|
|
|
Este functia psihica elementara prin care se realizeaza orientarea selectiva si concentrarea activitatii psihice asupra unor obiecte, fenomene, actiuni, in scopul de a le percepe, de a lua deci act de existenta lor, de a le intelege si a le asimila, sau la nevoie de a le percepe si a le evita.
Atentia depinde atat de substratul ei neurofiziologic (care presupune un anumit prag de vigilitate, de alerta a structurilor cerebrale), cat si interesul subiectiv, de moment sau de lunga durata al individului fata de obiectul, fenomenul respectiv.
Din punct de vedere psihologic descriem urmatoarele calitati polare ale atentiei: stabilitate fata de mobilitate. O atentie eficienta realizeaza un echilibru intre acestea doua. Daca e prea mobila (in detrimentul stabilitatii) vorbim de o atentie spontana marita, daca e prea stabila vorbim de o atentie spontana scazuta (insotita eventual de o atentie voluntara marita). Alta caracteristica - volum (sau distributivitatea) fata de concentrare. Volumul crescut face ca individul sa retina o mare cantitate de excitanti (insoteste de obicei o hipermobilitate, ca in cresterea atentiei spontane) - de ex. dirijorul unei orchestre sau arbitrul!! Concentrarea pe un anume excitant, selectat conform interesului subiectiv, atrage o crestere a atentiei voluntare.
Masurarea atentiei (apreciaza concentrarea, volumul atentiei, intensitatea / concentrarea):
proba clinica (Kraepelin): enumerarea unei serii in ordine inversa;
proba psihologica: testul Bourdon - bifarea unor litere dintr-un text;
tahistoscopul evalueaza capacitatea bolnavului de a se concentra, volumul si intensitatea atentiei (numarul de figuri reproduse de pacient dintre cele prezentate anterior).
I.1.1.1.1. Hiperprosexii (de obicei selective):
depresia melancoliforma (e centrata pe ideea de culpabilitate).
paranoia (pe tema deliranta).
fobicii (pe tema fobica).
obsesionalii.
cenestopatii, hipocondriacii (pe teme legate de starea de sanatate a organismului).
un aspect particular are hiperprosexia din manie care e spontana (deci neselectiva) si se insoteste de o hipoprosexie voluntara.
I.1.1.1.2. Hipoprosexii (grad extrem: aprosexia):
surmenaj.
anxietate.
oligofrenie.
deteriorari, demente.
schizofrenie.
Reprezinta disocierea dintre atentia spontana si cea voluntara (de concentrare) ca in manie (cresterea atentiei spontane si scaderea atentiei voluntare).
