Caracteristicile bucatariei romanesti contemporane

Caracteristicile bucatariei romanesti contemporane

Bucataria romaneasca, a reusit de-a lungul vremii, sa-si pastreze traditia, bucatarii au stiut sa transmita urmasilor gustul mancarurilor noastre traditionale, acestia au imbunatatit si rafinat mancarurile dar au pastrat nealterata arta culinara romaneasca.

In lucrarea de fata, sunt prezentate retetele de mancaruri, asa cum se folosesc ele in bucataria diferitelor zone din tara. Daca analizam totusi, modul de obtinere al unor preparate in marile restaurante sau chiar in unele bucatarii particulare, vom observa ca astazi, la prepararea mancarurilor, se foloseste tot mai putin untura chiar in timpul iernii, aceasta este inlocuita cu untdelemn, unt sau margarina. Se foloseste tot mai putin rantasul sau ceapa prajita. Acestea sunt inlocuite cu ceapa inabusita si faina dizolvata in apa. Se folosesc tot mai putin oasele, pentru a imbunatati gustul mancarurilor, ele sunt inlocuite de supe concentrate. Aceste modificari in bucataria romaneasca au aparut din nevoia de a obtine mancaruri dietetice. Un alt factor care a determinat modificari in modul de pregatire al mancarurilor, mai ales In bucatariile particulare este 'lipsa de timp' a gospodinelor, precum si aparifia unor preparate si semipreparate obtinute industrial, care pe de o parte usureaza munca in bucatarie, iar pe de alta parte, elibereaza femeia de aceas ta munca si li ofera timp pentru realizarea ei pe plan social.

Mancarurile specifice si traditionale romanesti, cunoscute si apreciate atat In tara, cat si in strainatate, sunt realizate astazi de marile restaurante, dar si de gospodariile taranesti care participa la turismul rural, ele aduc peste veacuri traditia milenara a poporului nostru. Bucataria romaneasca In ansamblu, este cunoscuta prin mancaruri cum ar fi: piftia, ciorba de potroace, ciorba de burta, saramura de peste cu mamiliga, sarmalele cu mamaliga, tocana, ardeii si rosiile umplute cu came sau orez, carnati proaspeti si afumati, mititeii, tochitura, fripturile la gratar si bine codimentate cu garnituri de legume, puiul la frigare cu mujdei de usturoi si mamaliguta, muraturile asortate din diferite legume si fructe si dulciuri ca: placinte, cozo naci, papanasi, coltunasi, sarailii, baclavale, clatite, budinci, si altele.

In anii de dupa 1989, in tara noastra, s-au intors romanii plecati din tara cu ani in urma. Multi dintre ei, au dus dorul meleagurilor natale, dar mai ales al bucatariei noastre romanesti, acum ei prefera sa manance mincarurile traditionale realizate din legume si came proaspata, din oua, branzeturi, cascaval, peste si pregatite 'ca la mama acasa'.

Bucataria romaneasca este cunoscuta astazi in lume, atat prin turisti, persoanele si personalitatile care ne viziteaza tara, dar si prin bucatarii romani care au participat la diferite expozitii si concursuri internationale inca din anii 1900 la Paris, Frankfurt pe Mein, Leipzig, Praga, Berlin, Bonn, Roma, Moskova, Sofia, Budapesta, Varsovia s.a., obtinand distinctii ca 'marele premiu' si 'medalia de aur' la Frankfurt pe Mein, Leipzig si Praga.

Romania ofera deci, multe bogatii si frumusefi naturale, locuitori cordial! si ospitalieri, dar si o bucStarie traditionala cu mancaruri gustoase si rafmate.

Obiceiuri traditionale la romani

Incepem acest capitol cu obicieiurile si datinile la romani, la Marea Sarbatoare a Ortodoxiei, Nasterea Domnului. Aceasta mare sarbatoare a crestinatatii este cinstita de neamul romanesc inca din cele mai vechi timpuri. Inaintea acestei sarbatori exista postul Craciunului care dureaza intre 21 noiembrie si 24 decembrie. Acest post a fost randuit de Biserica pentru a pregati pe credinciosi spre cuviincioasa intampinare si sarbatorire a marelui praznic al Nasterii in trup a Mantuitorului.

Craciunul este intampinat de poporul roman cu datini si obiceiuri care au devenit traditie, atat de dragi noua, cei care ne-am nascut pe acest pamant. Fiecare dintre noi, indiferent unde traieste astazi, isi aminteste cu placere de diminetile ajunului petrecute in satul natal sau in casa bunicilor, cu casele cufundate in vesnicia lor tacuta. Citind versurile lui Vasile Alecsandri vezi satul natal in ajunul Craciunului:

'Totul e alb pe camp pe dealuri imprejur in departure

Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare si pe

intinderea pustie, fara urme, fara drum,

Se vad satele pierdute sub clabucii albi de fum '.

Exista la romani datina ca in ajunul Craciunului, copiii sa colinde pe la casele gospodarilor urandu-le 'buna dimineata' si sa li se ofere colindeti sau bolindeti, acei mici colaci din faina de grau care, la sate, se framanta si se coc in acea noapte.

'Buna dimineata la mos Ajun ne dati ori nu ne dafi'.

In noaptea de Mos Ajun, romanul si in special taranul roman ofera cu multa dragoste si bucurie cetelor de copii, covrigi, nuci, mere. Sirul colindelor inceput in Ajunul Craciunului, continua cu colinda feciorilor, mai ales la casele unde-s fete de maritat. Acum nu mai sunt suficienti covrigii, batranii, pentru ca ei sunt stapanii caselor, vor oferi rachiu, vin, ' colaci de grau curat', expresie care arata respectul dintotdeauna al romanilor pentru pamantul muncit. In Ardeal se cere dupa colinde:

'Sa ne dai cinste frumoasa, un colac de grau curat,

C-o pecie de porc gras, scoate gazda sa ne dati'.

Frumusetea datinilor strabune este intregita si de taiatul porcului, care la romani, a devenit chiar un ritual, aproape ca nu exista casa in satele din tara noastra la care in ziua 'de Ignat' sa nu se taie porcul.

Cu o zi inainte de taiere, porcul nu se mai hraneste, ci i se da de baut numai apa putin sarata, astfel incat, sa aiba stomacul s.i intestinele golite pentru a fi mai usor de curatat. In momentul cand se injunghie porcul, sangele se lasa sa curga intr-un vas, se pune un pumn de sare si se amesteca bine cca. 20 minute pentru ca acest sange, sa nu se inchege. In unele bucatarii acest sange se foloseste la prepararea unor produse cum ar fi toba, caltabosj, sangerete, etc.

Dupa ce porcul a fost injunghiat si a murit, se parleste de reguia la foc de paie. Dupa ce a fost bine parlit porcul se curata de cenusa si scrum. Se aseaza pe un suport din lemn curat, 'un pod', se opareste cu apa fierbinte si i se scot unghiile. Dupa spalare, porcul se acopera cu o panza de sac umeda si se lasa cca. 20 minute sa se 'inmoaie' soriciul, timp in care cei care participa la taierea porcului alunga frigul cu o tuica fiarta. Dupa care, porcul se rade bine cu cutitul pe toata suprafata, astfel incat, sa se curete toata murdaria, iar soriciul sa devina galben frumos, apoi porcul se transeaza. Mai intai se desprinde slanina, cu exceptia slaninii aflate pe spata si pulpa, se desprind capul, picioarele din fata si cele din spate. Dupa transare, carnea, slanina si osanza se pun separat pe scanduri curate si se lasa cca. 2 ore sa se raceasca. Ficatul, plamanii si inima se pun intr-un vas, iar intestinele se pun in alt vas.

In timpul celor doua ore cand carnea este lasata 'sa se raceasca', se curata matele, stomacul si basica, se desfac matele subtiri si apoi matul gros, operafiunea se face cu multa grija, astfel incat aceste mate, sa nu se rupa sau sa se incurce. Dupa ce matele au fost desfacute, se curata de untura si se taie in bucafi de cca. 1 metru. Dupa ce au fost taiate matele se golesc de murdarie si se spala bine cu apa, de 2 ori, astfel incat sa se curete in totalitate. Cand toate matele, stomacul si basica au fost golite de murdarie si spalate, se intorc pe partea cealalta cu ajutorul unui betisor. Pentru intoarcerea stomacului si a basicii este nevoie sa se faca o taietura de cca. 6-8 cm pe una din parti. Dupa ce toate intestinele au fost intoarse, acestea se curata de partea mucoasa cu ajutorul unui cutit, astfel incat sa ramana curate, subtiri si transparente. Dupa spalare si curatare, acestea se pastreaza intr-un vas cu apa sarata. Matul gros, stomacul si basica se presara cu sare grunjoasa, apoi cu sare marunta si boabe de porumb si se lasa in apa cu sare. Dupa aceasta curatare organele pot fi folosite la prepararea carnatilor, a tobei sau a caltabojului. Carnea afumata se obtine din coltlete, costite, muschiuleti, pulpa si spata. Toate aceste parti anatomice se curata de slanina, cu exceptia pulpei si a spatei la care se lasa atat slanina, cat si soriciul. Se aseaza bucatile de carne intr-un vas si se presara bine cu sare grunjoasa si silitra pentru a-si pastra culoarea roz. Carnea se tine la sare 4 zile avand grija sa se intoarca astfel incat, sa patrunda cat mai bine sarea si condimentele in interiorul carnii. In timpul cat aceste bucati de carne stau la sare, ele isi lasa o zeama si cu aceasta zeama se stropesc toate bucatile de carne. Daca porcul a fost prea gras si nu se obtine aceasta zeama, atunci se adauga putina apa sarata. Dupa 4 zile se scot bucatile de carne si slanina si se pun la uscat afara la ger si vant, iar spata si pulpa se mai pastreaza pana la 2 zile. Dupa 1-2 zile de pastrat la ger, cand bucatile de carne si sunca s-au mai zvantat se freaca bine cu usturoi pisat si se mai lasa la vant 1-2 zile. Apoi se pun la fum. Afumarea se face incet, in timp, iar bucatile de carne si sunca vor fi asezate astfel incat intre ele sa circule aerul. Carnea se lasa la fum 4 zile sau chiar mai mult In functie de marime, astfel incat sa le patrunda bine fumul.

Carnatii se pregatesc din carne moale dar nu prea grasa de la spata sau pulpa, dar se folosesc si toate bucatile de carne care 'au cazut' la fasonare. Carnea se toaca prin masina, se pune intr-un vas, se adauga sare, piper si zeama de usturoi. Trebuie sa retinem ca usturoiul se piseaza, se lasa in apa calda cca. 20 minute si se strecoara. La carnati se pune aceasta zeama de usturoi si nu usturoiul. Se amesteca carnea cu aceste condimente pana la omogenizare, avand grija sa adaugam cite putina apa rece. De retinut, ca nu este indicat sa se adauge prea multa apa, deoarece la frigere carnatii vor crapa. Dupa omogenizare, se umplu 'matele' cu carne folosind masina de tocat si palnia de umplut carnati. Dupa umplere, carnatii se inteapa cu un ac din loc in loc pentru a elimina aerul existent intre mat si carne, altfel carnatii plesnesc. Pentru a evita iesirea carnii din mate, carnatii se pot lega cu o sforicica la capete sau se ating capetele cu un cleste inrosit in foe, ceea ce va face ca matul sa se stranga imediat. Intestinele nefolosite se pot pastra timp indelungat, acestea se umplu cu aer s.i se lasa la uscat. Dupa umplere, carnatii se pun afara la ger, la uscat 2 zile, dupa care se pot afuma 4 zile. Se pot servi fripti imediat dupa ce i-am pregatit sau afumafi, caz in care se pot servi si in stare cruda.

Caltabosul cu sange, acest preparat se obtine din carnea grasa de la gusa porcului. Aceasta carne se taie in bucati si se pun la fiert in apa clocotita. Dupa fierbere, se scoate carnea, se lasa sa se scurga si se taie In bucati mici, apoi se pun in cratita cu sangele porcului care a fost 'batut cu sare' sa nu se coaguleze. Se adauga cimbru, piper si orez fiert pe jumatate. Se amesteca si se obtine o compozitie omogena cu care se umple matul gros. Se leaga la capete cu sforicica si se pune din nou la fiert in zeama in care a fost carnea. De retinut, ca acest caltabos, trebuie sa fiarba la foc foarte mic, pentru a evita plesnirea matului, altfel umplutura se risipeste in vas. In timpul fierberii, se inteapa caltabosul din loc in loc, cu un ac pentru a se elibera aburul format. Dupa fierbere, caltabosii se scot cu grija din oala in care au fiert si se pun intr-un vas cu apa rece, unde se tin cca. 20 minute, pentru a se curata de grasime. Apoi se asaza pe o planseta din lemn si se lasa sa se scurga. Caltabosul se poate servi rece sau poate fi bagat in cuptor intr-o tava in care a fost pusa o lingura de untura, se tine la foc mic cca. 20 minute pana se rumeneste. Se servesc calzi cu varza acra taiata marunt sau cu varza calita.

Caltabos din ficat acest preparat se obtine din ficat, plamani, inima, splina si putina grasime, care se pun la fiert in apa clocotita. Cand aceste organe sunt aproape fierte se adauga 4-6 cepe mari taiate marunt si se continua fierberea. Dupa fierbere se scot din apa, se lasa sa se raceasca, se taie in bucati mici si se toaca. Aceasta tocatura se amesteca cu sare, piper macinat si maghiran, se omogenizeaza cu putina zeama in care au fiert organele. Se formeaza o pasta cu care se umple matul gros, se leaga la capete cu o sforicica si se pune din nou la fiert intr-un vas cu apa clocotita. Se lasa sa fiarba cca. 60 minute la foc mic, avand grija sa-l intepam cu un ac in timpul fierberii, pentru a elimina aburul format. Dupa fierbere, caltabosul se scoate din oala si se pune intr-un vas cu apa rece unde se tine cca. 20 minute. Apoi se scoate si se pune sa se scurga. Se poate servi rece sau cald, caz in care se pune caltabosul intr-o tava cu untura si se baga in cuptor unde se tine pana se rumeneste. Se serveste cu varza acra sau calita.

Toba cu sange se obtine din carne de la gusa, limba, rinichi, sange, sare, piper si cimbru. Se pun la fiert in apa clocotita. Dupa fierbere, carnea se taie cubulete mici, limba si rinichii se lasa Intregi, iar soriciul se taie in fasii de cca. 8 cm lungime si 2 cm latime. Carnea se amesteca cu sarea, piperul si cimbrul, limba se curaja de piele, iar soriciul iI facem rulouri mici. Dupa pregatirea acestei umpluturi, se ia stomacul porcului, se toarna In el sangele, se introduce carnea si punem la mijloc limba Intreaga, rulourile de sorici le plasam in diferite parti ale stomacului, iar rinichii li asezam de o parte si de alta a limbii astfel incat sa se umple intreg stomacul. Dupa umplere, se coase burta cu un ac cu ata groasa si se pune toba la fiert cca. 2 ore la foc mic. In timpul fierberii, toba se inteapa din loc In loc pentru a elimina aburul care se formeaza. Dupa fierbere, se scoate toba din oala, se lasa sa se raceasca putin si calduta fiind, se pune intre doua plansete din lemn peste care se pune o greutate sa o preseze. Toba se serveste rece taiata In felii subtiri. Se mai poate afuma.

Untura se obtine din slanina porcului, care se spala, se taie in cuburi cu latura de cca. 2 cm si daca are sange se pune intr-un vas cu apa rece. Apoi se pune la fiert intr-un vas destul de mare, avand grija sa se amestece continuu. Cand jumarile s-au rumenit se ia vasul de pe foc, se lasa sa se raceasca putin untura, apoi se strecoara si se pune in borcane de sticla, legate cu carpa. Se pastreaza la loc racoros sau in frigider. Jumarile se scurg bine de untura, si se presara cu sare si se pastreaza la rece. Se servesc ca atare sau se folosesc la varza, pogaci, etc.

Sunca afumata se pregateste din bucati de slanina de pe burta porcului. Se sareaza si se condimenteaza. Se tine la sare 6-8 zile, se intoarce la 2 zile si se stropeste cu saramura care se formeaza. Dupa ce a stat la saramura, suncile se scot si se pun la ger sa se zvante, dupa care se freaca bine cu zeama de usturoi si se mai lasa la zvantat si apoi se afuma.

Sunca fiarta in apa se prepara astfel: dupa ce sunca a fost afumata, se spala cu apa calduta si se pune la fiert impreuna cu foi de dafin, ceapa intreaga si boabe de piper. Se lasa sa fiarba 4 ore la foc mic. Dupa fierbere, sunca se scoate din apa, se lasa sa se scurga si se presara cu sare.

Sunca fiarta in apa cu vin se pregateste astfel: sunca afumata se curata de fum cu cutitul, se spala cu apa calduta si se pune la fiert in apa si vin in cantitati egale, la care se adauga foi de dafin si boabe de piper.

Sunca fiarta in zeama de varza se prepara astfel:  sunca afumata se curaja de fum cu cutitul, se spala cu apa calda si se pune la fiert in zeama de varza, se fierbe cca. 4 ore la foc mic.

Ritualul taierii porcului se incheie cu 'pomana porcului', care este o masa unde se serveste carne prajita cu usturoi si mamaliguta, udata cu vin fiert.

Babic, acest preparat este specific zonei Buzaului si este pregatit in special de sarbii gradinari din aceasta zona. Pentru obtinerea cantitatii de 6 kilograme babic se folosesc urmatoarele materii prime : pulpa de vaca 4 kg., pulpa de porc 4 kg., boia de ardei dulce 200 g., boia de ardei iute 100 g., piper 50 g., bumbare 12 m, sare 200 g. Carnea de vaca si porc se taie in bucati mici si se toaca cu barda sau cu masina de tocat cu sita mare. Carnea tocata, se amesteca bine cu igredientele: boiaua de ardei piperul , sarea, pana la omogenizare, dupa care se lasa la macerat 2-3 zile la circa. 4° C. Dupa macerare, se umplu matele, se leaga la capete si se pun la vant 2-3 sapta mani, apoi se afuma la rece 24-48 ore. Dupa afumare, babicul se aseaza intre 2 plansete si se preseaza timp de 24 ore, astfel meat babicul sa capete forma aplatisata. Dupa presare, babicul se tine din nou la vant, la uscat 1-2 sap tamani. Avand in vedere timpul indelungat de obtinere, babicul se pregateste de regula, in timpul rece noiembrie-decembrie, astfel incat acesta sa fie consumat in Sarbatorile Craciunului. Acest mod de preparare al babicului este unic, calitatea acestuia difera de cea a babicului pregatit industrial. Refeta ne-a fost furnizata de Domnul Sandu Potarniche din Buzau.

Nu sunt sarbatori mai frumoase pe acest pamant romanesc ca cele ale Craciunului. Ziua de Craciun se serbeaza in familie, copiii, nepotii, parintii, bunicii se reunesc in jurul mesei. Masa este bogata si frumos ornata cu fete de masa albe, cu lumanari aprinse, cu crengute de brad si vase, cu darurile randuite sub bradul frumos impodobit. In aceasta zi sfanta a Nasterii Mantuitorului nu lipsesc de pe masa romanului preparatele din carne de porc: toba, caltabosi, carnati, sarmale cu mahialigufa, fripturi, traditionalii cozonaci si fructele livezilor noastre: merele, perele zemoase, strugurii.

Este o traditie ca masa din noaptea de anul nou sa fie 'bogata', meniul cuprinzand un numar mare de preparate culinare insotite de bauturile care se asociaza cel mai bine cu preparatele servile.

Romanii petrec noaptea de Anul Nou, intr-o atmosfera de buna dispozi tie, cu muzica si dans, cu focuri de artificii, in urarile celor de colindatori. Este o noapte frumoasa cand toti romanii spera intr-un an mai bun, cu sanatate, cu noi impliniri. In comparatie cu alte popoare care sarbatoresc Anul Nou in strada, noi ii sarbatorim decent, cu familia si prietenii. In prima sapta mana din an exista in calendarul Bisericii Ortodoxe o serie de sarbatori pe care poporul nostru le respecta si le cinsteste dupa datina strabuna.

Pe 1 ianuarie este sarbatorea Sfantului Vasile cel Mare. Aceasta zi se serbeaza mai ales in familie, este continuarea sarbatoririi Anului Nou, meniul din aceasta zi incepe de obicei cu o ciorba de potroace din curcan si continua cu gustari, salate, fripturi si placinte.

Pe 5 ianuarie este Ajunul Botezului Domnului, in aceasta zi se mananca  de post. In unele zone din tara si mai ales in Muntenia, este obiceiul ca in aceasta zi 'fetele de maritat' sa tina post negru, ele nu mananca si nu beau nimic toata ziua. Seara, ele vor manca o turtita din faina, apa si sare, dar fara sa bea apa. Legenda spune ca tanarul care le va da sa bea apa in vis in noaptea de Ajunul Bobotezei, acela le va fi viitorul mire. Tot in aceasta noapte, se obisnuieste ca fetele sa-si puna busuioc sub perna pentru a-si visa viitorul mire.

Pe 6 ianuarie sarbatorim Botezul Domnului sau Boboteaza, in aceasta zi in toate bisericile ortodoxe se oficiaza slujbe de sfintirea apei - aghiasma. Cu aceasta aghiasma se stropeste interiorul casei, se stropesc vitele si se pastreaza intr-o sticia cu busuioc, din care se bea dimineata inaintea micului dejun in zilele de sarbatoare si de post. Sarbatorirea Botezului Domnului se face de regula in familie cu un meniu format din gustari reci: sunca, toba, carnati; ciorba de pasare; fripturi din curcan si porc; muraturi; placinte; dulciuri de bucatarie.

Botezul este prima Taina Sfanta a bisericii, o lucrare Sfanta, prin care in chip tainic, nevazut, se da omului Harul cel mantuitor al lui Dumnezeu. Botezul curata de pacate, pe prunci de pacatul stramosesc, iar pe cei varsinici de pacatele proprii. Aceasta taina a botezului este sarbatorita cu multa decenta in casele noastre, respectul la aceasta sarbatoare crestina revine pruncului botezat si nasilor, care devin parintii duhovnicesti ai pruncului. Finii sunt datori sa asculte si sa-i respecte pe nasii lor, ca si pe parintii lor trupesti. Cu ocazia Botezului, parintii pruncului organizeaza o petrecere, la care participa, de regula, familia si prietenii apropiati. Preparatele care se vor servi cu aceasta ocazie, vor fi ca pentru o masa festiva, cu gustari, antreuri, fripturi, dulciuri de bucatarie si bauturile care se asociaza.

Logodna, este o fagaduinta ce si-o fac cei ce vor sa se casatoreasca, cu aceasta ocazie, se oficiaza o slujba scurta, cu care biserica prin preotii ei, binecuvanteaza pe logodnic si logodnica. Logodna are aproape aceeasi putere ca si casatoria.

Taina Sfanta a casatoriei, a nuntii este cea mai straveche Taina, prin ea se intemeiaza unitatea si trainicia familiei, trainicia poporului si a neamului nostru. Preotul, cere lui Dumnezeu, sa trimita mirelui si miresei Darul adevaratei uniri curate, spre a naste fii si fiice si a-i creste si educa crestineste in dragoste de Dumnezeu. Nasii sau nunii, la nunta, care de regula sunt cei de la botez, sau urmasii lor, sunt martorii celor ce se cununa, iar pe viitor, acestia sunt ca niste parinti si sfatuitori.

In obiceiul poporului nostru, logodna, dar mai ales nunta, constituie evenimente deosebite care sunt sarbatorite din mosi stramosi. Elementul esential al acestei sarbatori crestine, il constituie bucuria pentru noua familie, dar si dorinta de a ajuta material intemeierea acestei familii. Parintii mirilor sunt cei care organizeaza nunta, ei sunt onorati de participarea invitatilor si le ofera acestora o primire calduroasa cu mult respect si atentie. In momentul sosirii invitatilor la nunta, acestia sunt primiti la sate, cu 'plosca' cu vin si paine cu sare, iar la orase in familiile mai instarite, invitatii sunt primiti cu o cupa de sampanie si piscoturi. Oaspefii de onoare ai nuntii sunt nasii - nunii, carora li se acorda cea mai mare atentie. Petrecerea consta, dupa oficierea cununiei in Biserica, Intr-o masa imbelsugata cu muzica si dans. In unele zone din tara, nunta dureaza doua - trei zile, aceasta incepe la casa miresei si se termina la casa mirelui. Din preparatele servite cu aceasta ocazie fericita, nu lipseste 'tortul miresei' care este pregatit astfel incat, se satisfac toti invitatii.

Alimentarea poporului nostru de-a lungul istoriei, deci bucataria romaneasca, a fost influentata de conditiile geografice, de clima, de bogafiile naturale ale solului, padurilor si apelor, dar si de credinta neamului nostru, a Bisericii Ortodoxe, care s-a pastrat aproape nealterata din mosi stramosi. Alimentafia neamului romanesc este o alimentatie bazata pe legume, lapte, branzeturi, oua, peste, carne, vanat, cereale, grasimi, ea alterneaza intre mancaruri de 'post' realizate din legume, cereale, verdeturi si grasimi vegetale si mancaruri de 'duke' bazate pe branzeturi, lapte, oua, carne si legume, grasimi animale.

Prea Sfintitul Teodosie Snagoveanul episcop-vicar al Arhiepisco piei Bucurestilor, in cartea doamnei Rodica Ardeleanu arata: 'In spiritual litatea ortodoxa, postal este complementul cumpatarii, constand dintr-o abtinere vremelnica de la mancare si bautura, totala sau partiala, precum si dintr-o disciplinare a apetiturilor senzoriale, insotite de eforturi pentru intarirea puterilor sufletesti asupra celor trupesti. Postul este o cerinta a sfintirii umane si nu un instrument de chinuire a trupului'.

'Postul este semnul, simbolul sa iubim pe Dumnezeu, care n-are nevoie de postul nostru, ci noi avem nevoie de post, fiindca el este mijlocul cel mai bun de a ne birui pe noi inline ' (Matei 17, 21).

Postim miercurea pentru sfatul tinut de iudei pentru vinderea Domnului, si postim vinerea pentru ca Domnul a patimit pentru noi.

Postul Mare sau Postul Pastelui incepe lunea, cu sapte saptamani inainte de sfintele sarbatori si dureaza pana in Sambata Mare. A fost randuit de biserica pentru pregatirea sufleteasca a credinciosilor in vederea intampinarii cu vrednicie a praznuirii anuale a patimilor si a Invierii Domnului.

Sfantul Vasile cel Mare a spus: 'sa aratam cat este de vechi postul, sa aratam ca toti sfintii l-au primit ca pe o mostenire stramoseasca si l-au pazit, transmitandu-l din tata in fiu. Asa s-a pastrat acest bun fi a ajuns din neam in neam, pana la noi'.

Inaintea acestui post se 'lasa sec', este ziua 'lasatului de sec', cand toti romanii sarbatoresc intrarea in post printr-o masa foarte bogata la care vin, deci nu sunt invitati, copii la parinti, nepoti la bunici, tineri la batrani, fini la nasi. Astazi, de ziua lasatului de sec, cei care sunt suparati se impaca, se iarta toate greselile, oamenii intra In Postul Pastelui cu sufletul curat si fara ura impotriva semenilor. In aceasta zi meniul este format din: oua fierte, branza, ciorba sau supa de pasare, friptura de pasare cu garnituri si salata si nelipsita placinta cu branza dulce de vaci.

Postul Pastelui, ca durata este cel mai mare dar si cel mai dur dintre posturile Bisericii Ortodoxe. Primele doua zile, luni si marti, se ajuneaza, deci nu se mananca decat seara, dupa apusul soarelui, numai paine si apa, iar sambata si duminica pe toata durata postului este dezlegare la vin si la untdelemn. In ziua Floriilor si la Praznicul Bunei Vestiri, este dezlegare la peste, mai este dezlegare la vin si untdelemn. cand in calendarul ortodox este sarbatoare Insemnata cu cruce neagra inclusiv in joia patimilor. Pe durata acestui post se pregatesc diferite preparate care combinate asigura meniuri complete ce pot oferi, substantele de care organismul are nevoie: legume conservate si proaspete, varza alba si rosie, fasole, morcovi, telina, postarnac, patrunjel, masline, ciuperci, ceapa, bame, sucuri de rosii, orez, gris, pesmet, fructe: mere, pere, nuci, gutui. Spre sfarsitul postului apar verdeturile proaspete: urzici, stevie, spanac, ceapa verde, usuroi verde, salata, laptuci.

I.L. Caragiale isi incepe cronica aparuta in anul 1909 in 'Universul', 'Suna clopotele E primavara Suna clopotele. Umilirea, suferinfa, patimile Tatalui intrupat in Fiul, supliciul si moartea; apoi triumful asupra mortii, invierea Da, fericiti; si asa fericit eram eu in copilarie,si asa era toata lumea imprejurul meu Ce limpede suna toaca de fier, sub atingerea ciocanelor maestrite ale dascalului Haralambie Dar venerabilul nostru preot il auz inca Veniti de luati lumina Pe urma evlavia aceea adanca si calda, de care erau patrunse sufletele tuturor enoriasilor nostri de la cel mai batran fara un dinte in gura, pana la cel mai tanar inca fara dinti Ce frumos erau impodobite sfesnicele cu zambile infeluri de fefe Dar apoi cozonacii si placinta de drob, si capatanile de miel la tava pe orez, cu iaurt cu caimac, dupa opt saptamani de fasole sleita si de varza acra si parintele Marinache cu dascalul Haralambie carand in curtea bisericii toata ziua recolta de oua rosii si de pasca si intr-un rand cantam iesit de la Inviere, dimineata un vant si o ploaie n-afost chip sa ne intoarcem cu lumanarile aprinse Unde sunteti voi, Sfinte Sarbatori ale copilariei'.

Aceasta mare sarbatoare a Invierii Domnului - Sfintele Pasti, este cinstita de neamul romanesc din cele mai vechi timpuri, ea s-a pastrat nealerata pana in zilele noastre.

La Paste se inrosesc oua, acestea reprezinta simbolul Invierii Domnului. Este , obiceiul ca de Paste, in toate casele romanilor sa existe cozonaci si pasca dar si nelipsitul miel, care reprezinta 'mielul lui Dumnezeu adica omul care a ridicat pacatele lumii'. Exista obiceiul ca in Noaptea de Inviere, credinciosii sa aduca la biserica oua rosii, cozonaci si pasca, pentru a fi binecuvantate de preot, si apoi  impartite saracilor.

In Noaptea de Inviere, se mai duce la biserica si Pasca, care este obtinuta dintr-un aluat dospit, ea reprezinta Trupul Domnului. Preotul, spre sfarsitul liturghiei, binecuvinteaza si sfinteste bucatile de Paste, (de anafura) prin stropirea acestora cu aghiasma si o imparte credinciosilor.

Dupa terminarea slujbei de Inviere a Domnului, credinciosii se intorc acasa cu lumanarile aprinse, cu pasca, cu ouale rosii, si cozonacii binecuvantate de preot.

Bucuria si sarbatoarea in casele romanilor incep dupa slujba Invierii Domnului, In dimineata zilei de Paste. Aceasta zi se serbeaza in familie, mai intai se pregatesc ouale rosii si cozonaci, care se impart saracilor de catre batrani. Apoi familia se reuneste in jurul mesei. Masa este frumos ornata, cu oua rosii, cozonaci, cu lumanari aprinse.

Inaintea acestei mese exceptional, 'se ia Pastele '. Este un adevarat ritual, fiecare membru al familiei, se aseaza in picioare cu fata spre Rasarit, isi face semnul Crucii, multumeste Domnului Iisus Hristos pentru patimile indurate, se roaga Lui Dumnezeu pentru sanatatea sa si a familiei sale apoi mananca 'ia aceasta Pasca'.

Dupa acest ritual, membri familiei incep masa, mai intai ciocnesc ouale rosii, batrani sunt cei care ciocnesc cu formula 'Hristos a Inviat' tinerii raspund 'Adevarat a Inviat'. In aceasta zi de Inviere a Domnului, se servesc preparate traditionale romanesti cum ar fi: drob de miel, ciorba de miel, stufat de miel, friptura de miel, cozonaci, pasca, branzeturi si bauturile care se asociaza, nelipsind vinul rosu care simbolizeaza 'Sangele Domnului'.

Aceasta sarbatoare de inaltarea Domnului, se serbeaza in familie, acasa sau la iarba verde, cu mancaruri deosebite, cu oua rosii, cu branza, cu ceapa si usturoi verde, fripturi de pasare, salata verde, cozonac si bauturile care se asociaza cu aceste preparate, dar nu lipseste 'pelinul de mai'.

In postul Sfintilor Petru si Pavel,  in perioada 6-28 iunie, alimentatia bazata pe mancaruri de post se poate realiza din legume si fructe, cereale si uleiuri vegetale. Redam mai jos meniuri pentru o saptamana de post. Retetele se gasesc in aceasta lucrare cu conditia inlocuirii untului cu margarina si a unturii cu untdelemn.

In calendarul Bisericii Ortodoxe romane exista postul Sfintei Maria, postul Maicii Domnului, intre 1-14 august. Acest post este foarte usor de tinut, este luna august cand in orice colt din tara, vara cu roadele ei este in toi, exista vinete, ardei, castravefi, rosii, dovlecei, varza, ciuperci, etc. Este o usurare pentru organism sa elimine toxinele printr-o alimentatie bazata pe legume si fructe. Meniul zilnic poate fi alcatuit intr-un sortiment diversificat, bogat in vitamine si saruri minerale. Prezentam in continuare meniuri pentru o saptamana de post. Retetele se intalnesc in aceasta lucrare cu condijia inlocuirii grasimilor animale cu grasimi vegetale.

Un alt obicei la romani este sarbatoarea zilei de nastere, care se sarbatoreste inca de la nasterea pruncului si pana la adanci batraneti. Aceasta zi se sarbatoreste mai ales in familie dar si cu prieteni, colegi de scoala, de munca. La sarbatoarea zilei de nastere se fac invitatii, pentru ca este greu de presupus ca toti cei cu care vrei sa aniversezi aceasta zi vor tine minte ziua ta de nastere. In schimb, la sarbatorirea zilei 'onomastice' nu se fac invitatii, cei care te iubesc, vin nepoftiti.

In casele romanesti aceste intalniri constituie momente de sarbatoare, gazdele ofera o masa 'bogata' si frumos ornata cu flori si lumanari cu fete de masa albe, cu nelipsitul tort cu lumanari, numarul acestora fiind egal cu numarul anilor sarbatoritului plus una, pe care sarbatoritul este obligat sa le stinga dintr-o suflare. Ne este greu sa incheiem acest capitol cu obiceiurile la romani legate de moarte. Dar asa cum spune zicala inteleptilor strabuni 'cine a vazut soarele, trebuie sa vada si moartea'. Toti oamenii mor, si cei buni si cei rai, si cei mari si cei mici, si cei bogati si cei saraci. Scriptura spune ca moartea credinciosilor este lina si pasnica iar a celor pacatosi este cumplita. Pentru a usura de pacate pe cei ce ne-au parasit, exista obiceiul 'parastaselor' facute de rudele si cei apropiati mortilor. Obiceiul este bine stabilit de Biserica Ortodoxa, dar fiecare zona isi are ritualul si datinile sale specifice. O masa ocazionata de acest eveniment are un caracter solemn, preparatele oferite sunt alese in functie de obiceiuri.

Obiceiurile traditionale la romani sunt strans legate de obiceiurile culinare. Bucataria romaneasca este o parte integranta a obiceiurilor si datinilor care s-au pastrat de-a lungul istoriei.