|
|
|
Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.
Refuzul angajatorului de a inregistra demisia da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de proba.
Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariatii cu functii de executie, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariatii care ocupa functii de conducere.
Pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi produca toate efectele.
In situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator
Contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.
Salariatul poate demisiona fara preaviz daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca.
Vom prezenta in continuare una din situatiile incetarii raportului de muunca prin demisie[1]
Demisie; conditii; acceptare tacita; inteles.
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Constanta, sub nr.3495/2003, reclamantul I.R. a chemat in judecata SC "E" SA, contestand deciziile nr.321 si 322 din 19 noiembrie 2003 emise de parata.
S-a solicitat admiterea contestatiei si anularea celor doua decizii pentru urmatoarele motive:
Prin decizia nr.312/19.11.2003, SC "E" SA a dispus reincadrarea sa in in baza sentintei civile pronuntata de Tribunalul Constanta, la data de 07.11.2003 in dosarul civil nr.2883/2003.
Contestatorul a sustinut ca decizia este netemeinica, deoarece intimata a dispus reincadrarea in functia detinuta anterior desfacerii disciplinare a contractului sau individual de munca, incepand cu 02.10.2003, fara a dispune si plata drepturilor salariale ce i se cuvin de la acea data.
Mai sustine contestatorul netemeinicia si nelegalitatea deciziei nr.322/19.11.2003, deoarece s-a dispus incetarea contractului sau individual de munca incepand cu 3 octombrie 2003, in baza art.79 Codul Muncii, in conditiile in care el nu a formulat nici o cerere prin care sa ceara demiterea din functie.
In sustinerea contestatiei s-au incuviintat administrarea probelor cu inscrisuri.
La termenul de judecata din 28 ianuarie 2004, contestatorul a renuntat expres la contestatia formulata ipotriva deciziei nr.321/19.11.2003.
Intimata SC "E" SA a formulat intampinare in care a invocat lipsa de interes a reclamantului de a contesta deciziile nr.321/2003 si respectiv nr.322/2003, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata.
In sustinerea exceptiei, intimata a aratat ca prin decizia nr.321/2003 s-a dispus reintegrarea contestatorului in functia detinuta anterior desfacerii contractului sau individual de munca, decizie data in executarea sentintei civile nr.1308/07.11.2003 a Tribunalului Constanta.
In promovarea acestei contestatii, interesul contestatorului nu este legitim.
Cu privire la decizia nr.322/2003, intimata a aratat ca aceasta a fost emisa urmare cererii acestuia, prin care isi inainteaza demisia incepand cu 03.10.2003.
Intimata a anexat sentinta civila nr.1308/07.11.2003, cererea inregistrata sub nr.10479/26.09.2003.
Judecand cauza, Tribunalul Constanta a pronuntat sentinta civila nr.93 din 28 ianuarie 2004, prin care a luat act de renuntarea la judecata privitor la contestatia formulata impotriva deciziei nr.321/19.11.2003.
A fost respinsa exceptia lipsei de interes in formularea contestatiei impotriva deciziei nr.322/19.11.2003, emisa de intimata.
S-a respins ca nefondata contestatia formulata impotriva deciziei nr.322/19.11.2003 de contestatorul I.R., decizie emisa de catre intimata SC "E" SA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a respins ca fiind lipsita de interes exceptia invocata de catre intimata, deoarece interesul contestatorului in promovarea prezentei actiuni este legitim si actual.
A fost respinsa contestatia formulata de contestatorul I.P. impotriva deciziei nr.322/19.11.2003 emisa de catre intimata, cu motivarea ca potrivit dispozitiilor art.79 al.1 din Codul Muncii, intimata a luat act de cererea contestatorului de a denunta contractul de munca, manifestarea sa de vointa fiind clara, precisa si lipsita de echivoc.
In termen legal, impotriva sentintei civile mai sus mentionate a declarat recurs contestatorul.
Motiveaza recursul aratand ca prin sentinta civila nr.28/22004, a fost respins ca nefondata contestatia formulata impotriva deciziei nr.322/19.11.2003 emisa de intimata, privind plata drepturilor salariale, din momentul desfacerii contractului de munca si pana la efectiva reincadrare, asa cum s-a stabilit prin sentinta civila nr.1308/2003 pronuntata de Tribunalul Constanta.
Prin adresa nr.10479/26.09.2003, intimata nu a dat curs cererii sale de demisie si i-a desfacut disciplinar contractul de munca, conform deciziei nr.321/2003, care a fost lovita de nulitate prin sentinta civila nr.1308/2003 pronuntata de Tribunalul Constanta.
Cererea de demisie a fost luata in calcul de catre intimata, dupa ce s-a pronuntat sentinta civila nr.1308/2003, prin care s-a dispus reintegrarea pe post a contestatorului, emitand decizia nr.322/2003 de incetare a raporturilor de munca, conform vointei contestatorului.
A solicitat prin decizia contestata plata drepturilor salariale incepand cu data de 02.10.2003, data desfacerii contractului de munca si pana la data reincadrarii efective.
Fata de cele relatate mai sus, a solicitat admiterea recursului, asa cum a fost formulat.
Verificand legalitatea sentintei recurate, in baza motivelor de recurs formulata - curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele:
Cu cererea nr.10479/26.09.2003, inregistrata la intimata, recurentul invedereaza acesteia ca isi da demisia din postul de economist.
A solicitat ca formele legele de stingere a obligatiilor dintre parti sa fie incheiate la data de 03.10.2003.
In baza cererii formulata de catre contestator la data de 19.11.2003, intimata emite decizia nr.322/2003.
In baza acestei decizii, in conformitate cu dispozitiile art.79 Codul Muncii, s-a luat act de solicitarea exprimata de catre recurentul R.I. prin adresa nr.10479/26.09.2003 si s-a dispus incetarea contractului de munca, incepand cu data de 3.10.2003.
Potrivit dispozitiilor art.79 al.1 din Codul Muncii "prin demisie se intelege salariatul care prin notificare scrisa comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz", iar al.3: "contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale sau partiale de catre angajator la termenul respectiv".
In raport de dispozitiile legale mai sus mentionate si avand in vedere probele existente la dosar curtea constata ca cererea adresata de recurent intimatei, despre hotararea de a denunta unilateral contractul de munca este clara, precisa si lipsita de echivoc.
In aceste conditii, apare ca nefondata cererea sa de a nu se lua in considerare demisia, atata timp cat aceasta reprezinta o manifestare de vointa irevocabila iar retractarea ei fiind posibila doar cu acordul expres sau implicit al intimatei.
In speta de fata, intimata nu si-a exprimat un astfel de acord, dovada ca s-a emis decizia nr.322/2003 de incetare a raporturilor de munca conform vointei recurentului.
In cauza, nu a avut loc o acceptare tacita a retractarii demisiei, deoarece intimata a emis decizia nr.321/2003 prin care s-a dispus reintegrarea acestuia pe post - angajatul conformandu-se sentintei civile nr.1308/2003 pronuntata de Tribunalul Constanta.
In alta ordine de idei, o asociere a celor doua decizii este incompatibila, acestea referindu-se la acte distincte, sanctiune disciplinara si respectiv demisie.
Un alt argument care combate idea de acceptare tacita a retractarii demisiei este aceea ca, decizia contestata nu reprezinta o sanctiune, ci un inscris prin care angajatorul ia act de vointa unui angajat de a demisiona, motiv pentru care nu exista un text de lege care sa instituie calea de atac ce ar permite atacarea inscrisului respectiv.
Actul de demisie isi produce efecte juridice din moment ce actul care a impiedicat producerea acestora, a fost desfiintat ca efect al nulitatii absolute.
Efectele demisiei au fost intrerupte, urmare faptului ca in momentul inaintarii cererii de demisie recurentul era cercetat disciplinar, ulterior desfacandu-i-se contractul de munca.
Urmare a faptului ca instanta a constatat nulitatea absoluta a deciziei de desfacere a contractului de munca, in cauza au operat efectele specifice nulitatii absolute:
desfiintarea actului nelegal emis;
- retroactivitatea nulitatii, ca regula potrivit careia nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor, ci pentru trecut, adica pana in momentul nasterii actului a carui nulitate a fost constatata;
- restabilirea situatiei anterioare, adica tot ce s-a executat in baza actului desfiintat trebuie restituit astfel incat partile raportului juridic sa ajunga in situatia in care acel act nu s-a realizat.
Decizia nr.307/02.10.2003, prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca a recurentului, a fost desfiintata.
S-a stabilit situatia anterioara emiterii acestei decizii, in sensul ca s-a revenit la situatia existenta la data de 01.10.2003.
Actul de demisie formulat la data de 26.09.2003, are caracter anterior actului desfiintat si ca urmare, acesta isi produce efecte in continuare impunand angajatului obligatia de a se conforma vointei exprimate in mod expres si lipsit de echivoc de catre contestator.
Demisia si-a produs efecte la data de 02.10.2003 si in aceasta situatie intimata nu poate fi obligata la plata drepturilor salariale solicitate.
Fata de considerentele expuse, Curtea, in baza art.312 C.Pr.Civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurent impotriva sentintei civile nr.93 din 28.01.2003, pronuntata de Tribunalul Constanta.
