|
|
|
Psihomotricitatea. Aptitudini motrice. Capacitatea motrica.
In raport cu alte activitati specific umane, activitatea sportiva are o serie de particularitati :
presupune intrecerea, lupta sportiva ca mijloc de verificare a gradului de pregatire atins de sportiv si, totodata, ca stimul permanent in activitatea de antrenament, de formare si educare a aptitudinilor fizice si psihice necesare obtinerii rezultatelor superioare;
are la baza antrenamentul ca principal mijloc al pregatirii tehnice, tactice, fizice si psihice a sportivului;
in activitatea sportiva se manifesta puternic tendinta tinerilor de a obtine o pregatire superioara in ramura de sport pe care si-a ales-o; pe aceasta baza evolueaza intregul sistem de pregatire tehnica si tactica, de dezvoltare a capacitatii de a depune eforturi din ce in ce mai mari, de dezvoltare in cel mai inalt grad a aptitudinilor motrice si a pregatirii fizice;
aceasta activitate pretinde o insusire buna a tehnicii executiei diferitelor exercitii, perfectionarea deprinderilor motrice in legatura cu tehnica si tactica ramurii de sport. impreuna cu tehnica se dezvolta calitatile motrice si psihice ce au rol determinant in obtinerea performantelor inalte;
activitatea sportiva se realizeaza prin manifestarea preponderent motrica a actiunilor.
Psihomotricitatea este definita de Lafon R. drept rezultatul integrarii educatiei si maturizarii sinergiei si conjugarii functiilor motrice si psihice, nu numai in ceea ce priveste miscarile, dar si in ceea ce le determina si le insoteste (vointa, afectivitate, nevoi, impulsuri). Psihomotricitatea apare, astfel, atat ca aptitudine cat si ca functie complexa de reglare a comp. individual; ea include participarea diferitelor procese si functii psihice care asigura atat receptia informatiilor cat si executia adecvata a raspunsului.
In psihologie, specialistii folosesc cu precadere doua concepte: cel de aptitudine si cel de capacitate. Sensul atribuit fiecaruia variaza dupa autori. Unii le considera echivalente, altii stabilesc intre ele o distinctie.
Cuvantul acesta, deseori folosit gresit cu sensul de capacitate, desemneaza substratul constitutiv al unei capacitati, preexistent acesteia, care va depinde de dezvoltarea naturala a aptitudinii, de formatia educationala, eventual de exercitiu; doar capacitatea poate fi obiectul unei evaluari directe, aptitudinea constituind in fapt o virtualitate. Termenul englez de 'ability' include, fara nici o distinctie, notiunile de aptitudine si capacitate.
Capacitatea denumita in engleza ca ability, in germana ca Fahigkeit, Leistung este conceputa, potrivit Vocabularului lui H. Pieron, putinta de a obtine o reusita in executarea unei sarcini sau in executarea unei profesii. Ea poate constitui obiectivul unei evaluari directe, sub rezerva de a-1 pune la incercare pe cel a carui capacitate vrem sa o cunoastem; ea este conditionata de o aptitudine pe care o releva indirect, dar depinde de conditii prealabile intre care gradul de maturatie - sau, in sens invers, de involutie - al formatiei educative sau al invatarii si exercitiului.
Capacitatea motrica este o reactie complexa la stimulii ambiantei cuprinzand, intr-o unitate caracteristica, mai multe elemente: aptitudinile psihomotrice ca inzestrare naturala psihofizica si aptitudinile motrico atletice, influentate, structurate divers si potentate, la niveluri diferite de maturizarea fireasca a functiilor, de exersare si de factori interni motiv ationali.
Comportamentul individului angajat in activitati corporale este de tip motric, in multe directii maiestria exprimandu-se in capacitatea sporita de stapanire a actelor motrice, de conducere cu viteza si precizie a propriului corp; dar performanta sportiva depinde si de maiestria de a rezolva problemele si situatiile pe care le reclama un comportament agonistic, de lupta cu adversari opozitivi, ei insisi creativi in dorinta de a-si asigura succesul.
