|
|
|
Particularitatile ecologice ale plantelor legumicole in relatiile cu factorii de mediu si dirijarea acestora prin tehnologie
Cunoasterea particularitatilor ecologice ale plantelor legumicole prezinta o deosebita si importanta deoarece aceste particularitati impun tehnologia lor de cultura.Astazi se folosesc in cultura numeroase specii de plante legumicole care provin din diferite zone ale globului.De aceea, speciile legumicole se diferentiaza mult si in ceea ce priveste cerintele lor fata de factorii de mediu.
Cresterea si dezvoltarea plantelor este in mod evident influentata atunci cand ele se cultiva in alta zona decat cea din care provin si din aceasta cauza cultivatorii trebuie sa cunoasca cerintele fiecarei specii legumicole (temperatura, lumina, apa, aerul, hrana etc.) pentru a putea sa le dirijeze prin tehnologiile de cultura.
Originea plantelor legumicole.
In conditiile climaterice si de sol din tara noastrase cultiva multe specii de plante legumicole, multe dintre acestea provenind din zone ale globului unde conditiile de vegetatie sunt total diferite.
Particularitatile determinate de influenta factorilor de mediu in decursul indelungatei evolutii a fiecare specii legumicole constituie un element important din punct de vedere al practicii tehnologice, care trebuie luat in considerare la programarea culturilor in alte conditii ecologice decat in centrele de origine. In acest fel devine posibila esalonarea calendaristica a diferitelor specii legumicole in tot cursul anului si in toate zonele tarii. Mai trebuie precizat ca plantele legumicole cultivate isi au originea in specii salbatice si printr-o intensa munca de selectie s-a ajuns la forme noi, s-au realizat soiuri si hibrizi mai productivi, cu calitati superioare, rezistenti la boli si daunatori. In momentul de fata exista o mare variabilitate in ceea ce priveste forma, dar mai ales marimea partilor comestibile. De exemplu la ridichi intalnim soiuri ale caror radacini ingrasate au 2-5 g. si soiuri la care radacinile ajung la 16 kg. Si chiar 30 kg. (soiul japonez Sakurajima). Fructele soiurilor de castraveti prezinta o variabilitate foarte mare : de la 3 cm. , la soiurile de tip cornisor, pana la 45-50 cm. La hibrizii de sera. Fructele unor soiuri de dovleac au 30-60 g. iar la soiurile cu fructe mari ajung la 50-70 kg. La pepenele verde, in SUA, s-au obtinut fructe cu greutatea peste 115 kg, iar in Canada un un dovleac a ajuns la 340,5 kg.
Clasificarea plantelor legumicole - criterii.
Pe glob se cultiva circa 250 de specii de legume. La noi in tara se intalnesc circa 90 de specii. Plantele legumicole se pot clasifica depa criteriul botanic, dupa partea ce se foloseste la consum, dupa durata vietii si dupa tehnologia aplicata. Clasificarea bitanica are mai putina importanta. La clasificarea dupa partea folosita la consum deosebim :
Plante de la care se consuma inflorescentele (conopida, broccoli); fructele inainte de maturitatea deplina (castraveti, dovlecei), sau la maturitatea deplina (tomate, pepeni); seminte uscate (fasolea).
Plante de la care se consuma partea subterana modificata: radacina tuberizata (morcov, patrunjel); tuberculii (cartofii); bulbi (ceapa).
Plante de la care se consuma o parte de deasupra pamantului: tulpina ingrosata (gulia); lastarii verzi sau inalbiti-etiolati (sparanghelul); frunze tinere (spanac, loboda); petiolii frunzelor (sevent); mugurii si frunzele inalbite (audive); muguri cu crestere gigantica (varza).
Dupa durata vietii in care se are in vedereintervalul de timp de la o samanta la alta noua, se disting urmatoarele categorii :
Plantele legumicole anuale, la care durata vietii (de la samanta pana la samanta) se incheie intr-un singur an: ardei, castraveti, dovlecei, fasole si mazare de gradina, spanac, salata, pepeni, tomate, etc.
Plante legumicole bienale, la care in primul an de cultura se formeaza partea vegetativa si organele specialisate in depozitarea substantelor de rezerva, iar in cel de al doilea an se formeaza organele de inmultire sexuala si in final semintele; ceapa ceaclama, ceapa de apa, prazul, morcov, patrunjel, pastarnac, varza etc. Ceapa de arpagic e considerata trienala.
Plante legumicoleperene, caracterizate printr-o fructificare repetata, in cursul perioadei de cultura, de mai multi ani (10-15 ani): leusteanul, macris, stevie, tarhon etc.
Clasificarea dupa tehnologia aplicata tine seama de particularitatile partii folosite in consum, de durata vietii plantelor si de elementele comune ale tehnologiilorde cultura. In aceeasi grupa sunt cuprinse specii care se cultiva in mod asemanator (ex: grupa legumelor radacinoase, grupa legumelor varzoase, etc.)
Relatiile plantelor legumicole cu factorii de mediu
Mediul de viata al plantelor legumicole, care conditioneaza cresterea si fructificarea acestora, este reprezentata de totalitatea factorilor de mediu care actioneaza in mod permanent , acestia sunt : caldura, lumina apa, aerul, si elementele hranitoare, factoriobligatorii, indispensabili si de valoare egala pentru viata plantelor. Intre factorii de vegetatie trebuie pastrat un echilibru cat mai corect, intrucat prezenta oricaruia dintre ei intr-o masura mai mare sau mai mica presupune obligatoriu si modoficarea celorlalti. Astfel de exemplu: prezenta mai intensa a luminii este insotita de o caldura mai mare, de o evaporatie mai puternica, de un consum mai ridicatde elemente nutritive. Legumicultorul trebuie sa realizeze cat mai apropiate de cerintele specificefiecarei plante, in acest fel putandu-se obtine productii mari, tot mai apropiate de potentialul maxim al fiecarui soi sau hibrid, al fiecarei specii. In gredinile familiarle sunt prezente tot mai mult solarii, rasadnite si chiar sere in care dirijarea corecta a factorilor de mediu asigura obtinerea de productii ridicate, aducatoare de venituri sigure.
Cerinte fata de temperatura.
Temperatura este unul din factorii de mare importanta care influenteaza toate procesele vitale ale plantelor, incepand cu germinatia si incheind cu maturarea fructelor si semintelor. Plantele legumicole au cerinte variate, in funtie de originea lor ecologica diferita. Pentru fiecare specie legumicola exista 3 niveluri de temperatura :
Temperatura minima , temperetura cea mai scazuta la care pot rezista plantele;
Temperatura optima , temperatura cea mai potrivita pentru cresterea si dezvoltarea plantelor, la care se inregistreaza cel mai rapid ritm de crestere si durata cea mai scurta pana la recoltare, daca sunt asigurate si celelalte conditii de viata;
Temperatura maxima , temperatura peste care plantele legumicole sunt stanjenite in crestere, ajungandu-se la pieirea lor.
In functie de reactia speciilor legumicole fata de caldura, acestea se pot grupa astfel :
Specii foarte rezistente la frig , acelea care suporat cu usurinta geruri de -10 grade C ; o perioada mai scurta rezista la -20 grade C si chiar mai mult (-27 grade C). Aceste specii pot ramane peste iarna in camp , fara masuri speciale de protejare. In aceasta grupa sunt cuprinse speciile precum: sparanghelul, revent, tarhon, stevie, macris etc.
Specii rezistente la frig, care suporta temperaturi de 0 grade C si chiar mai scazute. Acestea se protejeaza la semanatul sau plantatul din toamna, in vederea obtinerii culturilor timpurii, de exemplu: speciile de bienale (morcov, patrunjel, pastarnac, varza de Bruxelles) si unele specii anuale (spanacul, salata). Speciile din gripa respectiva suporta temperaturi de 0 grade C si chiar mai scazute (-4;-7 grade C) , temperatura minima de incoltire este de 2-5 grade C , iar cea optima este de 14-20 grade C .
Specii semirezistente la frig , cum e cartoful, care nu suporta temperaturi sub 0 grade C dar vegeteaza bine la temperatura moderata.
Specii pretentioase la caldura , cum sunt tomatele, ardei, castravetii etc. Aceste specii se dezvolta bine la temperaturi de 25-30 grade C. Se cultiva prin producerea prealabila a rasadurilor, care se planteaza in camp dupa trecerea pericolului brumelor si se preteaza pentru culturi fortate in sere sau protejate in solarii.
Specii rezistente la caldura ca pepenii care suporta temperaturi ridicate de 35-40 grade C , iar temperatura medie de incoltire este de 15-16 grade C .
Cerintele plantelor legumicole fata de caldura se deosebesc in raport de fenofazele cresterii si dezvoltarii. La culturile infintate prin semanat direct in camp intereseaza in mod deosebit, temperatura minima si cea optima la germinare, precum si timpul necesar pana la germinarea semintelor, in functie de nivelul de temperatura. Prelungirea intervalului de timp de la semanat pana la rasarire, impune alegerea momentului pentru infiintarea unei culturi numai in functie de temperatura solului asociata cu umiditatea corespunzatoare.
In perioada transplantarii plantelor (repicat, plantat rasad) in special la culturile protejate, este necesar sa se asigure temperatura necesara pentru a stimula vindecarea ranilor si cresterea sistemului radicular. Rezistanta la frig si chiar la inghet este cu atat mai buna cu cat plantele au un continut mai mare in substante hranitoare. De aceea, prin fertilizarea cu ingrasaminte care contin fosfor si potasiu se mareste rezistenta plantelor la frig. Temperatura letala (la care mor plantele) este cu mult sub nivelul temperaturiiminime biologice, astfel: intre 0 si +4 grade C la ardei, castraveti; intre 0 si +2 grade C la dovlecei, fasole, pepeni galbeni, tomate, vinete; intre -2 si +2 grade C la salata. Temperatura minima biologica este de 12 . 14 grade C la pepeni galbeni, dovlecei, de 10 . 14 grade C la fasole; de 10 . 13 grade C la castraveti, de 14 . 15 grade C la vinete; de 8 . 10 grade C la tomate si de 4 . 6 grade C la salata.
Nevoia de caldura creste in perioada de coacere a fructelor si semintelor. Culturile de camp pot fi aparate impotriva frigului prin folosirea unor soiuri sau hibrizi rezistente la temperaturi scazute , calirea rasadurilor si ingrasarea acestora inainte de plantare cu superfosfat si sare potasica, plantarea sau insamantarea soiurilor timpurii in locuri adapostite natural, bine expuse la soare, folosirea mijloacelor de protejare cu folie, irigarea locala pentru a nu se raci
solul , etc. Impotriva caldurii prea mari se poate lupta indirect, prin irigarea abundenta a culturilor. Prin aceasta se reduce temperatura solului si sporeste umiditatea relativa a aerului, diminuand transpiratia plantelor.
Cerinte fata de lumina.
Cresterea si fructificarea normala a plantelor legumicole nu pot avea loc in absenta luminii, iar cerintele in aceasta privinta sunt foarte diferite.Fata de durata luminii (fotoperioada) plantele legumicole se grupeaza in:
Plante de zi lunga, care cer lumina 15-18 ore pentru crestere si fructificare normala (spanac, salata, varza, morcov etc.);
Plante de zi scurta, care pretind lumina 12 ore pe zi, dar pot inflori si fructifica si la o durata a zilei de 8 ore (ex: fasole, castraveti, tomate, ardei, vinete);
Plante de durata a zilei-lumina medie, care asigura o fructificare optima la diferite durate ale zilei-lumina (ex: unele soiuri de tomate, salata).
Speciile de legume reactioneaza diferit fata de intensitatea luminii, in acest sens evidentiindu-se trei grupe :
Plante nepretentioase care pot fi cultivate cu succes primavara devreme, toamna tarziu sau iarna in sere si solarii: salata ceapa pentru frunze (stufat), mazare etc.
Plante putin pretentioase fata de intensitatea luminii : spanacul, ridichi de luna, marar, morcov, patrunjel, telina etc.
Plante foarte pretentioase, ce se cultiva in zonele cele mai favorabile de lumina, in camp sau in spatii protejate: tomate, ardei, vinete, castraveti pepeni, fasole.
Cerintele fata de intensitatea luminii variaza si la aceeasi planta in diferite faze de vegetatie, fiind mai mari in etepa de rasad si in perioadele infloritului si legarii fructelor, mai ales cand unele specii se afla in cultura fortata in sere (tomate, ardei, vinete).
Cerintele fata de apa.
Plantele legumicole se caracterizeaza, in general, prin cerinte mari fata de apa, atat in procesele decrestere si dezvoltare la dimensiuni corespunzatoare a partii comestibile. Apa reprezinta cam 85-90 % din greutatea plantei. Plantele isi iau cea mai mare cantitate de apa din pamant, cu ajutorul radacinilor. Aucerinte diferite fata de umiditatea solului, impartindu-se in mai multe grupe :
Legume cu cerinte mari fata de umiditatea solului :castravetele, varzoasele, telina pentru radacina etc;
Legume cu cerinte moderate : morcov, ridichi, sfecla rosie, tomatele;
Legume cu cerinte reduse fata de umiditatea solului : pepeni, dovleceul etc.
Cerintele fata de umiditatea relativa a aerului sunt de asemenea diferite: castravetii, salata, spanacul, telina necesitand o umiditate a aerului mai ridicata, in comparatie cu: vinete ardei, tomate sau pepeniisi dovleacul. Speciile legumicole sunt afectate atat de lipsa apei din sol cat si de seceta atmosferica. In conditiile de seceta, ceapa si ardeiul sufera mult ca urmare a lipsei de apa, ele avand o inredacinare superficiala. Caracteristica generala consta in reducerea recoltelor la toate culturile, productia fiind diminuata atat cantitativ cat si calitativ ca urmare a satisfacerii incomplete a cerintelor fata de apa pe parcursul fazelor de vegetatie. Morcovul are nevoie de o cantitate mai mare de apa in sol in faza de ingrosare a radacinilor. Alternanta unor perioade de uscaciune si umiditate duce la craparea acestora iar lipsa de umiditate duce la lemnificarea lor. Varzoasele manifesta cerinte ridicate in perioada formarii. Telina pentru radacina, o mare consumatoare de apa, necesita umiditate suficienta pe o adancime de 25-40 cm. Fasolea de gradina avand un sistem radicular slab, sufera atat de pe urma secetei, cat si a excesului de umiditate, mai ales inainte de inflorire. Ceapa necesita o umiditate ridicata in stratul superficial al solului, de aceea reactioneaza favorabil la udari cu norme mici si dese in perioadele critice. Excesul de umiditate dauneaza, favorizand mana . Tomatele au cerinte moderate pana la formarea fructelor apoi nevoia de apa creste mult. Ardeiul prefera irigarea permanenta, cu cantitati mai mici, dar fregvente.
Temperatura apei folosite la irigat trebuie sa fie cat mai apropiata a solului, in timpul verii de 20-22 grade C , iar toamna de 10-15 grade C . In zilele foarte calduroase, irigarea nu trebuie sa se faca la orele pranzului, mai ales daca apa este rece, deoarece dauneaza plantelor. Cel mai bine e sa se irige dimineata sau seara. Excesul de umiditate poate determina pagube importante. Baltirea apei duce la pieirea plantelor prin asfixierea radacinilor si acumularea in sol a substantelor toxice. De aceea la irigarea prin brazde sau prin aspresiune, terenul trebuie bine nivelat si modelat.
Cerinte fata de aer.
Acest factor actioneaza asupra plantelor legumicoleprin compozitia sa, efctul mecanic, antrenarea si dispersarea substantelor poluante. Dintre componentele aerului, oxigenul si dioxidul de carbon au rolul cel mai important in cresterea si fructificarea plantelor. Oxigenul participa la realizarea respiratiei =proces complex=, iar dioxidul de carbon la fotosinteza (asimilatia clorofiliana), fiind elementul hotarator in procesul de sinteza a materiei organice, a productiei, alaturi de apa si energie solara. In atmosfera , oxigenul se afla in proportie de 21 % iar dioxidul de carbon in proportie de 0,03 % . Pot fi cazuri candcontinutul de oxigen din sol scade sub limitele desfasurarii normale a functiilor organelor subterane ale plantelor. De aceea, trebuie sa se intervina prin intermediul lucrarilor solului, asigurandu-se o improspatare cu oxigen a aerului din sol. De asemenea in cazul baltirii apei trebuie sa se intervina imediat pentru indepartarea excesului de apa si pentru aerisirea solului.
Dioxidul de carbon influenteaza favorabil procesul de fotosinteza prin cresterea proceutului in atmosfera de cultura pana la 0,1-0,3 %. Acest lucru e posibil in spatii protejate (sere) prin intermediul unor dozatoare, abtinandu-se sporuri de productie de 18-32 % in functie de specie. Nu se poate neglija faptul ca exista in aer si gaze nocive, care, ajungand in contact cu plantele, provoaca daune considerabile (clorul si dioxidul de sulf, fluorul, amoniacul etc) .
Cerintele fata de hrana.
Speciile legumicole isi asigura hrana necesara din sol (in principal) , apa si aer. La acest proces participa atat radacina, cu ajutorul careia plantele iau din solutia solului apa si substantele minerale necesare (N, P, K, Ca, Mg, Fe, Cu, Bo etc) cat si partile verzi (frunzele, lastarii), care capteaza radiatia solara si absorb dioxidul de carbon.
Consumul de elemente nutritive este direct legat de perioada de vegetatie a culturii. Cele mai mari cantitati de hrana sunt solicitate in fazele de formare si crestere a partilor comestibile (fructele, capatani, radacini etc). Speciile legumicole au cerinte mari fata de substantele hranitoare deoarece nivelul recoltelor e mult mai mare, decat la alte plante : ex : 50-100 t/ha (varza, tomate etc).
