|
|
|
Perspectivele dezvoltarii agroturismului in romania
In prezent 'marele turism' in Romania se afla in plina criza. Cresterea exagerata a preturilor, ca urmare a cresterii inflatiei, in raport cu cresterea mai inceata a veniturilor populatiei, a facut ca, pe de o parte, preturile hotelurilor si restaurantelor din statiunile traditionale de turism, odihna si tratament sa devina inaccesibile pentru marea majoritate a populatiei iar, pe de alta parte, preturile bunurilor de prima necesitate (hrana, imbracaminte, locuinta, transport, sanatate, etc.) sa afecteze cea mai mare parte a veniturilor populatiei, ceea ce inseamna ca resursele financiare pentru satisfacerea altor nevoi, respectiv a nevoilor tertiare, sunt foarte limitate. Conjugarea nefericita a acestor doi factori a determinat o reducere drastica a numarului de turisti interni dupa 1989. Situatia politica interna care a urmat dupa aceasta data a facut si ea ca numarul turistilor straini sa scada, in felul acesta, contrar a ceea ce se spera sa reprezinte turismul pentru cresterea economica romaneasca in perioada de tranzitie la economia de piata - adica: un factor de crestere rapida si de antrenare economica - el nu a putut juca acest rol fiind afectat, poate intr-o masura mai mare decat alte ramuri economice, de criza economica. Spunem ca intr-o masura mai mare deoarece, reducerea puterii de cumparare a populatiei a afectat intr-o masura mai mare cererea de bunuri si servicii tertiare decat cererea de bunuri primare si secundare, in situatia unor resurse limitate, individul renunta in primul rand la ceea ce poate renunta mai usor. Nevoile de turism sunt printre primele nevoi sacrificate in cazul acesta. Ele vin, in ordinea preferintelor si a necesitatilor vitale pentru om, abia dupa satisfacerea nevoilor de hrana, imbracaminte, locuinta, instruire si altele. Pe de alta parte, nici autoritatile publice nu au fost in masura sa puna in aplicare un set de masuri de politica economica menite sa favorizeze operarea rapida a ajustarilor structurale reclamate de reforma economica, iminenta in perioada de tranzitie, in sectorul turismului si sa faca acest sector eficient si atractiv pentru clientela externa si interna. Acest complex de factori care s-au impletit in mod nefericit au facut ca turismul comercial sa cunoasca o lunga perioada de criza din care inca nu si-a revenit. Experienta de dupa 1989 arata, odata in plus, ca "turismul greu', cum este denumit turismul mare "industrial', se misca mult mai anevoios in perioadele de criza si de ajustarea structurala decat turismul mic si in special turismul familial. Ori, in tara noastra structurile turistice create si dezvoltate inainte de 1989 s-au bazat in exclusivitate pe turismul mare comercial.
1. Factorii care favorizeaza dezvoltarea turismului rural si a agroturismului in Romania, in perspectiva
Pe masura iesirii din criza economica actuala si a cresterii veniturilor populatiei, cererea turistica se va ameliora si in tara noastra, dar este posibil sa se orienteze mai putin spre turismul clasic, care va ramane in continuare costisitor, si poate intr-o masura mai mare spre turismul rural si agroturism care sunt mai ieftine. La aceasta posibila orientare ar putea sa contribuie, pe langa preturile practicate de catre cele doua sisteme si o serie de factori specifici pentru tara noastra, si anume:
- Populatia Romaniei este in mare parte o populatie de 'prima generatie ' de 'veniti in oras' care mai pastreaza inca nostalgia gospodariei parintilor sau eventual a bunicilor in care au crescut sau si-au petrecut copilaria si vacantele
Muntele, dealul si multe alte zone, chiar si sesul ofera peisaje incantatoare pentru petrecerea timpului liber 'la iarba verde' sau 'in aer liber', lucru adanc inradacinat in sufletul acestei generatii in curs de urbanizare
Exploatatiile agricole familiale din toate regiunile tarii pot oferi produse alimentare naturale, pregatite dupa gusturi traditionale inca ne alterate sau 'uniformizate' si standardizate de masina unificatoare a civilizatiei alimentare urbane. Aceste produse sunt inca puternic ramase in gusturile si dorintele " de curand venitului in oras ' , care tanjeste dupa un lapte proaspat, dupa un pui la ceaun, o branza, o slanina, un carnat, sau o carne afumata fripta cu mamaliga, etc., facute 'ca la mama acasa'. Populatia Romaniei acorda inca o mare valoare produselor din gospodaria taraneasca si chiar in saracia de astazi acestea sunt cautate si apreciate.
Agroturismul este fara indoiala mult mai ieftin pentru consumator decat turismul clasic in statiunile de odihna si deci mai convenabil pentru majoritatea populatiei orasenesti sau din marile aglomeratii de habitat.
In contextul acestor stari de lucruri se poate estima ca turismul rural si agroturismul in Romania vor avea perspective bune si reale de dezvoltare mai ales pe termen mediu si lung. Practicare turismului rural si a agroturismului constituie o mare sansa pentru ridicarea economiei locale, a cresterii veniturilor populatiei rurale. Practic, prin agroturism nu se vinde numai locul de dormit ci si produsele din gospodarie sub forma de hrana sau chiar ca produse alimentare pentru acasa, se vand diferite alte produse artizanale si mestesugaresti, se vinde o gama de servicii extrem de larga, majoritatea turistice, al caror volum, varietate si calitate depinde de conditiile locale si in mare masura de capacitatea si imaginatia localnicilor.
Dar, pentru realizarea acestui deziderat, pregatirea ofertei agroturistice in aceasta perspectiva necesita o seama de eforturi si actiuni pe multiple planuri in vederea satisfacerii si atragerii cererii agroturistice, dintre care esentiale sunt urmatoarele:
a). Amenajarea agroturistica a gospodariilor rurale pentru a oferi turistilor confortul si facilitatile necesare ( grupuri sanitare in locuinta, curate, igienice si confortabile, apa curenta calda si rece, dormitoare confortabile mobilate cu mobilier rustic de buna calitate si aranjate cu bun gust in stil rustic, telefon, rodio, televizor, bucatarie si meniu adecvat, organizarea adecvata a spatiului pentru turisti, serviciu amabil, ospitalier, civilizat, corect si calificat, etc.). Toate acestea necesita eforturi de formare si importante investitii la nivelul exploatatiilor agricole.
b) Crearea infrastructurilor locale necesare: sosele si drumuri sau cai de acces, transport, electrificare, captari de apa si canalizari, reclama turistica locala, amenajarea punctelor sau a zonelor de interes turistic comunal si local, organizarea serviciilor de posta, telefon, telex, fax, sanitare, culturale, etc. Aceste eforturi revin organelor locale comunale, judetene si ele necesita de asemenea bani si timp. Acestea configureaza conditiile fundamentale ale dezvoltarii turismului rural si implicit a agroturismului.
c). Crearea structurilor organizatorice (societati comerciale, asociatii, cooperative etc., agroturistice) locale capabile sa organizeze si sa mobilizeze oferta agroturistica, s-o promoveze prin actiuni de reclama si publicitate pentru informarea turistilor si orientarea cererii turistice.
Aceste eforturi si actiuni concertate care privesc deopotriva aproape intreaga lume rurala: agricultori si agenti economici interesati, autoritati comunale si organizatii profesionale neguvernamentale, implica de asemenea o stransa cooperare a acestora, intre timp s-a creat si un cadru legislativ cat de cat acceptabil pentru organizarea si dezvoltarea turismului rural in tara noastra. Raman inca de facut eforturi importante in privinta consultantei si asistentei tehnice economice si juridice a agentilor economici precum si in domeniul promovarii, publicitatii prin massmedia, precum si in domeniul controlului calitatii serviciilor agroturistice oferite de catre cei care s-au organizat deja pentru aceasta activitate. Autoritatile locale au nevoie de asemenea de o instruire importanta in privinta organizarii turismului rural, a avantajelor pe care le poate oferi acesta pentru comunitatea rurala si asupra modului in care pot si ar trebui sa sprijine aceasta activitate care trebuie sa devina o preocupare pentru toti factorii locali.
2. Integrarea turismului rural si a agroturismului in strategiile de dezvoltare rurala din tara noastra. Perspectivele dezvoltarii turismului rural si a agroturismului in zonele de ses, de deal si de munte.
Alecu Russo a sesizat bine, cu simtul lui poetic, armonia arhitecturii naturale a teritoriului Romaniei, atunci cand afirma ca tara noastra este una dintre cele mai binecuvantate de Dumnezeu pe pamant, intr-adevar, teritoriul Romaniei este alcatuit din cele trei zone geografice: ses, deal si munte, fiecare reprezentand circa o treime din suprafata totala. Fiecare zona se prezinta ca un sistem teritorial de activitati socio-economice care definesc un spatiu culturalizat si se diferentiaza corespunzator fizionomiei si functionalitatii specifice, fiecare zona reprezentand cadrul optim de valorificare a conditiilor naturale prin activitatile omenesti desfasurate in cadrul acesteia.
Zona de campie sau de ses cuprinde terenurile din sudul, vestul si estul tarii precum si luncile largi ale raurilor principale, situate la o inaltime de pana la 300 m, asa cum este definita de catre Enciclopedia Geografica a Romaniei, si care se caracterizeaza prin energie de relief si fragmentare reduse si un inalt grad de uniformitate. Aceasta ultima caracteristica se traduce in termeni turistici printr- un grad ridicat de monotonie. Ca regiuni geografice, zona de ses cuprinde: Campia Romana si Podisul Dobrogean, Lunca si Delta Dunarii, Campia de vest si Campia Jijiei, cu o orografie specifica slab fragmentata. Ea constituie zona de cea mai mare importanta agricola, beneficiind de cea 3 milioane de hectare amenajate pentru irigatii si de majoritatea lucrarilor de desecare si drenaj. Are caracteristica unui relief de ses drenat, nefragmentat, cu aport freatic, in care sunt predominante solurile cernoziomice si brun roscate.
Structura retelei de localitati este de tipul adunat, cu vetre (intravilane) bine conturate si sistematizate, cu o densitate de 2 pana la 6,8 localitati la 100 kmp.
Caracterul agricol al zonei este dat de productiile culturilor cerealiere, tehnice, furajere, legumicole, cartofi precum si de cresterea animalelor, in aceasta zona fiind amplasate, in principal, complexele de tip industrial: avicole, de cresterea si ingrasarea porcilor si taurinelor, complexele de sere, etc. Se diferentiaza tipurile agricole: cerealier, cerealier-zootehnic, cerealier - legumicol, cerealier-culturi tehnice, complex, etc., dupa preponderenta diferitelor culturi sau productii in cadrul subzonelor.
Structura agrara in acesta zona poate viza crearea unor exploatatii agricole mai mari, optime din punct de vedere tehnic, economic si social, prin mijloacele specifice economiei de piata.
Aceasta zona reprezinta zona forte a agriculturii romanesti in care se poate dezvolta o agricultura specializata, superintensiva, de mare performanta productiva care poate fi de departe competitiva pe plan european si mondial. Valorificand avantajul comparativ pe care il are Romania prin pozitia sa geografica fata de anumite piete de desfacere si prin accesul tuturor zonelor de ses din tara la transportul fluvial si maritim, strategia dezvoltarii agriculturii in zona de ses trebuie sa tinteasca o importanta expansiune a exporturilor agroalimentare, prin largirea pietelor actuale, recucerirea pietelor pierdute, si castigarea de noi piete internationale mai ales in rasarit, orientul mijlociu si apropiat.
Din punctul de vedere al turismului rural si al agroturismului, pentru zona de ses poate spera, cel putin in urmatorii 5-10 ani, la dezvoltarea unor asemenea activitati numai in locurile cu o vocatie turistica particulara. Aceasta poate fi determinata de existenta in zona a unor obiective de interes turistic cum ar fi:
lacuri, locuri istorice de mare faima, litoral, paduri, manastiri renumite ca valoare culturala - istorica si religioasa, conditii balneologice deosebite (ca de exemplu Amara, Monteoru si altele.). Localitatile din vecinatatea oraselor (periurbane) pot cunoaste o dezvoltare turistica, mai ales pentru turismul la sfarsit de saptamana, sub forma gazduirii in gospodariile amenajate si atestate agroturistic, a campingului sau a resedintei secundare. In afara acestora, turismul rural si agroturismul in zona de ses mai poate cuprinde forma traditionala de petrecere a timpului liber 'la parinti' sau in 'locuri natale'.
Zona de deal este definita, din punct de vedere geografic, ca fiind zona ce cuprinde teritoriul in care este dominant relieful deluros cu altitudini cuprinse intre 300 - 600 m., puternic fragmentat si cu o mare energie de relief, cu un climat caracterizat prin veri calduroase si toamne lungi, cu precipitatii de 600-800 mm, anual, solurile predominante fiind argiloaluvionare. Zona integreaza Podisul Transilvaniei moderat fragmentat, cu pante slab-mijlocii inclinate, Piemonturile vestice, Podisul Somesan, Podisul Tarnavelor cu un relief ondulat, fragmentat si erodat, Podisul Moldovenesc si dealurile Subcarpatilor Orientali de curbura si Meridionali cu inalte puternic fragmentate si cu inclinatii variate, cu soluri diversificate, Podisul Sucevei, Piemontul Getic situat in nordul Campiei Romane ( incluzand Campia Gavan - Burdea si Platforma Cotmeana) caracterizat prin suprafete moderat inclinate si fragmentate, precum si dealurile piemontane puternic fragmentate cu pante puternic-mijlociu inclinate, cu soluri brune, cu eroziune moderat puternica.
Reteaua de localitati este dominata de localitatile de tip rasfirat rezultat al conditiilor naturale. Asezarile rurale de aici au o densitate de 0,4 sate la 100 kmp cu structuri rasfirate si alungite de-a lungul vailor sau pe terase.
Caracterul agricol este mai complex, fiind prezente cresterea animalelor (bovine, ovine, porcine), pomicultura, viticultura, culturile de camp (cereale, cartofi), iar tipul agricol este mai diferentiat: pastoral, pastoral - pomicol, pastoral- viticol, cerealier, pomicol-zootehnic si complex.
Aceasta zona se preteaza la o agricultura polivalenta care reuneste in cadrul exploatatiei agricole un numar mai mare de ramuri de baza, ramuri complementare si ramuri anexe a caror imbinare poate contribui la valorificarea eficienta a conditiilor de clima si sol si pot asigura un volum de venituri satisfacator.
Structurile agrare in aceasta zona se vor baza pe exploatatii agricole familiale de dimensiuni mai mici decat cele din ses si pe amenajarea amontelui si a avalului acestora pe baza unor structuri economice de tipul cooperatiei agricole occidentale. Pe aceasta cale se va realiza atat aprovizionarea agricultorilor cu marfuri mai ieftine cat si valorificarea superioara a produselor finite obtinute. Profitul obtinut din vanzarea acestor produse se va repartiza intre producatorii agricoli proportional cu volumul si calitatea produselor prelucrate si comercializate prin cooperativa agricola.
Din punctul de vedere al turismului rural si al agroturismului, zona de deal are o vocatie generala mai mare de cat zona de ses din cauza reliefului mai variat, a climei deosebite foarte favorabila chiar tratarii unor maladii nervoase si cardio- vasculare, precum si a peisajului mai atractiv. Marea majoritate a statiunilor balneoclimaterice se afla in aceasta zona. La toate acestea se adauga obiectivele de interes turistic mentionate in zona de ses si in care zona de deal este mai bogata.
Zona montana cuprinde terenurile situate in mod obisnuit la peste 600 m altitudine, precum si Subcarpatii si dealurile inalte, fiind cuprinse in principal dealurile subcarpatice transilvane, Subcarpatii orientali si meridionali cu dealuri puternic fragmentate, cu pante mijlocii si puternic inclinate, in aceasta zona sunt cuprinse si depresiunile intra si extra montane, cu sesuri aluvioproluviale, piemonturi slab si moderat fragmentate. Caracteristica generala a terenurilor agricole o constituie energia mare de relief, clima mai rece si mai umeda cu predominarea pajistilor.
Suprafata agricola redusa si cu soluri slabe calitativ nu asigura cantitativ si calitativ sortimentul de produse alimentare necesare consumului populatiei. In schimb este o zona cu agrosisteme favorabile dezvoltarii productiei animale, in special pentru dezvoltarea cresterii bovinelor si ovinelor, cat si pentru sustinerea cu furaje a animalelor ce se aduc din alte zone, ca si productia de fan pentru zonele deficitare.
Satele sunt, dupa forma asezarii, de trei tipuri: sate de tipul adunat la picioarele muntelui, sate de tipul alungit pe vai si sate de tipul rasfirat dispersate pe umerii de deal si munte in zonele mai inalte.
Desi zona montana ocupa mai mult de o treime din suprafata tarii, asezarile rurale montane reprezinta doar l ,9 % din totalul asezarilor din tara, iar populatia montana doar 1,2 % din totalul populatiei, predominand localitatile mici si mijlocii cu pana la 1500 locuitori.
In aceasta zona se diferentiaza trei tipuri principale de agricultura: tipul alpin in care predomina pasunile si fanetele naturale, ceea ce determina cresterea animalelor (ovinelor si bovinelor) ; tipul vailor in care se regasesc si culturi agricole in special cartofi si pomi fructiferi: si tipul depresionar caracterizat prin cresterea ovinelor si bovinelor ca urmare a existentei unor suprafete cu pasuni si fanete, precum si prin existenta unor culturi agricole (cartofi, pomi fructiferi, etc.).
Zona de munte se caracterizeaza printr-o structura agrara atomizata si parcelara, suprafata medie agricola pe o gospodarie fiind de 2,5 - 3 ha. Perenitatea acestor exploatatii agricole familiale minuscule (in majoritate de subzistenta, productia lor fiind destinata autoconsumului in cea mai mare parte) se explica prin faptul ca ele au constituit din toate timpurile izvorul principal de forta de munca pentru sectoarele neagricole din zona (minier, silvic, exploatarea si industrializarea lemnului si alte industrii si servicii din zona). Pentru mentinerea in continuare a acestor exploatatii agricole - lucru necesar mai ales din considerente legate de mentinerea populatiei rurale in zona - dezvoltarea economico-sociala a zonei montane trebuie sa se bazeze pe conceptul de pluriactivitate, care sa asigure locuri de munca atat in cadrul exploatatiilor agricole cat si in afara acestora, dar in apropierea locuintei. Paralel cu relansarea sectoarelor neagricole mentionate mai sus, este necesara organizarea producatorilor agricoli in organizatii profesionale capabile sa-i ajute sa-si rezolve problemele mari de aprovizionare cu factori de mentinere si bunuri de consum, de prelucrare, depozitare si comercializare a produselor lor.
Din punctul de vedere al turismului rural si al agroturismului, zona montana are, poate, cel mai mare potential si grad de atractivitate. Daca muntele a exercitat din totdeauna o puternica fascinatie asupra omului, aceasta forta de atractie a crescut mult in zilele noastre, cand, datorita urbanizarii si poluarii, nevoia omului de o natura curata este tot mai mare. Din cele mai vechi timpuri a existat tendinta si curiozitatea omului de a urca tot mai sus, de a patrunde tot mai mult in tainele necunoscute ale universului. Din vremuri indepartate s-a pastrat si s-a transmis, din generatie in generatie, adevarat prin care muntele este asemuit cu natura nepoluata, cu natura plina de farmec si frumusete.
Din considerentele aratate mai sus, in strategiile de dezvoltare a ruralului celor trei zone geografice si economice din tara noastra trebuie inclus turismul rural si agroturismul ca o dimensiune importanta de dezvoltare a acestuia, ca o solutie de creere a veniturilor suplimentare pentru populatia rurala prin valorificarea turistica a conditiilor locale naturale si cultural-istorice.
3. Cadrul legal al dezvoltarii turismului rural si a agroturismului in Romania
Scurt istoric. Agroturismul ca activitate economica prevazuta intr-un act normativ din tara noastra a aparut abia in 1990. in hotararea guvernamentala de infiintare si organizare a Comisiei Zonei Montane din Romania (CZMR) ca organ guvernamental pe langa Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, si in hotararea guvernamentala de organizare a comisiilor judetene ale zonei montane, care au aparut in primavara si vara anului 1990, a fost prevazuta, in cadrul atributiilor acestor organisme publice, sprijinirea exploatatiilor agricole si a localitatilor montane in organizarea agroturismului si a turismului rural, in strategia de dezvoltare a zonei montane pe care a elaborat-o Comisia Zonei Montane din Romania (19), in 1990, dezvoltarea turismului rural si agroturismului montan era prevazut ca un domeniu special de actiune al noului organism guvernamental. Pornind de la prevederile hotararilor guvernamentale de constituire si de la strategia formulata, CZMR a elaborat criteriile de atestare si clasificare pe "braduti' a exploatatiilor agroturistice si le-a transmis comisiilor judetene pentru zona montana pentru aplicare experimentala in teritoriu. Emisiunile de televiziune, Civilizatie montana ' si " Turism si agroturism ', publicatia Federatiei Romane de Dezvoltare Montana (FRDM) si a CZMR " Viata muntilor ' precum si activitatea in teren a specialistilor de la comisiile judetene si centrele agricole comunale au fost "fortele' care au declansat pentru prima data in Romania organizarea pe baze moderne a primirii turistilor in exploatatiile agricole montane ca oaspeti ai acestora pe baze comerciale. Acesta era agroturismul care se nastea, in 1994, cand s-a incheiat un protocol intre FRDM si Ministerul Turismului pentru sprijinire a acestor exploatatii agroturistice existau deja peste 2000 de exploatatii agroturistice montane selectionate, atestate si clasificate dupa ghidul elaborat de catre CZMR.
In acelasi an, Ministerul Turismului a initiat si a reusit sa obtina aprobarea primului cadru legislativ aprobat de Guvern si Parlament privind dezvoltarea turismului rural in tara noastra. Actele normative care au constituit acest cadru legislativ au fost urmatoarele:
- Ordonanta Guvernului nr. 62 din 24 august 1994 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural in zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre;
Legea 145 din 31 decembrie 1994 pentru aprobarea Ordonantei Guvernamentale nr. 62 din 24 august 1994 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural in zona montana, Delta Dunarii si Litoralul Marii Negre;
Ordinul Ministerului Turismului Nr. 20 din 4 aprilie 1995 pentru aprobarea normelor si a criteriilor minime privind clasificarea pe "stele' a pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice.
In 1997 a aparut o noua reglementare privind turismul rural in Romania si anume:
Ordonanta Guvernamentala Nr. 63 din 28 august 1997 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural, care ulterior a fost aprobata de Parlament printr-o lege fara nici-o modificare. Trebuie mentionat ca Legea 145/ 1994 aducea o serie de ameliorari Ordonantei Guvernamentale 62/1994 in directia sprijinirii efective a exploatatiilor agroturistice (de ex: scutire de impozit pe primii 10 ani in loc de trei cat prevedea Ordonanta Guvernamentala, si altele). Normele si criteriile privind clasificarea pe stele a pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice au ramas aceleasi.
In paginile care urmeaza vor fi prezentate principalele elemente ale regimului juridic al turismului rural stabilit prin actele normative mentionate mai sus. inainte de aceasta insa poate merita cateva cuvinte lamuritoare asupra faptului ca ideea agroturismului a aparut prima data la CZMR si nu la Ministerul Turismului. CZMR a abordat dezvoltarea zonei montane, in cadrul strategiei elaborata pe baza atributiilor sale, in mod global ca o dezvoltare polivalenta pa baza conceptului de pluriactivitate. Economia rurala montana a fost din totdeauna o economie bazata pe un ansamblu de activitati si sectoare economice, agricultura fiind doar unul dintre acestea. Era deci firesc ca agroturismul sa fie luat in considerare ca una dintre activitatile capabile sa creeze locuri de munca la domiciliu si sa sporeasca semnificativ veniturile populatiei montane. Din aceste considerente agroturismul a fost considerat, asa cum este considerat in Franta si in general in Uniunea Europeana, o activitate agricola complementara, o prelungire a activitatii agricole sub forma serviciilor turistice prin care agricultorul isi valorifica in principal produsele sale agricole, fara sa mai fie nevoit sa mearga cu ele la piata sau sa le vanda unor intermediari la preturi derizorii si cu rnari intarzieri in incasarea contravalorii lor. Prin implicatiile sale, agroturismul si turismul rural constituie elemente esentiale ale dezvoltarii rurale montane, ori CZMR a conceput "dezvoltarea montana' in termenii moderni ai "dezvoltarii rurale montane' ca o dezvoltare rurala complexa integrata. Desigur ca aceasta abordare facea nota discordanta fata de conceptia sectoriala ingusta care a dominat Ministerul
Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. Ministrii agriculturii din anii respectivi nu au priceput aceasta abordare si nici nu au apreciat-o, motiv pentru care au cedat cu mare usurinta administratia agroturismului si a turismului rural Ministerului Turismului. Abia acum cand MAA si-a creat un compartiment de dezvoltare rurala incepe sa apara utilitatea abordarii conceputa in cadrul CZMR la timpul respectiv. Pana cand nu se intelege ca insasi dezvoltarea agriculturii nu poate fi conceputa decat in cadrul mai larg al dezvoltarii rurale nu se poate stabili nici o strategie viabila de dezvoltare a acestui sector si nu se pot pune bazele unei dezvoltari care sa creeze convergente cu Uniunea Europeana.
Principalele prevederi ale legislaliei in vigoare referitoare la turismul rural. Legislatia in vigoare privind turismul rural cuprinde regulile de baza ale organizarii si functionarii turismului rural si a agro turismului. Ele trebuiesc cunoscute de catre cei interesati si respectate de catre cei care intentioneaza sa se indeletniceasca cu aceste activitati. Viitorii agromontanologi trebuie sa cunoasca temeinic aceasta legislatie din cel putin doua motive: in primul rand, pentru ca fiecare absolvent al Facultatii de Agromontanologie poate avea sansa sa-si organizeze propria-i afacere de turism rural sau agroturism si prin urmare trebuie sa aiba cunostintele necesare pentru demararea si managementul unei asemenea afaceri; in al doilea rand, in calitate de viitori "consilieri ai fermierilor montani' trebuie sa asigure o consultanta calificata. De aceea prezentam in continuare principalele prevederi ale legislatiei in vigoare referitoare la turismul rural.
Statul roman se angajeaza sa sprijine agentii economici care organizeaza servicii turistice in mediul rural. Categoriile de agenti economici care pot organiza servicii turistice rurale sunt:
- persoanele, asociatiile familiale si societatile comerciale. Formele turismului rural sunt urmatoarele: pensiuni turistice si pensiuni agroturistice. Pensiunile agroturistice erau denumite in Legea 145/1994 ferme agroturistice, denumire pe care o regasim in OMT 20/1995 si al carui continut este inca in vigoare. Definirea celor doua forme de turism rural este facuta in felul urmator:
"Pensiunile turistice sunt structuri turistice cu o capacitate de cazare de pana la 20 de camere, functionand in locuintele cetatenilor sau in cladiri independente, care asigura in spatii special amenajate cazarea turistilor si conditii de pregatirea si servirea mesei.'
"Pensiunile agroturistice sunt pensiunile turistice care asigura o parte din alimentatia turistilor cu produse proaspete din productia proprie.'
Agentii economici mentionati mai sus beneficiaza de un statut juridic similar cu cel al intreprinderilor mici si mijlocii, chiar daca nu indeplinesc conditiile de numar de angajati si venit anual, si se pot bucura de facilitatile acordate acestora potrivit legii, in afara acestora, Ordonanta Guvernamentala 63/1997 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural prevede urmatoarele inlesniri speciale pentru persoanele fizice, asociatiile familiale si societatile comerciale care au ca obiect de activitate turismul rural si agroturismul:
a). Pot primi suprafete de teren pentru constructii, pentru dezvoltarea si exploatarea pensiunilor turistice si agroturistice, din partea consiliilor locale, din rezervele de terenuri la dispozitia acestora, b).Li se pot acorda prioritati Ia instalarea de linii pentru telecomunicatii (Telefon telex, fax), c). Pot primi asistenta tehnica de specialitate sub toate formele din partea
Ministerului turismului si a asociatiilor profesionale, d). Cuprinderea ofertei turistice a pensiunilor turistice si a pensiunilor agroturistice in materialele de promovare turistica editate de Ministerul Turismului.
e). Prezentarea ofertei pensiunilor turistice si a pensiunilor agroturistice in actiunile de promovare intreprinse de birourile de informare turistica din tara si din strainatate ale Ministerului Turismului, f). Includerea in programele institutiilor de invatamant cu profil turistic sau agricol a problemelor specifice pensiunilor turistice si a pensiunilor agoturistice.
g). Scutirea de plata impozitului pe venit pe o perioada de 10 ani a pensiunilor turistice si a pensiunilor agroturistice, cu o capacitate de cazare de pana la 10 camere inclusiv.
h). Plata, la tariful stabilit pentru consumul de uz casnic, a energiei electrice, gazului metan si a serviciilor de telecomunicatii utilizate de pensiunile turistice si pensiunile agroturistice cu o capacitate de cazare de pana la 5 camere inclusiv.
Formele de activitati turistice efectuate in pensiunile turistice si in pensiunile agroturistice sunt urmatoarele: servicii de cazare, de masa, de agrement, precum si alte servicii asigurate turistilor pe perioada sejurului.
In ceea ce priveste aria de desfasurare a turismului rural, prin OG 63/1997 nu se mai limiteaza doar la zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre, deci turismul rural se poate organiza si functiona in intregul spatiu rural din ses, deal si munte, inclusiv in satele si comunele care apartin de orase si municipii, conform legii. (20).
Pensiunile agroturistice si fermele agroturistice sunt clasificate pe stele pe baza unor norme si criterii minime aprobate prin Ordinul Ministrului Turismului. Potrivit acestor norme:
- activitatea pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice se va realiza cu respectarea actelor normative ce reglementeaza turismvJ5x> Jtezz&ai?, rh scopu/protectiei turistilor;
amplasarea pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice trebuie realizata in locuri ferite de surse de poluare si de orice alte elemente ce ar pune in pericol sanatatea sau viata turistilor;
spatiile pentru prepararea si servirea mesei din cadrul pensiunilor turistice si a fermelor turistice, in cazul ca sunt destinate si pentru consumatori dinafara, numarul locurilor la mese fiind mai mare decat al celor de cazare, dar nu mai mic de 16 locuri la mese, se clasifica ca unitati de alimentatie pentru turism potrivit normelor elaborate de Ministerul Turismului.
Documentatia necesara pentru clasificare, in vederea obtinerii certificatului de clasificare. Agentul economic care administreaza pensiuni turistice sau ferme agroturistice va intocmi si transmite Ministerului Turismului, cu 30 de zile inaintea inceperii activitatii pensiunii sau fermei agroturistice, urmatoarea documentatie:
cerere tip;
fisa de prezentare a unitatii cu precizarea modului de indeplinire a criteriilor aferente numarului de stele solicitate;
copia autorizatiei de functionare pentru agentii economici constituiti ca asociatii familiale sau persoane fizice autorizate conform Decretulului- Lege 54/1990,
copie de pe statutul sau hotararea judecatoreasca de infiintare, din care sa rezulte obiectul de activitate (numai pentru agentii economici constituiti ca societate comerciala potrivit legii);
copia certificatului de inmatriculare in Registrul Comertului (numai in cazul agentilor constituiti ca societati comerciale potrivit legii);
autorizatia sanitara de functionare;
autorizatia sanitar veterinara;
avizul P.S.I.
schita privind structura, amplasarea si nominalizarea camerelor intocmita conform modelului dat in anexa Ordinului Ministrului Turismului;
avizul specific privind amplasamentul si functionalitatea unitatii, emis de Ministerul Turismului in conformitate cu prevederile Legii 50/1991 privind autorizatia executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor (pentru obiectivele nou constituite situate in statiuni turistice).
Eliberarea retragerea si anularea certificatului de clasificare. Ministerul Turismului verifica pe teren prin organele sale indeplinirea criteriilor de clasificare si, daca situatia reala corespunde normelor si criteriilor de clasificare pentru numarul de stele cerute, elibereaza certificatul de clasificare. La verificarea pe teren, alaturi de specialistii Ministerului Turismului, in Comisia tehnica participa si reprezentantii Asociatiei Nationale de Turism Rural, Ecologic, Cultural (ANTREC). Asociatiile profesionale ca ANTREC, Asociatia Hotelierilor, Asociatia Cabanierilor, etc., pot acorda asistenta tehnica de specialitate agentilor economici pentru intocmirea documentatiei de clasificare.
Eliberarea certificatului de clasificare se face in termen de cel mult 60 de zile de la data primirii documentatiei de clasificare completa din partea agentului economic. Certificatul de clasificare trebuie afisat la loc vizibil in unitatea respectiva pentru a fi vazut de turisti, insemnele privind numarul de stele se inscriu pe o placheta montata la loc vizibil pentru turisti. Placheta trebuie sa cuprinda urmatoarele informatii: pensiunea turistica sau ferma agroturistica si numarul de stele reprezentand categoria de clasificare. Placheta va avea fondul de culoare verde deschis iar stelele de culoare galben auriu. Dimensiunea plachetei trebuie sa fie de 50/40 cm.
Agentii economici au obligatia sa respecte conditiile si criteriile care au stat la baza clasificarii pe toata perioada de functionare a pensiunilor sau fermelor agroturistice. Ministerul Turismului verifica periodic starea si functionarea dotarilor, calitatea serviciilor prestate, respectarea normelor de igiena si celelalte criterii care au stat la baza clasificarii unitatii. Nerespectarea acestora atrage dupa sine masuri de declasificare sau dupa caz de retragere sau anulare a certificatului de clasificare.
Titularul certificatului de clasificare poate solicita reclasificarea unitatii daca in urma unor lucrari de modernizare si de imbunatatire a dotarilor si serviciilor estimeaza ca unitatea corespunde unei categorii superioare de clasificare. Solicitarea va fi insotita de un memoriu justificativ privind eliberarea noului certificat de clasificare. Memoriu justificativ va fi insotit de actele mentionate mai sus privind documentatia de clasificare.
Agentii economici care construiesc sau amenajeaza pensiuni turistice sau agroturistice au obligatia sa asigure inca din faza de proiectare respectarea criteriilor de clasificare prevazute in norme. Activitatile desfasurate in cadrul pensiunilor si fermelor agroturistice (cazare, masa, agrement si divertisment) constituie un tot unitar fiind parti componente ale produsului turistic. In acest sens este necesara o corelare corespunzatoare intre calitatea dotarilor, a echipamentelor si aspectul general al spatiilor de cazare cu cele pentru alimentatie si agrement. Categoria de incadrare a pensiunii turistice sau agroturistice este determinata de cea a majoritatii spatiilor de cazare din acestea, in toate pensiunile
turistice si agroturistice este obligatorie pastrarea ordinii, linistii publice, moralitatii, curateniei si respectarea cu strictete a normelor sanitare si a celor de prevenire si stingerea incendiilor. La pensiunile unde grupurile sanitare ale camerelor sau ale spatiilor de folosinta comuna nu sunt perfect intretinute (sub aspectul igienei, a integritatii si functionarii obiectelor din dotare), certificatul de clasificare va fi ridicat pe loc, iar unitatea va fi inchisa.(21)
