Evaluarea in educatia fizica

EVALUAREA IN EDUCATIA FIZICA

Evaluarea este definita ca fiind procesul menit sa masoare si sa apecieze valoarea rezultatelor sistemului de educatie ( in cazul nostru a sistemului de educatie fizica scolara) sau a unei parti a acestuia, eficacitatea resurselor, a conditiilor si operatiilor folosite in desfasurarea unei activitati, prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse in vederea luarii deciziilor privind ameliorarea activitatii in etapele urmatoare.
Din cele prezentate putem conchide ca evaluarea este un proces sistematic, aprte integrala si esentiala a sistemului educational prin care se realizeazaameliorareapermanenta a cestuia datorita faptului ca ea permite sa se masoaregradul in care au fist atinse obiectivele.
Orientari si exigente
O.C.E.D.E. (Centre pour la Rechereche et l`Inovationdansl`Ensegnement) in programa de invataman incepand din 1980, considera ca Ť evaluarea constituie un moment necesar si central al procesului instructiv-eduativ. Ea face ca acest proces sa devina , in sensul ca se realizeaza o reglare continua, o ameliorare permanenta a funtionalitatii sistemului ť.
R. Lindeman (1979) releva trei elemente definitorii ale actului de evaluare :
a) o anumita forma de evaluare trebuie sa constituie parte din modul de functionare al oricarui sistem care functioneaza bine. daca sistemul are obiective si daca operatorii sistemului sunt preocupati de realizarea obiectivelor, este logic sa se foloseasca o forma de evaluare periodica, astfel incat realizatorii sa fie siguri ca obiectivele sunt pe cale de a fi realizate.
b) procesele evaluative ofera jaloanele de control pentru intregul sistem, ca si pentru portiuni individuale ale sistemului.
c) aceste procedee asigura mentinerea unei maxime eficiente in functionarea sistemului.
Gescalon (1980) distinge trei mari planuri de inserte epistemica a conceptului de evaluare :
• a concepe o evaluare ;
• a face o evaluare ;
• a exprima o evaluare.
D.L. Stuffelebeam si colab. (1980) propun trei grupe de definitii pentru evaluare :
Evaluare – Masura. Definitiile descrise de evaluare-masurare conduc la avantajele ca se sprijina direct de o masura precisa, sunt obiective si fidele, datele pot fi prelucrate matematic, iar din acestea se trag norme si concluzi ferme. ca dezavantaje, presupune o cercetare strict instrumentala, aduce o inflexibilitate datorita costurilor cu producerea de noi instrumente, judecatile si criteriile pe care se bazeaza sunt problematice si elimina sau nu iau in seama variabilele care nu pot fi masurate.
Evaluare – Congruenta. Aceasta prezinta urmatoarele avantahe : se refera la actiunea puternic ancorata in planul de invatamant, furnizeaza date asupra elevului si a programului deopotriva, retroactiunea este imediata, referintele sunt directe la obiective si la criteriile inerente, pot furnizadate atat asupra procesului, cat si a produsului final. Dezavantajele ar fi riscul evaluatorului de a juca un rol mai mult tehnic, centrarea este restransa, fac din comportament criteriul ultim al gestului educativ si determina evaluarea sa fie mai mult o actiune secventiala, terminata.
Evaluare – Judecare. Aceasta are urmatoarele avantaje : recurge la concretizari practice usoare, permite o largire a variabileloravute in vedere, sunt permisive la experiente si expertize, nu conduc la pierderi de timp in analiza datelor. Dezavantajele sunt : se sprijina pe rutina si pe fapt empiric neverificabil, au fidelitate si obiectivitate contestabile, datele si criteriile sunt ambigui, riscurile uner generalizari pripite sunt destul de mari.
Prezentam in continuare cateva caracteristici ale evaluarii ca sistem de relatii educationale :
- este un act necesar si obligatoriu in conducerea unui sistemcare are obiective clare si precise, este procesul prin care se delimiteaza, se obtin si se utilizeazainformatii utile privind luarea unor decizii ulterioare ;
- este o parghie de analiza a obiectivelor, ea este o conditie de ameliorare continua a procesului ce trebuie evaluat ;
- este un feed-back in cadrul sistemelor bio-psiho-sociale, deoarece se prezinta ca o preocupare continua a tuturor celor angajati in activitatea respectiva, de a recepta efectele actiunii, profesorii si elevii dobandind confirmarea prestatiei lor pe parcursul procesului. Fiind efectuata in interiorul sistemului genereaza anumite informatii care au functie de autoreglare pentru cresterea eficientei.
- Printr-o strategie globala asupra formarii este o cale de perfectionare a proceului structurilor si a produsului ;
- Este parte integranta a unui sistem de relatii educationale (v.fig.nr.1).
Plecand de la definitiile pe care le-am prezentat, ptem aprecia ca majoritatea au un continut asemanator
Facand trimitere la obiective (scopuri), la evaluare produsului, la ameliorarea functionalitatiisistemului si luarea deciziilor necesare reglarii actiunii sistemului.
In urma rezultatelor activitatilor de cercetare din ultimele decenii, se inregistreaza unele reconsiderari de accent in ceea ce priveste evaluarea. La originea acestor deplasari de accent si reconsiderari se afla regandirea raportului dintre principalele componente ale sistemului de relatii educationale (v.fig.nr.1)






























Pana nu demult evaluarea era redusa la estimarea rezultatelor prin raportarea al norme implicite si explicite. De aici, o inevitabila intelegere a actiunilor evaluative ca procese exterioare, Ť juxtapuse ť proceselor instructiv-Educative. Abordari mai noi ale procesului intructiv-Educatic din perspectiva analizei de sistem au pus in evidenta necesitatea de a stabililegatura dintre actiune si evaluare, mai precis coerenta dintre scopuri, actiune si rezultate.
In acste sens, evaluarea performantelor elevilor, desi necesara intr-un demers didactic, nu este insa si suficienta, prin ea insasi, pentru ameliorarea acesteia. Bucla conexiuniii inverse, menita sa sugereze posibilitatile de ameliorare a activitatii de la un segment la altul, este necesar sa cuprinda informatii cu privire atat la rezultat, cat si la actiunile care l-au produs. in acest sens, se ajunge la intelegerea evaluarii ca o operatie menita sa obtina informatii in vederea luarii unor decizii vizand ameliorarea activitatii (Stuffelebeam, 1980, Crombach, 1986), precum si la relevarea functiilor pe care evaluarea le exercita asupra diferitelor momente ale actiunii. in consecinta, fara a nesocoti necesitatea cunoasterii cat mai exacte a performantei elevilor, evaluarea este menita sa orienteze actiunea de predare si sa sustina reglarea sistematica a acesteia, sa orienteze si sa stimuleze activitatea de invatare, facandu-le pe amandoua mai eficace.
Aspectul de fond ce se degaja din acest mod de a privi problemele actului evaluativ este de a defini modurile dezirabile de realizare a acestuia, astfel apare necesitatea unor reconsiderari. Iata cateva dintre aceste reconsiderari :
- integrare adecvata a proceselor evaluatice in actul didactic, astfel incat sa se realizeze verificarea sistematica a performantelor elevilor, sa depisteze operativ eventualele lacune ce pot frana procesul evaluat, sa identifice dificultatile in invatare sisa furnizeze operativ informatii cu privire la calitatea demersului didactic, in vederea ameliorarii acestuia.
- Promovarea evaluarii de tip informativ, susceptibila sa elimine Ť caracterul de sondaj ť al modelului traditional, sa tina Ť sub control ť atat procesele de predare, cat, mai ales, activitatea de invatare, favorizand reglarea si sustinerea acestora. Utilizarea acesteia nu presupune abandonarea evaluarilor de bilant si, cu atat mai putin a celor initilale, ci presupune complementaritatea lor in scopul cresterii eficientei evaluarii.
- Realizarea evaluarii de o maniera care sa dezvolte si sa sustina interesul elevilor pentru activitatea desfasurata, sa-i ghideze in activitatea de invatare. Aceasta presupune elementelor stresante pentru elevi.
- Utilizarea in aprecierea progreselor scolare a unui complex de criterii. Pe langa raportarea performantelor la obiectivele avute in vedere, nu trebuie sa fie ignorate nivelul general al grupului de elevi si nici progresele elevilor in evolutia lor. Functia stimulativa a evaluarii nu este anulata de cerinta realizarii unei evaluari obiective atat timp cat se sustine ideea ca evaluarea este menita sa sustina si sa potenteze invatarea.
- Extinderea proceselor evaluative asupra procesului instructiv-Educativ, prin excelenta ca demers autoevaluativ facut de profesor.

Conditiile unei evaluari reusite sunt :
- stabilirea criteriilor de apreciere ;
- exactitatea masurarii ;
- priceperea evaluatorului in efectuarea masurarilor ;
- capacitatea evaluatorului de a interpreta si aprecia datele obtinute.
In final vom prezenta cateva din principiile evaluarii utilizare de Adult education Association :
a) evaluarea in interiorul grupului este mai buna decat cea din afara lui ;
b) evaluarea trebuie sa inceapa gradual, de la un potential mai mic spre unul mai mare si sa se desfasoare un timp mai indelungat ;
c) o evaluare bine facuta cuprinde atat procesul, produsul cat si structurile. Lipsa oricaruia dintre aceste elemente diminueaza valoarea rezultatelor obtinute.
d) Totalul produselor educatiei, neputand fi cuprins datorita varietatii efectelor, trebuie luate in principalele sfere reprezentative ;
e) Obiectivele educationale prezente sa fie corelate cu cele viitoare.

Evaluarea se realizeaza la diferite niveluri.
Exista o evaluare la nivelul sistemului din care face parte procesul instructiv-Educativ respectiv, o evaluare la nivelul subsistemelor, o evaluare a institutiilor si o evaluare a procesului instructiv-Educativ concret.
Referirile urmatoare vizeaza doar ultimul nivel.

1. Fazele evaluarii
Evaluarea la nivelul procesului instructiv-Educativ de educatie fizica implica urmatoarele trei faze sau elemente componente : verificarea, aprecierea si notarea sau acordarea de calificative. Continutul si metodologia celor trei faze sau elemente componente se pot sintetiza in felul urmator :
a) Verificarea este procesul actual sau actiunea prin care subiectul este supus unei probe, adica este pus sa execute ceva precizat de conducatorul procesului de practicare a exercitiilor fizice. cand este vorba de elemente cantitative, verificarea este insotita de masurare, sau uneori, verificarea se face prin masurare (de ex. : verificarea nivelului de dezvoltare fizica prin masurarea indicilor somatii si functionali).
b) Aprecierea urmeaza obligatoriu dupaorice verificare. Aceata faza apartine cu precadere conducatorului procesului instructiv-Educativ. Ea se poate realiza si de membrii grupului de subiecti sau de catre subiectul suspus verificarii (autoapreciere), daca capacitatea respectiva s-a format si dezvoltat in procesul respectiv, putandu-se valorifica mai ales in activitaea independenta a subiectilor. Orice apreciere obiectiva presupune judecati de valoare adica o analiza in constiinta celui care o realizeaza a ceea ce se executa subiectul.
In functie de proba care se verifica, aprecierea are grade diferite de complexitate. in acest sens se pot desprinde cel putin urmatoarele trei situatii posibile :
1. Daca proba efectuata de subiect este masurabila si exista déjŕ norme prestabilite la nivel naational, judetean sau local, atunci aprecierea nu implica nici un efort din partea celui care o face.
2. daca proba efectuata de subiect este masurabila si nu exista norme prestabilite atunci aprecierea implica un efort din partea celui care o face. Aceasta trebuie sa stabileasca norme (baremuri) pentru diferite valori cifrice, care vor fi urmatoarele note sau calificative.
3. Daca proba efectuata de subiect nu este masurabila ci doar observabila, atunci aprecierea devine relativ dificila. Deci in acest caz, aprecierea pe care p face conducatorul procesului instructiv-Educativ depinde de nivelul capacitatii profesionale, de competenta profesionala.
La educatia fizica aprecierea trebuie sa fie realizata nu numai in urma verificari ci si a oricarei executii de acte si actiuni motrice.
c) Notarea este o rezultanta a celor doua operatii anterioare (verificarea si aprecierea). Ea este prezenta in situatia in care se face verificarea subiectilor. Notarea re realizeaza in principal, conform planificarii trecerii probelor de control. Notarea se realizeaza prin cifre de la 10 la 1.
Nota trebuie sa fie cat mai obiectiva adica n concordanta cu aprecierea lipsita de subiectivism. De asemenea, nota trebuie sa fie publica si sa indeplineasca urmatoarele 3 functii principale :
1. Functia didactica, adica sa exprime adevaratul nivel al intruirii, deci sa raspunda la intrebarile : cat a insusit, cum a insusit subiectul ? Evident, aceste intrebari o implica si pe cea care se refera la : Cum a realizat predarea conducatorul procesului ? in consecinta, nota trebuie sa reflecte exact faza in care se afla subiectul cu insusirea deprinderilor si priceperilor motrice cu dezvoltarea calitatilor moreice sau alte obiective prevazute in programa de specialitate.
2. Functia educativa, adica sa determine o atitudine activa si constienta a subiectului i nu sa –l indeparteze pe acesta de educatia fizica. Pentru indeplinirea acestei functii trebuie ca cel care conduce procesul respectiv si face notarea sa explice, sa justifice nota. Trebuie sa arate care au fost si care sunt perspectivele pentru subiectul notat.
3. Functia sociala, adica sa orienteze cu coeficient de reusita, evolutia ulterioara pe plan profesional al subiectilor. Orice elev, de exemplu, care primeste nota 10 la educatie fizica in toate clasele de liceu ar trebui sa poata erusi oricand si oriunde la probele practice in cadrul examenului de admitere in institutiile de invatamant superioare de profil. daca nu promoveaza probele practive respective inseamna in conditii normale ca nota la educatie fizica nu si-a indeplinit functiile anterior mentionate, inclusiv pe cea sociala.

2. Criteriile de evaluare

Criteriile d evaluare decurg din sistemul obiectivelor educatiei fizice de la un nivel (subsistem) sau altul. ca atare, criteriile trebuie sa se adreseze tuturor obiectivelor si componentelor modelului de educatie fizica. Principalele criterii de evaluare sunt urmatoarele :
a) performanta motrica, adica rezultatul la probele de motricitate masurabile ;
b) progresul realizat de subiect intre verificarea intitiala si cea finala ;
c) nivelul insusirii continutului programei de specialitate ;
d) capacitatea de generalizare a subiectului, adica de aplicare a celor invatate in conditii variabile , uneori Ť competitionale ť ;
e) Ť atitudinea ť fata de disciplina educatia fizica (pentru subiectii din sistemul de invatamant) ;
f) Modul de indeplinire a unor sarcini de natura organizatorica sau metodica ;
g) Cunoasterea unor aspecte de baza privind practicarea exercitiilor fizice, aspecte apreiate dupanivelul cunostintelor teoretice de specialitate.
Tuturor criteriilor sa li se acorde aceeasi importanta fara nici o prioritate.

3. Metodele de evaluare


Aceste metode sunt constituite tot in sistem fiind insa grupate in functie de fazele evaluarii. Ele sunt dependente de criterii si de aici si unele concluzii. Exista urmatoarele doua categorii de metode :
1. metodele de verificare
1.a. Trecerea unor probe de control, stabilite oficial de catre fiecare specilaist pe componentele modelului de educatie fizica specific pentru grupul respectiv de subiecti.
1.b. Efectuarea unor deprinderi si priceperi motrice in conditii analoage probei ramurii sau activitatii respective.
1.c. Efectuarea unor deprinderi sau priceperi motrice in conditii concrete de intrecere tip competitional, pe baza de regulament oficial.
1.d. Indeplinirea unor sarcini speciale de natura organizatorica, didactica sau metodica.
1.e. Ancheta pe baza de chestionar privind nivelul insusirii cunostintelor teoretice de specialitate sau colocviu pentru clasele speciale de educatie fizica unde sunt lectii teoretice de specilaitate.

2. Metodele de apreciere si notare
2.a. Aprecierea verbala, insotita de calificative.
2.b. Aprecierea si notarea pe baza unor norme sau baremuri prestabilite la nivel local, zonal, sau national. Se mai numeste si metoda absoluta.
2.c. Aprecierea si notarea in fnctie de rezultatele grupului, rezultatele ierarhizate si comparate. Se mai numeste si metoda relativa sau comparativa si este foarte buna daca in actul de evaluare se afla doar un singur grup de subiecti.
2.d. Aprecierea si notarea pe baza progresului realizat de subiecti, progres individual calculat statistic.
2.e. Aprecierea si notarea nivelului de executie a deprinderilor si priceperilor motrice in conditii analoage sau concrete de competitie.