|
|
|
METODELE PSIHOMETRICE
La finalul acestui capitol:
Veti descoperi valentele psihometrice ale metodei experimentale;
Veti dobandi mai multe cunostinte despre specifiul testelor psihologice;
Veti opera cu diferite definitii ale testului psihologic;
Veti intelege mai bine specificul, limitele si valoarea acestei metode psihodiagnostice,
1. METODA EXPERIMENTALA CA
METODA DE PSIHODIAGNOZA.
Metoda experimentala este un mod de cunoastere care tinde spre coerenta unui sistem de relatii controlate prin experiment (Zlate, 2002). Ea este caracterizata de urmatoarele note specifice:
Metoda experimentala apeleaza in general la trei scheme de experiment:
1. Prezentarea repetata a unuia si aceluiasi stimul uneia si aceleiasi persoane. Se inregistreaza progresul obtinut.
2. Prezentarea unor stimuli diferiti uneia si aceleiasi persoane pentru a surpride superioritatea unui anumit tip de stimul.
3. Aplicarea unuia si aceluiasi stimul mai multor persoane pentru a surprinde diferentele individuale.
Toate tipurile de experiment descrise de psihologia experimentala (de laborator, naturale si psihopedagogice) pot avea functii psihodiagnostice, deoarece:
- Opereaza cu variabile independente (stimuli) si variabile dependente (raspunsuri) efectuand un decupaj privind ambele categorii de variabile.
- Permit evaluari de mare finete a unor atribute psihice cu aj. aparaturii de laborator: (aparat pentru studiul reactiilor, tahistoscop, aparat pentru studiul frecventei critice de fuziune, calitatile atentiei si vigilentei, etc.).
Experimentul utilizat in psihodiagnostic prezinta dezavantajul ca nu surprinde miscarea psihica ci doar rezultatul final al acesteia, raspunsul R la stimulul S. Caracterul sau de artificialitate, in cazul desfasurarii in laborator, poate releva aspecte care nu caracterizeaza persoana obsevata in situatiile rele de viata.
Un alt dezavantaj se refera la faptul ca datele obtinute devin utile doar prin prelucrare (statistica si logica). Abia apoi, datele sunt convertite in semnificatii psihologice printr-un proces interpretativ care trebuie sa reconstituie miscarea psihica, adica procesualitatea psihica ce a generat raspunsurile.
Orice experiment consta in actiunea unui stimul sau factor
de interventie simbolizat S, asupra unei variabile dependente care este de
fapt o variabila de personalitate. Stimulul sau conditia stimulatoare
nu actioneaza asupra unei singure variabile ci asupra unui ansamblu
de variabile, care este de fapt personalitatea, ansamblu, in care
experimentatorul efectueaza un decupaj. Personalitatea P cuprinde variabilele 
. Dintre acestea experimentatorul se intereseaza de
variabila (insusirea, procesul psihic, functia, capacitatea)
simbolizata cu (c) Actiunea variabilei independente S determina un raspuns R. in anumite conditii determinate C 
.Relatia stimul-raspuns poate fi formalizata
astfel: 
unde P si C au ca
domenii de definitie 
si respectiv 
. (U. Schiopu, 1976).
Datele recoltate in cursul experimentului trebuie prelucrate si interpretate. Prelucrarea consta din: a) despuiere, analiza statistica si evidentiere a aspectelor importante; b) analiza logica a datelor pentru a fi convertite in semnificatii psihologice, deoarece telul final al oricarui act psihodiagnostic este acela de a patrunde in dinamica fenomenului psihic investigat asa cum se manifesta el in plan individual.
Ca metoda de psihodiagnostic are loc o rasturnare de perpectiva, in sensul ca evaluatorul se centreaza in experiment pe aspectele diferentiale ale comportamentului observat in timp ce experimentatorul, dimpotriva, are in atentie cee ce este comun si repetabil in variatia variabilei dependente, adica cee ce se manifesta ca regularitate sau ca lege in comportamentul oamenilor. Un exemplu elocvent de utilizare a unui experiment ca metoda de psihodiagnostic il reprezinta deisgnul de determinare al timpului de raspuns. Daca la inceputurile psihologiei stiintifice masurarea timpului de reactie reprezenta pentru pionierii experimentalisti o cale de accede la legile de funtionare a psihicului, astazi determinarea timpului de raspuns constituie o proba larg utilizata in laboratoarele de psihologie din transporturi si din alte domenii ale psihologiei muncii.
2. TESTELE PSIHOLOGICE
Termenul de test are o acceptiune larga in sens de procedura de masurare sau de evaluare. Cronbach (1970) considera ca testul este o procedura sistematica de observare si descriere a comportamentului cu ajutorul unor scale numerice si al unui sistem de categorii. Astfel, exemplifica autorul citat, o scara numerica este utilizata cand o persoana este descrisa ca avand o acuitate vizuala de 20/100 iar un sistem categorial este reprezentat de tipurile de cecitati cromatice care ne ajuta sa stabim natura discromatopsiei unui anumit subiect. Testele pot fi clasificate dupa mai multe criterii fara ca acestea sa se excluda reciproc, un test putand fi simultan incadrat in mai multe categorii.
Distingem in sens strict:
a) probe creion-hartie, orale si pe aparate care au destinatie psihometrica, b) inventarele de personalitate, chestionare de interese, probele proiective, formele clinice asociate si c) testele de cunostinte.
Istoricul testelor psihologice
Radacinile testelor, ca de altfel ale psihodiagnozei in genere, se pierd in antichitate. Du Bois (1966) vorbeste despre sistemul civil de examinare chinez de acum mai bine de 2500 de ani.
In a doua jum. a sec. al XIX-le creste intersul societatii pentru problemele de sanatate mentala, dezvoltare mentala normala si pentru cazurile de retard sau boala mentala. Acestea au creat necesitatea realizarii unor sisteme obiective de clasificare a persoanelor.
In 1838, medicul Esquirol se ocupa de retardul mental stabilind mai multe grade de la normalitate la idiotie. El considera ca modul de utilizare a limbajului exprima cel mai bine nivelul intelectual.
In acceasi perioada medicul francez Seguin se ocupa de antrenarea simturilor si a musculaturii la copii retardati.
In 1884 la expozitia internationala, pentru 3 peny, in laboratorul lui Fr. Galton, se realiza testarea acuitatii auditive, a fortei musculare,a timpului de reactie simplu (TRS) si a altor functii psihice simple.
Termenul de test a fost introdus prima data de Mc. K. Cattell in 1980.
1905. Apare Scara metrica a inteligentei a lui Binet- Simon.
Definitii
1. Definitia Asociatiei Internationale de Psihotehnica (transformata in 1956 in Asociatia Internationala de psihologie Aplicata), preluata de H. Pieron in al sau '' Vocabulaire de la Psychologie'' : ''Testul este o proba determinata, ce implica o sarcina de efectuat, identica pentru toti subiectii examinati cu instrumente precise pentru aprecierea succesului sau a esecului sau pentru notatia numerica a reusitei''
2. Pierre Pichot considerand ca definitia de mai sus este aplicabila numai testelor de inteligenta, de aptitudini si de cunostinte da urm. definitie: '' Se numeste test mintal o situatie experimentala standardizata, care serveste drept stimul unui comportament. Acest comportament este evaluat printr-o comparare statistica cu acela al unor indivizi plasati in acceasi situatie, ceea ce permite clasarea subiectuluui examinat fie cantitativ, fie tipologic'' (U. Schiopu, op.cit.).
3. Alain Sarton: accentueaza functia de predictie a testelor: proba care permite, plecand de la un comportament observat al unui subiect dat, sa se determine comportamentele uzuale, inclusiv cele viitoare, semnificative ale subiectului considerat.
4. Oleron: testele sunt instrumente fundamentale ale psihologiei aplicate. Ele sunt utile cercetarii datorita posibilitatii de a examina numerosi subiecti in situatii uniformizate.
5. Anastasi A.: Un test psihologic este in mod esential o masura obiectiva si standardizata a unui esantion de comportament. Iata cum explica autoarea citata notiunile introduse in definitie:
Esantionarea corecta si reprezentativa a comportamentului depinde de calitatea si numarul itemilor. Valoarea predictiva a testului depinde de gradul in care este acoperit comportamentul masurat.
Standardizarea vizeaza uniformitatea procedurii de administrare, notare si interpretare a rezultatelor. Cronbach (op.cit.) considera ca standardizarea echivaleaza cu fixarea cat mai precisa a procedurii, apartului si scorarii testului astfel incat aceleasi proceduri de testare si scorare pot fi urmate in momente diferite si locuri diferite. In general standardizarea cuprinde toate aspectele care ar putea modifica performanta. In termenii psihologiei experimentale standardizarea se refera la toate formele de control prin care sursele de variatie straine sunt mentinute constante pentru toti indivizii, pentru toti examinatorii, pentru toate locurile si momentele in care testul este utilizat si interpretat., asigurandu-se, astfel, validitatea interna a testarii, respectiv o inalta probabilitate a relatiei cauzale intre administrarea itemilor si scorul la test (Martin, 2004).
Obiectivitatea masuratorii este asigurata daca administrarea si notarea sunt independente de judecata subiectiva a examinatorului. Obiectivitatea mai depinde si de corecta ordonare a itemilor dupa gradul lor de dificultate care se stabileste functie de procentajul rezolvarilor corecte, pe fiecare item, in esantionul pe care s-a realizat validarea. Obiectivitatea se determina prin determinarea fidelitatii, si validitatii testului respectiv.
Predictor - o notiune mai larga in care intra, pe langa testele psihologice si alte, aspecte legate de individ care au valoare predictiva pentru comportamentul sau viitor.
Specificul metodei testelor psihologice
-Testele reprezinta o rafinare sistematica a observatiei si a metodelor de evaluare (U. Schiopu, op.cit.).
-Testul materializeaza, traduce intr-un dispozitiv experimental si de analiza psihologica o anumita conceptie sau teorie psihologica dintr-o anumita perioada despre o functie sau despre functionalitatea psihica. In constructia probei se reflecta limitele conceptiei de la care s-a pornit. Aceasta pune in discutie valoarea de cunoastere a unui anumit test.
Se aseamana cu experimentul psihologic dar are o mai mai mare finete in realizarea evaluarilor cu care opereaza. Experimentul se intereseaza de legitate, testul urmareste sesizarea diferentelor dintre oameni.
A. Rey: testele sunt procedee standardizate, concepute pentru a provoca la subiectii investigati reactii inregistrabile sub aspectul intensitatii, formei, duratei, semnificatiei, etc. datele obtinute sunt estimate prin referirea lor la valorile etalon.
- Utilitatea testelor ca metoda de psihodiagnostic este sustinuta de faptul ca permite obtinerea de informatii relativ, precise, obiective, intr-un timp realtiv scurt. Obiectivitatea are aici sens de date independente de subiectivitatea celui ce efectueaza sau suporta testarea.
In psihodiagnoza nu trebuie sa primeze metoda, testul, ci persoana, testul fiind doar un instrument printre celelalte metode de psihodiagnostic
- Testele provoaca comportamente care la randul lor sunt expresia unor caracteristici psihologice. Comportamentul provocat este un esantion din repertoriul comportamental al subiectului. Intre acest comportament cuantificabil si caracteristicile din viata de zi cu zi ale subiectului exista relatii cuantificabile exprimate prin coeficienti de corelatie.
- Conditia incertitunii in utilizarea testelor psihologice ca instrumente de psihodiagnoza este data de functionarea principiilor: dezvoltarii si al involutiei proceselor si functiilor psihice, precum si a principiului determinarii complexe, multifactoriale a comportamentului uman. Astfel, E.L. Thorndike a remarcat in urma unui studiu longitudinal ca dupa 20 de ani progosticurile formulate pentru 1000 de subiecti examinati psihologic au fost slab validate de evolutia acestora. Aceasta situatie pune in discutie durata valabilitatii unui prognostic psihologic. El este valabil la copii mici pe durata de pana la trei luni. La adultii tineri durata se poate intinde pana la doi ani, cu acceptarea caracterului probabil al previziunii.
Exista cazuri de falsi necorespunzatori si falsi corespunzatori. R. Zazzo scria: ''Cati copii, adolescenti, adulti au fost prost consiliati de prestigitatorii testelor''. De asemenea S. Pacaud citeaza cazul unui tanar care promovand examenul psihologic de selectie, a fost angajat ca strungar, dar a trebuit sa fie reorientat spre alta profesie in cursul instruirii de scurta durata deoarece era stangaci, iar strungurile solicitau dominanta lateralitatii drepte.
Cu toate acestea testele isi dovedesc utilitatea prin : obiectivitate, precizie, opeaticitate. Anastasi (1976) sugereaza ca ele sunt indiferente (impartiale) la statutul social al subiectului; sunt superioarere aprecierilor profesorilor sau superiorilor pentru ca nu sunt influentate de subiectivitatea evaluatorilor (profesorii au tendinta sa ii evalueze mai bine pe copii simpatici, cuminti, conformisti). Meilli arata ca estimatia empirica este foarte aproximativa si nu se imbunatateste decat foarte putin chiar cand un subiect este cunoscut de-a lungul unui an.
Critici aduse testelor
Pieter Drenth (1975, La contestation des tests. Revue internationale de psychologie appliquee nr1, apud U. Schiopu, 1976 ) clasifica aceste critici in doua grupe:
1) obiectii privind aspectele tehnico-stiintifice; 2) obiectii de ordin etic (abuzul de teste-curentul anti-test din SUA in deceniul 6 si sapte si in Tarile de jos dupa un deceniu.)
1) Obiectii de natura tehnico-stiintifica:
- Testele de cunostinte contin prea multe probleme banale.
- Testele cu raspunsuri la alegere produc mai degraba o antrenare a capacitatilor de recunoastere decat a acelora de aprecire sau de alegere creatoare.
- Testele servesc un model de om mediu si mediocru si deformeaza personalitatile creatoare, exceptionale (Anastasi, 1976).
- Opereaza dupa vechiulmodel experimental behaviorist S-R (V. Ceausu, 1988)
2. Obiectii de natura etica.
-Se refera la: confidentialitatea rezultatelor investigatiei, mascarea intentiilor functionale ale testelor, intruziune in viata privata, discriminarea persoanelor dezavantajate cultural.
Avantajele metodei testelor
- Cunoastere sistematizata si condensata a subiectului. Mai mult de 85% din cazuri de psihodianoza a capacitatilor intelectuale sunt investigate cu teste si chiar mai mult in cazul aptitudinilor.
- Succese in determinarea tipului logopatiilor si psihopatiilor usoare.
-Testele si-au dovedit utilitatea in: clinica, justitie, scoala, selectia personalului, armata, consiliere privind linia vocationala sau problemele de viata, in general.
Pe langa domeniul psihodiagnozei, testul permite efectuarea de cercetari stiintifice asupra caracteristicilor grupurilor culturale, profesionale, de varsta, etc, gratie caracterului lor standardizat
Clasificarea testelor psihologice
Se apreciaza ca sunt in circulatie cca 17.000 de teste. Acest fapt justifica taxonomiiile privitoare la teste, altfel ar fi imposibila orice orientare in problema valorii lor de cunoastere si predictie. Asemanarea de criteriu (faptul ca masoara aceeasi caracteristica) nu elimina deosebirile intre teste cu privitre, la natura itemilor, colectarea si cotarea raspunsurilor, prelucrarea si interpretarea rezultatelor etc. Dintre numeroasele criterii de clasificare, ne oprim asupra celor mai reprezentative:
a) Clasificare dupa numarul persoanelor testate simultan: teste individuale si de grup
b) Clasificare dupa obiectivul (criteriu) investigat: teste de inteligenta, de personalitate, de aptitudini, de cunostinte, de sociabilitate, etc.
c) Dupa structura (G. de Lansheere, 1965) :
1. Teste prognostic : teste de maturitate psihica, de maturitate pedagogica, de dezvoltare intelectuala, de aptitudini specifice.
2. Teste de randament: teste de aptiduni sau de cunostinte.
3. Teste diagnostic (teste analitice)
c) Clasificare dupa strategia de constructie (se refera in special la bateriile de teste): eterogene (itemii sau subtestele nu coreleaza intre ele), omogene (grad variabil de intercorelare).
d) Clasificare dupa implicarea comportamentului verbal: teste verbale si non verbale. De asemenea, functioneaza disjunctia: teste creion-hartie (verbale, proiectiv-spatiale,etc), teste orale, teste de performanta (cuburi, rondele, imagini, figuri geometrice, teste pe aparate, etc. Ele solicita manipularea intr-un anume mod a materialului din care sunt alcatuite).
Sarcinile cele mai frecvente date in teste sunt: ordonarea, clasificarea sau serierea de obiecte, imagini dupa culoare, volum, forma, greutate, asocieri de cuvinte cu intelesuri similare, opuse, corelate. Se solicita comparatii sau cautare de cuvinte ascunse, rime, descifrarea de coduri verbale, coduri de cifre, etc. Se mai solicita definirea unor concepte, notiuni sau sa se intocmeasca povestiri, rationamente, propozitii.
Testele verbale implica comprehensiunea (intelegerea) verbala (in testele de capacitate intelectuala). Sunt mai rezistente la deteriorarea psihica si la uzura.Testele nonverbale sunt destinate subiectilor cu handicapuri de vorbire, analfabeti, surzi, afazici, defavorizati cultural, etc). Se folosesc, de asemenea, pentru insusiri deosebite de cele care implica vocabularul (inteligenta practica, abilitati specializate, capacitate de combinare in spatiu, memorie topografica, a formelor, viteza perceptiei, etc.)
d) Clasificare d.p.d.v. al timpului de administrare: teste cu timp limitat (impus) cu timp nelimitat (liber). Multe teste pot fi administrate in amble moduri, dar cu modalitati diferite de interpretare a rezultatelor. In principiu accentul pe timp evidentiaza randamentul, pe cand tempoul propriu de lucru faciliteaza aspectele calitative ale prestatiei subiectului.
e) Clasificare dupa tipul de raspunsuri: cu raspuns liber, deschis, si la alegere.
f) Clasificare dupa structura interna: teste sintetice, teste analitice.
Testele sintetice se finalizeaza intr-o nota globala care tine seama de reusita la diferite teste sau subteste ale bateriei.
Testele analitice se finalizeaza cu note distincte pentru componentele bateriei. Acestea permit realizarea de profile psihologice (scari gradate, stelare, scatter=indice de abatere a valorii individuale fata de valoarea medie considerata tipica).
Foarte interesanta este clasificarea propusa de Cronbach (op.cit.), in teste de abilitate si teste pentru determinarea performantei tipice. Prima categorie cuprinde toate testele in care subiectii sunt incurajati sa obtina cel mai bun scor de care sunt capabili. Aici intra testele de aptitudini si de inteligenta. In a doua categorie intra acele teste care determina performanta tipica a subiectului, respectiv ceea ce este probabil ca va face intr-o situatie data. Ca exemplu pentru aceasta categorie trebuie mentionate testele de personalitate.
