|
|
|
EVALUARE IN PSIHOLOGIE - NOTIUNI INTRODUCTIVE, DEONTOLOGIE IN EVALUAREA PSIHOLOGICA
Masurare si evaluare in psihologie
Sub presiunea unor cerinte de ordin practic, nevoia de masurare s-a extins, dupa cum se vede, de la masurarea fizica la cea psihologica. Conceptul de masurare este luat in psihologie in continutul sau cel mai larg si anume, in sensul de operatie prin care se atribuie numere datelor discrete sau continue ce urmeaza a fi evaluate. Un exemplu familiar in aceasta privinta ar fi evaluarea si notarea scolara, care reprezinta in final un mod de codare numerica (de la 1 la 10) a rezultatelor la invatatura. Numai ca notele finale presupun un act de apreciere care comporta oricum un grad de subiectivitate. In schimb investigatiile psihologice tind si reusesc in numeroase situatii sa obtina date obiective, independente de persoana care face cercetarea. Datele obtinute prin diferite forme de investigatie psihologica se prezinta adesea in forma numerica sau sunt aduse, gratie unei operatii de codare, la o forma numerica, astfel incat se preteaza la o prelucrare matematica, in particular, statistica.
Termenul de 'evaluare' are o acceptiune mai larga decat cel de 'masurare': masurarea conduce la o descriere cantitativa, atribuind un numar fiecarui obiect in functie de o singura caracteristica, in timp ce rezultatul evaluarii consta dintr-o descriere cantitativa si/sau calitativa a obiectului referitoare la una sau mai multe caracteristici.
Repere istorice
Evaluarea psihologica a aparut la inceputul secolului XX odata cu testele de inteligenta si s-a dezvoltat pe masura ce au fost elaborate testele de personalitate, educationale si vocationale din nevoia de a se pune la punct proceduri statistice care sa permita crearea, analizarea si imbunatatirea testelor. Teoria si tehnologia instrumentelor propuse in acest scop au fost denumite 'psihometrice', iar evaluarea bazata pe ele 'evaluare psihometrica'. Prin anii 1960 a aparut un curent nou - evaluarea comportamentala care isi propune masurarea directa a comportamentului uman.
Concepte-cheie
In domeniul psihologiei aplicate ne intalnim foate frecvent cu conceptele care circumscriu domeniul evaluarii psihologice, si anume cel de 'psihodiagnoza' / diagnoza psihica' / 'diagnoza psihologica', cel de 'testare' si 'evaluare'. Folositi adesea intersanjabil acesti termini ar putea confuza studentii. In cartea sa Psihodiagnostic, Clinciu (2005) prezinta delimitari conceptuale si forme de utilizare a acestor concepte, cu scopul de a le clarifica. In terminologia romaneasca, ca si in unele tari francofone, nu s-a impus termenul de 'testare' si nici cel de 'evaluare' pentru circumscrierea domeniului, termenul consacrat fiind cel de 'psihodiagnostic'.
(Psihodiagnoza este un termen foarte putin utilizat de scoala anglo-saxona, probabil din cauza nedoritei apropieri a acestui termen de acela de diagnostic, concept creat si consacrat de practica medicala. In acest spatiu cultural este folosit extensiv termenul de 'testare' (testing) pentru a circumscrie teritoriul cunoasterii exacte si obiective a persoanei, de tip psihometric; in ultimele decenii termenul de 'evaluare' (assessment) a castigat tot mai mult teren (Clinciu 2005:7-8). Dupa Cohen, Swerdlik si Smith (1992) termenii 'testare' si 'evaluare' sunt deseori utilizati ca echivalenti si intersanjabili, considerand ca distinctia dintre ei sa fie totusi pastrata. Autorii definesc evaluarea psihologica ca: "un porces de strangere si de integrare a datelor psihologice corelate scopului de a face o evaluare psihologica utilizand instrumente ca testele, interviul, studiul de caz, observatia comportamentala si aparate special destinate impreuna cu procedee de masuratoare adecvate" (in Clinciu 2005).
Dupa Minulescu (2005:9) "evaluarea psihologica este un set de proceduri utilizate de o persoana pentru dezvoltarea unor imagini, pentru a lua decizii si a verifica ipotezele despre modelele de caracteristici ale unei alte persoane, modele care ii determina acesteia din urma comportamentul in interactiune cu mediul."
Definitia psihodiagnozei data in Dictionarul de Psihologie (coord. Schiopu, 2002) este: "diagnoza psihica se refera la omul viu si concret si consta dintr-o cunoastere complexa a acestuia prin tehnici psihologice aplicate conform unor strategii ce permit colectari de informatii organizate privind o persoana data".
Dupa Minulescu (2005:10) psihodiahnoza este: "activitatea specifica care foloseste intermedierea prin diferite tipuri de instrumente pentru a obtine informatii valide despre structura, dinamica psihica si personalitatea unei persoane".
Albu (2000:21-22) se opreste la doua definitii care surprind cele doua intelesuri /etape ale evaluarii in psihologie, si anume cea de culegere a informatiilor si cea de formulare a aprecierilor:
o "Actiune de investigare a uneia sau a mai multor insusiri psihice ale unei persoane. colectarea informatiilor despre persoane cu ajutorul unor instrumente (Anucuta, 1999);
o "Act sintetic de evaluare a 'formulei psihice' a unei persoane ca rezultat al examinarii psihologice" (Horghidan, 1997).
Evaluarea psihologica (assessment) a devenit termenul integrator conceput ca o rezolvare de probleme, intrucat fiecare variabila este rezultatul unor factori diferiti; de aici necesitatea folosirii unor metode variate (printre care si testele), in functie de obiectivele, scopurile sau circumstantele in care are loc evaluarea.
Testarea psihologica a devenit specifica unor scopuri mai inguste si mai bine circumscrise, care nu isi propun sa raspunda la intrebarea cum proceseaza persoana o anumita informatie, fiind centrata pe produs / rezultat, nu pe proces.
Evaluarea psihologica presupune existenta urmatoarelor elemente:
Rezultatul evaluarii psihologice dupa un singur criteriu poate fi (Albu, 2000:21):
un rang sau un loc, care indica pozitia celui evaluat in cadrul unei multimi evaluate;
un calificativ (ex. 'foarte bun', 'nivel mediu') care reprezinta o exprimare in cuvinte a rezultatului unei masurari pe scala ordinala (scala care permite stabilirea unor relatii de ordine intre date - ex. A> B>C);
un numar (ex. scorul la un test ori gradatia unei scale de evaluare);
o 'eticheta' - denumire a unei clase din care face parte, in care este repartizat (ex. tipul de temperament);
o insiruire de adjective care caracterizeaza evaluatul (ex. sociabil, constiincios etc.);
Rezultatul evaluarii psihologice dupa mai multe criterii poate fi (Albu, 2000:21):
un profil - o reprezentare grafica a rezultatelor evaluarilor in care fiecarui criteriu ii corespunde un punct care indica rezultatul / cota in privinta criteriului respectiv, iar punctele consecutive sunt unite prin segmante de dreapta;
o ierarhie a criteriilor (ex. daca criteriul reprezinta interesele profesionale ale persoanei atunci rezultatul poate fi un clasament al intereselor persoanei pentru diverse domenii);
la fel ca si in cazul evaluarii dupa un singur criteriu, un rang, un calificativ, un numar sau o 'eticheta' dar care sintetizeaza rezultatele evaluarilor facute la fiecare criteriu in parte (ex. combina liniar scorurile unor teste).
Functiile psihodiagnozei
Psihodiagnoza ca activitate sistematica de evaluare psihologica are urmatoarele functii Minulescu 2005: 27-29):
o Conditia propriu-zisa a psihodiagnozei este capacitatea de a surprinde corect trasaturi si capacitati psihice individuale si de a evidentia variabilitatea psiho-comportamentala intra-grupala versus grup de referinta (esantion);
o Evidentierea cauzelor care au condus spre o anume realitate prezenta - in special in cazul disfunctiilor sau tulburarilor psihice;
o Functia prognostica, privind anticiparea evolutiei probabile a comportamentului persoanei in anumite conditii si situatii contextuale, in functie de repere;
o Functia de evidentiere a cazurilor de abatare in sens pozitiv sau negativ de la norma (etalon) de dezvoltare psiho-comportamentala; se pune problema distinctiei dintre normalitate si anormalitate;
o Evidentierea sau validarea (demonstrarea functionalitatii) programelor de invatare si formare;
o Formarea unor capacitate de cunoastere si autocunoastere;
o Utilizarea psihodiagnozei in deciziile din consiliere si orientare vocationala;
o Sprijinul deciziilor de conduita in demersul din psihoterapie, asistenta, consultanta psihologica;
o Verificarea unor ipoteze stiintifice - testul fiind folosit ca instrument de cercetare.
Domeniile psihodiagnosticului
o Domeniul educational - este prima arie in care s-a produs dezvoltarea si utilizarea testelor mentale. Psihodiagnoza se foloseste in:
Evaluarea abilitatilor neuro-psihologice care pot influenta rezultatele scolare: senzatii, perceptii, atentie, limbaj, memorie, gandire etc.
Depistarea copiilor cu subdotare si supradotare intelectuala
Diagnosticul problemelor de invatare si comportamentale
Evaluarea cunostintelor si deprinderilor elevilor (teste educationale docimologice sau de cunostinte);
Selectie educationala prin teste standardizate la colegii sau universitati
Evaluarea competentei profesorilor
o Domeniul sanatatii in general si cel al sanatatii mentale in special; psihodiagnoza clinica urmareste identificarea tulburarilor psiho-patologice pentru instituirea procedurilor terapeutice; evidentiaza rolul factorilor psihologici in aparitia diverselor boli (ex. tulburari cardiace, ulcer etc.); expertizeaza capacitatea de munca sau deficientele pentru acordarea certificatelor de persoana cu handicap si a drepturilor aferente;
o Domeniul muncii si organizational - diagnoza are in vedere caracteristicile personale care au legatura cu performanta in munca. Psihodiagnosticul se foloseste in selectia de personal, plasarea personalului pe posturi, evaluarea profesionala periodica, re-orientarea profesionala, identificarea nevoilor de formare si cuprinderea angajatilor in diverse programe de calificare, avizarea periodica pentru activitatile cu risc crescut (ex. lucrul la inaltime, port- arma etc.), ameliorarea climatului de munca, aspecte de ergonomie a muncii (adaptarea omului la masina si a masinii la om);
o Domeniul afacerilor / marketingului - sunt urmarite interesele, atitudinile, diverse trasaturi de personalitate si variabile afective care au influenta asupra comportamentului consumatorului, asupra preferintei sale pentru anumite produse sau servicii.
o Domeniul judiciar - psihodiagnoza urmareste sa raspunda daca o persoana este capabila sa raspunda la proces, daca i se pot incredinta minori spre crestere si educare, daca prezinta pericol pentru societate etc.
Concluziile formulate la sfarsitul psihodiagnozei constituie psihodiagnosticul In functie de obiectivele urmarire distingem (Neveanu 2000:13):
o Psihodiagnosticul diferential - care identifica sintetic specificul persoanei investigate urmarind compararea acesteia cu datele medii de distributie a trasaturilor psihice conform etalonului instrumentului diagnostic utilizat;
o Psihodiagnosticul etiologic - care urmareste identificarea cauzelor, mecanismelor ce au condus la o anumita structurara de personalitate, normala sau patologica.
Rezultatele evaluarilor efectuate in cadrul psihodiagnozei impreuna cu recomandarile formulate pe baza acestora fac obiectul raportului psihologic.
Tendinte contemporane in psihodiagnoza
In prezent, testarea psihologica si-a modificat semnificativ abordarea evaluarii psihologice intr-o noua directie. Metodele moderne tind sa devina dinamice si formative. Evaluarea formativa se centreaza pe relatia dintre invatare si potential, invatare si performanta ca factor fundamental pentru dezvoltarea si functionarea proceselor cognitive. Evaluarea formativa are ca scop decelarea acelor factori cognitivi sau de natura non-intelectuala care determina calitatea adaptativa la o situatie problematica. In interpretarea rezultatelor la care ajunge subiectul se urmareste evidentierea potentialului de invatare si a modalitatilor specifice de procesare a informatiilor .
Deosebirile principale intre conceptul traditional si cel modern de psihodiagnoza sunt:
o in psihodiagnoza traditionala diagnoza capacitatilor subiectului se finalizeaza printr-un rezultat exprimat ca si coeficient intelectual, nivel de performanta etc., care are un rol constatativ si pune accent pe produsul cognitiv; evaluarea formativa se centreaza mai ales pe proces si nu pe produs, iar rezultatul obtinut este privit ca un 'potential de invatare'.
o dinamismul are un dublu sens: dinamizarea relatiei examinator - examinat (subiectul nu asista pasiv la performantele sale) si dinamizarea testului evaluata prin masurarea castigului cognitiv, prin distanta dintre pre-testare si post-testare.
II. DEONTOLOGIE IN EVALUAREA PSIHOLOGICA
Examenul psihologic si utilizarea testelor psihologice, dar si orice actiune pe plan psihologic are numeroase implicatii sociale si etice. Discutiile in legatura cu responsabilitatile sociale ale muncii psihologului au fost concretizate intr-un cod deontologic al Asociatie Internationale a Psihologilor la care si Romania a aderat (Clinciu 2005).
Codul deontologic este un sumum de principii si standarde etice de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de libera practica care instituie regulile de conduita ale psihologului. Codul deontologic elaborat de Colegiul Psihologilor din Romania cuprinde 3 principii si 11 standarde profesionale, dintre care 7 standarde generale si 4 specifice :
Principiile deontologice ale profesiei de psiholog sunt:
I. Respectarea drepturilor si demnitatii oricarei persoane - "Psihologii vor avea permanent in atentie faptul ca orice persoana are dreptul sa-i fie apreciata valoarea innascuta de fiinta umana si ca aceasta valoare nu este sporita sau diminuata de cultura, nationalitate, etnie, culoare sau rasa, religie, sex sau orientare sexuala, statut marital, abilitati fizice sau intelectuale, varsta, statut socio-economic sau orice alta caracteristica personala, conditie sau statut".
II. Responsabilitate profesionala si sociala - « Psihologii manifesta o maxima responsabilitate pentru starea de bine a oricarui individ, familiei, grupului ori comunitatii fata de care isi exercita rolul de psihologi. Aceasta preocupare include atat pe cei direct cat si pe cei indirect implicati in activitatile lor, prioritate avand cei direct implicati
III. Integritate profesionala - « Psihologii vor cauta sa manifeste cel mai inalt grad de integritate morala si profesionala in toate relatiile lor. Este de datoria psihologului sa prezinte onest pregatirea si calificarile sale oriunde se afla in relatii profesionale si de asemenea sa nu permita sau sa tolereze practicile incorecte si discriminatorii. »
Standardele generale se refera la :
IV. Standarde de competenta
V. Standarde cu privire la relatiile umane
VI. Standarde de confidentialitate
VII. Standarde de conduita colegiala
VIII. Standarde de inregistrare, prelucrare si pastrare a datelor
IX. Standarde de onorarii si taxe
X. Standarde pentru declaratii publice si reclama
Standardele specifice se refera la domenii diferite, precum:
XI. Educatie si formare
XII. Terapie si consiliere
XIII. Evaluare si diagnoza
XIV. Cercetare stiintifica si valorificarea rezultatelor
Standardele domeniului evaluarii si psihodiagnozei se refera la:
Prezentarea caracteristicilor psihologice ale indivizilor;
Conditii de utilizare a instrumentelor ;
Consimtamantul pentru evaluare/diagnoza;
Datele de evaluare/diagnoza obtinute;
Constructia de instrumente de masurare;
Interpretarea rezultatelor;
Calificarea in testare;
Actualitatea evaluarii, metodelor folosite;
Responsabilitatea administrarii instrumentelor;
Prezentarea rezultatelor pentru cei evaluati;
Materialele de evaluare/diagnoza (manualul instrumentului, instrumentul propriu-zis, protocoale, intrebarile sau stimulii utilizati, alte fise sau formulare).
Diletantismul si amatorismul in domeniul utilizarii testelor si al proiectarii examinarilor psihologice sunt periculoase. In orice examen psihologic nu trebuie uitat ca se lucreaza cu subiecti care se asteapta la niste rezultate obiective. Utilizarea abuziva de teste si testare psihologica condusa de nespecialisti este extrem de daunatoare. Lipsa de cunostinte despre testele psihologice, vulgarizarea lor, interpretarile eronate si iluzia ca oricine poseda un test il poate si administra si interpreta, a dus la multe neintelegeri cu privire la natura testelor si utilitatea lor. Totodata, aceste false conceptii despre teste si examenul psihologic au generat numeroase critici si revolte antitest.
