|
|
|
Mecanismele psihice informational-operationale
a) De prelucrare primara a informatiilor- perceptiile
acceptiunile notiunii
Trei acceptiuni ale conceptului de perceptie:
Prima si cea mai importanta consta in considerearea perceptiei ca activitate
"perceptia nu este o receptare a ceea ce e dat, ci o prelucrare lui, deci o activitate de analiza, sinteza, generalizare"
- considerarea P ca activitate depaseste definirea ei empirista ca fiind o reflectare
directa a realitatii, copie a obiectului luat in multitudinea insusirilor lui
- nu este un simplu efect al actiunilor stimuluilui, ci un rezultat al inplicarii active
a subiectului
Cercetarile au demostrat ca atunci cand P este rezultatul imediat al excitatiei externe, fara implicarea subiectului, imaginea perceptive este eronata, difuza, deformata, nediferentiata, necorespunzatoare individualitatii obiectului, nici scopului subiectului. Cand intre obiect si canalul de receptie se interpun actiunile orientate ale subiectului, imaginea devine mai clara, mai bogata - corectitidinea imaginii se datoreaza implicarii subiectului nu fortei de excitatie a obiectului
O a doua aceeptiune a P mai putin raspandita consta in considerarea eu ca o deformare a obiectului
O ultima acceptiune a conceptului de P este cea extensiva - P desemneaza nu doar priza de constiinta imediata ci una globala a omului in contact cu lumea
determinanti
Fiind un proces relational, P este infuentata in desfasurarea sa de o multitudine de factori:
externi - in aceasta categorie intra in principal caracteristicile stimulului (intensitate, durata, frecventa) dar si unele particularitati ale contextului in care apare (volumul campului perceptive, omogenitatea sau heterogenitatea acestuia)
Cercetarile experimentale au demostrat ca cea mai favorabila intensitate a stimulului care asigura o perceptie optima este cea medie
interni - foarte numerosi incepand cu prezenta sau absenta atentiei si motivatiei si terminad cu trasaturile dispozitionale de personalitate
Setul = starea de pregatire interna in vederea P, predispozitia capabila sa orienteze activitatea subiectului intr-o anumita directie
relationali - relatia directa dintre particularitatile stimulului si cele ale starii subiective
Conteaza atat perceptia actuaka cat si capacitatea de a opera in plan mintal cu ea
Predominanta unora sau altora dintre cele 3 categorii de factori soldeaza cu aparitia urmatoarelor tipuri de comportamente:
de detectare si diferentiere adecvata a insusirilor stimuluilui (depend predominand de natura stimulului)
comportamente oscilatorii sau deformante (dependente mai ales de conditiile interne ale sub)
corrective care contau in mentinerea invariatiei imaginii, chiar si in conditiile unor variatii ale insusirilor obiectului stimul
de clasificare ale obiectelor bazate pe raportarea lor la dif categorii
de identificare categoriala
mecanismele si legile perceptiei
unitatii si integritatii obiectului, ea nu opereaza cu insusiri izolate ale obiectelor ci cu obiecte unitare
impreuna, organizate si ierarhizate creeaza efecte de perceptie - nu toate insusirile obiectului sunt la fel de importante ci cu deosebire cele care dispun de cea mai mare concentrare informationala
in timpul perceperii - nu toate obiectele sau insusirile sunt percepute ci doare cele care sunt in accord cu forta lor senzoriala sau cu semnificatia lor pentru individ
chiar si atunci cand exista variantii ale obiectului perceput
obiectele care au o anumita valoare semnificatie pentru subiect
se elaboreaza cortical ea este proiectata la nivelul obiectului
b) De prelucrare superioara a informatiilor - gandirea
definitie si caracterizare psihologica
Gandirea este un sistem ordonat de operatii de prelucrare, interpretare si valorificare a informatiilor, bazat pe principiile abstractizarii, generalizarii si anticiparii si subordonat sarcinii alternative optime din multimea celor initial posibile
- caracterul informational-operational: gandirea este un proces de prelucrare si interpretare a informatiilor
- caracterul mijlocit: gandirea nu opereaza direct asupra realului (obiectelor si fenomenelor) ci asupra informatiilor furnizate de senzatii si perceptii; ea este mijlocita de limbaj care favorizeaza interiorizarea si exteriorizarea informatiilor
- caracterul mijlocitor: G mijloceste celelalte procese psihice, ea atribuie un inteles imaginilor perceptive, utilizeaza denumiri verbale, se mijloceste pe sine prin propriile prooduse
- caracterul generalizat si abstractizat: G opereaza cu insusiri generale, abstractecare nu pot fi traduse prin reprezentari intuitive si care nu au correspondent obiectual concret dar care au un mare rol in intelegerea realitatii: generalizand si abstractizand G se indeparteaza aparent de realitate, indepartare necesara pt debarasarea de incarcatura elementelor nesemnificative
- caracterul finalist: anticipare a scopului (inainte de a fi executata, activitatea de gandire este planificata in minte, fundamentata din pct de vedere al scopului, eficientei si consecintelor
- caracterul systemic: G contine elemente structurate, ierarhizate intre care sunt posibile o multime de combinatii, fapt care ii asigura autoreglabilitate.
laturi
a) de continut (informationala), este constituita din ansamblul notiunilor si conceptelor ca forme generalizate de reflectare a insusirilor obiectelor si fenomenelor
In mintea omului conceptele sunt inlantuite unele de altele formand sisteme conceptuale
b) operatorie, cuprinde ansamblul operatiilor si procedeelor mentale de transformare a operatiilor, de relationare si prelucrare, combinare si recombinare a notiunilor in vederea obtinerii unor cunostinte noi sau rezolvarii unor probleme
Gandirea foloseste doua categorii de operatii: unele sunt fundamentale, fiind prezente in orice act de gandire si constituind scheletul ei (analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea, concretizarea), altele sunt instrumente, folosindu-se numai in anumire acte de gandire si particularizandu-se in functie de domeniu de cunoastere in care este implicata G
In randul acestora din urma intalnim mai multe modalitati si procedee operationale care se clasifica in perechi opuse
Modalitatile algoritmice sunt bazate pe treceri de la o stare la alta, in succesiunea momentelor, fiind univor orientate, efectuarea corecta a unei operatii ducand la urmatoarea si la indeplinirea corecta a activitatii
Modalitatile euristice presupun o desfasurare de tip arborescent, din fiecare "nod" subiectul trebuie sa aleaga o stare din mai multe posibile
Primele corespund principiului economiei gandirii, celelalte principiului autoorganizarii gandirii, intr-un caz fiind vorba de frecventa mare a unor clase de sarcini asemanatoare, in celalat de aparitia unor situatii noi, imprevizibile
Cele 2 laturi ale G nu sunt independente una de alta ci intr-o foarte stransa interactiune si interdependenta, ele dau nastere la adevarate structuri - structuri cognitive ale gandirii = sisteme organizate de informatii si operatii ce presupun organizare si diferentiere interioara intre elementele componenteca si tendinta de asociere cu alte sisteme cognitive ale intelectului
Ele se caracterizeaza prin
completitudine (pot fi mai complexes au mai simple, mai articulate sau dezarticulate)
operativitate (mai rigide sau mai flexibile)
finalitate (functionarea lor se soldeaza cu efecte adaptative sau dezadaptative)
Rolul lor fundamental este de a media, filtra, intrarile in gandire. In functie de natura, constistenta si corectitudinea lor pot facilita sau perturba depasirea dificultatilor
Cele mai cunoscute fenomene de influenta negativa a structurilor congnitive alea gandirii asupra procesului rezolvarii problemelor sunt:
fenomenul orbirii gandirii care consta in imposibilitatea sesizarii a ceea ce este essential intr-o problema incarcata cu multe date de prisos, ascunse, dezordonate
fenomenul stereotipiei gandirii, adica perseverarea ei in acceasi directie sau maniera de lucru, chiar si atunci cand conditiile problemei s-au schimbat
fenomenul fixitatii functionale consta in imposibilitatea de a da unor obiecte si alte utilizari decat cele normale, firesti, in vederea utilizarii lor in alte scopuri
activitati:
a) de formare a conceptelor si formulare a legilor
Psihologia moderna arata ca formarea notiunilor are loc in procesul actiunii cu obiectele. Notiunea se formeaza prin interiorizarea treptata a actiunilor practice si verbale pana ce se ajunge la schematizari si modalitati de lucru mintal
Galperin "unitatea de baza a gandirii o formeaza actiunea, aceasta realizandu-se prin intremediul a 2 verigi: veriga de orientare ce se sprijina pe imagini si constituie aparatul de conducere a actiunii, ca proces exterior si veriga de executare care constituie transformarea reala, intr-un scop bine determinat a materialului initial in produsul sau starea propusa
b) de intelegere (elaborare si adoptare a deciziilor), activitatea de sezizare si relevare a relatiilor esentiale dintre obiectele si fenomenele lumii reale; ea presupune asocierea treptata si repatata a unor simboluri verbale cu diferite obiecte, incorporarea noilor cunostinte in cele existente
Din pct de vedere psihologic, intelegerea este o noua sinteza, o noua constatare si relevare a legaturilor dintre obiecte, evenimente sau laturi ale lor.
Ea este traita subiectiv, ca o stare de iluminare, clarificare, de maxima luciditate
Modul ei de realizare poate fi instantaneu sau ca urmare a depunerii unui travaliu, in primul caz fiind vorba despre o intelegere imediata, in cel de-al doilea de una discursiva
In procesul desfasurarii ei, intrevin o serie de factori care o pot facilita sau buruia.
O mare importanta o au
- particularitatile structurilor cognitive vechi (daca individual dispune sau nu de idei ancora si daca acestea sunt suficiente);
- natura materialului care urmeaza sa fie inteles (daca dispune de asociativitate sau de calitatea substantialitatii)
- prezenta intentiei individului de a raporta noile idei la cele vechi
c) de rezolvare a problemelor, activitate esentiala a gandirii care intra in functiune atunci cand situatiile problematice cer o rezolvare
I Radu si Miclea pornind de la conceptia lui Piaget (ca solutionarea unor probleme necesita umplerea unor goluri, prin desfasurarea operatiilor gruparilor descoperite de el in evolutia interligentei) propun o perspectiva care cuprinde urmatoarele postulate
- problemele au un character psihogenetic
- functia erotetica a problemei este o functie constituanta, problema fiind uneori generatoare de noi structuri
- probl dispune de o schema vectoriala care va prefigura ce se va accepta ca gen de solutie
- probl presupune un model mintal acceptor cu rol de a evalua solutia
d) Creativitatea, reprezinta forma extrema a rezolvarii problemelor care duce la un nivel nou de sinteza, superior celui propus de rezolvarea problemelor; se bazeaza pe utilizarea unor relatii inrudite cu ideile din structura cognitive, in vederea obtinerii unor produse noi (in cazul ei nu se cunoaste dinainte care din propozitiile din structura cognitiva sunt relevante)
