|
|
|
Antropologia (etimologic: stiinta sau descriere a omului) este un cimp disciplinar relativ nou - cu metode proprii de cercetare - care, la inceput, a studiat caracterele anatomice, fizionomice si biologice ale omului considerat in seria animala.
Termenul a fost mai intii folosit in teologie, incepind cu secolul al XVII-lea,, pentru a desemna actiunea de a vorbi in mod uman despre lucrurile divine.
La sfirsitul secolului al XVIII-lea, Kant ii consacra folosirea in filozofie si imparte antropologia in teoretica (cunoasterea omului in general si a facultatilor lui), pragmatica si morala (1798). Din ultimul sfert al secolului al XIX-lea, cuvintul desemneaza studiul omului ca reprezentant al lumii naturii, zoologie a speciei umane.
Aceasta acceptiune este astazi specificata prin adjectivul "fizic", antropologia in general regrupind, impreuna cu antropologia fizica, un ansamblu de discipline (arheologie, preistorie, dar si lingvistica, folclor, etnologie.) care studiaza omul in calitate de subiect apartinind lumii culturii.
(Din Anthropologie in Merlin, Pierre, Choay, Francoise, Dictionnaire de l'urbanisme et de l'aménagement, PUF, 2000)
Astazi, intelegem prin antropologie ansamblul stiintelor care studiaza omul. Fiind foarte legata de observatia de teren, pentru care si-a dezvoltat propriile metode de investigare, antropologia se prezinta mai degraba ca un ansamblu de studii, de teorii partiale, in curs, care studiaza omul si diferitele comunitati umane, si pun in lumina caracteristice distinctive ale productiilor si comportamentelor culturale si sociale ale acestora.
Inca de la inceputurile lor, sociologia si etnologia au incercat sa repereze corelatiile dintre structura sociala si amenajarea spatiului, corelatii utilizate de diferitele comunitati umane. Diversele asezari umane, sate permanente sau asezari temporare, inscriu pe sol separari intre familii, intre clanuri, intre sefi si simpli locuitori, intre preoti si credinciosi. Astfel de indicii sint folosite, de altfel, si de arheologi atunci cind sapaturile ii pun in fata urmelor unei asezari si ipotezele privind caracterul diferentiat sau nu, ierarhizat sau nu, a grupului care locuia asezarea, capata o importanta decisiva pentru interpretarea urmelor gasite. In plus, un mare numar de civilizatii - dintre care cea chineza este cea mai cunoscuta - isi amenajeaza spatiul umanizat in conformitate cu principalele credinte religioase si cosmogonice, trasind strazi, construind palate si temple, marcind punctele cardinale etc., astfel incit peisajul construit in acest fel exprima un simbolism rafinat si actiunile oamenilor capata valoarea unor gesturi rituale.
Antropologul care studiaza atent spatiul unui grup uman poate deci sa citeasca in el nu numai organizarea sociala, dar si multe dintre reprezentarile ei. Mai mult, depasind cadrul asezarii, se face distinctia intre diferitele tipuri de spatii umanizate.
In fine, spatiul se poate defini in maniera sociologica ca fiind aria pe care o acopera toate relatiile sociale ale unei comunitati determinate (etnie, grup lingvistic, etc.)
(Din Anthropologie de l'espace in Merlin, Pierre, Choay, Francoise, Dictionnaire de l'urbanisme et de l'aménagement, PUF, 2000)
Antropologia culturala studiaza institutiile si tehnicile dezvoltate in diversele societati/comunitati: Antropologia cauta () sa elaboreze stiinta sociala a "observatului" (Levi-Strauss).
Cimpul ei de studiu, foarte pragmatic, se suprapune astfel, cel putin partial, peste etnologie (rurala sau urbana), peste geografia culturala, etc.
Antropologia sociala incearca sa studieze comparativ variile niveluri ale vietii sociale (politica, economica, de rudenie, etc.) observata in diversele tipuri de societati. Scopul este stabilirea legilor generale ale vietii in societate, valabile atit in societatile primitive cit si in cele moderne.
Antropologia culturala se preocupa in special de problemele relativismului cultural (cercetarea elementelor de originalitate ale fiecarei culturi), prin studiul raporturilor dintre diversele niveluri ale unei societati si prin transmisia culturii. Foarte popular la antropologii americani, termenul a fost introdus relativ recent in Franta, unde - alaturi de cel de antropologie sociala - era cuprins in "etnologie" (cf. Levi-Strauss, Anthropologie structurale, 1958, cap. 1).
De fapt, frontierele dintre cele doua sint destul de vagi, pentru ca acestea rezulta mai degraba din ordinea in care e condusa analiza cimpului investigat.
In ceea ce priveste habitatul si urbanismul, antropologia sociala se ocupa mai ales sa gaseasca legile care administreaza modurile de a locui si evolutia lor in toate societatile. Antropologia culturala se concentreaza asupra trasaturilor specifice ale habitatului unei societati, considerat ca un fapt social comprehensibil numai in relatie cu celelalte caracteristici religioase, simbolice, ecologice, economice etc., ale acestei societati.
(din Anthropologie sociale et culturelle in Merlin,Pierre, Choay, Francoise, Dictionnaire de l'urbanisme et de l'aménagement, PUF, 2000)
