|
|
|
Recunoasterea si reducerea comportamentului nevrotic
Ceea ce noi sustinem, este ca, de obicei, gandirea rationala este cauza aparitiei emotiilor adaptative. Prostia, ignoranta, si tulburarile blocheaza gandirea corecta si duc fie la aparitia emotiilor apatice, fie la cele de intensitate extrema. Haideti sa vedem cateva exemple.
Allen, un barbat de douazeci si doi de ani, sustine ca nu vrea sa isi termine scoala de stomatologie, deoarece ii detesta pe unii dintre pacientii lui si are, pe deasupra, si dificultati in a invata. Prin urmare, el concluzioneaza ca va renunta la scoala si se va implica in afaceri.
Daca dezbatem mai pe larg acest subiect, descoperim ca lui Allen ii place foarte mult meseria de dentist, dar o evita deoarece parintii lui isi doresc foarte mult ca el sa devina dentist si nu suporta faptul ca acestia fac presiuni asupra lui. In al doilea rand, nu se intelege prea bine nici cu colegii lui si se simte antipatizat. Iar, in al treilea rand, este convins ca nu are dexteritatea manuala si abilitatea de manipulare necesara pentru a fi, cu adevarat, un dentist bun.
Allen continua sa isi saboteze propriile obiective deoarece nu are acces (Insight) la gandurile lui partial inconstiente. El porneste de la lucrurile pe care le constientizeaza, si anume ca pur si simplu nu ii poate suporta pe unii pacienti de-ai lui. Dar, dupa cateva intrebari directe, recunoaste ca este furios pe faptul ca parintii lui il domina, ca nu are respectul colegilor sai de care simte ca are nevoie, si ca este ingrozit de faptul ca va esua in cele din urma ca dentist. Antipatia lui "fireasca" fata de unii pacienti porneste in special din filosofia lui de baza, care este pe cat se poate de "ne-naturala": "Oh, Doamne! Ce persoana slaba sunt daca nu reusesc sa am independenta, popularitate, si competenta!"
Este posibil ca pe parcursul REBT-ului, atunci cand Allen isi va descoperi aceste credinte irationale, si cand el, si mai important, le va pune sub semnul intrebarii si, si le va provoca (disputa), el sa decida sa se intoarca la scoala si sa lucreze asupra gandurilor sale de "groaza" cu privire la dificultatile pe care le are cu parintii, cu societatea si cu competenta lui. El ar putea sa isi puna sub semnul intrebarii, astfel, de probleme: "Cum ar putea parintii mei sa ma mai domine, daca eu refuz sa ii las? De ce consider ca este groaznic, sau de ce trebuie sa ma consider un nepriceput daca ii las, in continuare, sa ma domine?" Si ar putea sa faca si disputarea urmatoare: "Ce este atat de groaznic in faptul ca nu sunt popular la scoala sau in faptul ca nu voi fi niciodata recunoscut ca fiind cel mai bun dentist, care a existat vreodata? Acest lucru poate fi, intr-adevar, suparator, dar de ce ar fi groaznic?" Prin astfel de disputari, provocari si puneri sub semnul intrebarii a propriilor credinte daunatoare, el ar putea sa isi schimbe modul stupid de gandire si odata cu acesta si reactiile supra-afective - cum ar fi: anxietatea inutila si fuga de stomatologie.
O alta clienta Naomi, a avut o problema similara, dar cu o accesibilitate (Insight) mai mare la gandurile ei. Ceea ce ea vroia, era sa predea, dar nu facuse nici un efort in a-si termina cursurile de pedagog, lucru de care ea era constienta; si asta deoarece era convinsa ca nu ar fi facut-o bine. Presupunea, si faptul, ca incercase, de multe ori, sa se pedepseasca, din cauza unor relatii sexuale promiscue, pe care le avusese cu un an in urma. Cu toate ca isi daduse, oarecum, seama de provenienta sentimentului ei de devalorizare, ea a continuat sa isi faca rau si sa aiba un comportament nevrotic.
Naomi nu si-a dat seama ca autoevaluarea ei globala negativa si sentimentul de vina fata de activitatile ei sexuale, isi aveau originea intr-o gandire deficitara. Initial, ea s-a demoralizat, insusindu-si perspectivele critice ale surorilor ei mai mari, care fiind geloase, nu doreau ca Naomi sa aiba o parere buna despre ea. Apoi, fiind convinsa, ca ea are abilitati slabe de pedagog, Naomi a inceput sa evite sa se mai pregateasca pentru scoala si prin urmare, sa isi "dovedeasca" ca nu are nici o deprindere - intarindu-si, in acest fel, evaluarea globala negativa, insusita, initial din criticile surorile ei.
Mai mult decat atat, promiscuitatea sexuala a lui Naomi isi avea originea, in mare parte, din aceleasi critici pe care si le facea siesi. Simtindu-se fara valoare si "stiind" ca baietilor nu le pasa de ea, a ales calea cea mai usoara de a le atrage atentia si anume, oferindu-le corpul ei. Si-a intemeiat sentimentul de vina fata de promiscuitatea ei, pe baza unei idei facute la intamplare, preluata tot de la surorile ei, si anume ca ea este rea pentru ca fusese atat de depravata.
Cu toate ca parea sa stie ca se culpabiliza pentru comportamentul ei sexual si ca, in acelasi timp, isi sabota si dorinta de a preda, in realitate, Naomi avea doar partial, acces (Insight) la gandurile sale. Nu a observat cele doua premise fundamentale si nu a inteles irationalitatea lor, si anume: (1) ca nu putea sa predea bine si ca din acest motiv nu era valoroasa; (2) ca merita sa fie pedepsita pentru ca fusese promiscua.
Prin faptul ca a inteles corect in ce fel comporamentul ei este daunator, Naomi a reusit sa faca schimbari majore in gandurile si in actiunile ei. In primul rand, am (A.E.) ajutat-o sa isi puna sub semnul intrebarii existenta legaturii dintre posibilitatea de a preda prost si valoarea ei ca persoana, pentru a vedea ca nu exista o asemenea conexiune. A inceput sa inteleaga ca oamenii nu au cum sa se evalueze ca intreg, si ca daca ei se autoevalueaza global, isi fac rau si nu bine. Astfel, a inteles ca poate sa se accepte pe sine, doar pentru ca ea decide acest lucru - si nu pentru ca reuseste sau nu sa predea bine. Ca poate sa se bucure mult de viata, chiar si cand are insuccese. In mod ironic, asa cum se intampla de obicei, cand oamenii se accepta neconditionat, si Naomi a reusit sa se concentreze mult mai bine la activitatile ei scolare, sa aiba note mai mari, si sa inceapa sa ia cursuri de pedagogie.
In al doilea rand, am ajutat-o pe Naomi sa isi dispute asa-numita parte rea a ei si sa inteleaga ca, desi, facuse anumite greseli (prin faptul ca avusese relatii cu barbati pe care nu ii iubea), acest lucru nu o face sa fie un paduche, care merita sa fie pedepsit pentru erorile comise. Prin faptul ca si-a abandonat aceste filosofii, a putut sa indrazneasca sa incerce diferite lucruri, printre care sa si predea.
Cazul acestei cliente, la fel ca si a majoritatii oamenilor care vin la terapie, exemplifica diferenta dintre ceea ce noi numim Insight nr.1, Insight nr. 2, si Insight nr. 3. Insight-ul nr.1 este genul conventional de intelegere, postulat de Freud: cunoasterea faptului ca aveti o problema si ca anumite evenimente preced aceasta problema. Astfel, Allen, al carui caz l-am examinat la inceputul acestui capitol, stia ca are o problema in legatura cu cariera sa, dar credea ca aceasta porneste din repulsia lui fata de anumiti pacienti si nu din anxietatea lui fata de esecul social si vocational. Nestiind care sunt credintele care se aflau in spatele problemei sale, el nu avea, suficient "insight".
Naomi a avut mai mult insight, pentru ca ea a recunoscut nu numai faptul ca a avut insucces in a-si alege cariera, dar stia si ca (1) ii lipsea increderea in sine si (2) ca se pedepsea in continuare pentru promiscuitatea sexuala anterioara. Cunoscand, astfel, cateva din motivele pentru care ea prezenta un comportament ineficient, a dovedit astfel un "insight" - pe care noi il numim Insight-ul nr.1, pentru ca stia ca ii lipseste increderea de sine, dar nu observa ca aceasta lipsa de incredere provenea din ceva ce ea isi tot spunea, si anume: "Sora mea mai mare, care este foarte critica, ma vede ca fiind o neadecvata. Ar fi foarte groaznic daca ea ar avea dreptate! Poate ca are. De fapt, sunt sigura ca are dreptate, nu voi putea niciodata sa ma comport adecvat!"
Aceasta tanara era constienta si de faptul ca se simtea vinovata si ca se pedepsea pentru aventurile ei savarsite inainte de casatorie. Dar nu a observat si faptul ca vina pe care o simtea si pedeapsa pe care si-o administra, erau ambele consecinte ale credintelor sale interne: "Multi oameni vad promiscuitatea ca fiind un lucru imoral. Am avut un comportament promiscuu. Ceea ce inseamna, ca sunt, cu adevarat, o persoana pacatoasa!" Si: "Oamenii, sunt, mereu, de parere ca cei care se comporta rau merita sa fie pedepsiti pentru pacatele lor. Am avut relatii promiscue cu barbati la care nu tineam. Prin urmare, trebuie sa ma pedepsesc!"
Cu toate ca, aceasta clienta, a avut Insight-ul nr.1 inca de pe atunci, acesta a fost atat de vag, incat a fost un Insight partial. Insight-ul nr. 2 a existat in mica masura. Acesta presupune faptul ca dumneavoastra observati clar ca, aceste credinte irationale pe care vi le creati si pe care le dobanditi inca de mici copii, persista, in mare parte pentru ca nu v-ati oprit din a va indoctrina cu ele - depunand efort constient si inconstient, pentru a le perpetua. Astfel, Naomi a continuat sa isi spuna, in repetate randuri, "Nu ar fi trebuit, in nici un caz, sa ma comport atat de promiscuu! Pentru a-mi putea sterge toate pacatele si pentru a putea avea o viata fericita in continuare, trebuie sa ma pedepsesec mereu si trebuie sa continui sa ma curat de pacate." Probabil ca daca nu si-ar fi administrat in permanenta aceste intariri, ideile ei timpurii (inclusiv cele preluate de la surorile sale) s-ar fi stins. Asadar, Insight-ul nr. 2 - pe care Naomi l-a avut foarte putin la inceputul terapiei - ar fi constat in faptul ca ea ar fi vazut clar ca nu depusese nici un efort pentru a-si indeparta credintele traumatizante, ci ca, dimpotriva, se lasase afectata de ele.
Insight-ul nr. 3 s-a aflat departe de orizontul lui Naomi. Acesta consta in convingerea puternica, foarte puternica, cum ca: "Acum ca am descoperit Insight-ul nr. 1 si 2 si imi recunosc pe deplin credintele irationale create si intarite de mine, ar fi bine sa imi reduc perturbarile, depunand un efort constant, perseverent si puternic pentru a-mi schimba aceste credinte - si pentru a actiona impotriva lor."
Mai concret decat atat, odata ce Naomi si-ar fi insusit Insight-ul nr. 1 si nr. 2, ar fi putut sa treaca la nr. 3, si anume: "Este incredibil modul in care am tot continuat sa ma conving ca nu ar fi trebuit nicidecum sa ma comport promiscuu si ca trebuie sa ma pedepsesc pentru toate greselile. Atata timp cat continui sa cred aceste prostii, la ce altceva sa ma astept daca nu la a ma autoevalua global negativ si la a ma simti deprimata? Ei, ar fi indicat sa imi disput cu convingere aceste credinte tacanite pana reusesc sa scap la ele!"
Am lucrat impreuna cu Naomi pentru a o ajuta sa dobandeasca aceste trei insight-uri importante. Utilizandu-le si urmarindu-le cu atentie, a reusit in final, cu ajutorul efortului depus atat in terapie cat si in afara, pe parcurs de un an, sa isi rezolve principalele probleme. Nu numai ca si-a gasit un post de profesoara si s-a descurcat foarte bine pe parcursul acestei perioade, dar a si continuat sa aiba relatii sexuale non-maritale cu cativa parteneri potriviti, simtindu-se bine, si neavand nici o vina fata de acest lucru.
Sustinem, cu alte cuvinte, ca mare parte din comportamentul nevrotic (de auto-sabotare) rezulta din nestiinta sau din lipsa de insight. Cu toate ca oamenii pot sa se comporte nevrotic din cauza anumitor conditii biologice (ca de exemplu: dezechilibru hormonal sever sau deficit al neurotransmitatorilor), de cele mai multe ori nu o fac doar din motive biochimice. De cele mai multe ori, ei isi creaza aceste tulburari prin intermediul gandurilor lor, care sunt constiente si/sau inconstiente. Chiar si atunci cand ei sufera traume severe, precum abuzuri de la varste fragede, incest, sau viol, aceste evenimente foarte rele nu sunt singurele care ii afecteaza, creandu-le tulburarea de stres post-traumatica, ci mai exista, de asemenea, si reactiile lor de groaza - credintele lor catastrofale, in legatura cu aceste traume.
Astfel, la fel ca si in cazurile lui Allen si Naomi, tinerii pot sa fie constienti de faptul ca se opun mersului la scoala, pentru a-si infrunta parintii, care ii constrang sa faca acest lucru. Sau, ei pot sa se opuna mersului la scoala, in mod inconstient, fara sa isi dea seama ca ei se impotrivesc, de fapt, dominarii parintilor lor. Sau, ei pot fi constienti, de faptul, ca se pedepsesc pentru ca se simt vinovati pentru relatiile sexuale pe care le-au avut. Sau, ei pot sa se pedepseasca fara sa constientizeze faptul, ca fac acest lucru din cauza sentimentului de vina pe care il simt.
Oricare ar fi situatia, fie ca oamenii sunt sau nu constienti de convingerile lor irationale, ei nu s-ar manifesta, aproape niciodata, in mod nevrotic daca nu ar avea aceste credinte. Astfel, referitor la exemplele oferite in acest capitol, daca tanarul student, Allen, nu ar fi avut o frica atat de irationala fata de stilul dominant al parintilor lui si fata de esecul profesional, astfel incat sa renunte la studii, nu am fi considerat dorinta sa de a parasi scoala ca fiind dezadaptativa, ci am fi concluzionat ca tanarul, si-a dat, pur si simplu, seama de realitate si a actionat intr-un mod rational in legatura cu ea. Iar daca, Naomi, studenta care vroia sa fie profesoara, ar fi acceptat in mod rational perspectiva pe care sora ei o avea asupra sexului, si-ar fi putut da seama ca, desi promiscuitatea ei fusese "imorala", acest lucru nu o poate transforma, niciodata, intr-o "persoana imorala."
Nu avem voie sa ne acceptam sentimentele de esec pe care le declaram, convingerile ca suntem lipsiti de valoare, sau acceptarea fara echivoc a tendintelor de condamnare a altora. Nu pentru ca ele sunt cu totul gresite, sau pentru ca ele contrazic legile universului. Ci pur si simplu pentru ca, din motive bine intemeiate, ele sunt aproape intotdeauna daunatoare si ne impiedica, fara nici un rost, sa realizam multe din lucrurile pe care le dorim in mod adaptativ.
Mai mult decat atat, credintele si emotiile de autoevaluare globala negativa, se creaza, de obicei, din suprageneralizari nerealiste pe care nu le putem sustine din punct de vedere stiintific. Ele contin diferite filosofii de natura magica, care sunt indefinibile, nedemonstrabile, si nefalsificabile. De exemplu, daca va spuneti "Nu am reusit sa realizez acest lucru" - cum ar fi castigarea dragostei cuiva sau castigarea unui loc de munca - "si consider ca este o intamplare nefericita," faceti o declaratie pe care o puteti sustine sau demonstra. Deoarece dumneavoastra (cat si altii) puteti observa daca ati avut, intr-adevar, insucces si ce dezavantaje (cu privire la anumite scopuri personale) vor rezulta, probabil, din acest esec. Atata timp cat va doriti sa aveti succes, veti privi esecul in termeni de "neplacut" sau "ineficient."
Daca va spuneti, pe de alta parte, "Faptul ca nu am reusit sa fac acest lucru este groaznic, ceea ce ma face si pe mine sa fiu o persoana detestabila", faceti o declaratie pe care nu o puteti sustine sau dovedi. Pentru ca, un cuvant atat de greu de definit precum catastrofare, nu inseamna cu adevarat foarte dezavantajos. Inseamna suta la suta dezavantajos, regretabil, insuportabil sau suparator. Mai mult decat atat, faptul ca dumneavoastra va considerati nereusita ca fiind groaznica, inseamna ca va ganditi ca nu puteti suporta faptul ca ati esuat si ca, prin urmare, nu trebuie sa esuati. Dar, desigur, dumneavoastra puteti suporta ideea ca nu ati reusit; iar universul nu pare sa insiste, asupra faptului ca dumneavoastra nu ar trebui sau nu aveti voie sa esuati!
Concluzia dumneavoastra referitoare la faptul ca nereusita va face sa fiti o persoana groaznica inseamna ca (1) din nefericire nu ati reusit; ca (2) din moment ce in dumneavoastra exista ceva de proasta calitate, tot ceea ce veti face va fi intotdeauna o nereusita; si ca (3) meritati sa fiti pedepsiti (precum condamnare eterna) pentru ca nu ati reusit. Cu toate ca puteti sa va sustineti prima idee dintre cele de mai sus, deoarece reprezinta preferinta de a reusi, nu puteti sa le sustineti pe a doua si pe a treia. Numai in cazul in care folositi definitia arbitrara!
Asadar, desi, putem confirma daca esuati la ceva, nu va putem eticheta per total ca fiind un ratat. Puteti sa va spuneti cu piosenie ca sunteti un ratat (chiar si cu litera mare R), dar aceasta etichetare este o suprageneralizare care va este daunatoare.
Formulata intr-un mod diferit: emotiile dezadaptative, auto-distructive - ca de exemplu faptul ca va simtiti furiosi, deprimati, lipsiti de valoare, sau anxiosi - decurg, in principal, din ideile (constiente sau inconstiente) care sunt niste prejudecati fara sens, si care, in mod aproape inevitabil, duc spre comportamente ineficiente si de auto-sabotare (pe care le numim nevroze). Cand sunteti o persoana nevrotica puteti apela la mai multe metode temporare care sa va ajute sa va diminuati tulburarea. Astfel, va puteti schimba slujba sau statutul marital; va puteti lua o vacanta; puteti deveni foarte interesati de un domeniu anume; puteti sa munciti pentru a avea succes in anumite scopuri profesionale sau altele; puteti consuma cantitati de alcool, marihuana, heroina, calmante, energizante psihotrope, sau alte droguri; sau puteti incerca tot felul de alte lucruri care sa va distraga atentia.
Aproape toate sau chiar toate aceste genuri de diversiuni pot sa functioneze pe o perioada limitata de timp. Deoarece, ele va indeamna, atunci cand sunteti devotat in mod irational unui anumit set de idei care predispun spre tulburari (pe care le putem numi x) la distragerea atentiei spre alte seturi de idei (pe care le putem denumi y). Atata timp cat continuati sa va ganditi la ideile de tip y in locul ideilor de tip x, nu veti fi foarte perturbati.
Din pacate, acest tip de distragere a atentiei, nu va si rezolva problemele. Pentru ca oricat de tare sau de des ati incerca sa va indreptati atentia spre ideile de tip y, inca continuati sa credeti cu tarie si nu ati renuntat la ideile de tip x. Si, prin urmare, va puteti reantoarce, foarte usor, la comportamentul inrudit cu ideile de tip x. Luati exemplul doamnei J. La varsta de treizeci si opt de ani, doamna J. era considerata de oamenii ca fiind o femeie frumoasa si talentata. In momentele in care nu zacea in pat toata ziua, cu puternice dureri de cap sau nu se certa cu sotul ei si cei doi copii adolescenti, era o partenera si o gazda incantatoare. Pentru a nu mai fi, mereu, furioasa si pentru a evita durerile de cap, doamna J. bea foarte mult, lua tot atat de multe calmante si era foarte devotata unui grup de spiritism nou (New Spiritism), care credeau in reancarnare, invatandu-i pe altii ca viata in aceasta vale intristata de atatea lacrimi reprezinta doar preludiul pentru viata adevarata, fara sfarsit, care avea sa vina.
Aproape ca functionase. Fiind distrusa majoritatea timpului si, explicandu-le, cu pasiune, altora despre viziunile ei spiritualiste, doamna J. avea foarte putin timp pentru a fi perturbata, pentru a fi furioasa pe altii sau pentru a se reantoarce la durerile ei de cap. Dar, atunci cand i se termina bautura, si cand imaginile vietii de apoi nu ii rezolvau problemele din aceasta lume, simptomele ei nevrotice reveaneau in forta. Odata, de fapt, fusese atat de incapabila sa isi stapaneasca furia fata de membrii organizatiei de spiritism, incat chiar si prietenii ei spiritualisti au inceput sa se planga de comportamentul ei si sa o inlature de pe una din pozitiile cele mai mari, care i-a fost, la inceput, acordata cu mare placere. Vazand ca pana si acest grup nou o abandoneaza, doamna J. s-a infuriat si mai tare pana a inceput sa aiba o depresie totala.
Au venit si zorii zilei. Mai mult prin forta decat printr-o blanda convingere, sotul a tarat-o pe doamna J. la terapie spunandu-i ca daca nu face ceva pentru a-si reveni, el si copiii isi vor face bagajele si vor pleca. A fost nevoie de putine sedinte pentru a descoperi credintele de baza, si anume ca datorita faptului ca parintii ei fusesera atat de severi pe perioada copilariei ei, restul lumii ii datora bunavointa totala. Era incredintata ca, toate persoanele ei apropiate, in special sotul si copiii, ar trebui in mod absolut sa faca tot ce le sta in putinta pentru a-i face viata mai usoara - si astfel sa compenseze pentru copilaria ei dificila, pe care nu o meritase.
Pe parcursul anilor, insa, odata ce doamna J a constatat ca apropiatii si prietenii ei, nu gandeau la fel, cu privire la grija pe care trebuiau sa i-o poarte, aceasta s-a infuriat si a facut tot posibilul pentru a le aduce la cunostinta "nedreptatile flagrante," pe care i le facusera. In schimb, cand totul mergea asa cum isi dorea - lucru care, bineanteles, se intampla arareori - se simtea bine. Dar, cand era deceptionata sau frustrata, se simtea nefericita si incerca sa isi distraga atentia de la aceasta stare, facandu-i si pe altii la fel de nefericiti.
Alcoolul si calmantele, ii ofereau, deseori, doamnei J. o stare de "bine," pe o perioada scurta - timp in care toate "nedreptatile" lumii pareau mai putin injuste. Un alt efect calmant de scurta durata, erau si viziunile ei spiritiste, care o asigurau de tot ce e mai bun pentru lumea de apoi, distragandu-i, astfel, atentia de la nedreptatile lumii. Dar, acestea nu tineau la nesfarsit. Si nici nu o ajutau sa isi schimbe convingerile referitoare la faptul ca lumea ar trebui in mod categoric sa fie un loc mai bun si mai usor si ca partenerii ei trebuie sa compenseze pentru lucrurile groaznice din trecutul ei, satisfacandu-i dorintele din prezent.
Pe parcursul unui an si jumatate de terapie individuala si de grup REBT, am (R.A.H.) ajutat-o pe doamna J. sa-si insuseasca Insight-ul nr. 1: si anume, ca ostilitatea ei excesiva si durerile de cap pornesc, in mare parte, din comportamentul propriu, si nu doar din faptul ca ceilalti sunt "rai." Filosofia irationala fiind: "Pentru ca am suferit in trecut, oamenii trebuie, acum, sa se poarte cu mine, foarte frumos."
Dupa ce am ajutat-o pe doamna J. sa isi dea seama de cateva din credintele irationale, care se aflau in spatele comportamentului ei nevrotic, am ghidat-o apoi (cu ajutorul membrilor terapiei de grup) catre Insight-ul nr. 2 si 3: "Acum ca stiu, ca eu sunt cea care imi creez problemele, cu ajutorul credintelor mele interne, pe care mi le spun in mod repetat (ca orice mi se intampla este o "nedreptate groaznica"), ar fi bine sa disput aceste credinte, sa le pun la indoiala, sa le provoc si sa le schimb. Deoarece, eu consider nu numai ca lumea se comporta urat si nedrept cu mine - lucru, care uneori chiar se intampla - dar si ca o astfel de nedreptate nu ar trebui sa existe si ca este groaznic cand se intampla. Ei, ce o face atat de groaznica? Nimic, bineanteles. Nefericita, da - pentru ca se intampla in mod repetat sa nu primesc ceea ce imi doresc. Dar groaznica? Doar daca o definesc eu asa!"
"Si, de ce lumea nu trebuie sa se comporte in mod nedrept cu mine, asa cum deseori, o fac? Nu gasesc nici un motiv pentru care nu ar trebui sa o faca - cu toate ca pot sa ma gandesc la o multime de motive pentru care, mi-ar place, sa nu faca lucrul acesta! Dar, daca oamenii nu au grija de mine asa cum mi-as dori, pacat! Iar eu, ar fi bine sa ma conving ca pot duce, in continuare, o viata fericita, si, ca pot, in special, sa am grija de mine, fara ajutorul nimanui!"
Cand a reusit sa-si insuseasca Insight-ul nr. 2 si 3 - care presupune faptul ca era constienta ca face apel, frecvent, la aceste cerinte absolutiste si ca ar fi bine sa depuna efort pentru schimbarea lor si a starilor de furie, care le urmau - doamna J. a inceput sa isi reduca bautara la unul sau doua pahare de cocktail pe zi, sa isi arunce calmantele, si sa se simta mult mai putin furioasa pe sotul, copiii, si prietenii ei, chiar si atunci cand acestia (fiind fiinte umane care mai gresesc) se comportau, intr-adevar, nedrept. Acceptand mai mult realitatea sociala, si refuzand sa o mai considere "groaznica", si-a schimbat si perspectiva asupra spiritismului, devenind mai putin devotata acesteia. Si, asa cum a spus la una dintre ultimele sedinte de terapie: "De ce sa ma tot gandesc la cat de bine s-ar putea sa imi fie in viata de apoi, cand stiu cum sa ma simt bine in aceasta viata?"
