Evolutia principalilor indicatori sociali

EVOLUTIA PRINCIPALILOR INDICATORI SOCIALI

Ocuparea fortei de munca in Romania ramane una dintre zonele cele mai tensionate ale tranzitiei. Principala tendinta care se manifesta in ultimii 11 ani in ceea ce priveste volumul ocuparii fortei de munca este continua sa reducere. Procesul este generat atat de evolutiile demografice - cu o mai mica influenta, deocamdata, reducerea drastica a natalitatii si a sporului natural incepand sa se manifeste in acest deceniu - cat, in special, de capacitatea redusa de absorbtie a economiei.

Ca urmare, in perioada 1990-2000, populatia civila ocupata s-a redus cu 2.200.000 persoane, iar numarul de salariati cu aproximativ 3500 mii persoane. In acelasi interval, rata bruta de ocupare a populatiei totale s-a diminuat de la 46,7% la 38,4%, iar a persoanelor in varsta de 15-64 ani de la 72,7% la 57,5%.

Tendintele demografice, indeosebi fenomenul de imbatranire a populatiei, ca si diminuarea ratei populatiei ocupate au condus la modificari importante in ceea ce priveste raportul de dependenta economica, observabil in cresterea numarului persoanelor dependente de populatia care contribuie la asigurarile sociale si constituirea resurselor statului.

In Romania, in anul 2000, rata de activitate masculina era evident mai mare decat rata de activitate feminina (57,5% fata de 46,5%)aceasta din urma situandu-se, insa, la nivelul celei atinse de tarile dezvoltate, semnificand o participare importanta a femeii la activitatea economico-sociala.

Indicatori ai potentialului de munca din Romania, in perioada 1990-2000 Tabelul 3.1

Sursa: Anuarul 2001,Institulul National de Statistica

In contextul evolutiilor de pe piata fortei de munca, al declinului ocuparii, s-au produs o serie de deplasari structurale. In prezent, structura populatiei civile ocupate, pe sectoare ale economiei este anacronica, riscanta (vezi Tabel 3.2), reflectand concomitent:

procesul de dezindustrializare si reagrarizare a ocuparii;

capacitatea modesta a sectorului servicii de a absorbi si retine o parte importanta a populatiei disponibilizate din industrie (desi acest sector pare sa inregistreze, in general, o evolutie ascendenta, in cifre absolute, ocuparea in cadrul sau se reduce);

riscul pseudotertializarii ocuparii, cu efecte negative asupra unui trai decent si/sau asupra polarizarii activitatilor speculative.

Aceste tendinte exercita o puternica influenta asupra sistemului de calificari, asupra posibilitatii de identificare a nevoilor viitoare de formare profesionala, asupra relatiei dintre cererea de forta de munca si oferta sistemului de educatie si formare profesionala.

La nivelul sectorului primar (agricultura,silvicultura,economia vanatului) populatia activa implicata in acest domeniu a fost de 3.144.000 persoane in 1990, crescand la 3.320.000 de persoane in anul 1996 si atingand valoarea de de 3.570.000

in anul 2000.Numarul persoanelor angajate in sectorul secundar (industrie si constructii)

a cunoscut in perioada 1990-2000 un fenomen de scadere acccentuata, dela 4.711.000 in anul 1990, la 3.193.00 in anul 1996 respectiv 2.708.000 in anul 2000.

Aceasta scadere importanta a numarului de persoane ocupate in acest domeniu are mai multe explicatii intre care: pierderea pietelor traditionale de desfacere pentru produsele romanesti, transformarea fostei economii de stat centralizate intr-o economie de piata care are la baza rentabilitatea economica, cresterea masiva a preturilor la utilitati si respectiv incapacitatea fostelor intreprinderi industriale de a produce in conditiile de calitate si de pret cerute de piata, rezultand de aici concedieri masive din fostele mari intreprinderi de stat si regiile cu pierderi:minerit etc.

Din punctul de vedere al gruparii persoanelor active pe cele trei sectoare de activitate , Romania prezinta o structura defavorabila, cu o pondere mare si in crestere a populatiei active din sectorul primar si cu o pondere destul de redusa a serviciilor. In conditiile in care competitivitatea in sectorul industriei este greu de dobandit datorita costurilor mari pe care le implica, sansa economiei romanesti ar fi dezvoltarea acentuata a sectorului serviicilor pentru a compensa scaderea valoriii produsului intern brut datorita scaderii dimensiunii sectorului industriei si constructiilor.

Tabelul 3.2.

Structura populatiei civile ocupate in Romania, pe sectoare economice, in perioada 1990-2000

ursa : Anuarul 2001, Institutul National de Statistica

In functie de forma de proprietate, se constata o evolutie importanta a sectorului privat de la 27,1% in 1990 la 75% 1999 (in cifre absolute de la 2936,9 mii persoane la 6475 mii). Ponderea populatiei ocupate in sectorul privat creste atat in agricultura (in 2000 aceasta detinea peste 98%), cat si in industrie si servicii.

In ceea ce priveste structura populatiei ocupate dupa criteriul statutului profesional, principalele schimbari se refera la:

reducerea ponderii salariatilor in cadrul populatiei civile ocupate (de la 75,1% in 1990 la 53,5% in 2000);

sporirea numarului de lucratori pe cont propriu (17,1% in 1994 si 21% in 2000) si a lucratorilor familiali neremunerati, categorie din care face parte si populatia care lucreaza in agricultura (15,2%, respectiv 17,1% in aceiasi ani de referinta);

mentinerea la un nivel relativ constant a numarului patronilor.

Legat de structura populatiei active dupa sexe,exista mai multe ramuri ale economiei nationale in care populatia activa este majoritar feminina .Cele mai importante dintre aceste sunt: sanatate si asistenta sociala (77,7%),invatamant (67,45%), activitate hoteliera si de alimentatie publica (63%), comert(51%).

In anul 2000, distributia populatiei ocupate pe grupe de ocupatii era structurata, in principal, pe urmatoarele categorii:

conducatori si functionari superiori din administratia publica si din unitatile
economico-sociale - 2,1%

specialisti cu ocupatii intelectuale sau stiintifice - 6,4%

tehnicieni, maistri si asimilati - 8,1%

functionari administrativi - 3,9%

lucratori operativi in servicii, comert si asimilati - 6,8%

agricultori si lucratori calificati in agricultura, silvicultura si pescuit - 39,7%

muncitori / meseriasi - 16,5%

alte categorii de ocupatii - 16, 5%

Ratele de activitate pe grupe de varsta au avut urmatoarele valori:

pentru grupa de varsta 15-24 de ani: 43,1%

pentru grupa de varsta 25-34 de ani:84,5%

pentru grupa de varsta 35-49 de ani: 85%

pentru grupa de varsta 50-64 de ani:57,8%

pentru grupa de varsta 65 de ani si peste: 35,7%

Structura populatiei ocupate in functie de statutul educational releva faptul ca unei ponderi de aproape 2/3 din total ii corespunde o instruire de nivel secundar sau superior, situatie care permite aprecierea ca forta de munca din Romania dispune de o pregatire de nivel ridicat. Luand in considerare criteriul varstei, gradul cel mai inalt de instruire corespunde persoanelor din grupele de 25-34 ani (aproximativ 90%) si 35-49 ani (77%).

Reducerea volumului ocuparii fortei de munca este acompaniata de aparitia si extinderea somajului. Numarul somerilor inregistrati creste semnificativ in 1992, odata cu transformarile implicate de trecerea de la economia planificata la economia de piata.

Fenomenul isi continua curba ascendenta pana in 1996, cand se reduce semnificativ, dupa care isi reia tendinta crescatoare; acest fenomen continua pana in anul 1999 ca urmare a accelerarii procesului de privatizare, restructurare si lichidare a unor intreprinderi, rata somajului atingand un maxim al perioadei post-decembristede, 11,8%. In ultimii 2 ani, datorita unei oarecare macrostabilizari economice si datorita cresterii economice precum si politicilor sociale aplicate somajul isi schimba evolutia, trecand la o curba descendenta astfel ca la sfarsitul anului 2001 numarul somerilor inregistrati era de 826.932 persoane, reprezentand o rata de 8,6%;

Tabelul 3.3

Evolutia somajului in perioada 1991-2001

Sursa: Anuarul 2001,Institutul National de Statistica; Raportul A.N.O.F.M. pe anul 2001

Figura .3.1

Distributia somerilor pe niveluri de instruire si formare reflecta o concentrare mare a fenomenului in categoria persoanelor care au absolvit invatamantul liceal, precum si cel profesional si de ucenici; urmeaza, in ordine, absolventii invatamantului gimnazial, primar si cei fara scoala absolvita. Numarul somerilor cu pregatire universitara este redus, atat pe total, cat si pe sexe. Distributia se pastreaza, in general, pe intreaga perioada 1991-2001.

                                                              Figura 3.2

La nivelul anului 2000, structura populatiei de someri dupa nivelul de pregatire a fost urmatoarea: someri cu studii superioare - 3,7%, someri cu studii postliceale si tehnice de maistri - 2,7%, cu liceu - 40,9%, scoala profesionala si de ucenici - 29,7%, gimnaziu - 17,9%, scoala primara - 3,8% si fara scoala absolvita - 1,3%. Proportiile respective se mentin, in general, si in cadrul grupei de varsta 15-24 ani.

De altfel, trebuie mentionat ca tinerii in varsta de 15-24, iar din aceasta grupa femeile si cei rezidenti in mediul urban reprezinta categoriile cele mai vulnerabile in fata riscului de somaj. In mod constant, rata somajului corespunzatoare grupurilor mentionate a fost de aproximativ 3 ori mai mare decat rata medie.

Modul de distributie a ratei somajului, pe grupe de varsta, la nivelul anului 2000, reflecta aceeasi situatie: ponderea mult mai ridicata a somajului in randul tinerilor si reducerea acesteia pe masura ce se inainteaza in grupele superioare de varsta .

La cele de mai sus trebuie adaugat un alt fapt alarmant: in 2000, peste 80% dintre somerii intrati pentru prima data pe piata muncii erau in varsta de 15-24 ani. Situatia nu este specifica numai anului mentionat, ci este o continuare a tendintelor inregistrate si in anii anteriori. Aceasta stare de fapt conduce la concluzia ca exista inca deficiente de comunicare si transparenta intre cererea de forta de munca si oferta de calificari a sistemului de educatie si formare, ca scoala inca "produce someri". In acelasi timp, dificultatile de identificare a nevoilor viitoare de forta de munca, de calificari, generata de o anumita lipsa de coerenta a strategiei de dezvoltare a economiei constituie una dintre explicatiile situatiilor mentionate.

Durata medie a somajului, in 2000, inregistreaza o scadere fata de anii precedenti, fiind de 16,0 luni, fata de 17,8 luni in 1996, cu diferente importante pe grupe de varsta: 12,5 luni pentru somerii de 15-24 ani, 17,3 luni pentru cei de 25-34 ani, 18,7 luni pentru somerii de 35-49 ani si 20,3 luni pentru cei in varsta de 50 ani si peste. Riscul cel mai mare pentru somajul de lunga durata il prezinta, asadar, persoanele de peste 50 de ani, acestea fiind, in general, mai greu acceptate de angajatori si mai putin deschise spre diferite forme de recalificare si reconversie, care, eventual, le-ar facilita reinsertia profesionala.

Persoanele care se aflau in somaj de peste un an in 2000 reprezentau 44,3% din total, in scadere cu 7 puncte procentuale fata de anii 1996-1997, dar in crestere cu 2,4 puncte procentuale fata de anul 1998. O proportie importanta dintre acestea sunt persoane descurajate, care au renuntat sa mai caute un loc de munca. Ingrijorator este, in acelasi timp, faptul ca aproximativ 50% din numarul total al persoanelor descurajate care au incetat sa mai caute de lucru erau tineri in varsta de 15-24 ani (51% barbati si respectiv 49,5% femei), mai mult cu 7 puncte procentuale fata de anul 1997.

Dupa cum am mai amintit, somerii, inclusiv absolventii diferitelor niveluri de educatie si formare profesionala initiala care nu au fost niciodata incadrati in munca, beneficiaza de o serie de masuri de protectie sociala, atat pasive, cat si active.

In ceea ce priveste beneficiarii de ajutor de integrare profesionala (forma de protectie sociala destinata absolventilor care nu au gasit un loc de munca), in absenta unor date concrete privind numarul lor, total si pe niveluri de formare, in cadrul fiecarei promotii de absolventi, pot fi realizate unele estimari ale ponderii acestora. Astfel, avand in vedere ca numarul absolventilor invatamantului profesional si de ucenici, liceal, postliceal si superior a fost in 2000 de aproape 360 de mii, iar al celor care primesc ajutor de integrare profesionala de 106 mii (la 31 martie 2001), ponderea tinerilor care beneficiaza de aceasta forma de protectie, cu alte cuvinte a celor care alimenteaza fenomenul somajului in anul respectiv, este de aproximativ 30%, cifra care se mentine relativ constanta in ultimii ani. (Calculul s-a facut prin raportarea numarului beneficiarilor ajutorului de integrare profesionala la 31 martie 2001 la absolventii anului scolar 1999-2000, deoarece acestia din urma pot beneficia de forma respectiva de protectie incepand cu lunile septembrie-octombrie 2000, dupa sustinerea si celei de-a doua sesiuni de bacalaureat). In anul 2000, cei mai multi dintre acestia provin din invatamantul profesional si de ucenici, fiind urmati de absolventii invatamantului liceal si postliceal; tinerii care finalizeaza invatamantul superior reprezinta, in mod constant, categoria cea mai favorizata din perspectiva analizata. Cu alte cuvinte, se poate aprecia ca dintre absolventii anului scolar/universitar 1999/2000, au realizat o insertie profesionala reusita ceva mai mult de doua treimi din total.

Cifrele beneficiarilor de ajutor de integrare profesionala sunt diferite de la un judet la altul, atat datorita diferentelor in ceea ce priveste numarul populatiei scolare si al absolventilor diferitelor niveluri de invatamant, in plan local, cat si indicatorilor specifici ai dezvoltarii economice, capacitatii diferite de absorbtie a fortei de munca tinere de care dispune economia judetului, gradului de urbanizare a acestuia etc. Astfel, printre judetele cu cel mai mare numar de someri care au beneficiat de ajutor de integrare profesionala - intre 3600 si peste 5000 de absolventi care au intrat direct din scoala in somaj - se numara Iasi, Botosani, Suceava, Vaslui, Prahova, Galati, Brasov, Dolj, Bacau si Municipiul Bucuresti. La polul opus, in functie de acelasi criteriu, se situeaza judetele: Ilfov, Satu Mare, Giurgiu, Covasna, Maramures, Tulcea, Arad, Salaj, Ialomita, Calarasi si Timis, cu mai putin de 1500 de someri care au beneficiat de ajutor de integrare profesionala.

Somerii adulti, dar si tinerii absolventi ai diferitelor niveluri de invatamant care intra direct in somaj pot beneficia - asa cum s-a mai amintit - si de o serie de masuri active de ocupare. Astfel, pe langa posibilitatea frecventarii cursurilor de calificare, recalificare si perfectionare, utilizarii serviciilor de intermediere a Directiilor Generale de Munca si Agentiilor de Ocupare a Fortei de Munca, absolventii someri au posibilitatea sa fie angajati prin subventionarea unui cuantum din salariu din Fondul de somaj. De aceasta masura de ocupare beneficiaza, insa, un numar relativ redus de tineri; conform datelor Ministerul Muncii, in anul 2000, numarul absolventilor angajati in aceste conditii a fost de aproape 20 de mii (fata de peste 350 de mii de absolventi ai diferitelor niveluri de invatamant, in acelasi an), din care mai mult de jumatate finalizasera invatamantul superior. Multi angajatori, in conditiile in care semnele de revigorare a economiei intarzie sa se manifeste sau sunt prea timide, nu-si permit angajarea tinerilor absolventi, indiferent de facilitatile pe care aceasta le implica. Unii dintre ei considera ca nu pot sa formuleze cererea pentru angajarea de personal dintre absolventi, deoarece au dificultati in prognozarea propriilor nevoi de forta de munca, in conditiile instabilitatii economice si a mediului de afaceri. Rezerva agentilor economici privind angajarea absolventilor provine si din faptul ca, in unele situatii - mai multe sau mai putine, generale sau locale - subventiile salariale le parvin cu intarziere.

Una dintre masurile active de ocupare care ar trebui sa aiba rolul cel mai important in stimularea angajabilitatii - cursurile de calificare, recalificare si perfectionare - nu are impactul scontat, eficienta acesteia fiind, in continuare, redusa. Spre exemplu, in trimestrul I al anului 2000, din totalul de peste 12 mii persoane care au incheiat pregatirea in diferite cursuri organizate de catre Agentiile de Ocupare a Fortei de Munca (din care peste 4 mii erau someri) numai 782 persoane au reusit sa se incadreze in activitate, ceea ce reprezinta 6,3%.

Toate aceste aspecte implica o regandire a sistemului de protectie sociala si o adaptare a acestuia la conditiile efective de pe piata muncii.