Raport de Cercetare

Universitatea: Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului Timisoara

Influenta biostimulatorilor vegetali asupra unor plante furajere si asupra diferitelor tipuri de pajisti

Biostimulatorii sunt produse ecologice compatibile cu toate metodele si produsele biologice de combatere a bolilor si daunatorilor plantelor si de asemenea nu prezinta reziduuri toxice.

Aplicarea biostimulatorilor se poate realiza foarte usor, fie independent, fie odata cu efectuarea tratamentelor si cu apa de irigare.

De asemenea, biostimulatorii au ca efect imediat cresterea in inaltime a plantelor si a suprafetei foliare, cresterea dimensiunilor radacinilor tuberizate, inlaturarea carentelor de microelemente precum si marirea rezistentei la boli si daunatori.

1.Obiective.

Pornind de la certitudinea ca rezultatele cercetarii, sunt cat se poate de exacte, concise si relevante, colectivul de cercetare si-a propus si realizat urmatoarele obiective:

-stabilirea influentei biostimulatorilor asupra unor caratere de productie la cateva plante furaje,

-stabilirea perioadei optime de aplicare,

-stabilirea dozei optime de aplicare pentru fiecare tip de pajiste separate si pentru fiecare planta furajera luata in studiu,

-calculul rentabilitatii aplicarii acestora in cazul plantelor furajere si a diferitelor tipuri de pajisti.

2.Material si metode de studiu.

Materialul biologic de studiu este reprezentat de vegetatia a doua tipuri de pajisti (pajistea de deal din localitatea Bethausen, pajistea de campie din localitatea Beba Veche) si de trei specii de plante furajere (raigras englezesc, lucerna, sfecla furajera).

Rezultatele prezentate sunt obtinute intr-o experienta de tip bifactorial organizata dupa metoda parcelelor subdivizate (fig. 1.), in urmatoarele graduari ale factorilor:

-factorul A-perioada de aplicare (a₁- 10 zile de la pornirea in vegetatie respectiv din momentul recoltei, a₂- 20 zile de la pornirea in vegetatie respectiv din momentul recoltei);

-factorul B- doze diferite de biostiulator (1, 3, 5 l pentru Bionat; 0,4, 0,6, 0,8 l pentru Atonik).

Studiul productie se face prin cantariri pe suprafete de proba si raportarea la hectar.

S-au facut analize amanuntite asupra unor caractere de productie cum ar fi: numar de lastari, numar de ramificatii, suprafata foliara, inaltimea plantei, diametru.

Pentru realizarea acestor masuratori s-au folosit rigle gradate, balante, termobalante.

Determinarea productiei biomasei s-a facut prin metoda cosirilor repetate care are ca principiu determinarea productiei unei parcele mici, semnificative pentru tarlaua respectiva. Pentru aceasta se delimiteaza parcele de 2,5 m², numarul lor depinzand de marimea tarlalei si  de uniformitatea ei.

Iarba cosita se cantareste si cantitatea acesteia se raporteaza la hectar. Productia totala de iarba se obtine adunand productiile fiecarei coase:

P_t = P_c1 + P_c2 + P_c3 + P_cn;

unde:

P_t - productia totala;

P_c1 - productia primei coase s.a.m.d.

Deoarece animalele nu pasuneaza intreaga cantitate de iarba de pe pajiste, in cazul celor exploatate prin pasunat; de aceea, dupa cosire probele au fost separate in plante consumate si plante neconsumate, apoi se cantaresc plantele neconsumate si prin insumarea cantitatii obtinute la fiecare coasa se obtine totalul productiei plantelor neconsumate.

P_n = Pn_c1 + Pn_c2 + Pn_c3 + Pn_cn;

unde:

P_n - productia totala neconsumata;

P_nc1 - productia neconsumata a primei coase s.a.m.d.

Din aceste date se poate obtine productia reala (PR) efectuand urmatorul calcul:

PR = P_t-P_n;

Materialul biologic este reprezentat de vegetatia a doua pajisti situate in doua zone geografice diferite si anume una in zona de campie din localitatea Beba Veche si cea dea doua in zona de deal din localitatea Bethausen; si de trei specii de plante cu o mare importanta furajera si anume sfecla furajera  (Betta vulgaris), lucerna albastra (Medicago sativa) si paiusul de livezi (Festuca pratensis).

Biostimulatorii folositi in experienta sunt Bionat si AtoniK.

Bionatul este un extract natural din plante cu efect auxinic de creste, timpurietate si productivitate .Elementele componente ale Bionatului sunt: azot, potasiu, fosfor, fier, cupru, bor, molibden, zinc, mangan, cobalt, nichel, magneziu si alte microelemete. Bionatul a fost administrat in perioada de vegetatie a plantelor la un interval de 15 zile . Dozele care au fost aplicate sunt de 1l, 3l si 5l la ha, acestea fiind administart in doua fenofaze diferite.

Atonik este un stimulator de crestere compatibil cu majoritatea pesticidelor si ingrasamintelor foliare cu exceptia produselor acide. Acest ingrasamant foliar a fost aplicat in perioada de vegetatie in doze de 0,4l/ha, 0,6l/ha si de 0,8l/ha, pe cele doua fenofaze diferite ca si Bionatul.

Schema campului experimental este prezentata in figura 1.

Fig. 1. Schita experientei pentru cele 2 tipuri de biostimulatori

3.Conditii de clima si sol.

Cercetarile in cazul plantelor furajere s-au efectuat pe teritoriul Statiunii Didactice a Universitatii de Stiinte Agricole a Banatului Timisoara, iar pentru cele doua tipuri de pajisti in localitatile Beba Veche (pajistea de campie) si Bethausen (pajistea de deal)

3.1.CONDITIILE CLIMATICE

Climatic teritoriul luat in consideratie este legat strans de zonele altitudinale cu mici abateri determinate de mezorelieful anumitor formatiuni geomorfologice.

Particularitatile morfoclimatice ale Banatului sunt determinate de pozitia sa geografica pe continentul european, careia ii este specifica o anumita circulatie a maselor de aer de diverse tipuri, circulatie imprimata fie de centrii de actiune de origine dinamica, fie de centrii de actiune termica si sezonieri.

Banatul este situat la interferenta maselor de aer cu caracter continental, de origine vestica, care de cele mai multe ori ajunge aici cu un grad mai ridicat de continentalizare si a celor cu caracter continental, de origine estica, suferind in plus de invazia unor mase de aer cald, sudice, ce traverseaza Marea Mediterana.

Dupa hartile climatice ale lui Kőppen (1931), Banatul se incadreaza in doua provincii (C si D), o subprovincie (f), patru regiuni (a, b,k,k^,) si o subregiune (x).

Fig. 3,1. Harta provinciilor climatice (dupa Kopper, 1931)

Regimul termic

Caracteristica generala a regimului termic in Banat se datoreaza influentei dominante a circulatiei masei de aer vestic, pe fondul caruia se grefeaza influenta celorlalte tipuri circulatorii.

Oscilatiile termice extreme sunt atenuate vara de o intensificare a circulatiei maselor de aer din nord-vest, iar iarna a celor din sud-vest.

La aceste considerente se adauga rolul major al lantului carpatic care bareaza circulatia maselor de aer din est si nord-est si permite patrunderea aerului cald din sud, indeosebi in sezonul rece.

Pe acest fond general cele mai ridicate temperaturi medii multianuale zilnice au fost inregistrate in sud-vestul Banatului (11,1⁰C la Oravita si 11,4⁰C la Moldova Noua).

Caracteristicile termice ale sezonului rece sunt influentate de masele de aer sud-estice, vestice si sud-vestice, de origine oceanica sau mediteraneana.

Temperaturile medii ale lunii celei mai reci prezinta valori medii multianuale cuprinse intre -1⁰C si 0⁰C in zona de campie, iar in zonele montane intre -10⁰C si -8⁰C (Muntii Tarcu si Godeanu).

Caracteristicile termice ale sezonului de primavara prezinta o importanta deosebita deoarece conditiile atmosferice au o influenta hotaratoare asupra starii de vegetatie a plantelor.

In Banat primaverile sunt mai timpurii si mai calduroase cu temperaturi medii de 10,9⁰C, dar mai scurte si cu variatii accentuate de temperaturi determinate de activitatea ciclonilor din Marea Mediterana si Oceanul Atlantic.

Caracteristicile termice ale sezonului cald sunt caracterizate prin temperaturi medii multianuale ale verii, ce depasesc 20⁰C in campie, scazand treptat spre dealuri si munti.

In zona Banatului, toamnele sunt mai lungi, mai calduroase, au temperaturi mai constante decat primaverile, toate datorandu-se predominarii regimului anticiclonal. Media termica a toamnei depaseste 11⁰C in zona de campie coborand spre deal si munte pana la 1⁰C, iar primele zile cu inghet apar pe culmile montane in jurul datei de 1 octombrie, iar in zona de campie apar in prima decada a lunii noiembrie.

Regimul pluviometric

Datorita activitatii ciclonare si a invaziilor de aer umed dinspre vest, sud-vest si nord-vest, in Banat precipitatiile sunt cantitativ mai ridicate decat in alte zone ale tarii.

Cele mai reduse valori pluviometrice, medii multianuale, se inregistreaza in partea de vest a campiei Banatului (500-600 mm), iar valorile cele mai ridicate s-au semnalat la vest de Timisoara, in campia Golf-Timis-Bega si in campia inalta Gataia.

Cantitatile de precipitatii, medii multianuale cresc odata cu altitudinea, ajungand la 1200 mm la statiile meteorologice Semenic, Cuntu sau Tarcu.

Fig. 3.2.Regimul mediu anual al precipitatiilor din Banat (dupa Atlasul Romaniei, 1976)

Regimul eolian

Regimul vanturilor in partea de sud-vest a Romaniei, este determinat de dezvoltarea sistemelor barice care se interfereaza deasupra Europei la latitudinea de 45⁰ nord. Muntii Carpati reprezinta un obstacol important in calea circulatiei maselor de aer care vin dinspre est si nord.

Astrul sufla tot timpul anului, cu preponderenta vara, dinspre sud-vest si vest cu o viteza sporita si o uscaciune care determina uneori prelungirea sezoanelor secetoase (vara) sau celor geroase (iarna).

La sfarsitul primaverii si inceputul verii, in circulatia atmosferica deasupra Banatului se impune Vantul de Vest. Masele de aer umede aduse din nord vestul Europei determina maximul pluviometric din lunile Mai si Iunie. Iarna vantul sufla dinspre sud-vest si aduce, de regula, ninsori.

Pentru caracterizarea climatica s-au utilizat datele inregistrate la Statia Meteorologica Timisoara, inregistrate in cei doi ani de cercetare, comparative cu datele multianuale, prezentate in figurile 3.3 si 3.4.

Temperatura aerului in anul 2003, in perioada de vegetatie, este mai mare decat media multianuala, acest lucru coroborat cu o cantitate de precipitatii maii redusa a influentat in mod negativ productiile obtinute.

Pe parcursul perioadei de vegetatie in anul 2003 temperaturile sunt apropiate de media multianuala, exceptie facand luna iunie unde temperaturile medii lunare sunt mai mari chiar decat in anul 2003.

Fig.3.3 Reprezentarea grafica a temperaturii aerului

In anul 2003, pe intreaga perioada de vegetatie, cantitatea de precipitatii este mult sub media multianuala, lucru care a dus la obtinerea unor recolte mici la toate culturile cercetate. In anul 2004 precipitatiile au fost apropiate de media multianuala, excetie facand luna august cand nivelul precipitatiilor a fost foarte redus.

Fig.3.4 Reprezentarea grafica a precipitatiilor

3.2 CONDITIILE DE SOL

Caracterizarea solurilor din campurile experimentale s-au efectuat in baza analizelor efectuate la O.S.P.A. Timisoara si la catedra de Pedologie a Facultatii de Agricultura din Timisoara.

Zona in care a fost amplasata experienta face parte din marea unitate fizico-geografica: Campia Banato-Crisana (Berindei, Nedelcu, 1983) ; forma principala de relief Campia Timisului interfluviu Bega-Beregsau, la record cu Campia Inalta (Mihailescu, 1967)  ; suprafata plana, usor ondulata.

Campul experimental a fost amplasat pe un sol de tip cernoziom cambic umed (gleizat slab), decarbonatat slab, pe depozite loessoide, lut argilo-prafos/luto-argilos. Adancimea apei freatice este cuprinsa intre 2-3 m.

Procesele specifice sunt cele de bioacumulare silvostepica, avand urmatoarele caracteristici: structurare glomerulara, intr-un orizont A, de grosimi apreciabile, alterarea slaba a silicatilor primari, levigarea sarurilor solubile si formarea unui orizont B cambic (Bv). Sub influenta apei pedofreatice si a franjului capilar, in partea inferioara si mijlocie au fost procese alternative de oxidare si reducere si uneori de saraturare.

Reprezentativ este solul cernoziom cambic gleizat slab, cu salinizare in adancime (slaba sub 100 cm), de carbonat moderat, pe depozite loessoide mijlocii, lut-argilos mediu/lut argilos mediu.

Caractere morfologice

Ap: 0-36 cm; lut argilos mediu, brun inchis, reavan, grauntos, moderat dezvoltat, mijlociu poros, slab tasat, friabil, trecere clara.

Am: 36-47 cm; lut argilos mediu, brun inchis, negricios, reavan, glomerular, mediu bine dezvoltat, mijlociu poros, slab tasat, friabil, trecere treptata.

AB: 47-57 cm; lut argilos mediu, brun-brun inchis, reavan, poliedric mic, moderat dezvoltat, mic poros, moderat tasat, friabil, trecere treptata.

Bv: 57-71 cm; lut argilos mediu, brun slab galbui, reavan, poliedric mare bine dezvoltat, mic poros, slab tasat, friabil, trecere clara.

CB: 71-93 cm; lut mediu, galbui cu scurgeri galbui, reavan, poliedric mare slab dezvoltat, mijlociu poros, slab tasat, friabil, eflorescente si vinisoare, concretiuni de CaCO₃ si Na₂CO₃, efervescenta moderata in masa si puternica la baza, coprolite, crotovine, trecere neta.

C_{ca g2 ac} 93-117 cm; lut mediu, galbui cenusiu cu rare pete ruginii si vinetii, reavan jilav, concretiuni de CaCO₃ si Na₂CO₃, efervescenta excesiva, coprolite, crotovine, foarte friabil, trecere treptata.

C_{ca g2 ag} 117-147 cm; lut mediu, galbui-cenusiu, cu rare pete ruginii si vinetii, jilav, concretiuni de CaCO₃ si Na₂CO₃, efervescenta foarte puternica, foarte friabil, trecere clara.

C_kg2 147-177 cm; lut argilos mediu, galbui cu pete ruginii si vinetii, jilav-ud, concretiuni de CaCO₃ si Na₂CO₃, efervescenta puternica, friabil, trecere treptata.

C_kg3 177-200 cm; lut argilos mediu, galben cu pete vinetii si ruginii, ud, concretiuni de CaCO₃ si Na₂CO₃, efervescenta moderata, friabil.

Insusirile fizice

Textura solului se incadreaza in categoria texturala luto-argiloasa. Alcatuirea granulometrica a solului indica o slaba diferentiere texturala. (tabelul 3.1)

In orizonturile superioare An, Am, AB, Bv, textura este luto-argiloasa, devine lutoasa in orizontul subiacent lui Bv si luto argiloasa la baza profilului.

Continutul in argila oscileaza de la 37,9% in Am la 30,9% in C_cag2ac, ceea ce reflecta o usoara intensificare a proceselor de alterare in orizonturile superioare.

Fractiunea de praf creste sensibil de la 27,6% in Ap la 28,7% in Bv si scade spre orizonturile inferioare (22,2% in C_kg2).

Fractiunea de nisip fin isi pastreaza proportia de aproximativ 34,5% in orizonturile superioare si creste in profunzime.

Fractiunea de nisip grosier se mentine cu valori de 0,2% pe cea mai reprezentativa parte a profilului.

Densitatea prezinta valori medii, 2,55/cm³.

Gradul de tasare (GT%) creste de la 9,49% in orizontul Ap la 10,39% in orizontul Bv.

Capacitatea totala pentru apa a solului (CT%) are valori de 33,77% in orizontul Ap si se mentine relativ constant spre orizontul Bv.

Insusirile chimice

Caracteristicile chimice specifice solului analizat, sunt redate in tabelul 3.2.

Reactia solului (pH) este slab acida in orizonturile de la suprafata si devine alcalina in orizonturile subiacente lui Bv. Carbonatii (CaCO₃%) prezenti in orizontul CB, sub 71 cm, indica o decarbonatare moderata.

Continutul in humus (%) este mic 2,85% in orizontul Ap si scade in profunzime. Rezerva de humus (+/ha) este de 181,40+/ha, ceea ce indica o buna aprovizionare cu materie organica. Indicele de azot este mijlociu.

Continutul de fosfor mobil (ppm) este mic in orizontul Ap 16,5 ppm si foarte mic in profunzime. Continutul in potasiu asimilabil (ppm) este bun in orizontul Ap 150 ppm si scade in profunzime. Capacitatea de schimb cationic (T. me. 100 g sol) este mijlocie. Gradul de saturatie in baze indica nivelul eubazic al solului. Continutul in saruri evidentiaza o salinizare slaba in adancime, sub 100 cm. Continutul de natriu schimbabil (me. 100 g sol) este mic in orizontul CB si orizonturile inferioare.

Experientele  pe pajisti au fost amplasate in doua zone geografice diferite si anume in zona de campie (Beba Veche) si zona de deal (Bethausen).

Tabelul 3.1.

Insusirile fizice ale solului cernoziom cambic gleizat slab, cu salinizare in adancime (slaba sub 100 cm), decarbonat moderat, pe

depozite loessoide mijlocii, luto-argilos mediu/luto argilos-mediu, de la Timisoara (dupa  Luminita Cojocariu, 1999)

Tabel 3.2.

Insusirile chimice ale solului cernoziom cambic gleizat slab, cu salinizare in adancime (slaba sub 100 cm), decarbonat

moderat, pe depozite loessoide mijlocii, luto-argilos mediu/luto argilos-mediu, de la Timisoara (dupa Luminita Cojocariu, 1999)

4.Rezultate si discutii.

Productiile de biomasa de pe pajistea de la Bethausen au variat in functie de dozele de biostimulator folosit si de tipul de biostimulator. Din figura 4.1 se poate observa ca productiile cele mai mari s-au obtinut in cazul aplicarii dozelor de 5l/ha la Bionat si de 0.8l/ha la Atonik . Facandu-se o comparatie intre cei doi biostimulatori se poate observa ca in toate variantele biostimulatorul Atonik a dat productii de biomasa mai mari decat biostimulatorul Bionat. Deasemenea tot din aceeasi figura se poate observa o biferenta de productie intre cele doua epoci de aplicare, in favoarea epoci a doua atunci cind suprafata foliara este mai mare si posibilitatea de asimilare este deasemenea mai mare.

Pe pajistea de la Beba Veche situatia este asemanatorare, lucru evidentiat si de figura 4.2. Epoca a doua  de aplicare este cu cea mai mare produtie de biomasa ,iar biostimulatorul cu cea mai mare productie data fiind Atonik la doza maxima folosita in experienta. Pproductiile de biomasa in cazul pajistii de la Beba Veche sunt mai mici fata de cea de la Bethausen, fapt ce poate fi explicat prin saracia precipitatiilor din acea zona, in comparatie cu precipitatiile din zona localitatii Bethausen.

Fig.4.1.Productia de biomasa pe pajistea de la Bethausen (t/ha).

Fig.4.2.Productia de masa verde a pajistii de la Beba Veche  (t/ha)

Culturile agricole folosite pentru experienta au fost semanate in cadrul Statiunii Didactice a Universitatii noastre. Au fost folosite trei specii de plante furajere importante (lucerna, raigrasul englezesc si sfecla furajera).

In cazul culturii de lucerna biostimulatori s-au comportat deosebit de bine obtinandu-se importante sporuri de productie. Cea mai mare productie de biomasa , la cei doi stimulatori folositi, s-a obtinut la dozele maxime, respectiv 5 l/ha la Bionat si 0,8 l/ha la Atonik. Comparand cei doi biostimulatori intre ei se poate observa ca productii mai mari se obtin acolo unde lucrarea a fost tratata cu Atonik, situatie intalnita in cele doua epoci de aplicare.(fig.4.3).

Aplicand acelasi tratament si in aceleasi epoci la cultura de sfecla furajera se poate observa unele diferente, lucru evidentiat si de fig.4.4.

Productiile maxime sau obtinut in cazul dozelor de 5l/ha pentru Bionat si 0,8l/ha Atonik (doza maxima folosita). Comparand influenta biostimulatorilor asupra productie de sfecla furajera, se poate observa ca situatia se inverseaza fata de lucerna, biostimulatorul cu cea mai mare productie fiind Bionatul.

Fig.4.3.Productia de masa verde la lucerna pe agrofonduri diferite si doze diferite (t/ha)

Fig.4.4. Productiile obtinute la sfecla furajera in cazul tratarii cu biostimulatori (t/ha)

Cultura de raigras englezesc s-au comportat deosebit de bine la aplicarea dozelor de biostimulator obtinandu-se importante sporuri de productie. Cea mai mare productie de biomasa, la cei doi biostimulatori de crestere folositi, s-a obtinut la dozele maxime, respectiv 5 l/ha la Bionat si 0,8 l/ha la Atonik. Comparand cei doi biostimulatori intre ei se poate observa ca productii mai mari se obtin acolo unde cultura a fost tratata cu Atonik, situatie intalnita in cele doua epoci de aplicare. (fig.4.5).

Fig.4.5. Productiile obtinute la Lolium perenne in cazul tratarii cu biostimulatori (t/ha

Aplicarea biostimulatorilor pe culturile furajere si pe pajisti determina si marirea suprafetei foliare. Acest lucru se poate observa la sfecla furajera si la raigrasul aristat unde aplicarea de biostimulatori a determinat cresterea suprafetei foliare. Epoca optima de aplicare a bistimulatorilor este atunci cind plantele au ajuns in stadiul de inceputul in spicatului la graminee si in cel de inchegare a randurilor la sfecla furajera. Atat Bionatul cat si Atonik , au determinat marirea suprafetei foliare, cea mai mare suprafata fiind la doza maxima de biostimulator aplicat.

Fig. Suprafata foliara totala la sfecla furajera

Fig. Suprafata foliara medie la raigrasul englezesc

Fig. Suprafata foliara medie la lucerna

4.Concluzii.

Aplicand biostimulatorii de crestere pe doua tipuri diferite de pajisti si pe trei culturi furajere si anume de lucerna, raigras englezesc si sfecla furajera putem concluziona ca:

- pe pajistea din zona de deal cea mai mare productie s-a obtinut prin aplicarea biostimulatorilor Atonik in doza de 0,8l/ha, aplicat atunci cind aparatul foliar ajunge la dezvoltarea maxima.

- pe pajistea de la Beba Veche situatia este identica dar productiile sunt mai mici decat la Bethausen.

-aplicarea aceluiasi tratament culturii de lucerna si la raigras englezesc se observa ca productiile cele mai mari sunt date de biostimulatorul Atonik in a doua epoca de aplicare.

-la sfecla furajera productiile cele mai mari sunt obtinute de Bionat in doza de 5l/ha in epoca II de aplicare.

- doza economica de aplicare este de 3l/ha la Bionat si de 0,6l /ha Atonik.

- perioada optima de aplicare este atunci cind aparatul foliar ajunge la dezvoltarea deplina

Bibliografie

1. ADRIAN, I. VANTU, V. (1999) Cultura pajistilor si a plantelor furajere Ed. Ion Ionescu de la Brad.
2. BARBULESCU, C. BURCEA, P. MOTCA,G. (1980) Determinator pentru flora pajistilor cu elemente de tehnologie, Ed.Ceres, (pag. 9, 19, 30);
3. BARBULESCU, C. MOTCA, G. PUIA, I. MOISUC, Al. (1991) Cultura pajistilor si a plantelor furajere, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, (pag.117);
4. BORCEAN, I., si colab., (1996)-Zonarea, cultivarea si protectia plantelor de camp in Banat, Ed. Mirton, Timisoara, (pag. 23-34);
5. IANOS, GH., PUSCA, I., GOIAN, M., (1997)-Solurile Banatului, Ed. Mirton, Timisoara, (pag. 27-160);
6. IONESCU, I. AUR, N. Dumitru, V. POPESCU, G. Floarea DINICA (2001) Pajistile permanente din nordul Olteniei, Ed. "Universitaria" Caraiova, (pag.122);
7. KOVACS (1979) Indicatorii Biologici, ecologici si economici ai florei pajistilor, Bucuresti 1979, (pag. 71);
8. MOISUC, Al. SAMFIRA, I. CARRER, P. (2001) Pajisti naturale si exploatatii ecologice, Ed. Agroprint Timisoara, (pag.64);
9. MOTCA, G. Lidia Ivona GEAMANU, OANCEA, I. (1994) Pajistile Romaniei tipologie si tehnologie, Ed. Tehnica Agricola Bucuresti, (pag. 79);
10. PETERSEN A. (1961) Das Kleine graserbuch, Ed. Academie Berlin, (pag.29);
11. POTLOG, A., si colab., (1989)-Principii moderne in ameliorarea plantelor, Ed. Facla, Timisoara, (pag. 95-99);
12. RAUSCHERT; S. (1965) Wiesen-und weidepflanzen Ed. Neumann, (pag.177);
13. ROGOBETE, GH., TARAU, D., (1997)-Solurile si ameliorarea lor. Harta solurilor Banatului, Ed. Marineasa, Timisoara, (pag. 8-93);
14. SAMOILA, Z. SAFTA, I. GRIGORE, S. POPA, T. LAUER, C. TEACI, D. CRESAN, I. COSTE, I. ARVAT, N. OLTEANU, D. CRISTOI, I. (1979) Pajistile din Banat sporirea productiei si imbunatatirea calitatii lor, Ed. Redactia de propaganda tehnica agricola, Bucuresti, (pag 32);
15. SANDA, V., et. al., (1983)-Studii si comunicari, IP Sibiu, (pag. 11-100);
16. SAVULESCU, T. POP, E. NYARADY, E. BELDIE, Al. MORARIU, I. (1972) Flora Republicii Socialiste Romania Ed. Academiei R.S.R., (pag 113-119);
17. SUMALAN, R., DOBREI, Carmen, (2000)-Practicum de fiziologie vegetala, Ed. Marineasa, Timisoara, (pag. 41);
18. VARGA, P. MOISUC, A. SAVATTI, M. Maria SCHITEA, OLARU, C. DRAGOMIR, N. SAVATTI jr, M. (1998) Ameliorarea plantelor furajere si