|
|
|
Formele si nivelurile invatarii umane. Caracterizarea psihologica a invatarii scolare.
Psihologia clasifica invatarea in diferse moduri. J. Linhart distinge intre:
- invatarea directa, intentionala, in care sarcina de invatare joaca un rol important, si
- invatarea indirecta, spontana, nonintentionala, in care individul nu cauta in mod direct sa invete.
Prin aplicarea unor criterii de continut, au fost identificate urmatoarele tipuri (forme) de invatare (M. Golu):
- habituarea sau invatarea prin obisnuire, care se manifesta fie in cadrul adaptarii senzoriale, fie in plan psihoafectiv, ca atenuare sau estompare treptata a efectului initial al unui stimul, ca urmare a prelungirii in timp a actiunii lui sau a cresterii frecventei lui in campul nostru perceptiv ;
- invatarea prin conditionare de tip clasic (pavlovian), care se realizeaza fie in planul primului sistem de semnalizare (legatura temporara intre stimuli fizici), fie in planul celui de-al doilea sistem de semnalizare (legatura intre stimuli fizici concreti si denumirile lor verbale, asa cum se intampla in formarea conceptelor sau in invatarea discriminatorie a formelor, sau legatura intre doi stimuli verbali in baza careia se stabilesc raporturi semantice intre cuvinte);
- invatarea prin conditionare instrumentala (de tip skinnerian), care consta in stabilirea unei legaturi adaptative intre secventele comportamentale si elementele situatiei externe potrivit distributiei intaririlor (recompensa sau pedeapsa);
- invatarea perceptiva, importanta atat sub aspect cognitiv, ea fiind implicata in insusirea sistemelor de semne, simboluri si forme care se utilizeaza in diferitele stiinte, cat si comportamental, prin identificarea si interpretarea stimulilor si codurilor figurale prin prisma starilor de necesitate si a sarcinilor de reglare aflate in fata subiectului;
- invatarea motorie, care se concretizeaza in articularea miscarilor simple, singulare, in sisteme functionale unitare integrate, fie cu valoare instrumentala, subordonate rezolvarii unor sarcini de munca, fie cu valoare finalista in sine, cum este cazul sistemelor motorii din activitatea sportiva si din balet;
- invatarea verbala, care inlesneste formarea si imbogatirea in timp a vocabularului intern, si asigura dezvaluirea si fixarea legaturilor semantice si sintactice intre cuvinte.
Gagne considera ca tipurile de invatare sunt structurate intr-o ordine ierarhica. Un tip de invatare situat la un nivel superior este, prin natura sa, mai complex si se bazeaza pe cele inferioare. Ierarhia tipurilor de invatare implica faptul ca achizitia unei capacitati de nivel superior este conditionata de achizitia capacitatilor situate pe trepte inferioare.
Acelasi autor afirma ca "un elev este pregatit sa invete ceva nou in momentul in care stapaneste conditiile prealabile, cu alte cuvinte, in momentul in care si-a insusit, prin invatarea anterioara, capacitatile necesare pasului urmator'.
Robert Gagne identifica opt forme de invatare:
1. Invatarea de semnale, prin care se are in vedere clasicul reflex conditionat al lui Pavlov. O caracteristica importanta este aceea ca individul invata sa dea un raspuns general, difuz, la un semnal. Aceasta este o invatare involuntara, direct legata de emotiile si nevoile vitale primare. Invatarea de semnale are loc in viata fiecaruia dintre noi. Invatam sa raspundem la culoarea rosie a semaforului, la soneria ceasului desteptator, la clopotelul de la scoala etc. Invatarea de semnale este folosita uneori de profesor pentru a crea o stare de atentie la elevi. Un profesor poate folosi in mod deliberat bataia din palme, de exemplu, ca semnal pentru a-i face atenti pe elevi.
2. Invatarea stimul-raspuns, ce corespunde conditionarii operante a lui Skinner. Ea se diferentiaza de forma precedenta prin faptul ca subiectul este capabil de a discerne si de a da un raspuns specific la un stimul determinat. In loc de a avea o reactie generala emotionala, individul poate realiza o actiune delimitata cu precizie, invatarea S-R este implicata in invatarea actelor motrice voluntare. Tinerea corecta a unui creion de catre un copil mic este un exemplu de aplicatie relevata de invatarea S-R. Initial, creionul poate fi asezat intr-o pozitie corecta in mana copilului de catre invatator sau parinte. Acest procedeu se va repeta de doua, trei ori. Dupa un numar de repetitii intarite, raspunsul corect devine din ce in ce mai probabil.
3. Inlantuirea este o alta forma simpla de invatare. Ea se mai numeste si "invatarea de secvente' si presupune invatarea unei serii de legaturi S-R inlantuite intr-o ordine determinata. Gagne da urmatorul exemplu : cand unui sofer incepator ii spunem "Porneste acum motorul! ', ii cerem sa execute un lant de conexiuni S-R pe care el le-a invatat deja. De asemenea, copiii invata dupa modelul inlantuirilor un numar de deprinderi: incheierea nasturilor, inchiderea cataramelor, utilizarea foarfecelor, efectuarea nodurilor. Invatarea automatismelor (inotul, mersul pe bicicleta, dactilografierea) se face in acest mod. Inlantuirile descrise sunt neverbale, desi invatarea lor poate fi facilitata prin indicatii verbale.
4. Invatarea de asociatii verbale, presupune tot serii de legaturi S-R, dar acestea sunt de natura verbala. Formarea lanturilor verbale poate fi considerata un caz particular de inlantuire. Lanturile verbale se formeaza cu prilejul invatarii cuvintelor unei limbi si al imbinarii lor in propozitii. In aceasta forma de invatare, memoria joaca un rol important. Sunt bine cunoscute experimentele psihologului german Hermann Ebbinghaus privind memorarea unor silabe lipsite de sens; Ebbinghaus a stabilit ca se invata foarte mult prin asociatii verbale. Deci, chiar si in conditiile in care silabele au fost selectate ca avand un continut complet lipsit de sens, ele sunt totusi susceptibile de a forma asociatii.
5. Invatarea prin discriminare, in care subiectul invata sa raspunda diferentiat acelor caracteristici ale obiectelor care servesc la distingerea acestora: forme, marimi, culori. Insusirea discriminarilor este o activitate de mare importanta in procesul de instruire scolara. Elevul invata sa diferentieze literele de tipar, cifrele, culorile, fonemele, pentru ca apoi sa invete trasaturile distinctive ale unor clase de obiecte din mediul in care traieste.
6. Invatarea notiunilor, se refera la faptul ca subiectul poate sa clasifice subiectele pe baza unor proprietati comune. Formarea conceptelor este foarte importanta in actul instruirii. Incepand cu clasele mici, apoi de-a lungul intregii perioade scolare, elevului i se cere sa clasifice multe obiecte si evenimente. Un rol important in acest proces il are limbajul. O data ce notiunile sunt insusite, individul este pregatit pentru asimilarea unui volum de cunostinte foarte mare.
7. Invatarea
regulilor, care se bazeaza pe
invatarea notiunilor. In termenii cei mai
simpli, o regula este un lant de doua sau mai multe concepte.
Gagne defineste regula drept "o capacitate interna care-i ofera
individului posibilitatea de a raspunde la o clasa de
situatii-stimul cu o clasa de performante, ultima fiind in mod
predictibil legata de prima printr-o clasa de relatii'. De
exemplu, pentru a invata o regula de tipul "obiectele rotunde se rostogolesc', elevul trebuie
sa cunoasca deja notiunile de "obiect rotund' si
"rostogolire' si chiar sa poata stabili o relatie
intre ele. Daca aceasta legatura nu este
inteleasa, atunci nu avem de-a face decat cu invatarea unui
simplu lant verbal. O mare parte din procesul invatarii
scolare o reprezinta invatarea de reguli.
8. Rezolvarea de probleme, care este un tip de invatare ce necesita eforturi interioare numite in mod obisnuit gandire. Ea poate fi privita ca un proces prin care regulile invatate anterior sunt combinate cu scopul gasirii unei solutii intr-o situatie problematica. Rezolvarea de probleme nu inseamna doar o aplicare a regulilor invatate anterior. Ea este un proces ce genereaza o noua invatare, insusirea unor idei noi care multiplica aplicabilitatea regulilor invatate anterior.
Conceperea invatarii ca un proces ierarhic, cumulativ, in care o forma superioara de invatare se bazeaza pe formele inferioare poate oferi sugestii pentru instruirea scolara.
Gagne considera ca ierarhia invatarii ofera o baza pentru gasirea unui drum de invatare potrivit fiecarui elev. Pentru aceasta, lucrul cel mai important este sa aflam ce cunoaste elevul in acel moment si sa incepem instruirea din acel punct.
Problema de ordin general pe care orice profesor trebuie sa si-o puna in momentul in care programeaza continutul instruirii este urmatoarea: ce elemente trebuie invatate de elev in prealabil pentru ca noile continuturi sa poata fi insusite cu usurinta?
Caracterizarea psihologica a invatarii scolare
Continutul psihologic al invatarii vizeaza modificarea structurii cognitive, a starilor emotionale, a structurii motivationale, a modelelor comportamentale sub influenta conditiilor exterioare si a propriilor actiuni, de aici evidentierea rolului transformator, modelator al invatarii.
Forma tipica, specifica de invatare umana o constituie invatarea scolara, care se desfasoara in cadre institutionalizate, pe baza unor programe scolare si planuri, avand ca suport manualele scolare. Este organizata in mod sistematic, vizeaza obiective, implica proiectare si anticipare, dirijare, control, evaluare si decizie.
Invatarea scolara angajeaza intreaga activitate psihica a individului, implica si determina restructurari ale functiilor, capacitatilor, atitudinilor si aptitudinilor acestuia, argument ce sustine existenta unei laturi informationale si a unei laturi operationale ale acestui proces complex. Este in acelasi timp si un proces social si un proces individual.
Invatarea scolara ca proces social presupune:
. acumularea de catre elev a unei experiente sociale (se invata prin efort individual, prin experienta proprie, din experienta altora, fixata in modele);
. un cadru social concret (scoala - ca institutie, organizarea in clase dupa anumite criterii, respectiv grup psihosocial educational, cu toate implicatiile ce le integreaza);
. finalitatile, respectiv scopurile si obiectivele, functiile deriva din nevoile sociale concrete;
. transmiterea si fixarea experientei se realizeaza prin actul comunicarii, cu ajutorul limbajului, sub forma sistemelor conceptuale, a priceperilor si deprinderilor.
. contexte culturale si modele educationale;
. elevul se integreaza intr-un colectiv, participa ca factor activ la dezvoltarea sociala.
Ca proces individual, invatarea scolara consta in:
. asimilarea de catre elev a unui sistem de cunostinte, culturi, modele comportamentale, priceperi, deprinderi, pe care le va folosi drept instrumente in activitate;
. desi este experienta sociala generalizata, fiecare elev depune efort personal in organizarea, sistematizarea, restructurarea acesteia in propriu sistem conceptual comportamental.
. raportarea subiectiva, individualizata de propriile aspiratii, interese, expectante, tendinte, preocupari;
. conferirea unei valori, a unui statut elevului, individului uman in general.
Invatarea scolara se manifesta si este definita in tripla ipostaza, ca proces, ca produs, ca functie de mai multi factori.
In raport cu gradul de complexitatea a achizitiilor, invatarea se realizeaza printr-o succesiune de etape, de faze, care implica operatii, actiuni, stari, ce se finalizeaza in modificari in modul de reflectare si raportare la realitatea elevului. Gradual, se trece de la imagine la notiune, de la actiune externa la actiune interiorizata desfasurata in plan mental, de la pseudoconcepte empirice la concepte stiintifice, de la impresii la emotii superioare, intelectuale de la forme vechi de comportare la forme noi.
Produsele rezultate constituie ulterior puncte de plecare in alte demersuri ale procesului invatarii.
Ca proces, invatarea scolara recomanda participarea activa a elevului la desfasurarea acestuia, constructie si reconstructie, destructurare si restructurare, integrare si reintegrare de structuri cognitive si operationale, de aici si importanta respectarii principiului activizarii si a utilizarii unor metode activ participative.
Invatarea ca produs, reprezinta un ansamblu de achizitii ce pot imbraca diferite forme- constiente, notiuni, idei, norme, capacitati de operare a informatiei, comportamente, atitudini, valori, priceperi, deprinderi, convingeri etc.
Produsul se materializeaza atat sub aspect cantitativ cat si calitativ si este relativ stabil, natura cognitiva, afectiva si actionala (taxonomia obiectivelor lui Bloom).
In functie de rezultate pot fi apreciate eficienta si eficacitatea activitatii de invatare. Deoarece invatarea scolara este o activitate, ea intruneste toate elementele caracteristice ale unei activitati - structura, scop, motivatie, modele, functii de diagnoza si prognoza, respectarea unor reguli, utilizarea unor metode si mijloace variate.
