|
|
|
Stersul si consecintele sale
Factori de stres
Dupa natura lor, factorii de stres se
clasifica in:
. Factori fizici (temperatura, nivelul de radiatii din mediu, etc)
. Factori chimici (substante chimice din alimente, aer, apa, mediul
profesional, medicamente)
. Factori biologici (externi - virusi, bacterii, paraziti etc. - sau
interni - factori endocrini, imunitari, psihici, personalitatea individului
etc.)
. Factori sociali (mediul familial, mediul profesional, etc.)
Tipuri de stres
. In functie de actiunea asupra
organismului, stresul se clasifica in 2 categorii: eustres si
distres.
Eustresul este produs de factorii de stres care au actiune benefica
asupra organismului si nu genereaza reactii nocive. Este stresul
folositor, de nivel moderat, care faciliteaza performanta si
contribuie la accentuarea achizitiilor. Experientele facute pe
animale au dovedit ca un nivel foarte scazut de stres limiteaza
performanta.
Distresul este produs de factorii de stres care actioneaza in sens
negativ, supunand organismul la suprasolicitare si generand efecte
negative asupra acestuia. Este stresul intens si prelungit care,
depasind nivelul de adaptare, duce la scaderea
performantei. Se poate concretiza in diminuarea normalitatii
functiilor sau chiar in aparitia bolilor.
De mentionat ca, atunci cand este vorba de stres, in mod
obisnuit oamenii se refera la notiunea de distres.
. In functie de reactiile produse in organism, stresul se
clasifica in:
Stres organic: reactii organice de diferite intensitati, care
pot merge pana la boli organice: hipertensiune arteriala, infarct
miocardic etc.
Stres functional: manifestari functionale la care nu se poate
evidentia un substrat organic, (cefalee, migrena, tulburari
digestive diverse, iritabilitate etc.)
Stadiile stresului
1) Reactia de alarma
reprezinta primul raspuns al organismului, mobilizarea generala
a fortelor de aparare ale organismului. Acest prim stadiu cuprinde
doua faze: faza de soc (caracterizata prin hipotensiune,
hipotermie, depresie nervoasa etc.), cu afectare sistemica
(generala) brusca, urmata apoi de o faza de contra-soc, in
care apar fenomenele de aparare (hiperactivitate cortico-suprarenala,
involutia aparatului timico-limfatic etc.).
2) Stadiul de rezistenta, in care sunt activate mecanismele de
autoreglare. Cuprinde ansamblul reactiilor sistemice provocate de o
expunere prelungita la stimuli fata de care organismul a
elaborat mijloace de aparare.
3) Stadiul de epuizare, foarte asemanator reactiei de
alarma, apare cand agentii nocivi au actiune prelungita,
iar adaptarea organismului cedeaza.
Stresul si
organismul uman
Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii, aspect
de care omul nu poate scapa.
Un anumit volum de stres este necesar pentru supravietuire.
Stresul se poate concretiza in diminuarea normalitatii
functiilor sau chiar in aparitia bolilor, dar poate ajuta persoana
aflata intr-o stare de pericol si contribuie la accentuarea achizitiilor.
Stresul poate genera un disconfort temporar si, de asemenea, poate induce
consecinte pe termen lung.
Stresul intens si prelungit poate altera starea de sanatate a
unui individ cat si bunastarea acestuia, provocand reactii
functionale si organice.
Reactiile organice pot merge pana la boli grave ca: boli endocrine
(diabet zaharat, disfunctii tiroidiene), boli cardiovasculare
(hipertensiune arteriala, infarct miocardic), boli digestive, boli ale
sistemului imunitar, boli psihice etc.
Reactiile functionale ca: migrene, tulburari digestive diverse,
manifestari cutanate, pot afecta calitatea vietii individului.
Practic, stresul afecteaza intregul organism. Si, in afara de
simptomele functionale sau organice, stresul si consecintele
sale - iritabilitate, anxietate, depresie - provoaca adesea probleme
relationale, in familie sau la serviciu.
Stresul poate genera chiar conflicte importante care, la randul lor,
agraveaza situatia: stresul genereaza stres.
Stresul "de zi cu zi' poate fi cauzat de asa-numitii factori de
stres cronici, cum ar fi alimentatia haotica, suprasolicitarea
profesionala, spiritul de competitie sau ambianta de munca
neplacuta.
In acest caz, starea de tensiune in care traieste persoana devine
permanenta sau foarte frecventa. Aceasta duce progresiv la epuizare.
In acest context se incadreaza ritmul de viata - orele de
sculare si de culcare, lucrul in ture, schimbarile frecvente de fus
orar.
Controlul factorilor de stres este, partial, in puterea omului, si
poate contribui la cresterea calitatii vietii.
