Dobandirea auto-disciplinei

Dobandirea auto-disciplinei

Calea cea mai usoara este, de multe ori, exact acest lucru - calea "cea mai usoara" de a primi cele mai mari recompense ale vietii. Cu toate acestea, declarati, fara nici o problema, Credinta Irationala nr. 7: Ideea ca puteti evita, cu usurinta, sa infruntati multe dificultati si responsabilitati si, cu toate acestea, sa aveti, o existenta desavarsita. Aceasta idee este eronata din mai multe motive relevante:

In primul si in primul rand, notiunea ca, cea mai buna cale este aceea de a evita dificultatile, va influenteaza sa va angajati intr-un comportament de evitare in momentul cand trebuie sa luati o decizie. De exemplu, Augie M., continua sa se incredinteze de faptul ca ar fi groaznic daca Jenny, o femeie pe care o cunostea de mai multi ani, i-ar fi respins avansurile pe care urmarea sa i le faca. Ori de cate ori intentiona sa o cuprinda cu bratul sau sa o tina de mana, se simtea coplesit de groaza de a nu fi respins si aborda calea "usoara" de a se retrage. In clipa in care dadea inapoi, se simtea, pe moment, usurat. Dar, pe parcursul noptii, si deseori, pe parcursul a mai multor nopti, se detesta si suferea enorm pentru faptul ca avusese acel moment de "slabiciune." Pentru ca realiza faptul ca, evitand, in mod obisnuit, sarcinile de care ii era frica, ii aducea, pe termen lung, conflicte si neplaceri si mai mari.

Prin faptul ca evitati diferite probleme, aveti tendinta sa exagerati durerea si discomfortul pe care acestea vi le poate cauza. Daca Augie isi face curaj, isi pune bratul in jurul lui Jenny, si este, intr-adevar, respins, il va durea oare aceasta respingere la fel de mult, precum crede, in imaginar, ca il va durea? Daca isi asuma riscul de a fi respins de mai multe ori, se va simti oare, in continuare, la fel de ranit? Daca se simte ranit, inseamna acest lucru ca intreaga lume in care el traieste se va darama? Daca el ar continua sa incerce sa-i castige lui Jenny interesul, ar realiza, mai mult ca sigur, ca raspunsul la aceste intrebari este un nu destul de hotarat.

Sa presupunem, din nou, ca Augie, incearca, este respins, si este "ranit" (sau, mai corect spus, se raneste pe el prin faptul ca insista asupra necesitatii de a fi acceptat). Chiar si asa, este oare durerea pe care el si-o cauzeaza, ca si o consecinta a faptului ca a fost respins, mai rea decat durerea pe care el si-o cauzeaza, ca si o consecinta a faptului ca nu a incercat? Probabil ca nu.

Si inca o data: Daca Augie incearca si nu reuseste, el va invata, mai mult ca sigur, ceva din nereusita lui, in timp ce daca nu incearca niciodata, va invata foarte putin. Daca persista sa incerce, Jenny ar putea in cele din urma sa il accepte. Iar daca ea nu face acest lucru, cunostintele pe care le dobandeste in momentele in care este respins il pot ajuta sa aiba succes cu alte femei.

In mod normal, daca Augie continua sa incerce, chiar si impotriva sortilor de izbanda, el tot va reusi, la un moment dat, sa aiba succes cu o femeie; in schimb, daca el renunta la a mai avea relatii apropiate, viata lui va fi exemplul clasic a persoanei care nu s-a aventurat in nimic, care nu a castigat nimic. Dar, daca se aventureaza, el va obtine, mai mult ca sigur, un anumit tip de satisfactie. Daca nu ne asumam nici un risc, obtinem prea putine satisfactii remarcabile. In termeni de utilizare a timpului si energiei sale, Augie are de ales intre: a face fata sau a se lasa pagubas. Si cu cat incearca mai putin sa faca fata cu atat mai putin isi va satisface existenta.

La fel se intampla si in cazul lipsei de disciplina. Daca Janice, care vrea sa slabeasca, refuza sa treaca prin greutatile pe care le presupune o cura de slabire, este evident ca ea alege calea cea mai "usoara." Dar, oare daca ea isi savureaza acum mancarea, va "savura", in timp, si faptul ca trebuie sa care dupa ea 13 kilograme in plus? Ca nu va avea parte de barbatii pe care si-i doreste pentru ca acestia prefera femeile mai zvelte? Ca se va simti obosita mare parte din timp ? Ca risca sa aiba complicatii care apar in cazuri de supraponderalitate? Nu foarte mult!

Astfel, povestea este, deseori, foarte similara atunci cand alegeti calea cea mai "usoara" fata de dificultatile si responsabilitatile pe care le aveti. Fie calea dmneavoastra "usoara" se dovedeste a fi, de fapt, pe termen lung, cu adevarat dificila, fie continua sa para usoara - mai putin consumatoare de timp si energie - dar se dovedeste a fi, de asemenea, mult mai putin recompensatoare.

Ca si exemplu, puteti sa luati in considerare, cazul lui Steve P., student la facultatea de drept, foarte destept si cu mult potential, care a venit la mine (R.A.H.) in urma cu cativa ani. A devenit victima abordarii drumului usor in viata si cunostea toate modalitatile de evitare a indatoririlor pe care le avea. In loc sa invete din greu, isi petrecea o mare parte din timp studiind particularitatile profesorilor lui - ceea ce le placea si nu le placea - astfel incat sa le gaseasca punctele vulnerabile pentru a-i determina sa ii ofere note bune, in ciuda faptului ca el nu era pregatit la nici una din materiile respective.

La timpul in care Steve s-a prezentat la mine, se afla intr-o relatie cu o colega de facultate, dar considera aceasta situatie ca fiind dificila: "Susan" a inceput el, "este o pustioaca excelenta, dar este, de asemenea, o persoana foarte dependenta. Pur si simplu nu pot sa am o relatie obisnuita cu ea - de exemplu s-a mutat la mine. Ma refer la faptul ca s-a mutat de tot la mine. Nu mai pot face nimic acum. Nu ca ma omor, oricum, cu invatatul; dar cu ea pe capul meu nu reusesc sa fac absolut nimic. Tot ce facem este sa facem dragoste, si atat! Si vreau sa spun, ca facem, doar atat! Imi provoaca de asemenea dureri de cap pentru ca ma vrea mereu in preajma ei, si pentru ca trebuie sa o sun in fiecare moment din zi si din noapte. De-abia pot sa merg si pana la toaleta fara ca ea sa nu fie agatata de mine. Cu Susan, legata, mereu, de coada mea, posibilitatea de-a ma intalni si cu alte femei, cu care mi-ar place sa ma vad, ramane zero."

"Daca consideri ca relatia ta cu Susan, interfereaza cu planurile tale de lunga durata, de a termina facultatea si de a-ti trece examenul de barou, de ce nu-ti schimbi relatia sau de ce nu o parasesti?" l-am intrebat eu.

"Nu pot sa o schimb," a raspuns Steve. "Susan ramane a fi Susan. Se prinde de tine ca un copil mic. Ea nu iti lasa alta cale de a te relationa cu ea. Si nu as putea sa o parasesc - pur si simplu, nu as putea face fata lacrimilor si isteriilor ei. Zau, ar plange saptamani intregi. Si cu ajutorul lucrurilor pe care le stie despre mine, cum ar fi ca am copiat la cateva examene, si alte cateva lucruri asemanatoare, mi-ar putea cauza probleme. Pur si simplu, nu as putea trece prin neplacerea de a o infrunta si de a-i cere sa plece."

"Dar, in situatia prezenta, tu spui ca ea, mai mult, te bate la cap decat iti face placere sa stai cu ea. Si acceptand faptul ca ti-ar fi greu sa scapi de ea, nu crezi ca ar fi ceva care merita osteneala, cand te gandesti pe termen lung?"

"Aaa, da, presupun ca da. Dar nu mi-ar place sa fac in felul acesta. Stiti, as prefera sa o pastrez partial. Se descurca al naibii de bine in pat! Ceea ce mi-ar place ar fi, daca as putea, sa am, doar, mai putina parte de ea si sa nu o am in preajma mea tot timpul. Dar cum pot sa o am in felul acesta?"

"Vrei sa apui: Vrei sa spui cum ai putea sa-ti mananci prajitura si totusi sa-ti ramana intreaga?"

"Pai ati putea sa-i spuneti si asa. Dar poate ca pot. Poate as putea gasi o portita astfel incat sa o am si pe Susan, ceva de genul jumatate de norma, incat sa nu ma deranjeze atat de mult."

"Vad ca deja te-ai gandit la ceva. Ceva cu adevarat istet, fara indoiala. Deci, care este planul?"

"Ei bine, domnule Harper, cam asa ceva. M-am gandit daca nu ati putea dumneavoastra sa o sunati pe Susan si sa-i spuneti ca mi-ati diagnosticat problemele, si ca dumneavoastra considerati ca este necesar ca ea sa nu mai locuiasca cu mine, dar sa vina de cateva ori pe saptamana la mine, si sa nu mai fie atat de lipicioasa de mine, intelegeti, ce vreau sa zic - . Ei bine, m-am gandit ca ati putea rezolva dumneavoastra problema cu ea, astfel incat sa nu trebuiasca sa renunt la ea, sa nu trec prin toata faza cu supararea ei, dar totusi sa pastram partea frumoasa din relatia noastra."

"Vrei sa te ajut sa faci lucrurile cu Susan pe calea cea usoara, astfel incat tu sa nu trebuiasca sa infrunti nici o responsabilitate sau dificultate si cu toate acestea sa obtii exact ceea ce vrei. Si vrei sa ii vand lui Susan o lista de minciuni, astfel incat ea sa accepte jumatate de franzela, in timp ce tu ai parte de franzela ta plus jumatate."

"Pai, in felul acesta, ar functiona mai usor si asupra lui Susan, nu-i asa? Nu s-ar simti ranita sau nimic de genul acesta si mi-ar intelege situatia. Din postura dumneavoastra, ati putea foarte usor sa puneti lucrurile in ordine. Trebuie sa incepeti sa includeti astfel de lucruri in programul dumneavoastra zilnic."

"Ai fi surprins sa afli," i-am spus "ca rutina mea include alte abordari decat sa ma comport ca un sarlatan, ca un expert in `reparam rapid relatiile`, si ca un santajist sentimental. Dimpotriva, ii ajut pe oameni sa infrunte si sa faca lucrurile pe calea cea grea pentru ca, pe termen lung, aceasta este calea care aduce, in majoritatea cazurilor, securitate interioara si fericire. Daca as face ceea ce vrei sa fac, te-as priva de prilejul minunat de a munci din greu, probabil pentru prima data in viata ta, pentru a rezolva aceasta situatie dificila, si de a castiga ceva incredere in faptul ca tu poti, de fapt sa infrunti si sa rezolvi problemele dificile pe care le intalnesti. As conspira, de asemenea, sa o ajut pe Susan sa evite sa ia decizii dificile pe cont propriu, cu privire la faptul, daca sa te accepte in urma conditiilor impuse de tine, sau sa continue sa se comporte ca un copil mare, la fel cum face si acum. Asa ca raspunsul meu este un nu categoric. Intentionez sa iti ofer ajutorul de a te forta, daca este posibil, sa infrunti de data aceasta viata, astfel incat sa inveti cum sa ii faci fata si cum sa obtii si altfel de satisfactii, in afara de cele pe termen scurt."

"Sunt surprins de atitudinea dumneavoastra," mi-a spus Steve. "Aveti printre psihologi, reputatia de-a fi o persoana cu vederi largi. Am auzit acest lucru de la cateva persoane de la universitate. Si cu toate acestea dumneavoastra imi oferiti aceleasi predici invechite cu privire la cum sa ne formam caracterul. Aceeasi prostie veche `Barbia sus. Munceste din greu. Comporta-te ca un martir crestin bun si vei primi o farama din rai pe lumea cealalta!`

"Ai privilegiul de a distorsiona ceea ce am zis eu, daca vrei. Totusi, ceea ce eu spun, este ca traseul cel mai scurt de rezistenta, pe care il urmezi, mereu, in sarcinile tale scolare, in relatia ta cu Susan, si in alte aspecte ale vietii tale, nu iti vor aduce, in cel mai probabil caz, ceea ce dai impresia ca ti-ai dori cu adevarat: si anume realizare, incredere in sine, si relatii pline de satisfactii alaturi de ceilalti. Fie ca iti place sau nu (si am impresia ca nu iti place), nu vei obtine maximul de placere pana cand nu incepi sa infrunti realitatile si dificultatile acestei lumi, pana nu descifrezi care este cea mai buna cale de a le intampina si nu de a le evita, si pana nu actionezi intr-un mod curajos si decisiv in legatura cu ele. Poate ca aceste lucruri ti se par a fi niste filosofii cu privire la pedepsele puritane, la faptul de-a munci de dragul de a munci, sau de a-ti forma caracterul pentru mantuirea sufleteasca. Dar nu este asa. Este doar una din realitatile dure si neprietenoase ale acestei lumi, care este cat se poate de ne-cereasca."

"Poate ca asa este, dar cred ca pot face mai mult decat atat. Cred ca-mi voi cauta un alt terapeut care sa aiba idealuri mai putin riguroase. Trebuie sa existe o cale mai usoara spre fericire decat cea asupra careia tot insistati."

Nu am mai avut nici o veste de la Steve. As zice ca inca mai cauta drumurile usoare din viata, si terapeutul mai putin sever, care sa il ajute sa se descurce pe aceste drumuri. In orice caz, as pune ramasag, pe faptul ca viata il va penaliza intr-o zi pentru scurtaturile alese. Cand acest lucru se va intampla, daca el nu va fi bine pregatit sufleteste pentru a-si ataca problemele de baza, s-ar putea sa aiba nevoie de o serioasa terapie. Daca ma voi gasi atunci tot in tribuna mea, cu abordarea mea de "formare de caracter", il voi primi bucuros inapoi la terapie, daca si el va vrea acest lucru.

Daca evitarea dificultatilor si responsabilitatilor vietii duce, in majoritatea cazurilor, la activitati mai putin recompensatoare si la diminuarea increderii in propriile capacitati, acceptarea drumului "mai dificil" are, atunci, mai mult sens. Mai precis de atat, puteti incerca urmatoarele carari:

1. Nu recomandam sa va asumati niste sarcini si responsabilitati inutile, dar va sugeram sa va identificati activitati dezirabile - si apoi in mod disciplinat si prompt sa le indepliniti. Sarcinile de viata dezirabile includ, de obicei: (a) sarcini care asigura supravietuirea, cum ar fi activitatea de a manca si de a construi un adapost pentru a va feri de frig; si (b) sarcini care nu sunt necesare pentru supravietuire, dar pe care trebuie sa le faceti pentru a obtine beneficii - de exemplu, perierea dintilor pentru a-i preveni de carii sau naveta pe care trebuie sa o faceti daca vreti sa traiti la tara, dar sa lucrati la oras.

2. Odata ce v-ati dat seama ca ceva este necesar pentru supravietuire sau dezirabil pentru fericirea dumneavoastra (si nu pentru ca altii cred ca ar trebui sa le faceti), puteti sa realizati acel lucru, auto-disciplinandu-va cu ajutorul afirmatiilor si comportamentelor rationale. Puteti, in primul rand, sa va atacati cu convingere cele mai importante ganduri ne-disciplinate: faptul ca sunteti incredintati de niste absurditati de genul, "Pot sa scap daca ma eschivez," "Sunt sigur ca nu ma pot disciplina," si "De ce ar trebui sa fac aceste lucruri neplacute pentru a ajunge la rezultatele pe care le doresc?" Incercati, in schimb, sa va insusiti o filosofie de genul: "Daca aleg sa fac lucrurile pe "calea cea usoara", voi gasi ca acest lucru este, pe termen lung, mai greu si mai putin recompensator." "Am capacitatea de a ma disciplina, cu toate ca acest lucru este dificil." "Fie ca imi place sau nu, nu voi gasi nici o modalitate de a obtine rezultatele pe care le doresc, decat daca imi asum si anumite responsabilitati neplacute."

3. Constientizati ca, datorita faptului ca sunteti niste oameni supusi greselilor, veti avea, de multe ori, mari dificultati in a alege sa mergeti de-a lungul unui traseu constructiv, si ca legile inertiei vor avea tendinta sa va retina si sa va obisnuiasca in acest fel. Fiti pregatiti ca aceste probleme sa apara si acceptati faptul ca va trebui, in numeroase ocazii, sa depuneti mai mult efort si energie pentru a va incadra pe drumul spre auto-disciplina. Odata ce incepeti sa faceti lucrurile propuse, cum ar fi sa va treziti cu promptitudine dimineata, sau sa faceti exercitii fizice regulate, sarcinile dumneavoastra vor deveni din ce in ce mai usoare si cateodata, chiar placute. De obicei, nu va fi chiar asa, de la inceput! Fie ca este usor sau nu, continuati sa va convingeti, ca daca vreti sa atingeti anumite rezultate, nu exista alta cale, in mod normal, decat disciplina. Trist - dar adevarat!

4. Odata ce ati inceput sa va auto-disciplinati, puteti face, adesea, ca lucrurile sa va fie mai simple. Faceti-va un orar sau un program regulat: Stabiliti-va anumiti pasi pentru fiecare plan important pe care il initiati. Lucrati si respectati un anumit numar de sarcini (de exemplu, constrangeti-va sa scrieti un anumit numar de pagini sau sa faceti un numar minim precis de exercitii pe zi). Acordati-va anumite recompense intermediare pentru eforturile dumneavoastra (ingaduiti-va sa mergeti la un film dupa ce ati terminat tot cat ati avut de studiat sau dupa toata curatenia facuta). Daca REBT a facut abuz de principiile de auto-intarire si auto-management chiar din primele sale zile, cu atat mai mult face lucrul acesta, astazi. Terapeutul, mergand, in mod frecvent, pe urmele lui B.F.Skinner si David Premack, le va arata oamenilor cum sa foloseasca managementul contingentelor - cum sa se recompenseze printr-un comportament frecvent utilizat (cum ar fi cititul sau o mancare preferata) doar dupa ce ei au efectuat un comportament cu o frecventa redusa (cum ar fi studiatul). Puteti folosi aceasta tehnica REBT pentru a va ajuta sa va disciplinati.

5. Incercati sa nu va disciplinati prea mult sau sa nu faceti lucrurile pe calea foarte grea in obtinerea "nobletei" pentru efortul depus. Atat aderarea rigida la reguli, pe de-o parte, cat si sustragerea rebela de la ele, pe cealalta parte, ambele tind sa va saboteze obiectivele. Supradisciplinarea dumneavoastra poate sa va fie la fel de daunatoare precum evitarea auto-controlului adaptativ.

Ca rezumat: S-ar putea sa vi se para dificil sa luptati mereu impotriva tendintelor dumneavoastra obisnuite: de a renunta cu usurinta in fata sarcinilor grele, de a amana pe maine ceea ce ar fi mai bine sa faceti azi, si de a va intrerupe auto-disciplina, cu mult inainte de a-si dezvolta propriul mecanism automat si de-a incepe sa se mentina singura. De-acord, disciplina este grea. Dar, ar fi bine sa o utilizati daca intentionati sa faceti fata responsabilitatilor importante si sa dobanditi satisfactii pe termen lung. Scopurile si dorintele dumneavoastra necesita, de obicei, o auto-monitorizare constanta. Dificil! Dar, cum altfel puteti sa reusiti ca si om imperfect ce sunteti?

Brian J., cand a venit pentru prima oara la mine (A.E.), facea, frecvent, alegerile care ii erau cele mai daunatoare. Ca si absolvent de psihologie, parea a fi unul dintre cei mai destepti clienti pe care i-am avut vreodata, dar continua sa refuze sa isi termine teza de doctorat. El asi bloca, de asemenea, si celelalte lucruri importante , pe care mai dorea sa le faca in psihologie, prin ceea ce el numea "afurisita mea lene naturala". "As putea avea," a intrebat el, "o astfel de dispozitie biologica incat sa nu ma pot disciplina la fel de usor ca si ceilalti?"

Nu am considerat ca la el ar fi cazul de asa ceva, astfel ca nu m-am lasat dus de aceasta ipoteza biologica. "Ma indoiesc de asta," am spus eu. "Cu atat mai mult cu cat in alte aspecte ale vietii tale pari sa-ti folosesti remarcabil de bine auto-disciplina."

"Va referiti la modul in care predau?"

"Da. Mi-ai spus ca la clasele la care predai, lucrezi foarte mult pentru pregatirea lectiilor, depunand mult timp si efort. Si te mandresti cu faptul ca lucrezi atat de mult si pentru ca esti un profesor atat de bun."

"Adevarat. Lucrez mult in domeniul acesta."

"Atunci, de unde ai venit tu cu conceptul acesta de `lene biologica`? Evident ca, daca poti lucra din greu atunci cand predai, poti lucra si la scrierea tezei tale.

"Dar consider ca sunt doua lucruri diferite. La clasa, obtin un feedback sau o rasplata imediata. Studentii mei ma iubesc si raspund in mod favorabil la munca pe care o fac pentru ei."

"Fara indoiala. Si sunt sigur ca meriti aprobarea lor. Le oferi ceva ce putini alti profesori mai fac, asa ca ei apreciaza acest lucru."

"Chiar apreciaza."

"Foarte bine. Dar, tot ceea ce spui demonstreaza punctul meu de vedere - ca atunci cand vrei sa lucrezi din greu, si cand recompensa ta pentru ceea ce faci este imediata, nu ai nici o problema in a te disciplina. Insa, cand recompensa iti este indepartata - cand terminarea tezei tale de doctorat se afla la distanta de un an sau doi, si profesorii tai nu te prea mangaie pe crestet decat dupa acei doi ani, atunci tu iti spui: `Oh, asa m-am nascut eu lenes. Nu pot sa ma disciplinez.` Ceea ce vrei tu sa spui este, de fapt:`Am nevoie, atat de tare, de o aprobare imediata, incat nu ma voi disciplina pana cand nu am garantia ca o voi primi.` Un cadru cu totul diferit, nu-I asa?"

"Ceea ce spuneti dumneavoastra este corect. Dar, este acesta singurul motiv pentru care refuz sa lucrez la teza mea - pentru ca cer cu insistenta aprobare imediata inainte ca sa fac ceva?"

"Nu, probabil ca nu. De multe ori, sunt si alte motive pentru care o persoana, chiar si una inteligenta asa cum esti tu, refuza sa se disciplineze in anumite domenii."

"Si care dintre ele par sa se aplice in cazul meu?"

"Ei bine, in primul rand, principiul general al inertiei. Pentru multi oameni este greu sa se constranga sa continue si sa tot continue cu un proiect, pe termen lung cum este teza de doctorat, cand stiu foarte bine ca se va scurge o perioada destul de lunga de timp pana cand sa o termine, si pana sa culeaga recompensele trudei lor. Dupa cum ai observat, copiii sunt dificil de motivati pentru aproape orice proiect, care se desfasoara pe termen lung, indiferent cate beneficii le-ar aduce daca ar persista asupra lui. Si multi adulti, se mai tin inca stransi de aceasta tendinta copilaroasa."

"Deci eu raman copilaros?"

"Da, dar nu neaparat, intr-un sens anormal. Doar ca ai o mare cantitate normala de copilarie in tine, si, de obicei, nu vrei sa renunti la ea. Poate ca asta formeaza `lenea ta naturala`."

"Da. Dar, nu avem cu totii, intr-o anumita masura, acest lucru? Si de ce eu am o cantitate mai mare fata de altii?"

"Pai, probabil pentru ca, asemeni multor altor oameni inteligenti, ti-a mers putin prea bine, din punct de vedere academic, majoritatea vietii tale. Fiind o persoana agera la minte, ai descoperit ca te poti descurca foarte bine, in special in timpul claselor primare si a liceului, cu mai putina munca decat le trebuia majoritatii copiilor, pentru a tine pasul cu obiectele de studiu."

"Aveti dreptate in privinta asta. Aproape ca nu am muncit mai deloc in perioada cat am fost in clasele primare, gimnaziale si la liceu, si cu toate acestea eram primul din clasa. Si chiar si la facultate, mi s-a parut ca ma descurc usor."

"Exact. Deci nu ai fost nevoit sa iti formezi deprinderi corespunzatoare, pana nu demult cand ai absolvit facultatea. Si, acum, vazand ca te afli intr-o competitie acerba, si ca tezele nu se scriu de unele singure, ti-ai dat seama ca ar fi bine sa iti dezvolti obiceiuri de lucru mai bune. Dar, reusind sa realizezi lucrurile atat de bine, pana acum, cu un minimum de efort, probabil ca te gandesti ca este o situatie foarte nedreapta sa nu mai poti face la fel. Si asa ajungem la urmatorul punct; faptul ca protestezi impotriva realizarii tezei tale. Nu consideri ca ar trebui sa depui un efort mai mare."

"Pai, este dificil, nu credeti? Nu a mai trebuit sa fac, vreodata, genul acesta de lucruri."

"Da, este dificil. Asta este! Dar, tot ar fi mai bine sa o faci - pentru a obtine recompensele pe care ti le doresti acum. Si nici un protest copilaros nu iti va usura situatia. Exact opusul - asa cum, tocmai, ai vazut."

"Adevarat, cu cat pierd mai mult vremea lenevind, cu atat mai tare raman in urma, si cu atat mai greu imi este dupa aceea sa recuperez. Pe langa asta, profesorilor mei li s-au scarbit de mine - si asta nu ma ajuta deloc."

"Niciodata nu te va ajuta. Nu li se va intampla doar profesorilor sa fie dezgustati de tine, dar va exista un efect similar si asupra ta."

"Voi fi, si eu, dezgustat de mine?"

"Nu trebuie sa fii; de fapt nu trebuie, niciodata, sa ai o parere negativa despre tine, despre persoana ta, indiferent ce s-ar intampla. Dar, odata ce vei lasa munca la o parte, vei avea tendinta sa te indoiesti de tine, sa te intrebi daca esti, intr-adevar, capabil sa o faci."

"Mmm. Ineleg ce vreti sa spuneti. M-ati descifrat, din nou. Trebuie sa recunosc faptul ca, in timp ce imi tot amanam lucrul la dizertatia mea, ma gandeam tot mai des, `Poate ca nu pot sa o fac. Poate ca, pur si simplu, nu este genul meu de sarcina. Predatul - da. Si trecerea examenelor, la fel. Dar poate ca acest gen de lucru, ma depaseste.`"

"Se intelege de ce ai avut acest gen de ganduri. In primul rand, refuzi sa te apuci cu hotarare de lucru - din cauza starii de inertie si a patern-urile copilaroase obisnuite, despre care am discutat. Apoi, in loc sa obtii aprobarea imediata dupa care ravnesti foarte mult si pentru care muncesti pe rupte pentru a o dobandi prin predare, primesti critici de la profesorii tai. Apoi iti spui, `Stii, poate ca nu pot sa ma disciplinez` sau `Poate ca nu pot face genul acesta de proiect.` Pe urma, din cauza fricii tale exagerate de esec si a incapatanarii de a-ti testa propria ipoteza negativa, te indepartezi si mai tare de la activitatea ta de pregatire a tezei. Iti generezi apoi, si mai multa nemultumire fata de profesori si dezgust fata de tine. In cele din urma, esti prins intr-unul din cele mai rele cercuri vicioase, si daca initial te-ai impotrivit sa muncesti, acum te simti incredibil de speriat pentru a incerca sa o faci. Sfarsit de linie - si practic sfarsitul carierei tale - asta daca nu te opresti din prostiile astea si intrerupi cercul vicios."

"Spuneti aceste lucruri de parca comportamentul meu ar fi foarte dezorganizat."

"Tie nu ti se pare la fel?"

"Pai - . Ce pot sa spun?"

"Orice ai spune nu va schimba prea mult lucrurile si nu iti va face comportamentul mai sanatos. Problema centrala este: Ce vei face acum?"

"In legatura cu inertia mea fireasca, cu razvratirea mea copilaroasa, si cu faptul ca ma gandesc ca nu pot sa fac teza, numai, pentru ca nu m-am apucat, in mod hotarat de ea?"

"Da. Ai sumarizat foarte bine cazul. Acum ce vei face in legatura cu toate acestea?"

"Presupun ca daca v-as spune ca voi inceta sa ma mai comport astfel si ca ma voi apuca de indata sa lucrez la teza mea, nu m-ati crede?"

"Nu - pana nu te apuci, intr-adevar de lucru, nu. Dar, asta nu inseamna ca nu as crede in tine. In primul rand, stiu foarte bine ca orice persoana care se pregateste atat de mult in privinta predatutului, poate sa lucreze si la un proiect cum ar fi o teza de doctorat. Asadar, intrebarea nu este in legatura cu faptul daca tu poti, ci daca vei face, acest lucru? Poate ca vei face, acum ca ai vazut cat iti dauneaza faptul ca nu lucrezi la teza ta de doctorat."

"La naiba, sper sa o fac."

"Faptul ca speri pare o atitudine buna; dar nu suficient de hotarata. Ar fi bine sa fi convins ca vrei sa iti invingi protestele copilaresti si groaza ta de esec. Hotarat, in mod activ. Asta inseamna sa iti descoperi, in mod activ, si sa iti disputi, cu convingere, protestele absurde cu care te-ai alimentat timp de atatia ani."

"Aveti din nou dreptate! Actiunea pare a fi adevaratul cuvant cheie. Vom vedea!"

Si am vazut. Brian a primit aprobarea pentru subiectul tezei sale in urmatoarele cateva saptamani, s-a apucat serios sa isi faca cercetarea, si un an mai tarziu a obtinut doctoratul in psihologie experimentala. Este in continuare un bun profesor; si in plus este unul dintre cei mai auto-disciplinati oameni, pe care ii cunosc, din domeniul lui. Ori de cate ori ma intalnesc acum cu el la congresele psihologice, imi atrage spiritual atentia oferindu-mi un salut de armata prusiana si exclamand: "Actiune! Munca! Auto-disciplina!" Doar ca nu pare, totusi, chiar atat de amuzant.