Asistenta sociala si minoritatile

Asistenta sociala si minoritatile

Asistenta sociala a populatiilor minoritare reclama acte interventioniste centrate pe unitati populationale relativ mari , pe de o parte , si fundamentarea prealabila a demersurilor specifice pe analize de ordin sociologic , pe de alta parte .

Conceptul de grup este foarte des utilizat de toate stiintele care studiaza societatea (sociologie , etnologie, istorie , economie, psihologie). Termenul este de asemenea , mult intrebuintat in limbajul cotidian al nespecialistilor cu o semnificatie primara cantitativista , similara celei din stiintele socio-umane : grupul are mai mult decat un singur individ . Potrivit acestei acceptiuni grupul ar fi reprezentat , in egala masura , atat de cuplul familial , de indivizii aflati pentru cateva minute intr-un tramvai ori de cei prezenti la un miting.

Dupa sociologul G.Johns (1998, pp222-224) alcatuirea unui grup este posibila deoarece exista :

oportunitati de interactiune : indivizii sunt capabili sa relationeze , sa comunice unii cu altii in derularea unor obiective comune si sa constientizeze ca atingera obiectivelor necesita asociere , vointa colectiva si incredere reciproca ;

potential de realizare a obiectivelor : in functie de amploarea scopurilor , de marimea riscurilor actionale , de imprevizibilitatea situatiilor existentiale, de garantiile vizate in privinta conservarii stimei si securitatii, indivizii de aduna pentru a lua decizii , si implicit pentr a-si mari forta de punere in aplicarea continutului deciziilor .

calitati personale relativ apropiate : de regula , cine se aseamna se aduna , iar daca intre indivizii exista compatibilitati atunci ei se simt atrasi unii de altii , organizarea grupala producandu-se mai usor .

La aceste aspecte se adauga conditia genetica a umanului de a alcatui grupuri si de a beneficia de avantajele cadrelor sociale (relatii , fapte , institutii, organizatii) . Chiar cand nu exista obiective comune , cand comunicare este dificila , cand exista distante sociale , culturale sau fizice mari intre indivizi , ei au in mod natural tendinta de a forma grupuri sau de a se atasa unor formatiuni grupale. De aici se desprind cateva concluzii :

orice individ normal face parte din cel putin un grup

intrucat indivizii sunt diferiti din multe puncte de vedere , ei vor forma grupuri care sa corespunda asteptarilor lor si ca atare tipologia grupurilor nu are cum sa nu fie extinsa .

aparteneta grupala este rezultatul unei optiuni personale , desi nu putine sunt elmentele care limiteaza libertatea alegerii ;

modul in care functionaza un grup este caracterizat printr-o dinamica interna specifica precum si printr-o pozitionare sociala fata de alte grupuri (capatand statut de grup majoritar sau minoritar , dezvoltat sau subdezvoltat, punitiv sau permisiv) ;

Se poate defini grupul ca o unitate sociala formata din mai multe persoane care interrelationaza , sunt interdependente in atingerea unor obictive comune si se raporteaza la norme si valori care sa conserve coeziunea interna .

Notiunea de minoritate este intim legata de existenta raselor si etniilor diferite in spatii nationale unitare . Acest sens restrictiv a fost completat cu unul mai larg potrivit caruia constituie grup minoritar orice categorie de indivizi care prezinta caracteristici deosebite de cele ale unei populatii mai largi . In societatile contemporane , indiferent de gradul lor de dezvoltare , exista o multime de tipuri diverse de grupuri minoritare , dar aceasta nu insemana ca ele sunt definite ca atare , din punct de vedere rasial sau etnic . Mai exista o premisa din care poate fi privit grupul minorotar si anume necesitatea de a interpreta statutul (majoritar/minoritar) unui grup , lasand la o parte coordonata cantitativa si valorizand-o pe cea calitativa . Se ajunge la o evidenta de netagaduit : daca forta este asociata in mod constant cu majoritatea , iar fragilitatea cu minoritatea , exista situatii existentiale in care grupul minoritar reprezinta autoritatea /puterea , in timp ce grupul cel mai numeros are vulnerabilitatea specifica minoritatilor .

Din punct de vedere numeric minoritatile sunt grupuri mici prin comparatie cu grupurile mari , dominante iar din punct de vedere sociologic , minoritatile reprezinta grupuri mari dar care nu detin controlul resurselor si deciziilor . din punct de vdere al apartenetei grupale a individului se disting doua posibilitati :

a)     daca se inscrie in caracteristicile exersate de cei mai multi oameni ai unui spatiu dat , atunci el apartine majoritatii populatiei ;

b)     daca se abate fata de majoritate din divrse puncte de vedere , atunci individul se situeaza in sfera minoritatii populationale .

O asemenea clasificare este interpretabila deoarece :

- un individ poate apartine dupa un criteriu oparecare (de pilda culoarea pielii) majoritatii dar poate sa fie minoritar in privinta religiei pe care o adopta ;

- prezenta unui individ in segmentul majoritar de clasificare nu echivaleaza in mod real si automat cu succesul , starea de confort , avantajul social dupa cum apartenenta la minoritate nu inseamna neaparat esec , inferioritate , stigmat , nevoie de asistenta sociala ;

- in diverse etape ale experientei istorice , minoritatea a fost asociata cu anormalitata sociala , iar majoritatea a fost imaginata ca sursa de corectitudine axiologica ;

- comportamentul minoritatii este tolerat si definit ca normal , pana in momentul in care se distantaza mult prea mult de expectantele majoritatii , iar daca acasta din urma nu se acomodeaza rapid la continuturile lui surprinzatoare , atunci apar fenomene de discriminare sociala ;

- in momentul producerii , discriminarea seamana a procedura de constrangere si sanctionare , iar minoritatea , pentru ca o recepteza cu aceste semnificatii respinge in mare masura modelul propus de majoritate si adopta conduite de refugiu sau de protejare .

- daca majoritatea (care se considera indreptatita) face presiuni asupra minoritatii iar aceasta refuza sa raspunda aferent , atunci spatiul social se transforma intr-o disputa intre grupul majoritar si grupurile minoritare . Reglarea disputei antreneaza multe energii , vanitati , prejudecati si tensioneaza cimatul psiho-social .

Asistenta sociala trebuie sa intervina pentru a slabi tensiunea si pentru a stopa abuzurile din partea majoritatii . Intrucat chiar asistenta sociala este un serviciu impus prin vointa majoritatii , interventiile asistentiale in favoarea minoritatii nu exprima altceva decat vointa grupului majoritar de a depasi impasul relational . Se poate spune ca oriunde exista institutii si proceduri de asistare a grupurilot minoritare , se poate vorbi si despre existenta unor sanse reale de normalizare/optimizare a raporturilor dintre populatia majoritara si cea minoritara . Analiza asupra grupurilor minoritare este o achizitie a modernitatii si , in mod deosebit , ale ultimelor decenii . Se asista la o reintoarcere la problema natiunii si a etnicitatii , la resuscitarea dreptului la diversitate pe fondul unor tentative clare de integrare supranationala . Istoria actuala s-a involburat , relatia dintre majoritate si minoritate produce victime in aproape intreaga lume , desi se discuta atat de intens despre globalizare . Orientarea cea mai importanta a semanticii notiunii de minoritate este intim legata de existenta raselor si etniior diferite in spatii nationale unitare . O alta premisa ste acea ca sensul restrictiv (limitat doar la minoritatile rasiale si etnice) a fost completat de un sens larg , potrivit caruia constituie grup minoritar orice categorie de indivizi care prezinta caracteristici deosebite de cele ale populatiei mai largi . Ca atare , in societatile contemporane , indiferent de gradul lor de dezvoltare exista o multime de tipuri diverse de grupuri minoritare , ce se particularizeaza prin considerente de natura economica , politica , ocupationala .

O alta premisa ce definste in mod corect grupul minoritar este aceea de a interpreta statutul (majoritar sau minoritar) unui grup lasand deoparte coordonata cantitativa si valorizand-o pe ca calitativa . Evidenta la care se ajunge este de netagaduit : daca forta este asociabila in mod constant cu majoritatea , iar fragilitatea cu minoritatea , exista situatii existentiale in care grupul minoritar reprezinta autoritatea sau puterea , in timp ce grupul cel mai numeros are vulnerabilitatea specifica minoritatilor .

1. Tipologia grupurilor minoritare din Romania

Pana in acest moment , grupurile minoritare rasiale din Romania sunt neglijabile din punct de vedere numeric , sunt prezente pasagere si provoaca efecte minore . Potrivit datelor oficiale ale ultimului recensamant sin anul 1992 , structura etnica a Romaniei este formata din 89,4% romini (grupul majoritar) , si din 10,6% grupuri etnice minoritare ( maghiari , romi , germani , ucrainiei, rusi-ipoveni, sarbi , tatari, bulgari, evrei , polonezi, etc) .

Conform legislatiei in vigoare exista 15 grupuri minoritare religioase aferente cultelor recunoscute : Biserica Ortodoxa , Biserica Romana Unita cu Roma , (Ghreco-Catolica) , Biserica Romano-Catolica , Biserica Rformata , Biserica Evanghelica de confesiune Augustana , Biserica Evanghelica Sinodo-Prsbiteriana , Biserica Armeana , Cultul Crestin Ortodox de Rit Vechi , cultul Musulman , Cultul Crestin Baptist , Cultul Adventist de Ziua a Saptea , cultul Penticostal , Cultul Crestin dupa Evanghelie , Cultul Mozaic. Pe langa acstea mai functioneaza aproximativ 120 de asociatii religioase nerecunoscute , dar care alcatuiesc si ele , la randul lor , grupuri minoritare .

Aferente grupurilor etnice exista grupurile minoritare lingvistice , insa ponderile statistice ale acestora nu sunt identice .

Mobilitatile culturale , activitatile turistice , discriminarile politice , permisivitatea sistemului vizelor au favorizat patrunderea pe teritoriul Romaniei a unor indivizi , in special din spatiul afro-asiatic. Deoarece unii dintre acestia au renuntat la a se mai intoarce in tara de origine , au capatat statut de imigrant si formeaza grupul minoritar al imigrantilor . Chiar daca multi dintre ei alcatuiesc acest grup au ca scop continuarea migratiei spre Europa de Vest .

Comportamentul sexual deviant - fie ca este stigmatizat de public , fie ca este etichetat drept stil alternativ de viata sexuala - inseamna abatere de la normalitate si ii categoriseste pe cei care il practica in grupuri minoritare sexuale .

Din cauza discriminarilor si chiar autodiscrinarilor practicate in societatea romaneasca . Mostenitoare a unor influente traditionaliste , femeile , un segment atat de mare din populatia tarii - alcatuiesc o minoritare majoritara . Grupul lor trebuie studiat si asistat la fel ca restul grupurilor minoritare.

2. Discriminarea si consecintele ei

In Carta de fundamentare a Organizatiei Natiunilor Unite , in articolul 55 se mentioneaza ca oamenii au drepturi si libertati egale , indifrent de aparteneta rasiala , sexuala , lingvistica ori religioasa . In anul 1948 , in Declaratia Universala a drpturilor Omului erau mentionate si alte repere de care trebuie sa se tina seama pentru a nu genera inegalitati . Astfel , culoarea pielii , marimea proprietatii , diferentele de opinie , originea nationala , originea sociala , deosebirile satutare erau variatii acceptate , despre care se sustinea ca nu trebuie , in nici o imprejurare sa diminueze cuantumul si natura drepturilor sau libertatilor indivizilor . Orice favorizare sau defavorizare petrecuta in aceste directii era definita ca act de discriminare .

Prejudecatile si reprezentarile intervin decisiv in fenomenele de atribuire a unor caracteristici etno-psihice si culturale etniilor. Se generalizeaza in maniera facila atunci cand se afirma , de exemplu , despre tigani ca sunt "murdari , spurcati, necredicnciosi, lenesi, necinstiti"(Yub, 1996,p.170) , despre polonezi ca sunt "infumurati", despre unguri ca sunt "mandri si haini" , dspre germani ca sunt "oameni cumsecade si la treaba practici"(Vulcanescu, 1991, p.20) . Daca etichetarea se face fie de o parte , fie de alta a unei valori medii , atunci atribuirea defectelor este discriminata deoarece nu toti indivizii dintr-o etnie sunt la fel , iar alocarea trasaturii nu este rezultatul unei analize stiintifice.

In conditii de munca si de rezultate egale barbatii primesc salarii mai mari decat femeile , ascensiunea lor statutara este mult mai greoaie decat in cazul barbatilor , numarul femeilor care conduc grupuri profesionale de barbati este net inferior variantei in care un barbat dirijeaza activitatea profesionala a unor colective de femei . discriminarea este evidenta si in ciuda oricaror dovezi legate de lipsa ei de fundament , se conserva . Chiar daca legislatia nu ingradeste accesul indivizilor in trepte superioare de scolaritate , inegalitatea sanselor se impune de la sine , intrucat indivizii din clasele inferioare nu risca sa investeasca in educatie , amortizarea fiind mult prea indepartata si improbabila . Multa vreme casatoriile dintre persoane provenind din rase diferite au fost stigmatizate sau chiar interzise , frecventarea acelorasi locuri publice cu ale albilor nu era ingaduita negrilor , apartenenta religioasa neagreata de patron a fost motiv de inchidere a contractului de munca , accentul lingvistic strain o piedica in cale promovarii , varsta angajatului este un indicator de baza in stabilirea marimii salariului .

Acest lung sir de exemple duc finalmente la aceleasi concluzii :

• tipologia situatiilor de discriminare este aferenta tipologiei grupurilor minoritare (bineinteles cazuistica interna a fiecarui grup este , la randul ei , extinsa categorial si cantitativ) ;
• chiar daca ar fi ca intr-o societate actele de discriminare sa fie eliminate in totalitate , cele mai multe dintre grupurile minoritare s-ar mentine (grupurile etnice , lingvistice , ale minoritatilor sexual , ale imigrantilor) dar s-ar diminua sensibil registrul asistatilor ;
• oricate cazuri de aceasta natura s-ar inregistra , esenta lor ramane discriminarea , care consta , in ultima instanta , in aplicarea de tratamente (culturale , medicale, sociale) inegale unor persoane care sunt egale in drepturi .

Discriminarea genereaza grupuri minoritare si o asistenta sociala centrata pe grupul minoritar pune serioase semne de intrebare asupra realizarii interventiei eficiente . Dintre pasii strategiei adecvati acestui scop sunt urmatorii :

1. Obtinerea unui raspuns detaliat la intrebarea : de ce se produce discriminarea Cu acest prilej sunt descoperite cauzele care determina atitudinea discriminatorie , este anticipata pozitia celui care comite discriminarea , sunt stabilite elementele care incrimineaza victimele , se intocmeste o harta a posibilitatilor de evitare , avand in vedere transformarea dezavantajelor in avantaje . Abordarea trebuie efectuata in legatura stricta cu ceea ce provoaca discriminarea : sexul , varsta , nivelul pregatirii profesionale , mediul de rezidenta.
2. Pregatirea reactiei fata de discriminare . Asistenta sociala intervine in astfel de conjuncturi , sub forma consilierii potentialelor victime si a prevenirii extensiei discriminarii , mai departe pasii asistentiali trebui sa se resimta in diverse forme de constrangere asupra celor ce produc discriminarea .
3. elaborarea unui sistem normativ egalitar antidiscriminatoriu , prin care sa se urmareasca :

un standard existential stabilit de lege ;

formularea unui program riguros de aplicare a legii ;

masurarea obiectiva a rezultatelor aplicarii legii ;

preocupari permanente referitoare la cunoasterea efectelor legii atat din perspectiva celor care pot fi discriminati , cat si din ipostaza celor care discrimineaza .

Efectele sistemului normativ antidiscriminatoriu se regasesc in mod curent in nivelul ordinii sociale si in cel al aspiratiei individuale sau grupale. Totusi , poate cea mai de seama consecinta atrasa de aceasta este confortabilitatea psihica a sanselor egale .

4. Monitorizarea politicii sanselor egale . Nu este suficient ca la nivel global sau national sa fie anuntata principial inlaturarea discriminarii , faptul ca atare trebuie urmarit in cadrul institutiilor si organizatiilor concrete : scoala , intreprindere , grupare politica .
5. Acceptarea intemeiata a unor diferente care, desi nu ar trebui , pot fi interpretate ca acte de discriminare . In toata lumea sunt practicate o serie de diferentieri prin care fie se respecta o traditie , fie se exprima reactia de impotrivire a majoritatii fata de comportamentul reprobabil al unui semen , fie se recunoaste dreptul specific al unei minoritati de a fi protejata . Iata cateva exemple in acest sens :

in lumea araba , traditia impune ca femeia sa nu fie considerata egala barbatului

persoanele care au cazier pierd dreptul de a avea acces la anumite profesii ;

batranii de anume categorie capata unele drepturi suplimentare

parlamentarii obtin dreptul special la imunitate

minoritatile etnice obtin adesea drepturi de protejare.

Diferentele de acest gen sunt justificabile din multe puncte de vedere , dar in mod prioritar pe linie religioasa , morala , politica . Atunci cand ele intervin pentru a suplini o stare de inferioritate , impactul social este redus , in schimb , daca ele provoaca inegalitati de sansa , se pot transforma in motive de desolidarizare si conflict.

Faptul ca exista asa numitele drepturi speciale poate crea suspiciune . Solutia in acest caz este tot sistemul normativ : masurile normative formale si informale , permisiv si punitive trebui sa se adreseze in mod egal tuturor ce apartin spatiului socio-cultural care il aplica . Daca apar deosebiri sau diferentieri atunci ele trebuie sa aiba in subsidiar motivatia "binelui general" (Widmer, 1992, p.11) . Astfel , atunci cand minoritatea capata drepturi speciale , majoritatea nu trebuie sa se simta discriminata. In acelasi timp insa , daca se respecta etica drepturilor si daca majoritatea vede in minoritate un partener si nicidecum un adversar (Cornlius , Faire, 1996, p.34) atunci nici drepturile invocate de minoritati nu vor fi discriminatorii si nici atitudinea majoritatii nu va fi represiva .