|
|
|
Rolul proceselor de cunoastere senzoriala(senzatii, perceptii, reprezentari) in invatarea motrica.
Senzatii
Procesele senzoriale sunt atat de importante pentru functionarea si supravietuirea noastra, incat primele studii stiintifice au avut ca obiect de studiu senzatiile. Astazi, multi psihologi disting intre senzatii si perceptii, punctul de plecare pentru ambele procese fiind un stimul, o forma de energie (ca undele luminoase sau sonore) care poate afecta organele de simt (ochii sau urechea).
Senzatiile depind de celule specializate, denumite receptori senzoriali, care detecteaza stimulii si ii transforma in impulsuri nervoase prin procesul transductiei senzoriale. Desi receptorii senzoriali specifici servesc, de obicei, simturi specifice, in anumite cazuri apare fenomenul de sinestezie. Acest fenomen este caracteristic situatiilor in care stimularea anumitor receptori senzoriali atrage dupa sine experiente senzoriale caracteristice altui simt. Daca aceste asociatii sunt suficient de puternice, individul poate confunda un simt cu altul si poate experimenta sinestezia.
Studiile asupra detectarii semnelor disting intre raspunsuri corecte, eronate, alarme false si respingeri corecte. Un raspuns corect este un raport corect despre prezenta unui stimul-tinta; un raspuns eronat este neuroportarea unui stimul-tinta care este prezent; o alarma falsa este inteleasa ca un raport incorect asupra prezentei unui stimul-tinta; o respingere corecta este un raport corect despre absenta unui stimul-tinta. Senzatiile reprezinta reflectarea insusirilor izolate ale obiectelor, fenomenelor lumii materiale care actioneaza nemijlocit asupra organelor de simt.
Categorii de senzatii:
Clasificarea senzatiilor se realizeaza in functie de natura analizatorilor:
-Analizatori:-externi: le corespund senzatiile vizuale, auditive, cutanate (tactile, termice, vibratorii), gustative, olfactive;
-interni: le corespund senzatiile interne (organice);
-intermediari: le corespund senzatiile kinestezice si statice.
Tuturor acestor analizatori le corespund senzatiile de durere.
Sensibilitatea vizuala ne permite sa detectam obiectele prin lumina reflectata de aceasta prin intermediul analizatorului specializat. Lumina este numele comun pentru spectrul vizibil, lungimea de unda a acesteia determinand culoarea.
Desi fiintele umane au receptori care detecteaza numai spectrul vizibil (cuprins intre 380 si 760 milimicroni) anumite animale au receptori care detecteaza si alte forme de energie electromagnetica. Multe pasari si insecte au receptori vizuali care sunt sensibili la lumina ultravioleta, care afecteaza fiintele umane; serpii au receptori vizuali sensibili la lumina infrarosie
In activitatea sportiva particularitatile vederii colorate au o deosebita insemnatate. Astfel, pe terenurile sportive se tine cont de intensitatea culorilor acromatice alb si negru si, ca urmare, pragurile la aruncari si sarituri, culorile pistei de alergari, stachetele la garduri, marginile terenului de joc sunt vopsite in alb.
Se tine seama, in acelasi timp, de faptul ca mai usor se disting culorile cand sunt proiectate pe fonduri de culori complementare (gazon verde, zgura neagra sau rosie). in activitatea sportiva au fost introduse unele solutii in legatura cu folosirea culorilor: la tenisul de masa este indicata culoarea inchisa a tricoului pentru a se putea distinge mingea alba; la fotbal costumul portarilor este deosebit de al jucatorilor. Oboseala reduce acuitatea vizuala facand sa se perceapa mai greu culorile galben, alb, rosu, verde.
Senzatiile auditive au rol in diferentierea sunetelor (muzicale si zgomotele), sunetelor vorbirii umane (fonemele), precum si in localizarea si stabilirea directiei sunetului. Aprecierea justa a directiei sunetelor se face cu ajutorul ambelor urechi, numita capacitate biaurala care depinde de:
diferenta intensitatii cu care sunetul ajunge la cele doua urechi datorita departarii diferite de sursa sonora;
diferenta de timp intre fazele identice ale undelor sonore care patrund in fiecare ureche.
In practicarea exercitiilor fizice senzatiile auditive contribuie, in mare masura, la orientarea in spatiu, la patinator, contribuie la formarea 'simtului ghetii', la schiori pentru formarea 'simtului zborului' (la sarituri sau in cursele de coborare unde viteza este de aproximativ lOOkm/ h).
In activitatea de pregatirea sportiva comanda si numaratoarea, accentuarea, expresivitatea comenzii, ritmul in care este data aceasta influenteaza executarea corecta a miscarilor. Exercitiile cu muzica dezvolta auzul muzical; in gimnastica artistica ea aduce un colorit emotional miscarii dar da si un ritm care inlesneste insusirea si executarea exercitiilor.
Senzatiile kinestezice ne informeaza despre miscarea si pozitia partilor corpului. Excitatiile purtate pe calea sensibilitatii proprioceptive, ajunse in cerebel, asigura reflexele tonice de postura sau caracterul coordonat al miscarilor:
pozitia partilor corpului: daca ridicam un brat tinand ochii inchisi, suntem in stare sa-1 ridicam si pe celalalt in aceeasi pozitie; acest fapt ne ajuta la stabilirea precisa a pozitiilor de plecare si a pozitiilor finale ale unei miscari;
miscarea partilor corpului: cu cat sub. este mai antrenat, cu cat experienta sa motrica este mai bogata, cu atat el va fi mai capabil sa perceapa mai precis directia, intinderea, rapiditatea, amplitudinea miscarii, precum si forta necesara efectuarii ei;
Senzatiile dermice (cutanate) sunt:
de tact
de temperatura
de durere.
Suma stimulilor primiti pe cale tactila de la aparatele cu care lucreaza (mingi, racheta, bara etc.) formeaza o anumita obisnuinta, rezultat al sistematizarii proceselor de excitatie in scoarta cerebrala, a formarii stereotipului dinamic si al fenomenului de acomodare.
Senzatiile de presiune formeaza, prin repetare, fenomenul de obisnuinta mai ales cand sunt combinate cu senzatiile de tact.
Echipamentul sportiv in ansamblu si, in particular, incaltamintea noua trebuie purtate de cateva ori inainte de a fi folosite intr-un concurs important.
Senzatiile de temperatura : in decursul practicii sportive se incadreaza in fenomenul de termoreglare, fenomen fiziologic la baza caruia stau legaturile temporare: inotatorii se obisnuiesc cu temperatura scazuta a apei; schiorii, cu temperatura muntelui etc.
Senzatiile de durere formeaza legaturi temporare la acei sportivi care au prilejuri repetate de a se lovi (rugbi, box, fotbal, lupte), sensibilitate dureroasa care scade datorita gradului mare de excitabilitate a scoartei cerebrale ce determina fenomenul inductiei negative simultane.
Perceptii
Perceptiile reprezinta reflectarea obiectului si fenomenului in unitatea insusirilor lor, ca urmare a contactului nemijlocit cu organele de simt. Deoarece lumea materiala pe care o percepem exista in spatiu si timp iar fenomenele acestei lumi se afla in permanenta miscare, deosebim :
perceptii de spatiu;
perceptii de timp;
perceptii de miscare.
perceptiile spatialeseexprimain:perceptiamarimiisiformei, volumului, profunzimii, a suprafetei, a distantei
perceptia marimii si formei obiectelor se realizeaza prin colaborarea analizatorului vizual si kinestezic;
perceptia volumului si profunzimii se datoreaza vederii binoculare. Faraobunadezvoltareaperceptiilorspatiale, spreex. baschetbalistii n-ar avea precizie in aruncarea la cos, tragatorii la tinta, scrimerii si boxerii n-ar aprecia distantele. Un elem. al perceptiei spatiale e si simtul plasamentului pe terenul de joc unde jucatorii isi schimba mereu pozitiile.
Perceptiiledetimpreprezintareflectareadurateisisuccesiunii fenomenelor, evenimentelor, actiunilor.
Aprecierea duratei actiunii in timpul unui joc sportiv, aprecierea durata unei parti a cursei de fond, a tempoului alergarii, a ritmului optim pentru exercitiile de gimnastica, patinaj, alegerea celui mai bun moment pentru intensificarea efortului in timpul unei sarituri sau aruncari, reprezinta elemente de mare insemnatate ale perceptiei timpului la sportivi, in perceptia timpului conlucreaza:
excitanti specifici de succesiunea si alternanta a fenomenului natural: fenomenele vitale ale organismului;
simtul muscular : incadrarea si relaxarea succesiva a muschilor, ritm de executie;
experienta trecuta: reflexul conditionat la timp; la sportivii experimentati se formeaza ceea ce se numeste simtul timpului.
In activitatea sportiva ne intalnim frecvent cu aprecierea subiectiva a timpului ceea ce exprima, de fapt, atitudinea afectiva fata de desfasura i evenimentelor. Aceasta atitudine putand fi pozitiva sau negativa poate contracta sau dilata timpul real, in functie de efectele pe care activitatea sau fenomenul, in desfasurarea lui, le au asupra subiectului.
Aspecte particulare ale perceptiei timpului, in activitatea sportiva, sunt: -tempoul reprezinta frecventa actiunilor realizate intr-o unitate de timp; se intalneste in act. ciclice: canotaj, inot, atletism ca si in actiuni aciclice: box, jocuri denumite joc in tempo vioi.
Aprecierea tempoului este necesara pentru o buna dozare a efortului pe parcurs, pentru asigurarea rezervei de energic in momentele hotaratoare ale intrecerii.
Ritmul reprezinta perceperea alternarii regulate in timp a unor anumite grupe de actiuni si reliefarea lor prin accentuare. Ritmul are un rol pozitiv in organizarea procesul de excitatie si inhibitie, in sistematizarea lor, care se reflecta in excitatiile ritmice ciclice. Datorita acestei sistematizari, ritmul da o mare
Perceptia miscarii include atat elementele spatiale cat si cele temporare ale perceptiilor. Astfel, felul miscarii, forma, amplitudinea, directia tin de desfasurarea fenomenului in spatiu; in timp ce viteza, durata, ritmul, accelerarea miscarii tin de componentele temporare.
Perceptia miscarii obiective este apreciata prin semnalele aparatului vizual, la care se adauga unele semnale auditive produse de obiectul in miscare. Miscarea obiectelor determina adecvarea actiunilor ale sportivului, permite cunoasterea formei miscarii (rectilinie, curbilinie), a felului ei (indoire, ridicare), amplitudinea, directia, durata, ritmul, acceleratia. in activitatea sportiva se pune problema perceperii corecte a deplasarii obiectului, precum si a adversarilor, pentru a organiza propriile actiuni in vederea deplasarii la momentul si la locul convenit.
Au fost create in sport si miscari inselatoare- fentele a caror caracteristica consta in aceea ca trebuie sa provoace in mintea adversarului imaginea unei actiuni care, in realitate, nu se produce, ea fiind inlocuita cu alta. Un alt aspect in perceptia miscarii obiectului sau persoanelor, in conditiile in care se deplaseaza insusi observatorul, reprezinta o dificultate pentru sportivi, deoarece obiectele deplasate nu se raporteaza la repere fixe ce reprezinta fondul perceptiei, ele se afla' in deplasare.
Perceptia miscarilor proprii este rezultatul colaborarii analizatorului vizual, tactil si auditiv, si kinestezic. Perceptia propriei miscari este un complex reflex conditionat care imbina componentele proprioceptive cu cele exteroceptive, perceptiile de spatiu cu cele de timp. Miscarile proprii se conduc, se educa, se dezvolta pe baza aferentatiei inverse si a controlului si intaririi verbale.
Spiritul de observatie reprezinta o capacitate individuala de a surprinde rapid si oportun, in conformitate cu un scop cognitiv anterior precizat, anumite obiecte sau fenomene din realitatea cu care se confrunta individul. Un rol important in dezvoltarea acestei capacitati il are limbajul. Spiritul de observatie la sportiv se dezvolta prin exercitii si antrenament.
Reprezentari
Reprezentarile reflecta in imagini concrete, intuitive, particularitati obiectelor si fenomenelor percepute anterior. Caract. lor este ca :
se formeaza pe baza unei serii de perceptii;
apar ca urmare a unei anumite intensitati a excitantului;
reflectarea este selectiva, eliminandu-se particularul, pastrandu-se generalul unei categorii de obiecte sau fenomene;
sunt vagi, instabile, fluctuante;
sunt fragmentare;
fac trecerea de la primulla cel de-al doilea sistem de semnalizare imbinand concretul cu logicul, abstractul.
Rolul lor poate fi identificat in activitatea sportiva in sensul ca:
reprezentarile corecte contribuie la insusirea unei executii corecte;
determina formarea constiintei de sine;
asigura autocunoasterea in procesul practicarii exercitiilor fizice;
Procesul formarii reprezentarilor incepe cu o reprezentare initiala a celui ce urmeaza sa-si insuseasca un exercitiu, se continua cu crearea unei reprezentari mai apropiate de model pe calea demonstratiei si a explicatiei si se perfectioneaza pe masura ce se diversifica procesul instructiv-educativ, pe masura ce se repeta exercitiul in conditiile de corectie precizate de antrenor.
Cativa cercetatori au folosit evaluari obiective sau bazate pe performante, in care capacitatea de reprezentare este dedusa din performantele: realizate pe itemi de mostre sau sarcini special.
Thurstone al Capacitatilor primare mentale reprezinta o performanta care a fost folosita in cercetarea asupra reprezentarilor. Cateva din cele mai cunoscute si mai folosite teste de apreciere a reprezentarilor sunt urmatoarele:
Chestionarul lui Betts asupra Reprezentarilor mentale (QMI), versiune scurtata(Sheehan,atehnicilororiginale QMIdespreactualizarea reprezentarilor in modalitati senzoriale.
Testul lui Gordon despre controlul reprezentarilor (TIC) evalueaza modul in care indivizii pot controla si transforma imaginile.
Chestionar asupra reprezentarilor vizuale (VVIQ) al lui Mark, o versiune extinsa a testului QMI. Chestionar asupra diferentelor individuale (IDQ) . Testul IDQ (Paivio) si forma sa prescurtata,
Chestionarul verbal-vizual (VIQ) dezvoltata de Richardson, evalueaza gradul la care un individ foloseste modalitatile verbale si imaginea in gandire.
Desi claritatea reprezentarilor, asa cum a fost masurata de testul lui Betts, a fost pusa in legatura cu achizitiile deprinderilor fizice cu ajutorul exercitiilor mentale, au fost folosite cateva tehnici pentru cultivarea capacitatilor de reprezentare pentru a cerceta reprezentarile specifice activitatii si sarcinilor motrice.
Mahoney a apreciat reprezentarile ca reprezentand un proces cognitiv cheie, cu implicatii in performanta sportiva potrivit urmatoarelor considerente:
1. exercitiile metale sunt mai eficiente cand sportivul este familiarizat cu sarcina si cand exersarea mentala este combinata cu exersarea concreta;
2. exersarea mentala este mai eficienta daca sportivii folosesc o analiza interna si isi reprezinta senzatiile kinestezice rezultate in urma exersarii deprinderii mai mult decat reprezentarea vizuala.
Reprezentarile si exersarea comportamentului videomotor reprezinta substanta psihologiei sportive aplicate si dezvoltate de Richard Swinn, care defineste comportamentul videomotor ca o activitate camuflanta prin care o persoana experimenteaza experientele reale. Swinn prezinta reprezentarile ca pe o Recreere senzoriala totala a unei indemanari si nu ca pe o simpla imagine vizuala. Experienta imbogatita cu sportivii (schiori) ii permit formularea unor concluzii: exersarea mentala pare deosebit de folositoare pentru sarcina care include secvente de miscare, sincronizare sau rezolvarea problemelor cognitive;
