LIPII

Cum am incercat zilele trecute o reteta de lipii arabesti si, desi bune, mi s-au parut usor pretentioase, in sensul ca o mica greseala poate duce la un mare esec, am vrut sa incerc ceva diferit, cu un factor de risc mai mic.

Am folosit: 350 g faina, 50 ml ulei, un varf de cutit de sare, o lingurita mica de zahar, cca 180 ml lapte caldut, 10 g drojdie proaspata.

Am pus, faina, sarea, zaharul si uleiul intrun vas, am adaugat  drojdia topita in putin lapte caldut, apoi am adaugat laptele si am framantat pana cand am obtiunt un aluat elastic, care nu se lipeste de maini/vas. Este bine sa nu puneti tot laptele deodata, ci incorporat cate putin, atat cat cere faina.

Am lasat aluatul sa se odigneasca 5 minute, api l-am impartit in 5 bucati.

Am pus la incins o tigaie, fara ulei sau altceva.

Pe masa presarata cu faina, am intins o foaie foarte subtire, aproape transparenta din una din bucatile de aluat si am copt-o rapid in tigaia incinsa . Nu trebuie tinute mult, doar cat sa se aureasca din loc in loc.

Se intorc repede cu o paleta  se coc si pe cealalta parte, apoi se acopera cu un prosop. Cand s-au racit, se pun in punga de palstic pentru a ramane moi.

Observatii:

Daca le folositi pentru shaorma sau altceva unde este necesar sa le rulati, este bine ca foile sa fie foarte subtiri inainte de a le coace, deoarece ele mai cresc putin in tigaie. Daca sunt copate imediat ce le-am intins, lipiile ies foarte bune si elastice, dar nu se vor desface, daca insa foile intinse sunt lasate 2-3 minute sa se odihneasca, lipiile se vor umfla la copt si se vor desface.  Nu tineti prea mult lipiile pe foc, altfel vor fi pra tari si se vor usca repede.

PLACINTA CU PRUNE

Avem nevoie in primul rand de prune, cam un kg., sa mai ramana si pentru bucatar, sa nu pofteasca. Vom alege prune coapte, dar nu moi (dulci si nu foarte mari), din acelea care se desprind usor de pe sambure.

Inainte de a ne apuca de pregatit prunele (de taiat in doua si indepartat samburii), ne asiguram ca avem la indemana restul componentelor si ustensilelor (un vas de 2-3 litri pentru amestecarea componentelor, o tava pentru copt placinta, cuptorul sa fie liber de concurenta, un mixer pentru batut spuma albusul de ou).

Pentru aluat avem nevoie de oua (3 buc.), zahar (6-7 linguri), lapte (9 linguri), ulei (9 linguri), faina (9 linguri), arome (1 plic de zahar vanilat, coaja rasa de la o lamaie, putina scortisoara praf) si un plic de praf de copt.

Daca avem tot ce ne mai trebuie, sa trecem la treaba!

Se pregatesc prunele. Va amintiti, se taie in jumatati si se indeparteaza samburii. Apoi, se tapeteaza tava cu margarina/unt si faina.  

Intr-un vas de 2-3 litri se freaca 3 galbenusuri cu zaharul (consider ca 6 linguri este suficient, dar daca preferati mai dulce se poate suplimenta), apoi se adauga laptele (9 linguri). Se omogenizeaza. Amestecand continuu, se adauga 5 linguri cu varf (nu exagerat!) de faina si praful de copt, uleiul (9 linguri). In compozitia omogenizata se adauga un plic de zahar vanilat si coaja rasa de la o lamaie.

Acum este timpul pentru 2 etape intermediare: se porneste mixerul pentru a bate spuma cele trei albusuri de ou si se aprinde focul la cuptor.

Revenim la aluat: se adauga restul de faina (4 linguri) si se omogenizeaza. Se adauga albusurile batute spuma si se incorporeaza cu miscari largi.

In tava anterior pregatita (tapetata) se toarna compozitia. Se intinde un strat uniform.

Se aseaza prunele (vezi poza), fara a le apasa / indesa. Noi asezam prunele in doua moduri, pe diagonala, 'inghesuite' si mai aerisite, cu scobitura samburelui in sus. Pe cele asezate 'orizontal' presaram scortisoara macinata fin (praf).

Se introduce tava in cuptorul incins si se lasa la copt, la foc moderat, la mijlocul cuptorului. Daca este cazul (cuptorul poate incalzi mai tare in fata sau in spate - eu nu am vazut doua cuptoare sa lucreze la fel), se intoarce tava.

Cand incepe sa capete culoare pe margini, se muta tava in partea superioara a cuptorului, pentru a se coace uniform placinta.

Aveti grija sa nu o coaceti prea tare.

Deasemenea, aveti grija sa nu va pacaleasca mirosul de ars al siropului lasat de prune care ajunge sa atinga marginile tavii incinse.

Placinta este gata atunci cand are culoare uniforma si daca intepam blatul cu o scobitoare, aceasta ramane uscata.

Placinta se scoate din cuptor si se lasa la racit, la temperatura camerei, neacoperita. Daca preferati placinta mai dulce, se presara zahar pudra.

Atentie: Nu inclinati tava fierbinte pentru a nu se pierde siropul lasat de prunele cu scortisoara, cele asezate orizontal. Siropul in cauza se va ingrosa cand se raceste. Are un efect (vizual si gust) garantat!

Se taie dupa ce se raceste. Daca ne grabim, se usuca blatul!

Deoarece am aranjat cu grija prunele, placinta se poate taia usor. Pentru a lasa un aspect placut bucatilor taiate, se va taia printre prune (parerea mea!).

Pont: placinta iese foarte buna si daca se folosesc prune congelate. Practic, se face blatul si se aseaza prunele congelate, atunci scoase din frigider.

Cum punem noi prune la congelat? Foarte simplu: prunele taiate in doua se aseaza pe o farfurie, pe un singur strat, cu scobitura in sus. Imediat dupa ce am umplut farfuria, se pune la congelator, neacoperita. Dupa ce prunele sunt 'beton' (6-12 ore) se pun in punga, se eticheteaza si se reintroduc in congelator. O punga va contine prunele necesare pentru o placinta (prunele decongelate nu sunt prea gustoase si nu se pot consuma ca atare).

Pita greceasca

Ingrediente: drojdie, faina, oregano, sare, ulei de masline, zahar

publicat in Greceasca, Ieftine, Retete, Sandvisuri / Tartine

Aflata la jumatatea drumului dintre o lipie si o turta, pita greceasca are aura sacra a alimentelor primordiale, reunind in ea doua din cele trei elemente ritualice ale crestinatatii și culturii mediteraneene (faina si uleiul). Simplitatea ei initiatica si atotprezenta ei ii ofera puteri depline in bucataria greceasca alaturi de souvlaki, gyros, salate etc., alatari de aperitive (mezes) sau pur si simplu consumata ca atare de batranii greci la micul dejun, stropita cu ulei de masline, oregano si sare, exercitiu de smerenie si modestie.

Portii: 6-8

Timp de preparare: 3 ore si jumatate (inclusiv timpul de dospire)

Ingrediente:

• 400 grame de faina
• 300 ml apa calduta
• 3 linguri ulei de masline
• 20 grame drojdie proaspata
• 2 lingurite de sare
• 1 lingura de zahar

Preparare:

1. Amestecati drojdia cu sarea, zaharul, 1 lingura din faina si 6 linguri de apa.
2. Lasati sa se inmoaie drojdia la cald timp 30 de minute pana cand incepe sa faca bulbuci.
3. Amestecati faina cu amestecul obtinut mai sus, uleiul de masline si apa adaugata treptat.
4. Framantati pana obtineti un aluat relativ moale dar care se desprinde de pe degete.
5. Lasati aluatul la dospit timp de 2 ore.
6. Scoateti aluatul din vasul de dospire si impartiti-l in 8 bucati egale, cam de marimea unui ou de rata.
7. Intindeti bine bucatile de aluat cu o vergea/merdenea pentru a obtine forme relativ circulare.
8. Lasati sa dospeasca bucatile de aluat gata formate inca 30 de minute.
9. Coaceti pita pe plita (cam 5 minute pe fiecare parte) sau in cuptorul incins la 175 de grade (cam 2-3 minute pe fiecare parte, se intoarce la jumatatea timpului de gatire). Ambele, atat plita cat si tava introdusa la cuptor, vor fi unse cu ulei.

Pita se serveste calda sau rece, cu souvlaki, gyros etc.

In mod ideal, pita nu va fi mai groasa de un deget, va avea o textura usor elastica pentru a se putea rula in jurul unui gyros si se va putea taia/desface in doua pe toata suprafata, pentru a putea fi utilizata pentru sandvisuri (in special souvlaki).

Grecii stropesc pita, cat este inca fierbinte, cu ulei de masline si oregano.