|
|
|
Dezvoltarea compensatorie. Specificul relatiei invatare-dezvoltare la elevii cu deficienta mentala.
Mihai Golu considera "compensatia o lege a dezvoltarii personalitatii", si o defineste ca pe un mecanism biologic de mentinere si redresare a functiilor vitale ale organismului. Este vorba nu numai de redresare ci si de mentinerea functiilor vitale , ceea ce inseamna ca " disponibilitatea de a reactiona compensator este o trasatura comuna a tuturor organismelor, adica nu numai a celor cu deficiente , ci a oricarui individ aflat -la un moment dat sau permanent-in dificultate."
Compensatia -este un proces aparte de dezvoltare de legaturi conditionate, au loc diferite substituiri, se produc corectari si refaceri ale unor functii distruse sau nedezvoltate, se formeaza modalitati de actiune si insusire a experientei sociale, se dezvolta capacitati fizice si mintale, dar si personalitatea copilului in
ansamblul lui.
Ca lege a procesului dezvoltarii, compensatia actioneaza in directia reechilibrarii acestui proces , ori de cate ori intervine un factor perturbator , de exemplu o deficienta , o disfunctie , o incapacitate.
Fenomenul dezvoltarii compensatoriii este prezent la toate categoriile de copii cu deficiente, la fiecare categorie avand, insa un anume specific si anumite limite. Evident ca altele vor fi aspectele concrete ale compensarii la copiii cu deficiente de vedere , comparativ cu cei avand deficiente de auz , chiar daca, in principiu , mecanismele procesului respectiv sunt aceleasi.
Compensarea se poate realiza sub trei forme:
-regenerarea organica
-vicarierea
-restructurarea functionala
Referindu-ne la acest fenomen de manifestare al mecanismelor compensatorii la persoanele cu deficiente, este important de vazut cum in conditiile activitatii, ale educatiei si muncii se pot crea noi cai si noi mijloace compensatorii, atat pe calea vicarierii( a suplinirii), cat si pe calea restructurarii schemei functionale.Este evident ca , in afara activitatii -inclusiv sub forma sa de joc , de invatare , de munca-nu poate exista compensatie, indeosebi compensatie prin restructurarea schemelor functionale, acest proces bazandu-se pe interorizarea treptata(uneori mai dificila , mai ales la persoanele cu deficiente mintale) a unor modele de actiune , pe care cei in cauza le exerseaza in procesul adaptarii , fie spontan, fie dirijat.
Conceptul de invatare se refera la "acel proces evolutiv, de esenta informativ-formativa, constand in dobandirea (receptionarea, stocarea, valorificarea interna) de catre fiinta vie intr-o maniera activa, explorativa a experentei de viata si , pe aceasta baza, in modificarea selectiva si sistematica a conduitei, in ameliorarea si perfectionarea ei controlata si continua sub influenta actiunilor variate ale mediului ambiant.
3.Elemente specifice ale relatiei invatare -dezvoltare
Invatarea este de mai multe tipuri:
Invatarea scolara reprezinta forma tipica , specifica in care se efectueaza invatarea la om, invatarea nu decurge pur si simplu de la sine , ci este conceputa anticipata si proiectata sa decurga intr-un fel anume, ca activitate dominanta.
Invatarea umana reprezinta o activitate psihica foarte complexa, importanta pentru adaptare, constand in invatarea de cunostinte, de operatii mintale, de deprinderi in domeniul vorbirii orale, al citirii si scrierii, de sentimente, de comportamente si deprinderi manuale.
Invatarea eficienta se bazeaza pe intelegere, pe decoperirea activa, de catre cel care invata , a demersurilor proprii domeniului studiat, pe cautarea unor solutii si rezolvarea situatiilor problema.
Invatarea se bazeazta pe exercitii repetate, urmarind stocarea informatiei si acumularea de experienta, in perspectiva reactualizarii si a aplicarii lor in practica , la nevoie. Stocarea se realizeaza mai bine pe baza intelegerii , desi nu este exclusa nici memorarea mecanica, iar pentru aplicarea in practica sunt necesare atat intelegerea , cat si stocarea.
Aceste afirmatii raman valabile atat in cazul copiilor cu deficiente cat si in cazul copiilor cu nevoi speciale. Insa in functie de tipul si gravitatea dificultatilor intampinate sau de caracteristicile handicapului, atat intelegerea , cat si stocarea, cat si aplicarea informatiei si a experientei sunt stanjenite sau chiar blocate. Dificultatile pe care le intampina copiii cu def. mintala , se pot manifesta in toate tipurile de invatare, predominand insa dificultatile in invatarea cognitiva .
Invatarea se poate desfasura ca un proces spontan, neintentionat, oarecum intamplator. Aceasta forma de invatare este proprie, mai ales, varstelor mici, cat si situatiilor obisnuite, cotidiene, in care individul nu depune un efort intentionat de-a intelege ceva, de-a trage o cloncuzie si de-a o aplica in practica ulterior. El invata empiric si , de obiecei nu-si constientizeaza si nu-si sistematizeaza propriile achizitii. Pentru etapele mai avansate de dezvoltare , este caracteristica, insa , invatarea intentionata, constienta, bazata pe intelegere, si ale carei rezultate se aplica si se reflecta nu numai in comportamentele voite, ci si in relatari verbale coerente.
Invatarea imbraca mai multe forme sau este de diferite tipuri
-invatare cognitiva
-invatare psihomotorie
-invatare instrumentala
-invatare afectiva
-invatare practica
-invatare morala
In cazul elevilor cu handicap, raportul obisnuit intre formele de invatare-cognitiva, afectiva, instrumentala, cat si intre invatarea spontana si cea intentionata este mai mult sau mai putin modificata, aceasta depinzand de tipul si gradul deficientei, precum si de varsta copiilor.
Intre procesul dezvoltarii si procesul invatarii se stabilesc dependente dinamice complexe, care nu pot fi cuprinse intr-o formula unica, data dinainte, apriorica si abstracta. In calitatea sa de factor esential al dezvoltarii , invatarea creeaza-zona proximei dezvoltari punand in miscare o serie intreaga de procese ale dezvoltarii, accesibile copilului in momentul dat. Intre dezvoltare si invatare nu trebuie pus semnul de egalitate, o organizare corecta a invatarii copilului atrage dupa sine dezvoltarea lui mentala, cheama la viata un sir intreg de asemenea procese ale dezvoltarii care, in afara invatarii, ar fi in general imposibile.
Dezvoltarea se produce nu numai in baza invatarii, dar si in baza situatiilor sociale integrale, in care este inclus copilul in fiecare etapa a vietii sale. Intre invatare si dezvoltare exista o dependenta stransa , dar nu sub toate aspectele sale, de exemplu, nu atat in ceea ce priveste cresterea biologica si nici maturizarea functionala, ci mai ales, intre invatare si socializare, adica latura dezvoltarii personalitatii care este conditionata de implicarea individului in contextul relatiilor sociale si care presupune realizarea , prin invatare, a numeroase achizitii cognitive , instrumentale, practice, morale, comportamentale, bazate pe experienta acumulata de societate in decursul istoriei sale.
In cazul persoanelor cu handicap, relatia obisnuita dintre invatare si dezvoltare se modifica evident. Dintr-o relatie cu doar doi factori fundamentali-asa cum stau lucrurile la persoanele fara handicap, intr-o relatie mai complexa: invatare-dezvoltare-compensare, sau, altfel, spus, invatare-dezvoltare-compensatorie. In acest tip de relatie , invatarea ne apare atat ca factor de dinamizare a proceselor dezvoltarii psihosociale, in general , cat si ca factor de echilibrare treptata, de corectare a abaterilor de la traseul obisnuit al dezvoltarii , cu alte cuvinte un factor important pentru realizarea a ceea ce numim dezvoltare compensatorie , in conditiile unei invatari orientata formativ.
Dezvoltarea la om inseamna, formarea treptata a individului ca personalitate, proces complex, bazat pe crestere , mai ales in plan biomorfologic, pe maturizare si in plan psihofunctional, si pe socializare, in planul adaptarii la conditiile mediului de apartenenta.
In activitatea practica ,tulburarile si intarzierile procesului dezvoltarii, la elev, sunt insotite de numeroase si variate tulburari sau dificultati de invatare.
Princpalele tulburari de invatare sunt:
Problematica tulburarilor de invatare, sub aspectul concretizarii lor in dificultati pe care le intampina elevii in clasele mici si mijlocii la diferite discipline scolare , influenteaza fara indoiala, dezvoltarea , in continuare a elevilor respectivi daca ei nu sunt abordati terapeutic-compensator. Dificultatile de invatare pot fi provocate si de factori exteriori , care actioneaza, mai ales, in familie, gradinita, si la nivelul clasei I .
La nivelul clasei I tulburarile instrumentale sunt cele care determina numeroase dificultati de invatare si care isi pun amprenta , asupra ritmului si calitatii dezvoltarii unui numar relativ mare de elevi din acest ciclu.
Diversele tulburari sau afectiuni care influenteaza dezvoltarea , inclusiv structurarea si dinamica personalitatii lor, se plaseaza intr-o ierarhie, unele avand un caracter primar fiind rezultatul nemijlocit al lezarii organismului si al afectarii functiilor sale de baza, iar altele au un caracter derivat, ca rezultat al interactiunii dintre organismul lezat si conditiile de mediu precare.
In literatura de specialitate , tulburarile respective sunt numite tulburari de dezvoltare sau abateri in dezvoltare , adica dereglari ale procesului de structurare a personalitatii in ontogeneza, fie intarzieri in dezvoltare.
4. Intarziere, dizarmonie, intelegere partiala sau trunchiata, rigiditate, inertie, fragilitatea personalitatii, fragilitatea si labilitatea conduitei verbale, trasaturi temperamentale si de caracter.
Tulburarile specifice ale procesului dezvoltarii la copiii cu deficiente au loc pe diferite paliere ale structurii personalitatii,orice deficienta-prezentand o anume constelatie de tulburari derivate, mai mult sau mai putin accentuate si afectand , mai ales functiile psihice complexe, cum sunt psihomotricitatea, limbajul, autoreglajul constient, autocontrolul.
In ceea ce-i priveste pe copiii cu deficiente mintale, mai ales pe cei cu etiologie patologica sau cu etilogie mixta, ei prezinta afectiunea primara la nivelul cortexului, prin afectarea dinamicii corticale, iar tulburarile secundare, la nivelul diferitelor paliere ale personalitatii si la nivelul cognitiei superioare.
Astfel gandirea lor se caracterizeaza prin rigiditate, ca urmare a dereglarii dintre procesele nervoase fundamentale-excitatia si inhibitia, si a afectarii mobilitatii acestora. De asemenea copiii cu deficiente se caracterizeaza prin "concretismul"gandirii , adica prin incapacitatea lor de a se desprinde de concretul nemijlocit, prin capacitate redusa de transfer, de adaptare la situatii noi, prin afectarea functiei semiotice si a capacitatii de comunicare.
La copiii cu deficienta mintala afectiunea se extinde concomitent , asupra mai multor paliere ale personalitatii handicapate, tulburarile procesului de dezvoltare avand , mai degraba, un caracter difuz.
Cand indivizii nu sunt cuprinsi de timpuriu intr-un proces organizat de modelare compensatorie, ei se vor afla sub influenta negativa a unor factori comuni, a unor cauze asemanatoare in esenta lor, care actioneaza similar, independent de categoria deficientei.
O prima cauza consta in faptul ca, la toti copiii cu deficiente mai ales la cei neglijati educativ in copilaria timpurie-are loc sub o forma sau alta, o limitare , mai mult sau mai putin accentuata , a accesului la informatie, precum si a capacitatii de prelucrare si de transmitere a acesteia.
Un alt factor care influenteaza dezvoltarea tuturor copiilor cu deficiente, consta in activismul lor limitat, incapacitatea redusa de automobilizare la activitate.
Un alt factor care influenteaza negativ dezvoltarea copiilor cu deficiente , il reprezinta limitarea , ingustarea relatiilor interpersonale si de grup, prin izolare si autoizolare.
Se intelege de la sine ca acesti factori comuni actioneaza asupra dezvoltarii tuturor copiilor cu deficiente, sunt strans legati intre ei si se agraveaza reciproc.
Intarzierea dezvoltarii , sub diferite aspecte, reprezinta o prima asemenea manifestare, comuna, pana la un punct, pentru toti copiii cu deficiente si un prim dezavantaj, care-i face pe acestia sa fie handicapati in raporturile lor cu persoanele obisnuite din jur.
La copiii cu deficiente mintale, fenomenul intarzierii este, de asemenea , prezent, dar el, cuprinde o arie mai larga si se manifesta de timpuriu, debuturile specifice micii copilarii-aparitia ganguritului, primele cuvinte, primii pasi, lasandu-se indelung asteptate. La acesti copii, fenomenul intarzierilor in procesul dezvoltarii face parte din insasi simptomatologia specifica a deficientei , de aici si denumirea de intarziere mintala.
Intarzierea se manifesta la acesti copii in formarea si dezvoltarea inteligentei , fenomen ce se complica prin cunoscutele manifestari de dereglare a dinamicii dezvoltarii, constand in "limitarea proximei dezvoltari" si in "vascozitatea genetica", adica proces anevoios, stagnare timpurie la niveluri intermediare sau cicluri neincheiate si tendinta de regres spre reactii sablon si comportamente puerile.
La copiii cu deficiente mintale intarzierile dezvoltarii sunt inegale si se prezinta ca o dizarmonie a structurii personalitatii , generatoare de ineficienta in procesul adaptarii. Aceasta dizarmonie , la copiii cu deficiente mintale, isi etaleaza punctele de ineficienta maxima la nivelul organizarii spatiale , dar si prin fragilitatea si labilitatea conduitelor verbale , prin dereglarea raportului normal dintre activitatea practica si limbaj.
Inca o manifestare la copilul cu deficiente mintale o constituie afectarea , mai mult sau mai putin accentuata a procesului socializarii, avand o reflectare , in planul adaptarii. Atunci cand procesul socializarii se situeaza sub nivelul exigentelor minime ale comunitatii din care face parte individul cu deficiente , tulburarile sale de dezvoltare determina instalarea unei stari propriu-zise de handicap.
Drept urmare a interactiunii dintre diferiti factori , la toate categoriile de copii cu deficiente-cu atat mai mult la cei cu deficiente mintale-se produce o limitare a accesului la informatie, o diminuare si ingustare a activismului operational si o tendinta de autoizolare si izolare, toate acestea generand intarzieri in dezvoltare, inegalitati in structurarea personalitatii si dificultati in procesul de socializare.
O consecinta si mai generala o reprezinta scaderea sanselor de integrare scolara si sociala a tuturor persoanelor cu deficiente, prin coborarea lor sub nivelul cerintelor minime ale adaptarii sociale, de o abordare adecvata.
Tulburarile procesului de dezvoltare, la copiii cu deficiente nu compromit, in ansamblu structurarea treptata a personalitatii. Organismul afectat reactioneaza spontan si energetic prin mecanisme compensatorii de substituire si restructurare functionala, menite sa diminueze tulburarile procesului de dezvoltare. Aceasta este una dintre trasaturile comune ale tuturor categoriilor de copii cu deficiente-tendinta spontana de reechilibrare prin reactii compensatorii-tendinta care, daca este sprijinita din exterior, temeinic si la timpul oportun , are consecinte benefice majore, in sensul prevenirii instalarii sau , daca aceasta s-a produs atunci in sensul diminuarii sau chiar a inlaturarii starii specifice de handicap.
Terapia poate fi eficienta numai daca masurile respective vor fi initiate si se vor desfasura in conditii stimulative pentru dezvoltarea copilului.
La copilul cu deficienta mintala intalnim starea de dezvoltare intarziata- caracterizata printr-un ritm incetinit de formare a diferitelor paliere ale personalitatii-indeosebi a celui cognitiv si a celui emotional afectiv-si de cantonare temporara a acestora la nivelul unor etape de varsta depasite. Intarzierile in dezvoltarea emotionala si afectiva se manifesta mai frecvent prin infantilism , reactii puerile, comportamente impulsive.
Caracterul mai putin accentuat al acestor fenomene, comparativ cu gravitatea lor in oligofrenii, precum si potentialul compensator superior, fac ca starile de dezvoltare intarziata sa beneficieze de un diagnostic mai bun, iar prin educatie adecvata si terapie complexa sa se obtina rezultate superioare in dezvoltare si adaptare.
La copilul cu deficiente mintale mai intalnim stari de dezvoltare dizarmonica, determinate ereditar sau prin conditii educative precare, ce se manifesta, de regula, prin asocierea fenomenelor de retardare, la nivelul palierului emotional-afectiv, cu dezvoltarea in ritm obisnuit sau chiar accelerat a altor paliere. Dezvoltarea dizarmonica este determinata disproportionalitatea stabila a structurii personalitatii, avand la baza mecanisme innascute sau dobandite de timpuriu .
Sfera de manifestare a fenomenelor de deficienta mintala propriu-zisa, se situeaza evident,in zona starilor stabile, ireversibile, de nedezvoltare, adica a oligofrenilor, precum si in zonele starilor de dezvoltare deteriorata si distorsionata.
