posibila stabilirea unui diagnostic pertinent asupra atuurilor si restrictiilor teritoriului considerat si privilegierea factorilor stucturanti in jurul carora se vor putea organiza produsele turistice. Aceste produse turistice oferite cererilor turistice provenind din segmente de clientela clar identificate, satisfac trei genuri de nevoi ale turistilor: imaginar, emotional si ludic (referitor la joc), si pun in relief produsul care merita sa fie promovat. Schematic, aceste produse se repartizeaza pe trei categorii:

istorie si legenda;

eveniment si viata impartasita;

jocurile colective si sporturile.

Acestea sunt categorii de informatii si activitati propuse in cadrul unui sejur de vacanta / concediu sau de formule turistice itinerante.

In final, adevarata problema a turismului rural consta in a pune in raporturi armonioase pe 'homo ruralis ' cu 'homo turisticus ," ale caror istorii si parcursuri sunt diferite si decalate in timp, in timp ce obiectivele si aspiratiile lor pot fi convergente. Deci. specificitatea turismului rural se bazeaza, in primul rand. pe teritorialitatea sa, judecata si considerata adesea prin prisma celor trei abordari mentionate mai sus: istoria si legenda, viata de zi cu zi a localnicilor si in fine jocurile colective si practicarea sporturilor. In fapt, orice produs turistic nu devine realmente atractiv decat atunci cand mobilizeaza, in acelasi timp, cel putin doua dintre disponibilitatile turistului care au fost evocate: imaginatia, emotia sau atractia pentru jocurile sau sporturile organizate.

Sa precizam cateva lucruri cu privire la continutul patrimoniului si la locul lui in sensibilizarea turistului.

Patrimoniul. Potrivit parerilor lui Valery Patin (9), " imaginea patrimoniului vehiculeaza, pentru cel aflat in vacanta, un ansamblu de valori care creeaza capacitatea de atractie.' El indica sase asemenea valori:

valoarea evenimentiala;

valoarea de modernitate;

valoarea de notorietate;

valoarea de individualizare;

valoarea incarcaturii simbolice;

valoarea de participare.

Sensul acestor trasaturi de valoare ale patrimoniului rural ar putea fi explicat astfel:

Evenimentialul: este important ca monumentul, situl sau manifestarea sa faca sa se vorbeasca despre ele, in special prin intermediul massmediei. Aceasta amplificare atrage atentia, suscita interes, creeaza si intareste dorinta de vizita.

Modernitatea: este firul Ariadnei de punere in valoare a patrimoniului. Turistul, strain de aceasta cultura, nu este sedus decat arunci cand aceasta pune in lumina viata cotidiana, a trecutului ca si a prezentului, caci aceasta ii promite sa si-o aproprie, sa o inteleaga si sa-1 atraga. Modernitatea este de asemenea ilustrata de elementele tehnice ale patrimoniului si de functionalitatea acestora: restaurant, servicii alimentare si de cazare, datori, etc.

Notorietatea: se realizeaza prin intermediul massmediei si a publicitatii facuta de catre organismele de promovare a turismului rural si care il ajuta pe turist sa-si aleaga locul si modul de petrecere a vacantei sau a timpului liber.

Individualizarea: masificarii formelor de consum ii corespund nevoile de individualizare legate de dorinta de a exista si de a distinge. Mediul rural permite aceasta individualizare; turistul poate sa fotografieze, poate sa vada lucruri unice sau cu totul aparte, sa le atinga sau sa le cumpere ca amintiri materiale pe care sa le poata arata anturajului sau.

incarcatura simbolica: inseamna dimensiunile afective si emotionale pe care le vehiculeaza imaginea patrimoniului. Acestea pun in valoare elementele de natura estetica, artistica sau istorica; dar adesea, incarcatura simbolica este legata de alti factori de origine diferita: aventura, depasirea de sine, grandiosul, misterul sau secretul descoperirii

Participarea: patrimoniul nu beneficiaza de o exclusivitate. El se integreaza ca un element de atractie turistica in sanul altor activitati: drumetii, lectura peisajului, activitati sportive, etc., conferindu-le acestora o identitate singulara. El participa la un ansamblu turistic si il califica dar acesta nu este in sinea lui un produs turistic.

Mediul si societatea rurala. Diversitatea parametrilor de luat in considerare si evolutia lor permanenta nu faciliteaza niciodata o intelegere corecta a realizarii; nu se poate obtine decat o serie de fotografii instantanee ale situatiilor intalnite in mod succesiv pe acelasi teritoriu. De aceea, anticiparea unui program de dezvoltare turistica trebuie sa fie insotita de o analiza precisa a interactiunilor generate de spatiul si oamenii care-1 locuiesc, practicile culturale si lectura peisajului, istoria regionala si comportamentele sociale, patrimoniul si memoria colectiva, atitudinile mentale, obiceiurile si traditiile, care vor permite o mai buna intelegere si o abordare mai buna a contextului local. Nici o politica de dezvoltare turistica in mediul rural, pornind de la aprecierea unui sistem complex, nu ar putea fi abordata dupa o schema lineara; ea trebuie sa asambleze, in acelasi timp, date cuantificabile si elemente calificabile. De aceea trebuie avuta in vedere adoptarea unui 'demers ecosistemic'.

Abordare specifica. Ecosistemul uman poate fi descris daca se adauga la cele sapte elemente ale unui ecosistem biologic (materie, energie, spatiu, timp, diversitate, placere, informatie) alte patru resurse noi care sunt: informatia relationala, moneda si integrarea sa in economie, cultura si etica. Ori, atunci cand se cerceteaza lumea rurala aceasta este considerata exact un ecosistem uman. Analiza situatiei locale si a conditiilor - favorabile sau nu - dezvoltari turistice trebuie sa utilizeze acest demers daca se doreste ca aceasta sa fie pertinenta, intr- o situatie de criza generalizata, care este cea a lumii rurale, nici unul dintre parametrii luati in considerare nu pot compensa insuficienta acestuia; o metodologie de raspuns trebuie deci sa integreze abordarea ecosistemica altor doua metode analitice de gestiune, si anume:

o metoda de gestiune a teritoriului, la nivel general;

o metoda de analiza, mai fina, a sistemelor complexe.

La baza acestui cuplaj de ecologie si dezvoltare locala stau doua constatari:

castigul de productivitate din anii '70 a fost realizat cu pretul marginalizarii unor sectoare complete de productie, a unor regiuni in cvasi-totalitatea lor si a oamenilor care traiesc in zonele in curs de desertificare;

acesta nu s-a dovedit a fi posibila decat prin stabilirea unui fel de economie duala, care implica putin peste tot structuri si moduri de viata cu doua viteze.

Contra reactia sistemului - pentru ca in ecologie contra reactiile si buclele asigura stabilitatea - a aparut de maniere diferite, mai ales in mediul care - peste un anumit prag - devine o frana a productiei (cresterea costurilor productiei in scopul mentinerii resurselor, stabilitatii productiei, etc.) si o noua data al carui cost social va fi insuportabil pe termen scurt (lupta contra poluarii, protejarea spatiilor si a resurselor naturale, salvarea colectivitatilor vivante inclusiv a celor umane, etc.) daca este integrata in politica de dezvoltare, in acest scop este necesara angajarea unei cercetari care poate determina modul in care o utilizare mai realista si mai bine ponderata a resurselor locale si a potentialilor regionale, ar putea contracara partial distorsiunile excesive antrenate de catre modelul productiei dominante si efectele negative suferite de catre colectivitatile rurale.

Complementaritatea oraselor si a mediului rural, care ar trebui sa fie primul obiectiv al unui program global de dezvoltare, a fost ignorata, intr-o prima perioada, orasele au prelevat din teritoriul rural ceea ce le-a fost necesar (energie si mana de lucru mai ales) fara o contra parte reala; dificultatile intalnite in mediul urban au condus anumiti citadini la a face din mediul rural gradina lor privata (resedinte secundare si/sau principale, in afara locului de productie), deplasand in felul acesta cheltuielile serviciilor publice. Asemenea conditii fac dificila orice referinta la o dezvoltare concertata si armonioasa, fara o reconsiderare a strategiei pusa in aplicare si o pornire de alta maniera a campurilor de activitate.

Marginalizarea partiala a lumii rurale ar putea deveni o resursa daca se accepta sa fie compensata printr-o dubla functie de conservare a spatiului natural si de productie de loisir (timp liber) privilegiat, cu conditia ca aceasta a doua activitate sa fie condusa in asa fel incat ea sa permita asigurarea protectiei mediului inconjurator.

Un anumit turism ar trebui sa apara ca un element de raspuns, cu conditia ca el sa contribuie realmente la instaurarea unei dinamici si perspective de dezvoltare globala - nu numai economica - si sa permita ruralilor sa iasa din hibernarea lor aparenta pentru a fi recunoscuti ca producatori integrali. A conduce aceste populatii sa gaseasca bazele unei afirmari sociale le-ar conferi, dincolo de independenta economica, alegerea unei noi cresteri si accesul la o cetatenie restaurata.

Fiind vorba de produse turistice in mediul rural, se impune o precizare semantica: acestea nu trebuie intelese ca niste actiuni de productie in sensul industrial al termenului. Nu se poate vorbi de produse finite ci de rezultate ale prestarilor de servicii, de provenienta diversa, care concura la succesul unei intreprinderi comune.

Totul sau intregul nu este niciodata echivalent cu sumajDarfflorpJ vizeaza implinirea unei asteptari a turistului care nu trebuie redusa doar la aspectele obiective si/sau materiale ci ia in considerare, in principal, mobilizarea visurilor sale.

Este indispensabil de asemenea ca produsul turistic sa fie consecinta unei vointe colective

- sau cel putin a unei vointe convergente - a tuturor actorilor care traiesc pe un teritoriu luat in considerare; alesi, decidenti administrativi, agenti de dezvoltare, miscari asociative, producatori de bunuri si de servicii, animatori / operatori, ansamblul populatiei de primire, etc.

Turismul in mediul rural este un turism de al 'treilea tip ' - chir daca aceasta expresie nu este potrivita - deoarece ea releva o viziune teoretica diferita - in ceea ce priveste abordarea sa si definitia sa - fata de cea pe care o pot avea 'turismul clasic' si 'turismul industrial ".El - turismul rural - presupune, asa cum s-a aratat mai sus o 'abordare teritoriala ' care-i va conferi specificitatea sa intr-un proces de dezvoltare locala. Aceasta observatie trebuie sa considere ansamblul caracteristicilor mediului de primire din punct de vedere spatial, istoric si relational, de maniera sa orienteze produsele turistice spre cele trei categorii de preocupari: fizice, culturale si emotionale, care contribuie la definirea identitatii sale. Analiza contextului nu este pertinenta decat daca ea agregheaza simultan:

teritoriul, adica spatiul rural si oamenii care locuiesc acolo;

mediul sau cultural si vecinatatile;

istoria sa in masura in care ea a contribuit la evolutia sa in termeni de evenimente, de traditie si de obiceiuri precum si la forjarea comportamentului colectiv al locuitorilor sai si proiectele anvizajate; aceasta coerenta va permite o dezvoltare globala.

Restrictiile turismului rural, in definitiv, despre ce forma de turism poate fi vorba atunci cand discutam despre turismul rural? Poate fi cazul unei reproduceri in mediul rural a formelor turistice care si-au dovedit valabilitatea in alta parte si sunt vehiculate de catre unii operatori, sau trebuie, din contra, pornit de la existenta - in acceptiunea ecosistemica a termenului - a unui teritoriu, de la atuurile sale originale si capatate in timp, de la potentialitatile patrimoniale si economice si mai ales de la resursele umane, pentru a imagina un produs care aduce un 'plus' - necontestabil - la evolutia mediului care-1 primeste? Statul si societatea nu recunosc specificitatea turismului rural decat atunci cand acesta le convine; institutiile, structurile de cercetare, statutul agentilor care-1 au in sarcina nu accepta sa-l ia in socoteala si inca si mai putin in considerare. Economia duala presupusa - la care s-a facut referire mai sus - a permis, pe de alta parte, sa se oficializeze, cel putin partial, noii antreprenori care sunt actorii turismului in mediul rural. Aceasta cvasi - recunoastere a pus in lumina numeroase obstacole cu care se confrunta acestia. Obstacolele respective pot fi grupate in trei categorii:

valoarea adaugata prin actiunile de mobilizare si de promovare a resurselor locale este insuficienta pentru a le permite sa patrunda pe piata ce rezulta din sistemul economic dominant;

intreprinderile turistice rurale nu dispun nici de circuite de experti tehnici indispensabili nici de capitalizarea necesara pentru a mobiliza suficiente fonduri proprii;

inchiderea si izolarea unor teritorii rurale fac dificila si chiar aleatoare punerea in raport a productiei si a clientelei; producatorii sunt

condamnati adesea sa se limiteze la pietele vecine ceea ce nu confera notorietate suficienta regiunilor pentru a strapunge izolarea lor relativa si sa atinga o rata de frecventare acceptabila.

In plus, orice dezvoltare turistica ce se fondeaza pe punerea in valoare a bogatiilor locale trebuie sa ia in considerare o cerere sociala care solicita un mediu de invecinare foarte protejat, deci o crestere a costului evidenta pentru ca ea admite dificil economii de scara - dar impune o ocupare minima a spatiului. Aceasta crestere a costurilor de structura nu este suportabila pentru ca ea intervine intr- un proces particular:

turismul in mediul rural utilizeaza resurse neexploatate si reinoibile, deci imobilizari a caror valoare, la plecare, este redusa.

el integreaza ansamblul actiunilor de productie, scurteaza circuitele si reduce costurile.

in fine, el intervine la 'capatul lantului', in amonte, in aval sau in paralel cu productia turistica cu caracter industrial care domina piata.

Dezvoltarea turismului in mediul rural apare deci ca rezultat al unei noi

motivatii, daca conditiile de punere a acesteia in opera sunt reunite.

Turismul rural implica, in particular, functionarea retelelor care asigura 'noduri' si 'repere' pe unde trec 'fluxurile ," de-a lungul 'verigilor', deoarece acesti noi antreprenori nu pot reusi decat daca ei beneficiaza de solidaritati reale care permit mutualizarea riscurilor.

Turismul rural necesita mai ales transfer de inovatii sub urmatoarele forme:

inovatii sociale, in primul rand, pentru ca finalitatea sa initiala este modificarea pozitiva a conditiilor de viata ale populatiei rezidente;

inovatii in materie de fabricatie, pentru ca este vorba de a realiza pentru el produse 'singulare' care se demarca de turismul clasic si /sau traditional;

inovatie in termeni de imagini si / sau de mesaje, in scopul de a se pozitiona ca o alternativa a petrecerii vacantelor, concediilor si a timpului liber, dezvoltat de catre mari operatori de calatorii.

Aceste lucruri nu sunt posibile decat daca exista structuri de interfata intre actorii de teren si pietele potentiale; aceste structuri trebuie sa asigure misiunea permanenta de consilieri la elaborarea produselor, sa supravegheze si sa urmareasca realizarea si exploatarea acestora, cercetarea si inovatia, sa presteze activitati de animatie pentru elaboratorii de proiecte, pentru producatori si, pe un plan mai larg, pentru intreaga populatie din zona de primire a turistilor.

Turismul rural si mediul inconjurator. Numarul limitat de studii publicate in legatura cu activitatea turistica in mediul rural, considerata numai sub aspectul sau economic, nu permite sa se traga in mod definitiv concluzia ca aceasta crestere a costurilor descrisa mai sus rezulta din politicile corective adica din politicile de protectie si aparare a mediului, si nimic nu vine sa sprijine ipoteza care pleaca de la idea ca cresterea costurilor datorata aplicarii sau a respectarii politicilor corective este mai mare decat cele care provin din politicile anticipative, adica din gestiunea acestui mediu inconjurator.

In fapt, productia primeste o valoare adaugata care trebuie imputata aptitudinii mediului inconjurator de a 'incasa agresiunile' atata timp cat acestea nu depasesc 'capacitatea sa ecologica.' in aceasta optica, o parte dintre activitatile turistice din mediul rural pot fi trecute in contul sistemului productiv al mediului inconjurator; acesta din urma, de indata ce este protejat, pe termen lung, devine o sursa de plus-valoare, de economie si de ignorare a costurilor protejarii sale viitoare.

Intr-o anumita masura, conservarea mediului rural, adica nedesertificarea teritoriului gratie mentinerii pe loc a populatiei, a productiei si a serviciilor, este pretul de actualizare pe termen mediu si lung a activitatilor si a conditiilor de existenta a oamenilor. Nu este vorba oare de prefigurarea unui sistem de 'venituri prin anticipare ' considerat ca determinant intr-o politica de salvare a planetei? in masura in care activitatile de turism in spatiul rural contribuie la aceasta perenitate, trebuie sa existe puterea si posibilitatea de a le restitui o parte din costurile lor sub forma de contributie a ansamblului societatii la propria sa bunastare, fara indoiala la supravietuirea sa.

Permanenta societatilor umane in viitor implica conservarea resurselor ce le sunt necesare; in afara nevoilor fundamentale, (de ex., de aer, apa, energie) trebuie raspuns si la cele mai importante care nu apar la prima vedere - de sanatate, de destindere si de petrecere a timpului liber, care sunt antidotul esential contra efectelor 'stresului' provocat de lumea urbanizata. Trebuie oare admis ca aceste cereri din urma, - in timp ce toata lumea le considera ca drepturi castigate, care merg de la sine, fara a le masura niciodata implicatiile - deriva din capacitatea productiva a lumii rurale si sunt mobilizate fara contra-parte?

Aceste reflectii arata in mod evident ca conceptiile clasice ale economiei sunt prea neadaptate pentru a explica relatia care exista intre exigentele de protejare a resurselor sociale, in ansamblul lor, si cele ale lumii rurale, in termeni de remanenta si/sau continuitate. In aceste conditii devine tentant de considerat ca politica de aparare globala a mediului nu se poate limita numai la mentinerea activitatilor existente in spatiul rural ci trebuie sa anvizajeze dezvoltarea lor prin mobilizarea tuturor actorilor si crearea noilor functii, pornind de la punerea in valoare a resurselor potentiale ale caror utilitate va depinde de nevoile create.

Activitatea turistica este in aceasta privinta una dintre axele majore in masura in care ea poate sa se inscrie cu usurinta in ritmul vietii actorilor din lumea rurala si sa contribuie puternic la punerea in opera a unor actiuni fundamentale de protectie - daca nu chiar de reabilitare - a mediului inconjurator. Ea le va permite, intre altele, sa se mentina in conditiile actuale ale cadrului lor de viata, inclusiv persistenta unei parti dintre activitatilor traditionale pe care le-au practicat tot timpul, fie in termeni de resurse (vanatoare, pescuit, cules), fie cu titlul de petrecere a timpului liber, in acest scop, pentru ca comunitatile rurale sa gireze ele insele mediul lor inconjurator - cu conditia ca ele sa fie suficient de informate asupra regulilor de functionare a mediilor - ele trebuie sa fie intr-o masura mai mare in stare sa-i faca pe altii sa profite.

Cand milioanele de hectare de padure abandonate vor fi din nou ingrijite si cultivate, cand mii de kilometrii de santiere forestiere - existente inca - vor redeveni locuri de plimbare puse la dispozitia tuturor, cand sute de mii de kilometri de maluri care borneaza raurile vor intretinute, raspunzand cererii de petrecere a timpului liber a fiecaruia si cand somonii se vor intoarce in siturile care le apartineau altadata, se va putea pune in mod legitim intrebarea daca este vorba numai de turism rural sau daca nu cumva acesta nu este, in realitate decat unul dintre mobilurile si motorul conservarii patrimoniului natural.

Modalitati de actiune. Toate cele de mai sus conduc la a formula astfel conditiile de punere in opera a turismului in mediul rural, incat sa permita satisfacerea exigentelor primei sale finalitati. Daca reusita acestui tip de turism depinde in primul rand de adoptarea de procedee inovatoare si de capacitatea sa de a face ca cel venit in vacanta sa traiasca in cotidian, de o maniera suficient de 'singulara' pentru a-i descatusa imaginatia si a-1 ajuta sa se elibereze de pulsurile si tropismul care-i forjaza personalitatea sa, nu ar trebui sa ne multumim doar cu aceasta constatare.

Turismul 'izbucnit' este unul dintre factorii care permit rentabilizarea instalatiilor existente si multiplicarea campurilor de activitate ale populatiei rezidente, iar el nu poate fi la inaltimea potentialului lui limitandu-se doar la mobilizarea resurselor disponibile pe teren, materiale si umane. El trebuie, in paralel, sa favorizeze instalarea de 'neo-rurali'. in particular de noi activi ai sectorului turistic, prin renovarea sau crearea de servicii diverse si la restructurarea animatiei locale.

Complementaritatea oraselor si a satelor - deja evocata - capata aici intregul ei sens; osmoza care trebuie sa fie stabilita intre ele incepe printr-o justa repartitie a serviciilor pe care trebuie sa le indeplineasca.

Aparitia unei 'civilizatii a timpului liber', pe care Joffre Dumazedier a prezentat-o acum mai mult de doua zeci de ani, s-a produs deja si ea implica raspunsuri tot atat de diverse ca si asteptarile. Aceasta necesita o mobilizare extrema a populatiei care traieste in zonele de primire; pentru a fi concretizata sunt necesari prestatori de servicii numerosi si performanti. 'Savoir-faire'-ul ('a sti sa faci') se multiplica la infinit si cere operatori a caror formatie originala sa fie suficient de variata pentru a acoperi ansamblul sectorului. Cele doua actiuni sunt intim legate intre ele: ele pot produce un efect gen 'bulgarele de zapada' gratie unei densificari a ocuparii teritoriului si mai ales din cauza modificarii mentalitatii ce rezulta din aceasta. Comportamentul depinde mult de armonia care domneste intre grupurile sociale; sosirea unei populatii noi faciliteaza larg evolutia comunitatilor rezidente; influenta fenomenelor exogene le conduce la a recunoaste interesul turistilor pentru disponibilitatea de primire in mediul rural.

Este clar, pe de alta parte, ca acest tip de intreprindere (afacere) nu este usor nici de creat nici de condus. Cu toate ca ea asigura mentinerea pe loc a colectivitatilor originale, ca ea favorizeaza adesea insertarea tinerilor 'in tara lor,' ca ea contribuie la conservarea tesutului social si la protejarea mediului - inclusiv a celui de invecinare - o asemenea actiune nu se poate dezvolta decat daca ea utilizeaza un spatiu disponibil si echipamente ramase fara mostenitori ca o resursa primara si un aport de fonduri proprii.

Nevoile de finantari complementare, de formare a producatorilor / organizatorilor si de functionare a structurilor de interfata raman de finantat. Este necesara sustinerea din partea puterilor publice, mobilizarea economiilor locale si optimizarea ajutorului pe care colectivitatile teritoriale pot sa-1 aduca, in cadrul responsabilitatilor lor economice si sociale. Aceasta implica punerea in aplicare a unui plan de dezvoltare care rezulta, in acelasi timp, dintr-un consens global al rezidentilor dintr-o vointa politica clar afisata si din prezenta 'liderilor' locali capabili sa genereze o dinamica.

Dar, previziunile de exploatare trebuie de asemenea sa agregheze o precautie si o consolidare a veniturilor - corespunzatoare de altfel realizarii produselor turistice complete - de maniera sa poata degaja o marja de autofinantare capabila sa asigure cresterea ajutoarelor publice consimtite la demaraj si sa retribuiasca profesionistii sectorului care asigura coerenta si fiabilitatea prestatiilor oferite.

Dincolo de solidaritatea regionala trebuie perceputa solidaritatea nationala, ale carei reguli de functionare trec prin luarea in sarcina partiala - in termeni de contributie la costuri - a functiilor de 'conservatori ai mediului inconjurator' care sunt cele ale ruralilor.

Turismul in mediul rural este mult mai mult decat o alternativa a modelului turistic care prevaleaza actualmente; acesta este de asemenea, si mai ales, un element decisiv de protejare a societatilor rurale, deci este vorba de o alta alternativa prioritara: cea a mentinerii - sau nu - a conditiilor de viata suportabile de catre specia umana.

Aceste reflectii pun, in definitiv, problema fundamentala de a sti daca produsul turistic va corespunde bine asteptarilor clientelei si capacitatilor de raspuns ale mediului de primire: fara o concluzie pozitiva, adica o reperare precisa a segmentelor de piata disponibile si a potentialitatilor mobilizabile pentru acest tip de prestatii, nu va servi la nimic promovarea unei formule turistice, ori care ar fi ea.

Obiectivul turismului este, in primul rand, de a vinde produsele sale, de o maniera rezonabila, in conditii care favorizeaza in acelasi timp promovarea sa si cea a imaginii regionale. Daca se vrea sa se raspunda corect unei asemenea intrebari trebuie adoptata o metodologie particulara care sa permita stabilirea de fiecare data:

a punctului in care se situeaza problematica turistica a unei anumite microregiuni;

a pertinentei unui proiect anvizajat;

modului in care se defineste gestiunea proiectului;

considerat izolat ca atare;

inserat intr-o politica globala de dezvoltare;

in raport cu o logica de 'pol turistic ' si/sau 'Statiune Timp Liber- Natura',

intr-o perspectiva de pozitionare pe piata.

In al doilea rand, devine necesara recenzarea, clasificarea si transmiterea actorilor din teren a datelor si informatiilor necesare pornind de la care ei sa fie capabili sa-si insuseasca:

comportamentul care trebuie sa guverneze rolul de 'gazda';

'svoir-faire'-ul indispensabil indeplinirii oricarei sarcini sau serviciu; el este indisociabil unui anumit nivel de profesionalism;

competentele fara de care este imposibila inscrierea sau inserarea proiectului intr-o schema de ansamblu si sa faca din aceasta elementul motor al dezvoltarii turistice.

Aceasta metodologie este necesar sa fie precizata, dar, deja de pe acum apare clar ca turismul nu este nici o reteta miracol nici un remediu universal; diagnosticul facut poate uneori sa puna in evidenta incompatibilitatea sa cu caracteristicile regionale din motive ce pot tine la fel de bine de activitatile existente cat si de contextul 'peisajer' sau de dificultati sociologice.

Trebuie avut in vedere tot timpul, printre altele, convingerea ca spatiul este 'fragil', 'limitat' si 'dorit', ceea ce necesita o gestiune fina a activitatilor care se desfasoara acolo simultan.

Turismul rural, mai ales atunci cand imbraca forma unei migrari in numar mare, risca adesea sa intervina in mod brutal in mediile naturale prin intensitatea sa si modalitatile sale de actiune; spatiile fragile sunt in toate cazurile amenintate fie prin concentrarea turistilor (geografic si temporal), fie prin difuzarea lor. Inter- relatia intre turisti si mediile naturale este cu atat mai importanta cu cat ea dezvaluie, in primul rand, ignoranta turistilor in ceea ce priveste vulnerabilitatea mediilor naturale.

Dar interventia turismului nu antreneaza, in mod necesar, o degradare a mediilor si turismul nu este singurul care ar putea avea acest gen de consecinte; dezvoltarea comporta de asemenea mutatii si modificari ale relatiilor om-spatiu

Trebuie procedat la un arbitraj intre diferiti agenti economici care utilizeaza spatiul rural - agricultura, industria, infrastructura obsteasca si comunicatiile, etc. - si activitatea turistica, in scopul protejarii marilor echilibre ale teritoriului: naturale, economice si sociale.

Spatiul este in primul rand fragil: sechelele create de catre activitatile

umane sunt uneori ireversibile; altele pot fi reparate, dar cu ce pret! Ele se pot manifesta izolat sau din contra sa-si conjuge efectele. Patru mari categorii de asemenea sechele trebuiesc repertorizate:

eroziunea solului provenind din accelerarea apelor - produsa prin despaduriri si excesul de constructii, precum si de culturi prea intensive;

distrugerea cuverturii vegetale care, in plus de fenomenul de eroziune, conduce la disparitia speciilor vegetale si animale;

poluarea aerologica (gaze, fum), acvatica (dejectii, ingrasaminte, pesticide) si fonica (masini);

distrugerea peisajului prin aparitia in situri a unor cladiri care sunt in dezacord cu componentele spatiale.

Spatiul este in al doilea rand limitat: la suprafetele cultivate se adauga activitatile industriale care, la randul lor, reduc spatiile naturale, le asfixiaza uneori.

Spatiul este in fine dorit el poate primi un important numar de activitati ale caror interese sunt divergente, chiar antinomice, deoarece el are potentialmente mai multe functiuni; aceste cereri multiple trebuie sa fie metrizate si utilizate in profitul populatiilor rezidente. Este vorba, in final, de armonizarea repartizarii spatiului intre diferiti utilizatori de maniera sa fie protejat, contribuind in acelasi timp la dezvoltarea economica.

Turismul rural si dezvoltarea teritoriala. Problematica microregiunii fiind bine conturata, raman de determinat directiile strategiei de dezvoltare turistica care trebuiesc promovate si sprijinul pe care poate conta dezvoltarea turistica. S- a aratat mai sus ca doua logici, ne exclusive una fata de cealalta, ar putea fi retinute: cea a polului de dezvoltare si cea a filierei. Dar, in ambele cazuri ar trebui dezvoltat conceptul de 'Statiune Timp Liber-Natura ' care pare a fi cea mai buna abordare a unei destinatii turistice atractive. Ea ar permite alinierea stransa a unei strategii operationale si a unui demers de acompaniere a actorilor, ceea ce ar avea drept consecinte:

a lasa curs liber initiativelor individuale;

a le face coerente, chiar sinergice;

a integra ansamblul actiunilor intr-un demers colectiv care permite fiecaruia sa-si realizeze obiectivele, mobilizand aptitudinile si competentele tuturor.

Tipologia produselor turistice ce se vor realiza, perspectivele de punere a acestora pe piata si finalitatea turismului rural promovat trebuie sa fie definite in mod clar, ceea ce este departe de a fi intotdeauna evident. Grupurile de lucru care s-au ocupat pana in prezent de aceste probleme au avut atitudini diferite, adesea contradictorii.

O prima atitudine a fost adoptata de catre protectorii naturii: ei constata ca lumea rurala este desertificata si ca, in consecinta, trebuie transformata intr-un fel de gradina care conserva speciile si care sa fie de asemenea plamanul oraselor

A doua atitudine consta in a trata teritoriile rurale ca si cand ar fi fost cele din lumea a treia, adica socotindu-le ca un suport pentru un turism prefabricat, care se poate derula ori unde deoarece, mediul rural nu este decat un 'decor' pentru derularea acestuia.

A treia atitudine afirma ca existenta unui turism propriu mediului rural justifica singularitatea analizelor realizate in acest domeniu care isi propun sa inventeze noi practici de productie si de gestiune.

Global, dezvoltarea turismului rural trebuie sa raspunda la urmatoarele probleme fundamentale:

care este natura veritabila a dezvoltarii turistice in mediul rural?

exista cai privilegiate pe care le-ar putea imprumuta?

daca da, atunci care sunt produsele spre care conduc acestea?

care sunt modelele lor de productie si de consum?

care ar trebui sa fie clientela?

pentru care 'placeri de a trai' trebuie proiectate programele si produsele turistice?

Aceasta schema sau problematica directoare trebuie sa permita rezolvarea celei mai mari parti a problemelor pe care le ridica montarea unei intreprinderi sau afaceri turistice in mediul rural. Elaborarea si/sau analiza critica a unui proiect presupune deci ca acesta sa fie trecut prin ciurul unei grile de evaluare care comporta ansamblul datelor care au fost inventariate in dezvoltarile precedente. Trei consideratii sunt importante:

problematica proiectului;

punerea in opera, care implica o vointa deliberata a actorilor;

integrarea sa in dezvoltarea regionala.(lO).

1.3. Agroturismul

Definitie. Conceptul de agroturism in contextul acestui curs se circumscrie la nivelul gospodariei, a fermei sau a exploatatiei agricole. El consta deci in organizarea activitatilor de primire a turistilor si a tuturor serviciilor turistice la nivelul unitatii agricole. Din aceasta cauza, in general, agroturismul este considerat adesea ca o activitate complementara agricola integrata in mod organic in economia exploatatiei agricole. Daca conceptul de turism rural priveste, asa cum am vazut mai sus, organizarea activitatii turistice in cadrul comunitatii rurale, a unei zone, a unei regiuni, microregiuni sau bazin din mediul rural, agroturismul trateaza fenomenul turistic doar in interiorul exploatatiei agricole. Desigur, intre cele doua concepte exista o stransa legatura pe multiple planuri, astfel:

(1). agroturismul este plasat spatial in mediul rural, prin urmare se integreaza pe de-a 'ntregul in turismul rural. De aici decurge sfera de cuprindere mai larga a conceptului de turism rural decat cea a conceptului de agroturism a carui sfera este mai restransa;

(2). ambele concepte privesc o forma de turism care se deosebeste fundamental de turismul clasic, comercial bazat, in principal, pe hotel si restaurant: turistul care vine in lumea rurala (localitate sau exploatatie agricola) intra in mod direct in contact cu aceasta lume, cu valorile ei materiale, culturale, naturale, economice, sociale, etc.; turismul rural si agroturismul nu sunt numai o alternativa turistica ci si un factor esential de dezvoltare economica a mediului rural in ansamblu si a exploatatiilor agricole in mod special;

(3). activitatile de turism rural si agroturism se impletesc, se completeaza si se sustin reciproc, constituind un domeniu ce trebuie organizat in mod specific tinand seama de specificitatea sa geografica, economica, sociala, etc., de specificitatea produselor sale si de rolul pe care acestea trebuie sa-1 joace in dezvoltarea mediului rural.

Agroturismul este o imbinare a activitatilor agricole cu serviciile turistice in interiorul exploatatiei agricole, care poate constitui 'o solutie complementara, de sprijinire directa a dezvoltarii agriculturii, cu efecte pozitive atat de natura economica, cat si sociala'.

'Sistemul este verificat pe plan mondial si a condus la rezultate dintre cele mai favorabile, unele tari realizand beneficii complexe si importante prin organizare minutioasa si dotare specifica ( Elvetia, Austria, Italia, Spania, Franta

Exploatatia sau ferma agroturistica asigura turistilor 'produse agroturistice' care pot fi bunuri materiale sau servicii, intre acestea pot fi mentionate: cazare in exploatatia agricola, hrana sub forma de alimente preparate (mese servite in exploatatie) sau produse agroalimentare ale fermei vandute turistilor, acestea putand fi consumate pe loc sau in afara fermei, programe de cunoastere a fermei, a activitatilor agricole sau/si participarea turistilor gazduiti la asemenea activitati, loc de campare, cunoasterea vietii si a problemelor familiei, ceea ce duce, in final, la stabilirea unor relatii intre citadini si rurali implicandu-i pe unii in viata altora; cunoasterea valorilor culturale, ale traditiilor pastrate si conservate in sanul familiilor de agricultori, etc.

Spre deosebire de alte forme de turism rural si de petrecere a vacantelor la tara, agroturismul nu cuprinde decat activitatile prin care familia care primeste turisti obtine din acestea venituri, si nu numai din activitatile de gazduire si hranire, ci la fel de bine din activitatile agricole. Desigur, uneori, poate fi vorba si de alte activitati primare decat agricultura cum ar fi pescuitul si exploatarea forestiera.

Un alt element definitoriu care deosebeste agroturismul de alte forme de turism il constituie numarul de locuri de cazare. Limitele dincolo de care acesta devine o 'intreprindere hoteliera comerciala' sunt foarte variabile, ele fiind cuprinse intre sase si zece camere, mergand chiar pana la douazeci de camere. in legislatia romana limita este stabilita la douazeci de camere. Pe langa acestea pot fi bungalowuri (casute cu doua sau mai multe locuri de cazare si locuri de campare. (13).

Intr-o recenta lucrare aparuta in tara noastra (14), publicata sub auspiciile Federatiei Romane de Dezvoltare Montana, definirea agroturismului se face prin prisma spatiului de cazare si prin prisma activitatilor din gospodaria taraneasca, astfel: 'Din punctul de vedere al spatiului de cazare, al bazei materiale, agroturismul poate fi definit ca o activitate capabila sa valorifice excedentul de cazare existent in gospodaria taraneasca, pregatit si amenajat special pentru primirea de oaspeti; care poate deveni o oferta ferma pentru dezvoltarea agroturismului.'

'Din punctul de vedre al activitatilor care graviteaza in jurul gospodariei taranesti, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri si servicii oferite de gospodaria taraneasca, spre consumul persoanelor care, pe o perioada determinata vin in mediul rural pentru relaxare, odihna si agrement, cure terapeutice, tranzactii sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, initierea in arta mestesugurilor traditionale, pentru studii si documentare precum si pentru multe alte activitati specifice.' (14, pag. 14).

Deosebirile dintre agroturism si turismul clasic. Intr-un raport redactat de L. A. Dernoi pentru grupul de lucru al FA O privind Structurile agrare si rationalizarea exploatatiilor agricole, asupra situatiei turismului rural in Europa, la inceputul anilor '80, se opreste in mod deosebit asupra agroturismului pe care 21 denumeste 'turism diferit' (tourisme different), si pe care il defineste ca un gen de turism in care 'clientul' este gazduit in casa gazdei sale sau in vecinatate si beneficiaza eventual de alte servicii si instalatii oferite in cadrul exploatatiei. Poate ca aceasta este diferenta esentiala dintre turismul clasic numit si 'comercial' si agroturism, cu toate ca cele doua forme de turism se deosebesc de asemenea si prin alte caracteristici. Caracteristicile cele mai relevante ale celor doua forme de turism pot fi rezumate astfel:

Motivatiile agroturismului.

Motivatiile existentei agroturismului si sperantele legate de dezvoltarea acestuia sunt multiple. Agentii economici (exploatatii agricole montane, familii, asociatii familiale sau societati comerciale) care organizeaza si dezvolta acest gen de turism sunt animati de dorinta de a-si completa veniturile. Aceasta dorinta ramane fara indoiala principala motivatie pe plan individual. Comunitatea rurala si statul pot avea de asemenea motivatiile lor pentru un efort de promovare a agroturismului. De o maniera generala, turismul rural si agroturismul isi rasfrang efectele benefice asupra turistilor, asupra exploatatiilor agricole care presteaza servicii agroturistice, asupra altor agenti economici si culturali locali, asupra finantelor publice, etc. intreaga comunitate rurala are de castigat de pe urma turismului rural si a agroturismului, care devin astfel factori activi ai dezvoltarii rurale. Iata o scurta examinare a avantajelor oferite de acest tip de turism tuturor membrilor colectivitatii:

Pentru turisti: preturile sau tarifele practicate sunt mult mai reduse si mai convenabile pentru turisti; acest fel de turism permite si categoriilor sociale mai putin favorizate sa aiba acces la turism;

diseminarea locurilor de primire pe tot intinsul spatiului rural permite turistilor sa se deplaseze la distantele cele mai convenabile, sa-si petreaca timpul liber de fiecare data in alta regiune si sa cunoasca, in felul acesta, atat propria lor tara cat si tarile invecinate;

varietatea de confort si conditiile bune de gazduire acompaniate de o varietate corespunzatoare de tarife permite turistilor sa-si aleaga locul cel mai convenabil, in raport cu dorintele lor, cu nivelul lor de cultura, cu aspiratiile si afinitatile lor psihologice, precum si pe masura posibilitatilor lor materiale;

contactul direct cu natura, cu activitatile agricole si rurale, cu lumea rurala, cu traditiile ei, permite adesea citadinilor, mai ales copiilor din oras sa descopere natura, tunsul oilor, mulsul oilor, vacilor si al caprelor, calaritul cailor, folclorul si traditiile populare direct de la sursa; viata artificiala "de sera' pe care o duc citadinii constituie adesea o motivatie importanta in acest sens turismul rural si agroturismul permit familiarizarea orasenilor cu viata cotidiana a locuitorilor de la tara, le faciliteaza implicarea si participarea la aceasta creand astfel conditiile unei mai bune intelegeri reciproce a problemelor ce "guverneaza' cele doua lumi: rurala si urbana.

Pentru exploatatiile agroturistice, respectiv pentru structurile de primire rurale.

veniturile din turism rural si agroturism ajung direct la familiile de agricultori si de agenti economici rurali fara sa mai treaca prin intreprinderile specializate si prin filierele nationale si internationale de turism care dreneaza veniturile respective in afara zonelor rurale fara a avea un impact benefic asupra acestora; contactul este direct intre agricultori si turisti realizandu-se astfel o scurtcircuitare a factorului multiplicator economic; veniturile din agroturism reprezinta o cale importanta de capitalizare si modernizare a exploatatiilor agricole;

agricultorii si familiile lor castiga o competenta profesionala noua diferita de cea de agricultori, in domeniul prestatiilor serviciilor turistice pe care trebuie sa le faca in mod profesional, un nou spirit si aptitudini antreprenoriale, precum si o alta cultura;

membrii familiilor rurale aflati in situatia de someri sau disponibilizati din alte activitati neagricole isi pot asigura locul de munca si venituri corespunzatoare in propria lor gospodarie deoarece agroturismul mareste gradul de ocupare a fortei de munca din exploatatia agricola, dezvolta sistemul de lucru "la domiciliu' fiind o cale de crestere a ocuparii fortei de munca rurale, de crestere a veniturilor acesteia si prin urmare de stabilitate rurala;

gazduirea turistilor in exploatatiile agricole va necesita ameliorarea unei anumite parti a spatiului de locuit existent, dotarea cu elemente materiale de civilizatie moderna de tip urban (grup sanitar, apa curenta rece si calda in casa, lumina electrica, canalizare, radio, telefon televizor, etc.), ceea ce va reprezenta o veritabila revolutie a nivelului de civilizatie materiala a spatiului rural in directia "urbanizarii' acestuia si reducerea pana la disparitie a deosebirilor dintre dotarea locuintelor rurale si urbane.

Pentru comunitatea locala rurala.

agroturismul este generator direct de venituri pentru membrii comunitatii locale;

el permite ameliorarea normelor de locuit si mai ales dezvoltarea infrastructurilor si infrumusetarea localitatilor si a peisajului;

ajuta la prevenirea degradarii mediului inconjurator;

ajuta la evitarea cheltuirii unor fonduri publice importante pentru infrastructuri.

Pentru regiune.

agroturismul sprijina eforturile de conservare in regiune a veniturilor provenite din turism, in loc de a fi pierdute in favoarea producatorilor si investitorilor 'straini';

turismul rural ajuta la prevenirea tensiunilor sociale precum si la conservarea sau dezvoltarea traditiilor locale, la reducerea diferentelor de dezvoltare intre regiuni;

asigura o mai buna intelegere si cooperare interregionala.

1.4. Legaturile conceptelor: 'turism', 'turism rural' si 'agroturism' cu conceptele economice fundamentale.

Turismul si cele doua forme speciale ale acestuia de care ne ocupam in cadrul acestei discipline: turismul rural si agroturismul, reprezinta, in primul rand, activitati umane, integrandu-se astfel in conceptul cel mai larg cu care opereaza stiintele economice si sociale. Avand in vedere ca activitatile umane sunt diferite, dupa natura lor, dupa obiectul, scopul, mijloacele si resursele folosite in cadrul acestei activitati, turismul si implicit formele sale mentionate mai sus fac parte din categoria activitatilor economice efectuate de colectivitatea umana, activitati care au ca scop producerea bunurilor materiale si a serviciilor necesare societatii. Daca ne referim la aceste doua feluri de rezultate ale activitatii economice, turismul se incadreaza in clasa serviciilor.

Literatura economica clasifica productia materiala si serviciile si din alte puncte de vedere, intre acestea gasim o grupare a acestora in: primare, secundare si tertiare. Productia de bunuri primare se refera la acele activitati economice care desprind bunurile economice direct din natura (agricultura, silvicultura, pescuitul, industriile extractive de minereuri, de gaze, de titei, etc.). Toate aceste activitati constituie sectorul primar al economiei. Productia de bunuri secundare se refera la prelucrarea ulterioara, adesea de-a lungul unor lanturi sau filiere economice cu mai multe verigi sau trepte, cu mai multe stadii sau etape de prelucrare. La capatul acestor filiere de industrializare a materiilor prime furnizate de sectorul primar se obtin produsele finite destinate consumului final. Toate aceste activitati de prelucrare industriala constituie sectorul secundar al economiei, in sectorul tertiar al economiei sunt incluse serviciile, toata gama de servicii productive destinate servirii directe a productiei materiale (aprovizionare, stocare, transporturi, comercializare, intretinere, etc.) si serviciile destinate satisfacerii nevoilor populatiei, care sunt enorm de variate si de multe la numar, si care se multiplica in volum si se diversifica pe specii si domenii odata cu dezvoltarea societatii, a civilizatiei si cu cresterea nivelului de trai, in special al nivelului calitativ al vietii.

Aparitia, dezvoltarea si preponderenta celor trei sectoare in cadrul unei economii are un caracter istoric si dau nastere unor societati si civilizatii umane cu caracter diferit. Preponderenta sectorului primar genereaza o societate cu o civilizatie primara. Toate societatile au cunoscut acest stadiu primar de civilizatie, iar unele - in special multe tari in curs de dezvoltare - nu 1-au depasit nici in prezent. Preponderenta sectorului secundar, industrial in economie, da nastere unei civilizatii secundare, in care 'modelul' industrial creeaza un profil de societate cu caracteristici proprii. In fine, preponderenta sectorului serviciilor, a sectorului tertiar, genereaza o societate bazata pe o civilizatie tertiara, a serviciilor, considerata de catre multi autori ca o civilizatie post-industriala. Unii autori desprind din aceasta din urma categoria activitatilor de prelucrare a informatiilor cu ajutorul tehnologiilor si mijloacelor electronice pe care o numesc 'civilizatia cuaternara ".

Bazat pe o asemenea considerare a evolutiei civilizatiilor umane, Albert Ducrocq, in lucrarea sa 'Le future aujourd'houi' (1983), prognoza, pentru anul 2000, ca in SUA, Japonia, si alte state in care civilizatia post-industriala se va generaliza la sfarsitul secolului al XX-lea, structura populatiei active pe principalele sectoare ale economiei nationale va fi urmatoarea: agricultura sub 4%, industria cea 16%, serviciile 20%, iar prelucrarea informatiei peste 60%.

In lumina celor de mai sus putem conchide ca turismul sub variatele sale forme este o activitate economica de servicii destinate satisfacerii nevoilor societatii umane de a-si petrece timpul liber in mod agreabil, reconfortant si asigurand in acelasi timp dorinta de imbogatire a cunostintelor, etc. Circumscrierea turismului in cadrul conceptelor si categoriilor economice ajuta la intelegerea mai usoara a fenomenelor si proceselor ce se petrec in acest sector economic. Faptul ca turismul este o activitate si o nevoie tertiara explica de ce, in perioadele de criza economica, activitatea turistica cunoaste o depresiune mai mare decat alte activitati economice. Fiecare individ si societatea in ansamblul sau acorda importanta cea mai mare satisfacerii in primul rand a nevoilor primare (hrana, imbracaminte, locuinta), apoi a nevoilor secundare (autoturism, frigider, televizor) si abia in al treilea rand nevoilor tertiare de petrecere a timpului liber, in masura in care raman resurse banesti disponibile dupa satisfacerea primelor doua categorii de nevoi. Prin urmare, atata vreme cat cheltuielile alimentare reprezinta 60-80% din bugetul de familie este evident ca populatia nu are resurse pentru turism si pentru alte nevoi tertiare, majoritatea resurselor fiind alocate pentru supravietuire. In tarile cu o cerere turistica ridicata, cheltuielile alimentare, de exemplu, reprezinta doar 10-20% din totalul cheltuielilor familiale.