|
|
|
EXPERTIZA BIOCHIMICA IN FOTBALUL DE PERFORMANTA
1. INTRODUCERE
Caracterul tot mai stiintific al antrenamentului sportiv a impus marilor performeri si antrenorilor acestora alcatuirea de echipe de specialisti din diferite domenii pentru monitorizarea si obiectivizarea efectelor efortului fizic asupra organismului. Parte din aceste date - pe masura ce ele au devenit istorie - au fost facute publice, contribuind la intelegerea tot mai profunda a fenomenelor de adaptare induse de sportul de inalta performanta.
Astazi, acesta este de neconceput fara diagnoza biochimica (energetica, enzimatica si hormonala) a starii de antrenament, care tinde sa devina cel mai fidel mijloc de control al transpunerii in practica a programelor de pregatire si care incearca sa dea un raspuns obiectiv la intrebarile esentiale ale teoriei antrenamentului sportiv:
cum poate fi obiectivizat si cuantificat efectul unui stimul?
care este raportul optim intre efort si refacere?
cind si cum trebuie aplicat un stimul de intensitate maxima?
care sint si cum pot fi masurate fenomenele adaptative induse de efort?
care sint cele mai potrivite practici si metode de recuperare post efort?
care sint criteriile pe baza carora sint individulizate structurile de antrenament?
Daca la sporturile individuale lucrurile sint ceva mai simple si mai bine intelese, la jocurile sportive exista nenumarate controverse legate mai ales de incadrarea lor din punct de vedere fiziologico-metabolic.
Jocurile sint activitati cu solicitare aerob-anaeroba alternativa astfel incit, pe o baza aeroba mai mult sau mai putin constanta, sint inserate repetat faze anaerobe cu intensitate ridicata (Dal Monte 1983). Dintre toate jocurile, fotbalul are solicitarea aeroba maxima impusa atit de durata jocului cit si de suprafata pe care trebuie sa o acopere sportivii.
Pe de alta parte, fazele de joc sunt alcatuite, in majoritate, din actiuni cu solicitare maxima executate cu viteza maxima si cu o durata de citeva secunde (cele mai numeroase dureaza intre 1 si 20 secunde).
Prima controversa majora apare in domeniul pauzelor din joc, considerate de catre unii specialisti (Scuola dello Sport) ca fiind suficiente pentru o refacere completa, in timp ce altii le considera insuficiente (1). Atitudinea fata de aceasta problema impune un anumit sistem de pregatire:
exista antrenori care acorda o atentie speciala pregatirii de rezistenta, dezvoltarii unui prag aerob-anaerob inalt, atit pentru cresterea capacitatilor functionale ale sistemului cardiovascular cit si pentru eliminarea mai rapida a metabolitilor care provoaca oboseala. Acestia considera, si nu fara temei, ca revenirea intre doua actiuni desfasurate cu intensitate maxima depinde de eficienta si gradul de dezvoltare ale mecanismelor aerobe.
exista antrenori care considera ca puterea aeroba nu este un factor determinant al performantei si nici al selectiei, ei sustinind ca forta si capacitatea de recrutare rapida a fibrelor musculare sint factori esentiali.
Am dat aceste doua exemple din aceeasi tara (Italia) tocmai pentru a sublinia ca nu exista retete pentru a ajunge la inalta performanta, ci doar cunoasterea nemijlocita a subiectilor de care se dispune la un moment dat bazata pe masuratori ale diferitilor pametrii
2. MATERIAL SI METODE
In perioada 1998-2000 Laboratorul de biochimie al I.N.C.S. a monitorizat reactivitatea metabolica si gradul de adaptare la efort la componentii lotului de fotbal al echipei Steaua Bucuresti (28 subiecti).
Pentru evaluarea reglajelor si costului metabolic al efortului ca si a gradului de refacere al organismului post-efort reflectate in planul echilibrului acido-bazic, I.N.C.S. dispune de un analizor automat ABL-2 al firmei Radoimeter-Copenhaga, ce permite determinarea a zece parametrii strins legati intre ei: Hb (hemoglobina), pH, pCO2 (presiune de bioxid de carbon), pO2 (presiune de oxigen), HCO3 (bicarbonat plasmatic actual), TCO2 (bioxid de carbon total), BE (exces de baze, din care se calculeaza concentratia de acid lactic), SBE (exces de baze standard), SAT (saturatia in oxigen a hemoglobinei), SBC (bicarbonat standard). Acesti parametrii sint corectati si corelati de un microcomputer inglobat in aparat, in functie de presiunea atmosferica masurata de un barometru electronic. Presiunea atmosferica, Hb, pH, pCO2 si pO2 sint masurate direct, ceilalti parametrii sint calculati cu ajutorul programelor calculatorului si toti sint inregistrati automat pe o banda de hirtie.
Au fost executate masuratori de echilibru acido-bazic atit in stare bazala cit si in efort (antrenamente si meciuri oficiale).
3. REZULTATE SI DISCUTII
Analiza datelor de care dispunem (confirmate ulterior si de diagnozele efectuate si la echipa de fotbal Dinamo Bucuresti in perioada 1998-2003) ne arata ca in fotbalul din Romania principala deficienta este la nivelul pregatirii de rezistenta.
1. Efortul in jocul de fotbal prezinta citeva caracteristici biochimice esentiale fara indeplinirea carora accesul la inalta performanta ramine un deziderat. Timpul de joc ca atare (90 minute sau uneori 120 minute) impune urmatoarea contributie a surselor energetice:
- reactia anaeroba-alactacida (ATP-CP).....5%
- reactia anaeroba-lactacida (glicoliza)........5-10%
- reactia aeroba..........80-90%
In favoarea ponderii predominant aerobe a efortului din fotbal pledeaza si masuratorile de consum maxim de oxigen (VO2 MAX). Fotbalistul de performanta are un consum maxim de oxigen in jur de 59,1 ml/min./kg (2) superior valorilor unor sporturi ca hochei pe gheata (55,5), polo (57,9), decatlon (58,1), kaiac (58,6) si foarte apropiat de natatie (60,5).
In afara acestor argumente experimentale exista si argumente de ordin logic: cu cit organismul fotbalistului are mecanisme aerobe mai performante cu atit numarul actiunilor purtate in viteza (sprinturi) va fi mai mare si recuperarea dupa acestea va fi mai rapida. Acest fapt va determina o cadere fizica mai mica (sau deloc) in finalul reprizelor.
Pe de alta parte distantele de alergare in tempouri diferite (sprint, alergare submaximala, alergare usoara, mers) impune antrenarea atit a mecanismelor energogene anaerobe cit si a celor aerobe, dar mai ales trecerea rapida, de regula de mai multe ori, de la unele la altele. Acest lucru nu este posibil decit daca aparatul respirator este perfect adaptat la intensitatea efortului, ceea ce implica variatii relativ mici repaus/efort ale pCO2 pentru a permite functionarea eficienta a mecanismelor energetice si compensatorii. Daca aceste mecanisme functioneaza corect, costul metabolic al efortului (R=SBC/HCO3), este mic si are valori cuprinse intre 0,95-1,05. Valori mai mici de 0,90 sau mai mari de 1,10 arata un cost metabolic acceptabil iar cele mai mici de 0,85 sau mai mari de 1,15 indica functionarea defectuoasa a acestor mecanisme si implicit costuri metabolice ridicate (3).
2. Este inadmisibil ca la urcarea la o altitudine modica (Cabana Forban - 1200 m) 38,5% din subiecti (10 din 26 de fotbalisti, respectiv: BACIU, DANCIULESCU, DUMITRESCU, LINCAR, MAXIM, MILITARU, MINDILEAC, RITLI, SZEKELY, TENE) sa prezinte scaderi ale valorii de pCO2 (pCO2 < 34 mmHg) fapt ce arata din start precaritatea mecanismelor aerobe.
3. Parcurgind sumar lista meciurilor disputate de echipa Steaua in sezonul 1998-1999 se poate constata cu usurinta ca meciurile disputate la trei zile, dupa partide cu adversari care pun ceva probleme, sunt de regula pierdute:
a. Meciul Steaua-Panatinaicos (2-2) este urmat dupa trei zile de prima infringere din campionat F.C.Arges-Steaua (3-2).
b. Dupa returul din Grecia, Panatinaicos-Steaua (6-3), la trei zile Rapidul administreaza Stelei un sec 3-0.
c. Steaua-F.C.Bacau dupa un efort de intensitate ridicata (2-1) in zece oameni, este urmat la trei zile de infringerea de la Ploiesti (Petrolul-Steaua 2-1).
d. Steaua-Dinamo in Cupa Romaniei (3-1) este urmat dupa trei zile de infringerea de la Galati (Otelul-Steaua 2-0).
Aceste date arata clar fenomene de nerefacere post efort a caror cauza este cu certitudine existenta unor deficiente in mecanismele aerobe (fie volumul pregatirii aerobe este redus si mai poate fi marit, fie volumul este adecvat dar tempourile executiei lui nu sunt adecvate). Fenomene de tip similar au aparut si la alte echipe, un exemplu in acest sens fiind faptul ca la trei zile dupa meciul Steaua-F.C. Arges (1-2), Argesul pierdea acasa cu 3-0 cu o echipa atletica cum este Bacaul.
4. Exista un dezechilibru mare intre evolutia echipei din prima repriza si cea de-a doua repriza. In prima repriza echipa marcheaza 31 goluri si primeste 9 (raport 3,5:1) in timp ce in a doua repriza marcheaza 20 goluri si primeste tot 20 (raport 1:1). Daca ducem aceasta analiza mai departe vom constata ca in primele 30 minute ale meciurilor Steaua marcheaza 17 goluri si primeste doar 5 (raport 3,5:1) in timp ce in ultimele 30 minute de joc marcheaza 14 si primeste tot 14 (raport 1:1). Acest lucru inseamna ca 70% din golurile primite sunt in ultima treime a timpului de joc. Constatarea de mai sus nu este un fapt statistic ci unul biochimic a carei semnificatie va fi discutata in continuare.
5. Golurile primite in finalul partidelor nu numai de la echipe puternice (Valencia min. 75 si 88) dar si de la echipe mai slabe (Onesti min.86 in tur; Resita min.85 si 90 in retur; Gloria min.82 si 88 in retur) ca si golurile primite in finalul reprizei I (Craiova min.43 in tur, Arges min.43 in tur, Rapid min.42 in tur, Bacau min.44 in retur) nu pot fi puse doar pe seama lipsei de concentrare, mai ales daca privim si graficul din fig.1, ci si pe aparitia unor dezordini biochimice (acumularea in muschi de acid lactic, perturbari ale schimbului de gaze la nivel pulmonar si muscular). Aceasta apreciere este sustinuta si de rezultatele diagnozei biochimice din iarna care arata ca la un efort standard de rezistenta (2x3000 m) doar 15% dintre subiecti (BACIU, COPORAN, LUTU si ROSU) se incadrau in zona de efort adecvata tempoului (2-3,5 mmol/l acid lactic), 46 % dintre subiecti se aflau in zona de efort imediat superioara (4 - 6 mmol/l acid lactic: BELODEDICI, CIOCOIU, CSIK, DANCIULESCU, LUCA, MATEI, MILITARU, MINDILEAC, MIU, RACHITA, SZEKELY, TRICA) iar restul de 30% se aflau intr-o zona de efort de care necesita un consum marit (6-11 mmol/l acid lactic: DUMITRESCU, GIUCHICI, LACATUS, LINCAR, MAXIM, OGARARU, RITLI, TENE
6. Diagnoza biochimica din perioada de pregatire de iarna il plasa pe Rosu ca model de reactivitate biochimica in pregatirea de rezistenta. El prezenta un randament foarte bun al mecanismelor aerobe cu costuri metabolice reduse si reglaje de efort de nivel foarrte bun. Evolutia lui ulterioara a confirmat pe deplin aceste aprecieri, in retur din cele 20 goluri marcate de Steaua, Rosu a marcat 9 (adica 50%) iar din acestea 5 (55%) in ultimele 20 minute de joc.
7. Georges Cazorla (4) de la Facultatea de Stiinte ale Sportului din Bordeaux a efectuat in anul 2002 un sondaj printre selectionerii a 7 nationale de fotbal punindu-le intrebarea: "Care sunt dupa
parerea dumneavoastra calitatile pe care le considerati indispensabile, acum si in viitor, pentru a practica fotbalul la cel mai inalt nivel ?" Calitatile fizice au fost citate de 10 ori (o buna constitutie (3), viteza (3) si putere (4)), calitatile cognitive si mentale de 7 ori (capacitate de adaptare (3), simt tactic (3) si agresivitate (1)), calitatile tehnice de 6 ori si calitatile fiziologice de 3 ori.
Un jucator de top, spune distinsul specialist francez, trebuie sa aiba o inaltime de 1,80 m sau mai mare, sa nu posede in compozitia corporala mai mult de 11% grasime, sa alerge un sprint de 30m in mai putin de 4 sec., sa repete 7 sprinturi de 35 m fara sa piarda mai mult de 0,90 sec. din cea mai buna performanta, sa aiba o detenta de 65 cm sau mai mult, sa atinga o viteza aeroba maximala egala cu 17,5 km/h sau mai mare si .evident sa stie sa joace fotbal.
Cite dintre aceste cerinte sunt accesibile jucatorilor romani ramine sa stabileasca cei abilitati. Noi putem doar constata ca un jucator de top are intru-un meci o viteza medie de deplasare de 15 km/h, in timp ce un jucator de la o echipa de club din Romania are doar 9 km/h !
4. CONCLUZII
1. Pregatirea de rezistenta la echipele de club romanesti este departe de cerintele internationale ale fotbalului de performanta.
2. Echipele fanion ale fotbalului romanesc, Dinamo si Steaua, au inceput sa se familiarizeze cu masuratori si diagnoze biochimice doar in ultimii 2-3 ani. Din acest motiv discutiile despre individualizarea antrenamentelor sunt foarte dificile. Acum tempourile de alergare (2/4 sau 3/4) sunt identice pentru intreaga echipa desi viteza maximala aeroba este de 19,5 km/h la Florentin Petre, de 18 km/h la Barcauan si Danciulescu, de 17 km/h la Vlad Munteanu si Grigorie si de doar 16 km/h la Claudiu Niculescu si Xavier. In aceste conditii daca tempoul de alergare de rezistenta pe 6000 m este impus de Florentin Petre am distrus echipa, dar daca este impus de Claudiu Niculescu ceilalti pot sa stea linistiti la televizor pentru a obtine aceleasi efecte !
3. Exista o zona de efort (zona lactat : 5-20 repetari executate de 30-45 sec. executate in 1-4 serii cu pauza intre serii de 5-6 min. si o concentratie de acid lactic de 12-18 mmol/l) care nu este lucrata niciodata de sine statator in antrenament desi acopera cam 14% din meci. Toti antrenorii considera ca pregatirea spcifica este suficienta pentru a realiza acumularile necesare acestei zone (FALS).
4. Pentru ca informatiile biochimice sa fie precise si eficiente este necesara o ritmicitate sustinuta a testarilor pentru a putea interveni preventiv asupra unor posibile fenomene nedorite (mai ales legate de procesele de refacere post efort).
