|
|
|
Cultivarea ciupercii Psalliota
Ciuperca de cultura apartine familiei Agaricaceae, genul Psalliota (Agaricus) cu doua specii:
- Psalliota hortensis Cooke, Pilat (ciuperca de culoare alba)
- Psalliota bispora lange, Moller (ciuperca de culoare cenusie bruna).
Importanta alimentara si economica. Sub aspect alimentar ciupercile se caracterizeaza printr-un continut ridicat in proteine care indeplinesc un rol important in procesul de nutritie. Szudyga (1973) si Mateescu (1982) scot in evidenta faptul ca un metru patrat cultivat cu ciuperci asigura circa 3 300 g substante proteice comparativ cu circa 200 g ce se pot realiza din cultivarea aceleiasi suprafete cu legume, cartofi, cereale etc. Continutul in zaharuri si grasimi le dau o valoare energetica mai redusa comparativ cu alte alimente de origine animala sau vegetala, dar cantitatile insemnate de vitamine si saruri minerale, le situeaza printre alimentele cu valoare nutritiva si dietetica apreciabila.
Desi compozitia proteinelor din ciuperci este inferioara cantitativ si calitativ celei din carne, ele pot contribui la completarea ratiei proteice a omului incat mai sunt denumite si 'carne vegetala'.
Sub aspect economic cultura ciupercilor realizeaza venituri importante datorita posibilitatilor de practicare a mai multor cicluri pe an, eficienta economica si productivitatea fiind in functie de tehnologia aplicata. Legat de acest aspect Mateescu (1982) stabileste principalele componente ale costurilor de productie ce revin la o productie de 10 kg/m2/ciclu, productie realizata in conditiile de cultura din tara noastra. Dupa terminarea ciclului de cultura compostul uzat se foloseste ca ingrasamant organic la culturile legumicole si de camp.
Constructii folosite pentru cultura ciupercilor. Prin specificul lor biologic ciupercile au nevoie de mentinerea factorilor de mediu la valori optime, incat localul destinat pentru cultura trebuie sa satisfaca unele cerinte tehnologice.
Substratul nutritiv sau compostul reprezinta un amestec format din materii prime (gunoi de cal, paie de grau, de orez, gunoi de pasare) si auxiliare (colti de malt, uree tehnica, ipsos) la care se adauga ingrasaminte minerale in anumite proportii pentru satisfacerea cerintelor de nutrite ale ciupercilor.
Pregatirea localului in vederea introducerii si asezarii substratului nutritiv reprezinta un complex de lucrari care se executa in functie de sistemul de cultura practicat si tipul de constructie folosit.
Pasteurizarea substratului nutritiv se executa in camere speciale sau in localul de cultura unde principalii factori (caldura, umiditatea, aerul) pot fi dirijati in vederea asigurarii conditiilor pentru dezvoltarea si activitatea bacteriilor termofile care produc transformari esentiale de natura fizicochimica in masa compostului.
Miceliul este materialul care se foloseste la insamantarea substratului nutritiv in conditii de temperatura si umiditate corespunzatoare pentru cresterea ciupercilor.
Ąnsamantarea reprezinta etapa in care miceliul este introdus in substratul nutritiv unde vegeteaza si formeaza ciupercile. Ąn functie de sistemul de cultura practicat insamantarea se executa in localul de cultura (sistemul clasic, semiintensiv, intensiv mono si bizonal) sau in camere speciale urmand ca dupa perioada de incubare sa fie trecut in localul de cultura (sistemul intensiv plurizonal). Ąnsamantarea se executa cand in substrat temperatura se stabilizeaza la 24-26°C si nu depaseste 28°C, iar in aer 22°C-24°C. Umiditatea in aer trebuie sa fie de 80%, iar in substrat 65-70%.
La sistemul de cultura clasica se foloseste miceliul pe suport de gunoi de cal care se livreaza sub forma de role cilindrice. Acestea se fragmenteaza in bucati de marimea unei nuci si se introduc in cuiburi pe suprafata bilonului la adancimea de 2-3 cm si la distanta de 20 x 20 cm. Se poate folosi si miceliu granulat care se introduce in cuiburi (10 - 15 boabe) fiind necesara cantitatea de 500 g/m2 suprafata de cultura. La sistemele de cultura semiintensiv si intensiv se foloseste miceliu granulat care se insamanteaza prin mai multe metode:
1 - Amestecarea miceliului granulat cu substratul nutritiv sau insamantarea in masa. Ąn acest caz compostul se asaza in straturi plane sau in lazi. Miceliul se repartizeaza uniform pe suprafata substratului (600 -700 g/m2 sau 6-7 kg/tona de compost) si se incorporeaza la adancimea de 1--12 cm. Pentru a urmari pornirea in vegetatie a miceliului, 10% din cantitatea de miceliu se repartizeaza la suprafata substratului, dupa care se taseaza cu o drisca din lemn.
2 - Ąnsamantarea activa consta in repartizarea uniforma a miceliului granulat la suprafata substratului nutritiv asezat in ladite. Dupa incubarea miceliului, la intervale de 15 zile se amesteca in raport de 1:10 substrat incubat cu substrat pasteurizat neinsamantat. Amestecul se executa cu masini de tip malaxor, operatiunea repetandu-se dupa alte 15 zile pastrandu-se raportul initial.
3 - Ąnsamantarea prin scuturare este asemanatoare cu prima metoda, cu particularitatea ca dupa 8 -10 zile de la insamantare cand substratul nutritiv este partial impanzit cu miceliu se executa scuturarea. Lucrarea consta in mobilizarea intregii mase a compostului cu furca metalica cu coltii intorsi sau grebla cu coltii lungi. Aplicand aceasta metoda se obtine un spor de productie de 10-15%.
Ąnainte de insamantarea miceliul se aclimatizeaza timp de 24 ore in camere speciale la temperatura de 18°C - 20°C si umiditatea relativa de 80-85%.Dupa insamantare pana la lucrarea de acoperire a substratului se urmareste mentinerea factorilor de mediu la valori optime in special temperatura si umiditatea atat in aer si in compost. Ąn primele 7 zile, temperatura in aer va fi de 24°C iar in compost de 25°C -26°C. Umiditatea relativa va avea valori de 80-85%. Ąn urmatoarele 7 zile temperatura va fi de 22°C - 24°C in aer si 23°C - 24°C in compost. Umiditatea relativa inregistreaza cresteri cuprinse intre 85-90%. Aerisirea are drept scop reducerea excesului de umiditate si de CO2 din local si se realizeaza cu instalatia de ventilatie.
Pentru ca suprafata straturilor sa nu se usuce se acopera cu hartie umezita sau folie de polietilena subtire.
Acoperirea substratului nutritiv (gobtarea) are drept scop protejarea miceliului impotriva agentilor fizici si bilogici si de a servi ca suport pentru ciuperci. Acoperirea substratului nutritiv se executa dupa insamantare la un interval de 12 -21 de zile la sistemul de cultura clasic si de 10 -12 zile la cel intensiv si semiintensiv, ceea ce corespunde cu faza in care substratul este impanzit de miceliu. Pentru acoperire se folosesc in amestec diferite materiale: pamant de telina provenit din lucerniere, turba joasa, turba inalta, piatra calcaroasa, nisip de rau, mase plastice macinate, faina de soia, faina de seminte de bumbac, faina de carne etc. Dupa omogenizare, componentele se dezinfecteaza pe cale chimica (formalina de 2 1/m3 de amestec, Basamid, Vapam) sau pe cale termica (aburi la temperatura de 60°C timp de 6-10 ore in camere speciale, containere, bene, remorci metalice etc.). La acoperire se folosesc mai multe retete de amestec. La cultura in sistem clasic acoperirea se executa in faza cand la suprafata substratului nutritiv miceliul se prezinta sub forma unei rozete de filamente, diametrul acesteia fiind de 10 cm. Stratul de acoperire se asaza cu mana incepand de la baza bilonului catre coama, in grosime de 3-4 cm.
La cultura in sistem semiintensiv inainte de acoperire, se imbogateste substratul cu azot organic (faina de seminte de bumbac, faina de soia 3-4 kg/tona de substrat) si dupa acoperire se trateaza cu Zineb sau Benlate de 1 g/m2. Acoperirea se executa manual sau mecanizat in faza cand substratul este impanzit cu miceliu in toata masa lui. Stratul de acoperire se asaza uniform in grosime de 3-4 cm, dupa care se netezeste fara sa se mai taseze. Dupa acoperirea substratului nutritiv pana la aparitia si recoltarea ciupercilor se aplica lucrari curente de intretinere.
Recoltarea, ambalarea, transportul si depozitarea. Recoltarea incepe dupa 35-42 de zile de la insamantarea miceliului sau dupa 18-23 de zile de la acoperirea substratului nutritiv. Ąn aceasta faza velumul este intreg iar palaria inchisa complet. Detasarea ciupercii se face prin rasucirea si apasarea usoara in jos a bazei piciorului. Fructificarea se desfasoara sub forma de valuri, fiecare val fiind format din 2-6 recoltari consecutive uneori chiar o singura recoltare. Numarul valurilor este cuprins intre 3-8 iar perioada de recoltare se esaloneaza intre 42-60 zile. Cele mai mari cantitati de ciuperci se obtin la primele 2-4 valuri cand se realizeaza in decurs de 20-25 de zile circa 85% din productie. Ąn functie de conditiile de mediu existente in localul de cultura intre doua valuri intervine o perioada de stagnare cuprinsa intre 3-7 zile in care miceliul patrunde in alte zone din substrat pentru formarea de noi generatii de ciuperci. La recoltare se folosesc manusi subtiri din cauciuc, ciupercile colectandu-se in galeti din P.V.C. sau emailate. Sortarea si calibrarea ciupercilor se fac dupa normele prevazute in STAS respectandu-se indicii calitativi si dimensiunile pe care le au acestea. Ąn afara de respectarea acestor norme sunt admise pentru consum numai ciupercile proaspete, sanatoase fara sa fie afectate de boli sau daunatori, sa nu aiba gust si miros strain sau urme de substante chimice. Pentru ciupericile mici si mijlocii norma de recoltare este de 30-40 kg/zi iar la cele cu diametrul mare peste 60 mm, este de 50-60 kg/zi. La cultura in sistem clasic productia este cuprinsa intre 4-8 kg/m2/ciclu, dar se pot realiza 6-7 kg/m2/ciclu. Datorita tehnologiei aplicate productia la cultura in sistemul intensiv este de 10-15 kg/m2/ciclu sau 50-120 kg/tona de compost. Ambalarea pentru consumul in stare proaspata se face in pungi de polietilena perforate, cutii de carton sau material plastic perforate si compartimentate, in loturi de 500 g pana la 2 kg. Dupa recoltare ciupercile se pastreaza in camere frigorifice la temperatura de 2°C - 4°C timp de 24-48 de ore. Transportul ciupercilor la distante mari se executa cu masini izoterme la temperatura de 3°C - 4°C. Sub forma conservata ciupercile trebuie sa aiba o capacitate de pastrare de cel putin un an. Ąn perioada recoltarii pana la evacurarea compostului uzat in ciupercarie se executa lucrari de intretinere curente.
