Metodele in educatia fizica

METODELE iN EDUCATIA FIZICA

1. Consideratii generale

Tendinta actuala in orice proces instructiv-educativ este de transformare a subiectului, a beneficiarului instruirii din obiect in adevarat subiect al propriei sale formari.
Pentru atingerea acestui obiectiv major care caracterizeaza invatamantul contemporan in general, de foarte mare importanta sunt metodele care coexista in sistem si isi dovedesc eficienta numai in acelasi sistem.
Metoda isi exprima semnificatia din termenul de referinta 'methodes' de origine greceasca, care inseamna : metha – catre, spre; odos – cale, drum. Deci metoda nu este altceva decat calea, drumul de urmat, drumul folosit pentru atingerea unor obiective propuse. in consecinta, metoda variaza in functie de natura obiectivelor.
Metoda presupune de fapt un program conform caruia se regleaza actiunile practice si intelectuale ale factorilor implicati in procesul instructiv-Educativ, pentru realizarea obiectivelor propuse.
Exista un sistem de metode in educatia fizica. in acest sistem intra:
- metodele de educatie;
- metodele de instruire;
- metodele de corectare a greselilor de executie;
- metode de verificare, apreciere si notare;
- metode ce refacerea capacitatii de efort.

Metodele de instruire

Aceste metode se folosesc pentru indeplinirea obiectivelor de instruire specifice: formarea deprinderilor si priceperilor motrice, dezvlotarea calitatilor motrice, influentarea indicilor de dezvoltare fizica, insusirea unor cunostinte de specialitate, formarea capacitatii de practicare independenta a exercitiilor fizice, etc.
Subsistemul de instruire este format din urmatoarele elemente:
a) metode verbale;
b) metode intuitive;
c) metoda practica.

a) Metodele verbale in educatia fizica sunt urmatoarele:
a.1. Expunerea verbala, care se realizeaza prin limbaj si de aceea trebuie s fie accesibila nivelului de intelegere al colectivelor de subiecti. Aceasta metoda exista in practica prin urmatoarele procedee metodice:
a.1.1. Povestirea, folosita cu subiectii de varsta mica, pana la 8-9 ani. Ea trebuie sa fie 'plastica', sugestiva si sa se bazeze pe elemente cunoscute de subiecti.
a.1.2 Explicatia, folosita cel mai mult la toti subiectii cu varsta de peste 10 ani. Explicatia trebuie sa indeplineasca patru conditii de baza: sa fie clara, sa fie logica, sa fie concisa si sa fie oportuna.
a.1.3. Prelegerea, care se foloseste cu precadere in invatamantul superior. La baza intelegerii sta o argumentare stiintifica a temelor abordate si in consecinta, folosirea unei terminologii corespunzatoare.
a.2. Conversatia
Aceasta metoda se realizeaza tot prin limbaj, se refera la dialogul permanent care trebuie sa aiba loc intre conducatorul procesului instructiv-Educativ si subiecti.
Se poate dialoga, intre cei doi factori, pe problemele obiectivelor instruirii, modalitatilor de evaluare, cauzele greselilor de executie, nivelul deintelegere a procedeelor metodice folosite in predare, etc.
a.3. Studiul individual, care trebuie idrumat, orientat si controlat de conducatorul procesului instructiv-Educativ, pe problemele specifice instruirii la educatia fizica.

b) Metodele intuitive

Acestea ajuta la formarea unei reprezentari clare despre ceea ce urmeaza sa se invete. Exista trei principale metode intuitive:
b.1. Demonstratia
Este cea mai eficienta metoda intuitiva de intruire, daca este realizata la nivel de model. Sunt doua procedee metodice prin care se concretizeaza aceasta metoda'
b.1.1. demonstratia realizata de conducatorul procesului instructiv-Educativ, care se numeste si demonstratia 'nemijlocita'.
b.1.2. Demonstratia realizata de un subiect din grupul angrenat in procesul instructiv-Educativ, care se mai numeste si demonstratia'mijlocita'.
b.2. Folosirea unor materiale iconografice
Se recomanda in special atunci cand demonstratia nu poare fi realizata la nivel de model. Se realizeaza prin folosirea a doua tipuri de materiale iconografice: clasice (planse, scheme, grafice, etc.) si moderne (diapozitive, filme, casete video, etc.)
b.3. Observarea executiei altor subiecti
Aceasta observare trebuie sa fie intotdeauna dirijata de conducatorul procesului instructiv-Educativ. Se poate observa, la educatia fizica – executia unor colegi de grup sau executia altor subiecti.

c. Metoda practica

In exprimare folosim singularul deoarece exista o singura si unica metoda practica prin care subiectii isi insusesc ceea ce se preda. Aceasta metoda este exersarea.
Exersarea presupune atingerea obiectivelor propuse, o repetare constienta si sistematica.
Exista cinci tipuri principale de exersare:
c.1. exersarea pentru formarea deprinderilor si priceperilor motrice;
c.2. exersarea pentru dezvoltarea sau educarea calitatilor motrice;
c.3. exersarea pentru optimizarea dezvoltarii fizice.
Exersarea pentru formarea deprinderilor si priceperilor motrice
Poate avea urmatoarele variante:
c.1.1. Exersarea unei singure deprinderi sau priceperi motrice, cunoscuta si sub numele de exersarea independenta a deprinderilor sau priceperilor motrice.
De obicei exersarea respectiva se incepe pe plan global si apoi poate reveni la planul partial (analitic), daca este posibil si daca este necesar, pentru aprofundarea executiei tehnice a deprinderii sau priceperii respective.

c.1.2. Exersarea mai multor deprinderi sau priceperi motrice. Aceasta se realizeaza prin legarea a doua, trei sau mai multor deprinderi sau priceperi motrice in variante diferite, care se pot intalni in viata, activitati competitionale sau profesionale.
c.2. Exersarea pentru dezvolatea – educarea calitatilor motrice.
Acest tip de exersare se realizeaza Diferentiat pentru fiecare calitate motrica. in educatia fizica mai ales a tinerei generatii aceasta exersare poate avea o pondere prioritara.
c.2.1. exersarea pentru dezvoltarea – educarea vitezei
Se realizeaza prin urmatoarele procedee mai importante:
- efectuarea unor acte sau actiuni motrice in tempouri maximale (de ex.: alergare pe teren plat si cu echipament regulamentar; pasa sau dribling cu mingea pentru un joc sportiv sau alotul, etc.)
- efectuarea unor acte sau actiuni motrice in tempouri supramaximale folosindu-se conditii usoare de lucru ( de ex.: alergare pe teren plat cu echipament mai usor, alergare la vale pe o panta usor inclinata, reducerea amplitudinii miscarii, folosirea unor forte exterioare pentru usurarea executiei).
- Executarea unor acte sau actiuni motrice im tempouri submaximale, folosindu-se conditii usor ingreunate (de ex.: alergare pe teren plat cu echipament mai greu, alergare la deal pe o panta usor inclinata, pasa sau dribling cu o minge putin mai grea decat cea regulamentara).
- Efectuarea unor acte sau actiuni motrice in tempouri alternative maximale sau submaximale.

c.2.2. Exersarea pentru dezvlotarea-educarea indemanarii
Aceasta varianta metidica practicase concretizeaza prin urmatoarele procedee:
- efectuarea actelor si actiunilor motrice in conditii complexe, in sensul cresterii dificultatii de executie fata de conditiile normale (de ex.: indepartarea centrului de gravitate al corpului fata de sol, introducerea unor acte sau actiuni motrice suplimentare, executie cu segmentul neindemanatic, cresterea numarului de mingi, etc.)
- efectuarea actelor sau actiunilor motrice in conditii constante, evident intr-un numar mare de repetari.
- efectuarea actelor sau actiunilor motrice in conditii variabile, care sa preintampine orice situatie viitoare posibila (de ex.: exersarea pe suprafete din interior dar si in aer liber, in salile de educatie fizica inalte dar si mai putin inalte, exersarea pe suprafete de ciment, zgura, gazon, parchet, etc., exersarea pe vreme buna dar si rea (nefavorabila), exersare la altitudine mica, medie si mare, exersare in prezenta spectatorilor sar si in absenta acestora)
c.3. Exersarea pentru optimizarea dezvoltarii fizice
Acest tip de exersare se realizeaza in special in veriga a III-a din lectia de educatie fizica si pe parcusrul altor verigi. in veriga a III-a din lectie se exerseaza complexe formate din sase-opt exercitii libere, cu obiecte (mingi, corzi, bastoane, esarfe, etc.) sau cu partener (in perechi), la aparate (scra fixa, banca gimnastica, etc.).
Aceste exercitii sunt de doi, patru sau opt timpi si se adreseaza tuturor segmentelor corpului intr-o ordine relativa de regula de sus injos adica incepe cu exercitii pentru cap si gat si se incheie cu exercitii pentru membrele inferioare.
Acest tip de exersare il intalnim pe tot parcursul altor forme de organizare a practicarii exercitiilor fizice: gimnastica zilnica de intretinere, gimnastica de inviorare, momentul de educatie fizica, etc.)
c.3.3. exersarea pentru dezvoltarea-educarea rezistentei
Aceasta varianta de metoda practica se concretizeaza prin mai multe procedee si sistematice astfel:
- procedee metodice bazate pe variatia volumului efortului;
- procedeul eforturilor uniforme cand se mentine in exersare aceiasi intensitatesi creste volumul (distanta, numarul de repetari, durata, etc.) in aceiasi activitate sau de la o lectie la alta.
- Procedeul eforturilor repetate, unde intensitatea ramane tot constanta, dar se efectueaza aceeasi unitate de efort (aceiasi distanta, aceeasi forta, etc.) cu un numar de repetari in crestere.
- Procedee metodice bazate pe varianta intensitatii efortului:
- Procedeul eforturilor varabile, cand se mentine aceiasi distanta sau acelasi numar de repetari, dar se modifica tempoul de lucru (in sens de cretere sau descrestere)
- Procedeul eforturilor progresive, cand se mentine aceiasi distanta, aceiasi durata sau acelasi numar de repetari, dar intensitatea efortului creste.
- Procedeul metodic bazat atat pe variatia volumului de efort cat si a intensitatii acestuia sau procedeul cu intervale. Variatia volumului de efort se realizeaza numai de la o lectie la alta. Variatia intensitatii efortului se face in aceiasi lectie de la o repetare la alta a unitatii de efort.

c.3.4. Exersarea pentru dezvoltarea-educarea fortei
Cele mai semnificative procedee metodice pentru acest tip de exersare sunt urmatoarele:
- procedeul ridicarii de greutati (inclusiv ropriul corp al subiectilor), procedeu care se mai numeste si cu incarcaturi. Exista patru variante metodice ale acestui procedeu
1. cresterea si descresterea continua a incarcaturii. La aceasta varianta rata de crestere si de descrestere a incarcaturii trebuie sa fie aceiasi. Dat fiind traseul dus-intors, se deduce ca se lucreaza cu procente mai mici ale ratei de crestere si a celei de descrestere, fata de varianta anterioara.
2. varianta in val. Se bazeaza pe alternarea vresterii cu descresterea incarcaturii. intotdeauna rata de crestere a incarcaturii este mai mare decat rata de descrestere a incarcaturii. Ratele trebuie sa ramana constante pe parcursul aceleiasi lecti sau sedinte de pregatire.
3. varianta in trepte. Treapta trebuie sa aiba minimum doi suporti, deci sunt necesare pentru formarea ei minimum doua repetari cu aceiasi incarcatura.
4. Procedeul izotermic. Se foloseste pentru dezvoltarea masei musculare la varste mai mari, de regula 14-15 ani. La varste mai mici s-a demonstrat experimental ca are efecte negative asupra procesului de crestere a organismului uman. Durata contractiei izotermice pentru a fi eficienta trebuie sa fie de 9-12 secunde. Pauza maxima intre doua contractii izotermice este de 90-120 secunde si ea trebuie sa fie in mod obligatoriu activa, deci se fac miscari de relaxare a grupelor musculare intrate in contractia respectiva sau alte miscari dinamice care sa angajeze grupele musculare respective. Intr-o lectie sau sedinta de pregatire se pot face intre 6-8 contractii izotermice, iar intr-o saptamana se pot repeta de 2-3 ori.

Procedeul circuit.
Este cel mai folosit procedeu metodic pentru dezvoltarea fortei mai ales la subiectii cu varsta intre 7 si 15 ani.
Circuitul nu trebuie sa fie confundat cu lucrul pe ateliere sau grupe. Circuitul este amplasat in structura lectiei sau sedintei de pregatire inaintea revenirii organismului din efort.
Exercitiile din circuit sunt efectuate de toti subiectii grupului cu care se desfasoara activitatea. Aceste exercitii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie simple;
- sa fie cunoscute de subiecti;
- la fiecare exercitiu sa se cunoasca posibilitatile maxime ale fiecarui subiect;
- sa fie astfel dispuse ca ordine de efectuare incat sa nu angajeze musculatura aceluiasi segment corporal in mod succesiv.
Ordinea de efectuare a exercitiilor este dependenta de varianta circuitului folosit:
a) la circuitul frontal tot grupul de subiecti efectueaza exercitiile in aceiasi ordine;
b) la circuitul de statii (grupe, ateliere, etc.) ordinea de parcurgere a exercitiilor este diferita de la un esantion la altul de subiecti.
In functie de numarul exercitiilor efectuate, subiectii pot exista:
a) circuite scurte, formate din 4-6 exercitii;
b) circuite medii, formate din 8-9 exercitii;
c) circuite lungi, formate din 10-12 exercitii.
In educatia fizica scolara, de exemplu, se folosesc, aproape in exclusivitate, circuitele scurte. in antrenamentul sportiv se folosesc, mai ales circuitele lungi. Dozarea efortului in circuit ar trebui sa fie individualizata.
Procedeul contractiilor musculare izotonice intense si rapide.
Acest procedeu se mai numeste si al eforturilor dinamice. Se foloseste pentru dezvoltarea fortei explozive, adica a fortei in regim de viteza. exercitiile se fac cu amplitudine maxima intr-o maniera cat mai apropiata sau identica cu structura unor deprinderi sau priceperi motrice.

c.3.4.5. Procedeul eforturilor repetate pana la refuz

La acest procedeu metodic incarcatura efortului este de aproximativ 35-40% pentru incepatori si 55-60% pentru avansati. Acest procedeu metodic este foarte bun si pentru ca nu poate produce accidente asupra organismului subiectilor. Eficienta acestui procedeu este vizibila doar la unele exercitii, deci dupainstalarea oboselii reale.

c.3.4.6. Procedeu Power-Training
Se foloseste pentru dezvoltarea fortei explozive adica pentru forta in regim de viteza la nivelul diferitelor grupe musculare ale organismului.
Se lucreaza sau se opereaza cu trei grupe de stimuli:
a) haltere;
b) exercitii cu mingi medicale;
c) exercitii acrobatice.
Un program de lucru cuprinde 12 exercitii, cate 4 din fiecare grupa. dupafiecare serie se patru exercitii se face o pauza a 3-5 minute. exercitiile dintr-o serie au la inceput o incarcatura mai redusa fata de posibilitatile maxime ale subiectiilor.