Societatile comerciale

Obiectivele cursului:

definirea notiunii de societate comerciala;

cunoasterea aspectelor legale cu privire la infiintarea si functionarea societatilor comerciale;

explicarea procedurii falimentului si reorganizarii judiciare.

Cuvinte cheie: societate comerciala, act constitutiv, membri asociati, administrare

Dintre comerciantii persoane juridice, societatile comerciale reprezinta cea mai bine reprezentata categorie de subiecte care actioneaza in sfera afacerilor. Datorita importantei lor in functionarea economiei de piata si datorita dezvoltarii cadrului reglementativ care guverneaza activitatea societatilor comerciale, s-a conturat in ultimii ani o ramura noua a dreptului, Dreptul societatilor comerciale sau Dreptul societar.

1 Notiune: aparitie, evolutie, clasificare

Societatile comerciale reprezinta subiecte colective de drept comercial, persoane juridice infiintate in vederea desfasurarii unei activitati aducatoare de profit. In dreptul roman, legea cadru pentru activitatea societatilor comerciale este legea nr. 31/1990, republicata in 1998 si in 2004.

Dreptul comercial roman reglementeaza cinci tipuri de societati comerciale, intre care membrii fondatori pot sa aleaga forma care le satisface cel mai bine interesele financiare si de derulare a afacerii.

Pentru alegerea unei anumite forme de organizare intreprinzatorul trebuie sa cantaresca urmatoarele elemente:

capitalul social de care dispune;

numarul de asociati care vor infiinta societatea comerciala respectiva;

tipul de activitate care se va derula (obiectul de activitate al firmei);

planul de afaceri avut in vedere;

intentiile pe termen surt si mediu cu privire la activatatile comerciale vizate etc.

Alegerea formei de organizare a societatii comerciale este la dispozitia membrilor fondatori. Norma legala care reglementeaza tipurile de societati in dreptul roman este o norma permisiva, care lasa la latitudinea celor interesati alegerea formei de societate comerciala cea mai oportuna pentru tipul de activitate comerciala avuta in vedere. De notat este insa faptul ca intreprinzatoul nu poate opta pentru un tip de societate in afara celor reglementate expres de lege. Cu alte cuvinte, legea ii da voie sa aleaga dar nu ii permite sa depaseasca limitele avute in vedere de legiuitor in momentul adoptarii Legii nr. 31/1990-

Deoarece nici Legea nr. 31/1990 si nici Codul Comercial Roman nu cuprind o definitie a societatilor comerciale, revine autorilor de literatura juridica rolul de a defini acest concept.

Din definitia data in doctrina rezulta ca "societatea este un contract in temeiul caruia doua sau mai multe persoane se inteleg sa puna in comun anumite bunuri pentru a desfasura impreuna o anumita activitate, in vederea realizarii si impartirii beneficiilor care vor rezulta".[1]

Societatea comerciala prezinta urmatoarele elemente caracteristice:

fiecare asociat se obliga sa puna in comun o valoare patrimoniala (aport

asociatii se obliga sa desfasoare impreuna o activitate care constituie obiectul societatii;

toti asociatii participa la realizarea si impartirea  beneficiilor si pierderilor.

Art. 2 din Legea nr. 31/1990 prevede expres ca societatea comerciala poate lua una din urmatoarele forme juridice:

societatea in nume colectiv;

societatea in comandita simpla;

societatea pe actiuni;

societatea in comandita pe actiuni;

societatea cu raspundere limitata.

a) societatea in nume colectiv (SNC)

Este acea societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor membrilor asociati. Caracterul nelimitat al raspunderii consta in faptul ca fiecare dintre asociati raspunde integral si solidar cu intregul sau patrimoniu personal, pentru datoriile societatii.

Cu alte cuvine, dupa epuizarea patrimoniului propriu al societatii comerciale pentru achitarea datoriilor ace4steia, daca mai sunt creante neonorate, creditorii se vor putea indrepta impotriva bunurilor personale ale membrilor asociati intr-o SNC. Datorita riscurilor foarte mari pe care le ofera acest tip de societate pentru membrii asociati ea este mai putin utilizata astazi.

b) societatea in comandita simpla (SCS)

Acest tip de societate presupune in mod obligatoriu doua categorii de asociati: comanditarii (imprumutatorii) si comanditatii (comerciantii). Comanditatii au aceeasi pozitie in societate cu asociatii in nume colectiv, ei raspunzand nelimitat si solidar pentru  intregul pasiv al societatii la care sunt membri comandiatati.

Comanditarii, dimpotriva, se asociaza doar pentru o suma limitata. Ei furnizeaza  un aport la capitalul social al firmei, care formeaza in acelasi timp si limita pentru care ei raspund pentru riscurile afacerii.

c) societatea pe actiuni (SA)

Este societatea al carei capital social este impartit in parti egale si in principiu indivizibile, numite actiuni si care este constituita din asociati, numiti actionari, care raspund doar in limita aportului initial adus in societate sau in limita valorii nominale a actiunilor si nu cu bunurile proprii. Actionarii raspund numai pana la concurenta actiunilor ce le detin. Actiunile sunt h­artii de valoare care constituie titlu ce atesta participarea la capitalul unei societati si da dreptul detinatorilor sa primeasca un dividend, daca firma obtine profit. Dividendul este partea din profitul societatii pe actiuni care se repartizeaza actionarilor pentru fiecare actiune.

Actiunile pot fi nominale sau la purtator si sunt, in general, negociabile. Actiunile se vand pe piata de capital si au valori mult diferite fata de valoarea nominala inscrisa eventual pe titlul constatator al actiunii. Actiunile la purtator pot trece cu usurinta de la un detinator la altul, ceea ce confera societatii pe actiuni care emite actiuni la purtator denumirea de societate anonima. Nu are prea mare importanta persoana actionarului, ceea ce conteaza este aportul adus de acesta in societate. Tocmai de aceea, societati pe actiuni se pot infiinta si prin subscriptie publica.

Organismul decizional cel mai important al unei SA il constituie AGA (adunarea generala a actionarilor) care poate fi ordinara (in principiu anuala) sau extraordinara. AGA functioneaza dupa principiul majoritatii capitalului, nu al majoritatii celor prezenti in adunare, tocmai pentru ca SA sunt societati de capitaluri si nu societati la care membrii se asociaza datorita calitatilor lor personale.

Aplicarea principiului majoritatii capitalului sta la baza desemnarii celorlalte organe de conducere, sunt aprobate conturile anuale de venituri si cheltuieli (bilantul contabil) si este modificat, atunci cand este cazul, actul constitutiv al societatii.

In principiu, dreptul de vot este atasat unei actiuni, toti actionarii avand drept de  vot. Exista insa si societati pe actiuni la care unii actionari au un drept de vot privilegiat. Acest lucru este posibil doar daca prin actul constitutiv membrii fondatori au stabilit astfel de categorii de actiuni. De exemplu, in contractul de societate se pot stipula unele drepturi de preferinta pentru cei al caror aport consta in mobile sau alte bunuri in natura, ori elemente ale unui fond de comert, drepturi ce le asigura restituirea acestor bunuri, la lichidarea societatii.[2]

Societatea pe actiuni este destinata intreprinderilor care presupun capitaluri mari, adunate de la un numar mare de persoane. Din acest motiv, societatea pe actiuni utilizeaza frecvent economiile marelui public si se pot infiinta prin subscriptie publica.

d) societatea in comandita pe actiuni (SCA)

Este o varianta a societatii pe actiuni. In cadrul acestei societati capitalul social  este impartit in actiuni si, in acelasi timp, exista doua categorii de membri asociati, intocmai ca la SCS:

In practica, aceasta forma de societate este rar intilnita, deoarece este un hibrid intre societatea pe actiuni si societatea in comandita care determina o stare de precautie in randul potentialilor parteneri de afaceri.

e) societatea cu raspundere limitata (SRL)

Este tipul de societate care imprumuta atat trasaturile caracteristice societatii in nume colectiv, cat si cele ale societatii pe actiuni, SRL este in acelasi timp o societate de persoane si capitaluri.

o      este o societate de persoane pentru ca partile sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile (cum sunt actiunile) si nu pot fi cedate unor asociati decat daca acestia sunt primiti de majoritatea celorlalti asociati.

o      este o societate de capitaluri, deoarece asociatul aduce o suma de  bani in cadrul societatii, in raport cu care isi limiteaza riscul (de unde si denumirea de SRL). Ca urmare fiecare asociat va fi tinut pentru datoriile societatii numai pana la limita capitalului subscris personal.

Art. 12 din Legea nr. 31/1990 cu modificarile ulterioare stabileste conditia ca SRL sa nu poata depasi 50 de asociati, in schimb poate fi constituita si de o singura persoana (SRL de asociat unic). Administrarea este facuta de catre unul sau mai multi administratori, care pot fi si asociati.

SRL prezinta mari avantaje, cel mai important fiind raspunderea limitata a membrilor asociati doar la limita capitalului social subscris si valoarea foarte redusa a capitalului social minim prevazut de lege (2.000.000 lei). Din aceste motive este cea mai raspandita forma de societate comerciala in dreptul roman.

In doctrina dreptului afacerilor sunt folosite mai multe criterii de clasificare a societatilor comerciale, de exemplu:

o      dupa natura lor, sau dupa prevalenta elementului personal asupra celui patrimonial sau vice-versa, societatile comerciale sunt:

societati de persoane, care se constituie dintr-un numar mic de persoane, pe baza cunoasterii si increderii reciproce in calitatile personale ale asociatilor. Includem in aceasta categorie SNC si SCS;

societati de capitaluri, care se constituie intr-un numar mare de asociati, impus de marimea capitalului social minim prevazut de lege, interes calitatile personale ale asociatilor. Elementul esential il reprezinta cota de capital investita de asociat si nu calitatile sale personale. Intra in aceasta categorie SA si SCA.

• dupa numarul de membri asociati impus de lege sunt:

societati de asociat unic SRL

societati cu numar maxim de acositi (maxim 50 permite legea tot pentru SRL)

societati cu numar minim de asociati (5 pentru SA)

• dupa posibilitatea de a emite titluri:

societati care pot emite titluri (actiuni si obligatiuni) sunt SA si SCA

societati care nu pot emite titluri de valoare sunt SRL, SNC si SCS

• dupa forma de raspundere a asociatilor

societati comerciale pentru care membrii asociati raspunde nelimitat si solidar, inclusive cu bunurile proprii SNC

societati pentru care membrii asociati raspunde limitat doar la valoarea capitalului social subscris sunt SRL si SA

societati ai caror membri asociati au rasundere mixta (adica unii dintre membrii asociati raspunde limitat la valoarea aportului aufds in societate iar altii raspund nelimitat, inclusive cu bunurile personale) sunt SCA si SCS.

• dupa modul de impartire a capitalului social

sunt societati cu capitalul social impartit in actiuni SA si SCA

sunt societati comerciale cu capitalul socil impartit in parti sociale SCS, SRL si SNC

• dupa durata pentru care a fost infiintata societatea

sunt societati comerciale cu durata de infiintare nelimitata

membrii ascoiati pot decide ca societatea sa aiba o durata de viata determinata

• dupa provenienta capitalului social al societatii

societati cu capitat integral autohton

societati comerciale cu capital strain

societati comerciale cu capital mixt

• dupa marimea capitalului social

societati comerciale mici si mijlocii

societati comerciale mari.

XII.2 Infiintarea societatilor comerciale

Constituirea societatilor comerciale are la baza un contract incheiat de catre persoanele interesate. Este vorba de contractul de societate prin care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, sa desfasoare o activitate comerciala si sa imparta beneficiile rezultate.

Caracterele juridice ale contractului de societate sunt:

contractul este un act juridic multilateral (plurilateral) in sensul ca la incheierea sa participa doua sau mai multe persoane;

contractul este cu titlu oneros: fiecare asociat urmareste realizarea unui folos  patrimonial, adica obtinerea de beneficii;

contractul este comutativ, intelegand prin aceasta trasatura ca intinderea obligatiei fiecarui membru asociat este cunoscuta din momentul incheierii contractului;

contractul este consensual, ceea ce inseamna ca se incheie prin simplul acord  de vointa al partilor, fara ca vreo fomrmalitate suplimentara sa fie impusa de norma juridica.[3]

Contractul de societate este considerat actul constitutiv al societatii comerciale, indiferent de forma ei. In cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni si societatii cu raspundere limitata, legea prevede necesitatea unui al doilea act constitutiv care este statutul societatii.

Statutul este un act constitutiv suplimentar, impus de specificul societatii in cauza. El are rolul sa intregeasca prevederile contractului de societate intrucat avand aceleasi clauze, statutul dezvolta principiile de organizare si functionare a societatii comerciale. Ca dimeniuni, statutul este mai amplu decat contractul de societate, statutul cuprinzand o serie de detalii suplimentare fata de contract. La societatile la care se redacteaza si contract de societate si statut legea permite intocmirea unui document unic, numit act constitutiv, care le inglobeaza pe amandoua.

Contractul de societate respectiv statutut societatii se redacteaza de catre parti, care nu sunt obligati sa apeleze la o persoana autorizata sau cu cunostiint de specialitate, Totusi, contractul de societate este valabil numai in forma autentica (deci trebuie finalizat in fata unui notar) daca:

unul dintre asociati aduce drept aport un imobil;

unul sau mai multi asociati au raspunderea nelimitata si solidara pentru datoriile societatii;

societatea se va constitui prin subscriptie publica.

Conform art. 6 din Legea nr. 31/1990 semnatarii actului constitutiv precum si persoanele care au rol determinant in constituirea societatii sunt considerati fondatori. Nu pot fi fondatori persoanele care potrivit legii sunt incapabile sau au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni prevazute de prezenta lege.

Din dispozitiile Legii nr. 31/1990 cu modificarile ulterioare, rezulta ca pentru constituirea societatilor comerciale se parcurg mai multe etape:

etapa consensuala in care viitorii asociati intocmesc actul constitutiv, potrivit vointei comune si cu respectarea conditiilor impuse de lege;

etapa controlului justitiei prin judecatorul delegat de Tribunal pe langa Oficiul Registrului Comertului;

etapa publicitatii, prin inmatricularea societatii in Registrul comertului, inclusiv publicarea actului constitutiv in Monitorul Oficial.

Elementele definitorii ale contractului de societate sunt aportul membrilor asociati, intentia de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale, obtinerea si impartirea beneficiilor realizate.

Prin aport se intelege valoarea patrimoniala cu care fiecare asociat convine sa contribuie la infiintarea societatii sau prin subscriptie ulterioara. De marimea aporturilor depinde puterea economica a persoanei juridice care se lanseaza in afaceri. Notiunea de aport social are doua laturi distincte:

manifestare de vointa, prin care asociatul se obliga sa contribuie la constituirea fondului comun

predarea efectiva, la data convenita a bunului subscris.

Aportul poate avea urmatoarele forme:

in numerar, are ca obiect o suma de bani;

in natura, are ca obiect anumite bunuri care pot fi imobile (cladiri) sau mobile corporale (marfuri) ori incorporale (brevete de inventii) ;

in industrie, are ca obiect munca sau activitatea pe care asociatul promite sa o efectueze in societate, avand in vedere competenta si calificarea sa.

Art. 15 din Legea nr. 31/1990 prevede ca aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate.

Aporturile in natura sunt admise la toate formele de societate. Aceste aporturi se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate in stare de utilizare. Pentru evidentierea acestor raporturi in capitalul social este necesara o expertiza evaluatorie a bunurilor aduse ca aport.

Aporturile in industrie sunt premise, conform prevederilor art. 15 din legea societatilor comerciale, numai asociatilor din societatea in nume colectiv si asociatilor comanditati (care raspund nelimitat si solidar) din societatile in comandita. Un atare aport nu este cuprins in capitalul social, deoarece el nu poate constitui un element al gajului general al creditorilor societatii. Totusi, in schimbul aportului in prestatii in munca, asociatul are dreptul sa participe la impartirea beneficiilor si a activului social si, totodata, are obligatia sa participe la pierderi. In acest scop, aportul in prestatii in munca trebuie evaluat si precizat in actul constitutiv.[4]

Prin capital social al unei societati comerciale se intelege expresia valorica a totalitatii aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii. Capitalul social are o dubla conotatie:

contabila: in sensul ca este evidentiat la pasiv, intrucat el reprezinta aportul asociatilor care la dizolvarea societatii trebuie restituit;

juridica: in sensul ca el constituie gajul general al creditorilor societatii.

Datorita acestui fapt capitalul social este fix pe toata durata societatii. El poate fi modificat in sensul maririi sau micsorarii sale, numai in conditiile prevazute de lege, prin modificarea contractului de societate.

In raport de capitalul social se determina beneficiile societatii si se calculeaza rezervele acesteia. In cazul in care el se diminueaza sub o anumita limita, datorita folosirii sale in desfasurarea activitatii, legea prevede obligatia reintregirii sau reducerii, prin modificarea actului constitutiv, mai inainte de a se face repartizarea beneficiilor.

Legea face distinctie intre capitalul subscris si capitalul varsat.

Capitalul subscris reprezinta valoarea totala a aporturilor cu care asociatii s-au obligat sa contribuie la constituirea societatii. Capitalul varsat reprezinta valoarea totala a capitalurilor realizate si care au intrat efectiv in patrimoniul societatii. La constituirea societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni, capitalul social varsat de fiecare asociat nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, daca prin lege nu se dispune altfel. Restul de capital social trebuie varsat in termen de 12 luni de la inmatricularea societatii.

Conform modificarilor aduse prin Legea nr.195/1997, capitalul social minim al societatilor pe actiuni trebuie sa fie de 25 milioane lei, iar la S.R.L. de 2 milioane lei ( art. 10-11 Legea 31/990).

Capitalul social nu trebuie confundat cu patrimoniul societatii, ele se deosebesc prin urmatoarele elemente:

in timp ce capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor, patrimoniul societatii este o universalitate juridica, in care sunt cuprinse toate drepturile si obligatiile, precum si bunurile societatii, care se creeaza in timpul functionarii societatii;

capitalul social este fix pe toata durata societatii, patrimoniul societatii este variabil in functie de rezultatele societatii;

capitalul social este numai o parte a activului patrimonial. In nici un caz patrimoniul nu poate fi mai mic decat capitalul social;

in cazul nerespectarii obligatiilor de catre societate, creditorii vor urmari bunurile aflate in patrimoniul societatii, abia dupa epuizarea acestuia vor urmari capitalul social.

Cel de-al doilea element specific al societatilor comerciale este participarea asociatilor la beneficii si pierderi.

Beneficiile reprezinta serviciile sau bunurile procurate de la o societate, in conditii mai avantajoase decat acelea care s-ar obtine in alte imprejurari sau circumstante. Potrivit art. 7 din Legea nr. 31/990 contractul de societate trebuie sa prevada "partea fiecarui asociat la beneficii si pierderi". In lipsa unei stipulatii contrare, dividentele se vor plati in proportie de cota de participare la capitalul social. Pentru prestatiile in natura ale unui asociat in favoarea societatii, nu se va acorda o cota mai mare din beneficiile obtinute, ci numai o remuneratie.

Daca beneficiul realizat nu este destinat impartirii intre asociati, nu ne aflam in prezenta unei societati comerciale, ci a unei asociatii fara scop lucrativ, de exemplu o societate de binefacere.

Pentru a sti daca exista beneficii la o societate trebuie sa se astepte sfarsitul exercitiului financiar, cand se intocmeste bilantul si contul de beneficii si pierderi. Existenta si realitate dividendelor se dovedesc cu bilantul anual al societatii, mai exact cu rezultatele inscrise in contul de profit si pierdere. Daca beneficiile sau dividendele nu sunt reale, atunci plata efectiva a acestora se va face din capitalul social al firmei, ceea ce este interzis. Capitalul social al firmei are functie de gaj general pentru drepturile creditorilor si nu poate fi impartit intre asociati decat la lichidarea firmei, daca dupa plata datoriilor capitalul social este neafectat.

Achitarea unor dividende fictive angajeaza raspunderea patrimoniala si penala a administratorului sau a directorului financiar-conabil, dupa caz.

Ca act constitutiv, contractul de societate trebuie sa cuprinda anumite clauze care sa stabileasca relatiile dintre asociati. Majoritatea clauzelor sunt comune tuturor formelor juridice de societate comerciala. Pe langa clauzele comune, contractul de societate poate sa cuprinda si anumite clauze specifice unei anumite forme juridice de societate comerciala. Clauzele contractului materializeaza vointa asociatilor privind constituirea societatii. Acest fapt este atestat prin semnarea contractului de catre toti asociatii care participa la incheierea contractului.

Clauzele expres prevazute de lege trebuie, in mod obligatoriu, sa fie cuprinse in contractul de societate. In cazul nerespectarii acestei obligatii instanta va putea refuza autorizarea functionarii societatii comerciale. Clauzele obligatoii ale contractului de societate sunt :

clauzele de identificare a membrilor fondatori            

clauze privind identificarea viitoarei societati comerciale (denumira sau firma societatii, forma juridica, sediul societatii etc.)

clauze privind caracteristicile societatii (obiectul societatii, durata, capitalul social si modul in care a fost divizat, numarul si valoarea nominala a actiunilor sau partilor sociale, etc.).

clauze privind conducerea si gestiunea societatii (administratorul si cenzorii societatii)

clauzele privind drepturile si obligatiile asociatilor partea fiecarui asociat la beneficii si pierderi)[5]

clauze privind dizolvarea si lichidarea societatii

clauze privind sucursalele si filialele societatii

Inregistrarea firmei in Registrul Comertului dar si inregistrarea ei fiscala sunt reglementate de prevederile legii nr. 359 din 8 septembrie 2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului.

Conform prevederilor acestei legi, societatile comerciale au obligatia sa ceara inregistrarea fiscala si inmatricularea in Registrul Comertului, in baza unei incheieri a judecatorului delegat sau a unei hotarari judecatoresti irevocabile.

Certificatul de inregistrare continand codul unic de inregistrare este documentul care atesta ca persoana juridica a fost luata in evidenta oficiului registrului comertului si in evidenta organului fiscal. In vederea atribuirii codului unic de inregistrare oficiile registrului comertului de pe langa tribunale transmit pe cale electronica Ministerului Finantelor Publice, datele continute in cererea de inregistrare inaintata de reprezentantii societatii comerciale. Pe baza datelor transmise Ministerul Finantelor Publice atribuie, in termen de maximum 24 de ore, codul unic de inregistrare, care va fi utilizat de toate sistemele informatice care prelucreaza date.

Dupa efectuarea inmatricularii societatilor comerciale in registrul comertului, un extras al incheierii judecatorului delegat se comunica, din oficiu, Regiei Autonome 'Monitorul Oficial', spre publicare, pe cheltuiala solicitantului.

Prin efectuarea inregistrarilor in registrul comertului se asigura opozabilitatea actelor inregistrate fata de terti, cu exceptia cazurilor in care legea prevede conditia cumulativa a publicarii acestora in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.

3 Functionarea si modificarea societatilor comerciale

Vointa societatii comerciale se manifesta prin organele sale care sunt: adunarea generala a membrilor asociati sau a actionarilor. Hotararile adunarii sunt puse in practica de catre organul executiv sau organul de gestiune (administratorul) si sunt verificate de catre organul de control (cenzorii).

Asadar, functionarea societatilor comerciale presupune existenta a trei categorii de organe:

un organ deliberative (adunarea generala);

un organ executiv (administratorul);

un organ de control (cenzorii),.

Functie de dimensiunile firmei, organele deliberative, de executie si de control vor avea o dezvoltare mai ampla sau mai restransa. Astfel, pentru un SRL de asociat unic cu o activitate de dimensiuni modeste, singurul asociat va fi atat organ deliberativ, el hotarand ce trebuie facut pentru activitatea societatii, cat si organ de executie, deoarece de obiciei asociatul unic este si administratorul firmei. Mai mult, in calitate de administrator va raspunde si de corectitudinea cu care se desfasoara activitatea firmei si de corecta tinere a registrelor contabile, ceea ce se confunca cu functie de control.

ADUNAREA GENERALA

Adunarea generala este organul de deliberare si decizie al societatii comerciale, formata din totalitatea asociatilor societatii. Potrivit legii, adunarea generala este chemata sa decida atat asupra unor probleme obisnuite pentru viata societatii, cat si asupra unor probleme deosebite care vizeaza elementele fundamentale ale existentei societatii.

Adunarea generala a societatii comerciale poate fi adunare ordinara sau adunare extraordinara.

Adunarea ordinara se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult trei luni de la incheierea exercitiului financiar, indiferent de tipul de societate comerciala despre care discutam.  Potrivit legii, atributiile adunarii generale ordinare constrau in:

este obligata sa discute, sa aprobe sau sa modifice bilantul dupa ascultarea raportului administratorilor si cenzorilor;

sa fixeze dividendul cuvenit asociatilor (actionarilor);

sa aleaga administratorii si cenzorii;

sa se pronunte asupra gestiunii administratorilor;

sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate pentru exercitiul financiar urmator;

infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare, succursale, agentii daca prin actul constitutiv nu se prevede astfel.

Conform prevederilor Legii nr. 31/1990, republicata in 1998, cu modificarile ulterioare, adunarea extraordinara se intruneste ori de cate ori este nevoie a se lua o hotarare in probleme care reclama modificarea actelor constitutive ale societatii comerciale respective.

Exemple de situatii care reclama modificarea actelor constitutive si, implicit, convocarea unei adunari generale extraordinare a membrilor asociati sunt:

prelungirea duratei societatii;

marirea sau reducerea capitalului social;

schimbarea obiectului ori a formei societatii;

mutarea sediului;

fuziunea cu alte societati;

dizolvarea anticipata a societatii (art. 113 din Legea nr. 31/1990).

Deoarece intotdeauna adunarea generala extraordinara vizeaza probleme grave pentru existenta societatii comerciale respective, legea cadru impune conditii de cvorum de vot si de prezenta mai riguroase.

Adunarile generale se convoaca de catre administratori si de catre asociati. Convocarea trebuie adusa la cunostinta asociatilor prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei si intr-un ziar local de mare raspandire de la sediul societatii sau prin scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, daca toti membrii sunt cunoscuti (nu exista actiuni la purtator) si cheltuielile convocarii directe pentru fiecare actionar nu sunt excesiv de mari.

Hotararile adunarii generale se iau prin vot deschis. Lucrarile adunarii trebuie consemnate intr-un proces-verbal, care va fi trecut in registrul adunarilor generale.

Hotararilor adunarii generale sunt obligatorii pentru toti asociatii, conform pricipiului democratic al majoritatii in luarea unei hotarari. Pentru ca hotararile sa fie cunoscute atat asociatilor care nu au participat la adunare cat si tuturor celor interesati si, prin urmare, opozabile tertilor, aceste hotarari (mai bine spus extras din hotararile adunarilor generale ordinare si extraordinare) se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si sunt inscrise in Registrul Comertului, daca privesc acte sau fapte a caror inregistrare este prevazuta de lege.

ADMINISTRATORII SOCIETATII

Orice societate comerciala, indiferent de forma ei juridica, este administrata de unul sau mai multi administratori. Administratorii, persoane fizice sau juridice, indeplinesc in mod zilnic operatiunile necesare pentru infaptuirea obiectului de activitate al societatii. Administratorii persoane fizice pot fi atat cetateni romani cat si cetateni straini. Ei asigura conducerea efectiva a societati comerciale si poarta raspunderea pentru modul in care infaptuiesc aceasta activitate.

Intre administrator si societatea pe care o administreaza se nasc raporturi juridice specifice contractului de mandat. Imputernicirea de a administra este acordata administratorului de AGA sau prin actul de constituire a societatii.

Durata mandatului de functionare a administratorilor poate fi determinata sau nedeterminata. In ambele situatii, misiunea administratorului nu este incheiata decat la data votarii descarcarii de gestiune de catre adunarea generala extraordinara a asociatilor.

Art. 142 din Legea nr. 31/1990 prevede ca o persoana nu poate functiona in mai mult de trei consilii de administratie concomitent. Interdictia nu se aplica in cazurile in care persoana respectiva este proprietar a cel putin ¼ din totalitatea actiunilor sau este administrator al unei societati, care detine patrimea mentionata.

Intrucat administratorul are gestiunea intregului patrimoniu al societatii, legea prevede ca fiecare administrator va trebui sa depuna o garantie al carei cuantum este stabilit de AGA ori prin actul constitutiv, dar nu mai mica decat valoarea a 10 actiuni sau dublul remuneratiei lunare.

Aceasta suma se va consemna intr-un cont bancar special. Daca administratorul este actionar, garantia se poate constitui prin depunerea a 10 actiuni care sunt inalienabile si vor fi pastrate la societate. Garantia trebuie depusa inaintea datei de intrare in functie a administratorului, ea are natura unui drept de gaj constituit in favoarea societatii.

Administratorului ii revin urmatoarele obligatii:

a)     indeplinirea formalitatilor de publicitate cerute de lege pentru validarea constituirii societatii;

b)     obligatia generala de a administra societatea;

c)     obligatia de a tine la zi registrele cerute de lege si de a raspunde de corectitudinea inregistrarilor;

d)     obligatia de a convoca AGA ordinara sau extraordinara;

e)     obligatia de a intocmi bilantul contabil si contul de beneficii si pierderi, prezentandu-le AGA; aceasta obligatie poate fi delegata unrei persoane specializate (contabil autorizat, expert contabil, director financiar-contabil etc)

f)      de a indeplini toate indatoririle prevazute in actul constitutiv;

g)     de a colabora cu lichidatorii, in cazul dizolvarii si lichidarii societatii.

In societatile unde sunt mai multi administratori, acestia se organizeaza in consiliu de administratie, care este organ colegial de conducere.

Consiliul de administratie este condus de un presedinte, ales dintre membrii consiliului. Acesta va fi in acelasi timp director general sau director al societatii (art. 140 al. 2 din Legea nr. 31/1990). Consiliul de administratie are in structura functionala a societatii aceleasi indatoriri si prerogative ca si administratorul unic.

Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile sale unui comitet de directie, compus din membrii alesi dintre administratori. Comitetul de directie este condus de catre directorul general sau directorul societatii.

CENZORII SOCIETATII

Cenzorii sunt organe de control cu rol preventiv obligatoriu desemnati la societatile comerciale pe actiuni si la societatile cu raspundere limitata care au mai mult de 15 asociati. In lipsa cenzorilor, dreptul de control va fi exercitat de asociati, prin AGA.

Potrivit legii, S.A. va avea trei cenzori si tot atatia supleanti, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare. Durata mandatului cenzorilor este de 3 ani, putand fi realesi. Legea cere ca macar unul dintre cenzori sa fie contabil autorizat sau expert contabil.

Cenzorii societatii trebuie sa depuna o garantie care reprezinta a treia parte din garantia ceruta pentru administratori. Legea nr. 31/1990 prevede urmatoarele drepturi ale cenzorilor :

sa participe la adunarile administratorilor, fara sa aiba drept de vot;

sa obtina in fiecare luna de la administratori o situatie despre evolutia operatiunilor comerciale;

Obligatiile cenzorilor :

supravegherea gestiunii societatii;

verificarea bilantului si contului de profit si pierderi;

verificarea modului de tinere a registrelor;

verificarea modului de evaluare a patrimoniului;

inspectarea lunara a casieriei.

Cenzorii aduc la cunostiinta administratorilor constatarile facute, iar cazurile grave le aduc la cunostiinta AGA. Conform art. 160 din Legea nr. 31/1990 cenzorii vor trece intr-un registru special deliberarile lor, precum si constatarile facute in timpul exercitarii mandatului.

Modificarea societatii comerciale are loc, in principiu, in acelasi mod in care a fost si infiintata. Astfel, vointa sociala (exprimata printr-o Adunare generala extraordinara a membrilor societari) in sensul modificarii societatii comerciale se va consemna in hotararea AGA, care va sta la baza redactarii unui act aditional la contractul de societate incheiat in vederea infiintarii societatii respective.

Prin grija administratorului sau a secretarului AGA, acest act aditional va fi depus la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul judetean care a dispus infiintarea firmei. Judecatorul delegat va certifica modificarea printr-o incheiere, care va fi inregistrata in registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial.

Modificarea societatilor comerciale trebuie sa aiba loc cu respectarea legii. Astfel, transformarea unui SRL intr-un SA poate avea loc doar daca numarul membrilor asociati creste la mai mult de 5 iar capitalul social la cel putin 25 de milioane lei. La inregistrarea modificarilor actului constitutiv se elibereaza certificatul de inscriere de mentiuni, insotit de incheierea judecatorului delegat

Dintre modalitatile de modificare, cele mai spectaculoase, prin prisma efectelor care le produc sunt fuziunile si divizarile.

Fuziunea reprezinta unirea a doua societati comerciale care vor functiona ca un singur comerciant. Fuziunea poate fi prin absorbtie (cand o societate mai puternica inglobeaza o societate mai mica) sau prin comasare (cand doua societati, comparabile ca putere, se unesc pentru a da nastere unui comerciant nou).

Divizarea presupune spargerea unei societati in doua sau mai multe alte societati, care dobandesc autonomie decizionala si financiara.

Cel putin teoretic, fiecare adunare generala a asociatilor poate antrena dupa sine o modificare a statutului, care nu va deveni operationala mai inainte de intocmirea actului aditional si inregistrarea lui la Registrul Comertului, urmata de publicarea in Monitorul Oficial. Fiecare modificare trebuie aduna la cunostinta tuturor celor interesati, inclusiv asociatilor care nu au putut participa la adunarea care a luat hotararea de modificare si de aceea este obligatorie publicarea actelor aditional, in extras.

4 Procedura reoganizarii si lichidarii

societatilor comerciale

Reorganizarea si lichidarea sunt in varianta reglementarii autohtone, cele doua alternative posibile pentru solutionarea situatiei incapacitatii de plata a unui comerciant, persoana fizica sau juridica.

Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului (reglementata de Legea nr. 64/1995 cu modificarile si completarile ulterioare) constituie un ansamblu de reguli stabilite de lege, care urmaresc plata datoriilor debitorului, aflat in incetare de plati, prin redresarea economico-financiara a debitorului sau executarea silita a bunurilor din patrimoniul acestuia.[6]

Procedura de faliment incepe atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:

calitatea de comerciant a debitorului;

incetarea platilor pentru datoriile comerciale de mai mult de 30 de zile.[7]

Procedura incepe, cel mai adesea, pe baza unei cereri formulate de catre un creditor neonorat. Modificarile aduse Legii nr. 64/1995 prin O.G. nr. 38/2002 prevad ca si debitorul aflat in insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor procedurii de reorganizare si faliment, in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. Mai mult, va putea sa adreseze o cerere pentru a fi supus acestei proceduri si debitorul in cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta.

Tribunalul, dupa inregistrarea cererea introductive, va desemna un judecator sindic care in termen de 30 de zile va prezenta un raport cu privire la cauzele care au dus la incetarea de plati si eventuala raspundere a oricarui administrator, director, cenzor, asociat sau a oricarei alte persoane (art. 35 din legea nr. 64/1995).

Legea prevede continuarea procedurii cu elaborarea unui plan de reorganizare sau lichidare a averii debitorului, ce trebuie depus in 60 de zile (termen ce poate fi prelungit de catre judecatorul sindic la 90 de zile).

Planul poate fi propus de debitor, de creditori sau de asociatii debitorului si trebuie sa cuprinda informatii precizate expres de lege. In situatia admiterii planului de catre judecatorul sindic, actul va trebui publicat in Monitorul Oficial si acceptat de catre creditori. Planul confirmat dupa procedura legala va fi aplicat o perioda de un an, care poate fi prelungita cu maxim inca un an.

Indiferent de calea urmata, reorganizare sau faliment, redresarea activitatii firmei impune cu titlu de obligatie vanzarea, integrala sau partiala, a patrimoniului firmei pentru onorarea pasivului. Ordinea legala de prioritate in satisfacerea creantelor este prevazuta expres de lege, prin art. 108.[8]

Aplicarea planului de reorganizare se poate finaliza cu redresarea firmei, si continuarea activitatii sale sau, dimpotriva, poate esua. Daca planul de reorganizare nu a fost un succes sau daca nu s-a propus deloc reorganizarea, judecatorul sindic este cel care va indruma activitatea unui lichidator, investit sa desfasoare urmatoarele operatiuni:

inventarierea patrimoniului si incasarea creantelor comerciantului

valorificarea la licitatie a intregului activ;

achitarea pasivului in ordinea stabilita de lege;

intocmirea unui bilant de lichidare care se depune spre aprobare judecatorului sindic.

Pe durata procedurii, lichidatorul are pozitia juridica a administratorului societatii, cu deosebirea ca este investit de judecatorul sindic si nu de AGA si are drept misiune desfasurarea unei achitivitati de lichidare nu de aducere de profit. Dupa aprobarea bilantului de lichidare, judecatorul sindic dispune radierea firmei din Registrul comertului iar personalitatea juridica a societatii comerciale inceteaza.

Teste de autoevaluare

1. Societatile comerciale reprezinta:

a)     forma de organizare autonoma a factorilor de productie; F

b)     institutii publice ce urmaresc obtinerea de profit; F

c)     un subiect colectiv de drept comercial; A

2. In dreptul roman:

a)     sunt reglementate cinci tipuri de societati comerciale; A

b)     pot exista atatea tipuri de societati comerciale cati intreprinzatori solicita infiintarea lor; F

c)     exista trei tipuri de societati comerciale; F

3. Societatea comerciala prezinta urmatoarele elemente caracteristice:

a)     fiecare asociat se obliga sa puna in comun o valoare patrimoniala (aport); A

b)     toti asociatii participa la realizarea si impartirea beneficiilor si pierderilor; A

c)     obiectul de activitate al societatii trebuie sa fie precizat; A

4. Societatea cu raspundere limitata:

a)     este o societate de persoane; A

b)     este o societate de capitaluri; A

c)     nu poate depasi 50 de asociati; A