|
|
|
Psihologia sportiva - ramura a psihologiei generale
Dupa Mahonay, radacinile conceptuale ale psihologiei sportului si adancesc pana in antichitate, De exemplu, in Grecia timpurie si in culturile asiatice interdependenta dintre minte si trup nu era doar recunoscuta dar si evidentiata ca avand o semnificatie centrala pentru obtinerea performantei si dezvoltarea personalitatii.
Coleman Griffith, un psiholog ce este considerat initiatorul psihologiei sportului in America de Nord, a fost primul care a acest domeniu pe o perioada intinsa de timp. Griffith a fost angajat de Universitatea din Illinois in 1925 pentru a-i ajuta pe antrenori sa imbunatateasca performanta jucatorilor.
Lucrarile sale, Psihologia antrenorul si Psihologia atletismului, sunt considerate de referinta. De asemenea, el a infiintat primul laborator de psihologie a sportului in America de Nord si a predat primul curs in acest domeniu, interesat de procesul formarii si dezvoltarii deprinderilor motrice, de studierea timpului de reactie, al adaptabilitatii si de aspectele psihologice si motivationale ale antrenamentului.
Dupa 1970 psihologia sportului a inceput sa infloreasca in America de Nord si sa fie acceptata in mai mare masura ca o disciplina separata in cadrul stiintelor sportului. Cercetarea sistematica, prin numarul crescand de psihologi in sport, a jucat un rol important in impunerea acestei discipline. De fapt, scopul primar al psihologilor devansa baza cunoasterii psihologiei sportului prin intermediul cercetarii experimentale.
Interesul pentru psihologia cognitiva a sportului se reflecta in progresul inregistrat in domeniul cercetarii in psihologia sportului, cercetarea fiind directionata pe teme cum ar fi: identificarea celor mai eficace maniere de antrenament pentru optimizarea formarii deprinderilor si dezvoltarea personalitatii, a tehnicilor de armonizare a echipei, a modalitatilor de comunicare, de cunoastere a caracteristicilor psihologice a sportivilor de perspectiva.
Sprijinul suplimentar pentru recunoasterea crescanda a psihologiei sportului in cadrul psihologiei de baza vine de la Asociatia Psihologica Americana (APA), in 1987 APA a recunoscut in mod oficial ramura psihologiei sportului ca Diviziunea 47 care da membrilor APA cadru stiintific pentru a-si sustine cercetarea.
Dupa anii 1990 se constata cresterea continua a cercetarii in psihologia sportului si aplicarea cunostintelor in domeniul pregatirii in antrenament si pentru concurs. Psihologia sportului in fostele tari din Europa de Est s-a dovedit a fi de o importanta deosebita pentru cei interesati de performantele de varf. Decurgand de aici, specialistii psihologi in sport din Europa de Est exercita un rol semnificativ la toate nivelele» de la selectarea, antrenarea si pregatirea competitiva a sportivilor.
Figura cea mai reprezentativa, sub aspectul preocuparilor teoretice si a interesului constant pentru dezvoltarea stiintei psihologiei sportului la nivel universitar este aceea a profesorului M. Epuran. Psihologia sportului va deveni un domeniu interdisciplinar cu aplicatii din ce in ce mai diverse cu tendinta de integrare a antrenamentului mintal in cadrul antrenamentului fizic si tehnic. De asemenea, instruirea psihologilor in sport continua sa fie o preocupare majora prin crearea unei baze stiintifice riguroase si formarea competentelor practicantului psiholog in sport.
