Tehnici si mijloace de investigare a comportamentului simulat

Tehnici si mijloace de investigare a comportamentului simulat

Inca din cele mai vechi timpuri, s-a constatat faptul ca atunci cand o persoana minte, au loc modificari psihofiziologice la nivelul organismului acesteia. Bazandu-se pe aceasta supozitie, au fost descoperite si perfectionate diferite tehnici de detectare psihofiziologica a comportamentului simulat. Orice instrument de masura, fie el traditional sau modern, are la baza o anumita teorie. Aceasta teorie poate fi explicita, detaliata pana la cel mai mic amanunt, sau implicita, ramanand la latitudinea persoanei gasirea relatiilor care stau la baza ei.

Daca in antichitate se considera ca la originea reactiilor psihofiziologice se afla "puterea divina" , studiile contemporane sugereaza ca factorul major , determinant al reactiilor psihofiziologice il reprezinta variabilele motivational-emotionale, iar studiile recente sustin ca factorul major in acest proces este reprezentat de variabilele cognitive. Procesele cognitive sunt insotite de unele manifestari observabile si neobservabile direct, care pot fi constatate in mod obiectiv prin inregistrarea cu ajutorul unor aparate (poligraf, fonograf, electroencefalografcs.a.m.d.) a modificarilor vasculare, cerebrale, de temperatura a pielii si respiratorii.

Cele mai cunoscute tehnici de investigare in acest domeniu sunt:

(A)  Metoda asociatiei libere;

(B)   Metoda experientei motrice;

(C)   Tehnici pentru suprimarea cenzurii constiente;

(D)  Metoda detectarii stresului emotional in scris;

(E)   Metoda detectarii stresului emotional in voce;

(F)   Potentialele evocate ale creierului;

(G)  Tehnica poligraf.

(A) - Metoda asociatiei libere.

Ca tehnica de diagnosticare a comportamentului simulat, metoda asociatiei libere porneste de la premisa ca o anumita semnificatie a cuvintelor-stimul, care se prezinta subiectului investigat, determina o activare la nivelul retelelor semantice, exercitand o influenta specifica asupra starii emotionale a subiectului, respectiv asupra asociatiilor pe care acesta le stabileste ulterior.

Exista o serie de criterii care isi fac simtita prezenta in orientarea stabilirii asocierilor de idei legate de un cuvant stimul. Astfel, daca la cuvantul-stimul "mic" se va raspunde prin cuvantul "mare", iar la "alb" cu "negru", se poate concluziona ca asocierile facute au la baza principiul contrastului.

Una dintre modalitatile acestei tehnici strans legate de detectarea comportamentului simulat o reprezinta inregistrarea timpului de latenta. Astfel, daca viteza de reactie verbala este diferita la cuvintele critice in comparatie cu cuvintele nesemnificative, daca subiectul refuza raspunsul la unele cuvinte critice sau repeta, in lipsa altui cuvant, raspunsuri verbale anterioare, atunci se poate considera dovedita vinovatia subiectului.

Prin timp de latenta se intelege perioada care se scurge de la emiterea unui stimul pana la producerea reactiei.

In cadrul acestor tehnici intra si proba Abrahamsen-Rassanov-Yung, care utilizeaza tehnica asocierii de cuvinte insotita de inregistrarea timpilor de raspuns, ca indicatori ai starilor afective legate de evenimente pe care persoana, obiect al investigatiei, doreste sa le ascunda. Procedura consta in administrarea unei liste de cuvinte la care subiectul trebuie sa gaseasca cuvinte asociate, intr-un timp cat mai scurt. Lista este elaborata de catre un specialist in detectarea comportamentului simulat, dupa o studiere detaliata a cazului si cuprinde cuvinte "neutre", respectiv "afectogene", a caror semnificatie este direct sau indirect legata de ceea ce subiectul incearca sa ascunda. Comparatia intre reactiile la cele doua tipuri de cuvinte (neutre si afectogene) permite decelarea influentei emotivitatii, determinata de perceperea riscului de a fi detectat, asupra tipului de raspuns oferit si a timpului de reactie, cunoscandu-se faptul ca la stimuli neutri timpul de latenta este constant, iar la cuvintele afectogene este crescut.

Indicii care se urmaresc pentru a se putea pune in evidenta tendinta de simulare a subiectului sunt:

1.       repetarea cuvantului-stimul - necesara pentru a avea timp sa elaboreze un alt tip de raspuns;

2.       latenta raspunsului - variabila in functie de subiect si conditionata de natura stimulilor. Este mai mare pentru cuvintele abstracte decat pentru cele concrete. Timpii de reactie mai mari de 4 secunde indica o incercare de simulare;

3.       asociatia superficiala - asociatia intrinseca, presupusa a fi cea ceruta de catre cuvantul stimul este derogata uneia superficiale. Se presupune ca subiectul, considerand ca asociatia ar fi prea expresiva, incearca sa o substituie uneia mai putin incriminante;

4.       repetarea cuvintelor oferite ca raspuns - un cuvant repetat de mai multe ori indica existenta unei semnificatii care trebuie verificata;

5.       modificarea sensului cuvantului initial - consta in oferirea unui raspuns pe care apoi incearca sa il explice privit dintr-o alta perspectiva.

Aceasta tehnica de detectare a comportamentului simulat este uneori folosita in domeniul judiciar, insa pentru a-i creste eficienta se foloseste in combinatie cu alte tehnici (metoda experientei motrice, hipnoza, metoda poligrafului s.a.m.d.).

(B) - Metoda experientei motrice.

Primele incercari legate de aceasta metoda presupuneau inregistrarea reactiilor fiziologice ale unui subiect care era investigat folosindu-se tehnica asocierilor libere. Astfel, cu cat incarcatura emotionala a cuvantului prezentat era mai mare, cu atat pe inscriptor apareau reactii vegetative (respiratie, EEG) mai ample, iar fonograma raspunsului verbal prezenta o latenta marita. Bazandu-se pe cercetari similare si observand legatura creata in timp intre un fenomen central, nemasurabil direct si un fenomen motor-periferic ( presiuni digitale ritmate pe o membrana pneumatica), psihologul rus H.R. Luria elaboreaza o noua metoda numita a "experientei motrice". Aceasta tehnica a fost modificata si imbunatatita de catre psihologul de origine spaniola Mira Y Lopez, care a construit un aparat numit manotonometru. Experimentul costa in faptul ca subiectul trebuia sa dubleze cu o reactie motorie (apasarea pe o clapa) raspunsul verbal la cuvantul stimul continut in lista. In aceste conditii, subiectul isi concentreaza atentia asupra mainii cu care trebuie sa indeplineasca sarcina, modificarile care au loc la nivelul celeilalte maini scapand controlului constient, fiind de asemenea inregistrate. Inregistrarea unui tremur asociat cu o latenta ridicata a raspunsului verbal reprezinta indiciul unei eventuale tentative de simulare.

Luria a constat, de asemenea, ca in conditiile unei puternice activari emotionale, produsa de efortul de disimulare, curba motrica inregistrata se modifica in asa masura incat aceasta activare emotionala este decelabila.

Metoda prezentata si-a avut utilitatea la vremea respectiva (prima parte a secolului XX), astazi fiind inlocuita de alte tehnici cu o acuratete mult crescuta.

(C) - Tehnici pentru suprimarea cenzurii constiente.

Scopul acestor tehnici consta in suprimarea controlului constient al declaratiilor, astfel incat raspunsurile sa devina automate, lipsite de influenta controlului rational voluntar.

Tehnicile de acest gen isi au originea in antichitate unde, cunoscandu-se efectul alcoolului asupra starii de constiinta si a controlului voluntar, prizonierilor de razboi li se administra alcool pentru a se putea obtine informatii care in stare normala nu s-ar fi putut obtine.

Dupa studierea efectelor pe care le are hipnoza asupra starii de constiinta, s-a recurs la folosirea ei pentru detectarea comportamentului simulat. In anul 1905, Sanchez Herrera a utilizat pentru prima data hipnoza in practica judiciara. In urma experientei acumulate, acesta concluzioneaza ca metoda nu poate fi generalizata, deoarece pe langa un bun hipnoterapeut este nevoie si de complezenta celui care urmeaza a fi hipnotizat. Afirmatiile lui Herrera se bazeaza numai pe experienta sa si pe un suport teoretic superficial la acea vreme.

Cercetarile ulterioare au demonstrat existenta a doua tipuri de tehnici de hipnotizare care pot fi utilizate in practica judiciara:

● tehnica permisiva (materna) - care presupune un mod "cald" de abordare a persoanei care urmeaza a fi hipnotizata, complezenta din partea acesteia, aderenta la procedura s.a.m.d.

● tehnica agresiva (paterna) - care presupune ca subiectul sa nu coopereze si sa nu doreasca implicit sa fie hipnotizat, bazandu-se pe abilitatile hipnotizatorului si avand o modalitate specifica de abordare a persoanei.

Nu este greu de inteles de ce tehnica de hipnotizare folosita de Herrera nu se putea aplica decat in situatii rare persoanelor aflate sub investigatie judiciara. O persoana anchetata va fi motivata pentru a se impotrivi sau simula starea de transa, in vederea eludarii informatiilor pe care acesta nu vrea sa le marturiseasca.

O alta metoda subsumata acestei categorii, presupunea utilizarea unor substante psiho-farmaceutice ca eterul, morfina, preparate barbiturice s.a.m.d. care aduc subiectul intr-o stare de semiconstienta, numita "automatism oniric". In aceasta stare, cenzura constienta este indepartata, fara a se suprima complet capacitatea de exprimare sau de reactie automata. In prezent o astfel de tehnica este interzisa, considerandu-se ca ar reprezenta o grava incalcare a dreptului de aparare a individului.

(D) - Metoda detectarii stresului emotional in scris.

Este o metoda prin care se inregistreaza, sub forma grafica, modificarile intervenite in scrisul unei persoane, aflata intr-o stare de tensiune psihica. Se inregistreaza trei caracteristici ale scrisului:

● timpul de latenta;

● durata scrierii raspunsului;

● presiunea scrierii.

Incaperea in care se desfasoara examinarea trebuie sa fie izolata fonic, sa se asigure confortul necesar acestui gen de examinare, deoarece orice zgomot, orice interventie din afara influenteaza negativ desfasurarea, respectiv rezultatele testarii.

Se recomanda utilizarea acestei tehnici in paralel cu testarea poligraf, realizandu-se o completare reciproca a rezultatelor obtinute prin cele doua metode.

(E) - Metoda detectarii stresului din voce.

Datele oferite de literatura de specialitate demonstreaza ca printre indicatorii cei mai sensibili ai emotiei se inscriu si caracteristicile conturului, vitezei, amplitudinii frecventei tonului fundamental al vocii de-a lungul unei rostiri, ca urmare a modificarilor de ordin fiziologic in aductia si abductia corzilor vocale.

Schimbarile la nivelul frecventei tonului fundamental se instaleaza, de regula, in spectrul neauzibil al vocii, domeniu care nu este in intregime controlat de constiinta.

Detectorul de stres psihologic (Psychological Stress Evaluator - PSE) este un dispozitiv care permite evidentierea stresului emotional din voce, mai exact modulatiile, inaudibile si involuntare, de frecventa medie in registrul 8-12 Hz. Aceste modulatii de frecventa, a caror intensitate si patern sunt invers proportionale cu gradul de stres al vorbitorului, se presupun a fi rezultatul tremurului fiziologic care acompaniaza contractia voluntara a muschilor striati implicati in vorbire. In timpul perioadei fara stres, modulatiile sunt sub controlul sistemului nervos central (SNC). La aparitia stresului, sistemul nervos autonom (SNA) devine dominant, avand ca efect inhibitia muschilor fonatori. Aceasta inhibitie, indicator al stresului emotional, este evidentiata de catre detectorul de stres din voce, ca o caracteristica blocanta sau ca o forma de unda rectangulara.

In investigatiile criminalistice, pentru obtinerea unor rezultate superioare in analiza emotiei manifestate in voce, se foloseste un cuplu de aparatura, care cuprinde:

● un magnetofon profesional de inalta performanta tehnica care inregistreaza raspunsul dat de subiect la poligraf;

● un sonograf;

● un aparat de detectare a stresului din voce, cu ajutorul caruia se transcrie in vocograme reprezentarea sonora a raspunsului dat de subiect in timpul testarii la poligraf.

Folosirea acestei tehnologii pentru determinarea comportamentului simulat prezinta mai multe avantaje:

inregistrarea profesionala a raspunsului dat de subiect, permitandu-se retinerea si transcrierea cu ajutorul sonografului a modificarilor produse in voce si vorbire, rezultat al starii emotionale traite;

posibilitatile stiintifice oferite de sonograf in transcrierea pe fonograme a caracteristicilor care pun in evidenta modificarile produse in voce;

posibilitatea de a corela rezultatele obtinute cu ajutorul poligrafului, cu cele provenite din studierea vocogramelor.

Detectorul stresului din voce proceseaza frecventele din voce, le pastreaza pe banda magnetica, utilizand filtre electronice si tehnica de discriminare a frecventelor. Paternurile de stres apar ca un traseu miscator pe o hartie speciala pentru inregistrat.

Caracteristicile vocale care pun in evidenta emotia determinata de disimularea adevarului analizate cu ajutorul acestei tehnici sunt:

● durata emisiei vocale;

● intensitatea consoanelor explozive;

● viteza de articulare;

● timpul de latenta.

Acest dispozitiv a fost considerat ca fiind un detector al minciunii mediat vocal, multilateral, dar nu mai eficient decat poligraful.

(F) - Inregistrarea potentialelor evocate.

In ultima perioada se fac cercetari pentru detectarea comportamentului simulat si prin alte tehnici. Astfel, tehnica de evidentiere a potentialelor evocate ale creierului, care necesita o aparatura foarte sofisticata, se bazeaza pe inregistrarea a doua tipuri de potentiale: P300 si N400.

Potentialul evocat P300 apare automat la subiectii simulanti, ca urmare a categorizarii stimulilor in relevanti (incriminanti) si irelevanti (neincriminanti), categorizare raportata la cazul aflat in cercetare.

In cazul subiectilor sinceri, potentialul P300 nu apare deoarece acestia nu realizeaza procesul de categorizare, toti stimulii avand aceeasi valoare raportata la cazul aflat in investigatie.

Potentialul N400 apare in momentul in care subiectul proceseaza informatia falsa, incriminanta, pe care in mod explicit si voluntar insa nu o recunoaste ca fiind falsa sau incriminanta ( disimuleaza).

Initial, s-a considerat ca aceasta metoda poate avea o fidelitate mai mare deoarece potentialele evocate ale creierului sunt greu de evaluat de catre subiect, estimandu-se ca acestea vor deveni indicatori extrem de acurati ai disimularii.

Metoda prezinta insa si anumite imperfectiuni. Astfel, un subiect neimplicat in infractiune, dar care detine informatii despre locul faptei (de exemplu, frecventa locuinta victimei), in urma inregistrarii potentialelor evocate, acesta va prezenta indici similari cu cei ai autorului faptei.

(G) - Tehnica poligraf.

In imaginatia populara, poligraful (detectorul de minciuni) este adesea imaginat ca un aparat care, in momentul in care un individ minte, suna o sonerie, se aprinde o lumina sau se produce o alta indicatie rapida si pozitiva a unei minciuni. Din nefericire nu exista actualmente nici un aparat care sa detecteze minciuna atat de simplu si rapid. Totusi, este un fapt demonstrabil ca dispunem de astfel de aparate, ca cele mentionate mai sus, care sunt capabile sa produca inregistrari ale fenomenelor psihologice, care pot fi folosite drept baza pentru aplicarea unei tehnici de incredere pentru diagnosticarea adevarului sau minciunii.

In prezent sunt utilizate mai multe tipuri de poligraf cu scopul de a diagnostica adevarul si minciuna. Desi calitatea structurii mecanice si ale functionalitatii pe care le au unele poligrafe pot determina preferinta pentru unele sau altele dintre aceste aparate, factorul cel mai important in utilizarea oricarui tip de aparat il reprezinta capacitatea, experienta, instruirea si integritatea factorului uman care il manipuleaza.

► Clarificari conceptuale.

Inainte ca orice disciplina sa se afirme pe plan stiintific, trebuie sa-si standardizeze terminologia. Astfel, Stiinta Detectarii Comportamentului Simulat (Polzgraph Detection of Deception - PDD) nu face exceptie de la aceste exigente.

Fiecare disciplina isi are un limbaj propriu, constituit la nivel conceptual. Astfel, se impune precizarea notiunilor care opereaza in domeniul investigarii comportamentului simulat prin intermediul poligrafului.