DEFICIENTUL
MINTAL
Deficienta mintala este un complex de manifestari foarte eterogene sub aspectul
cauzelor, gradelor sau a complicatiilor. Trasatura comuna este incapacitatea de
a desfasura activitati ce implica operatii ale gandirii la nivelul realizarii
lor de catre indivizii de aceeasi varsta, pentru ca functiile psihice (in
special cognitive) se dezvolta intr-un ritm incetinit si raman la un nivel
scazut fata de nivelul indivizilor normali de aceeasi varsta.
Cauzele deficientelor mintale: in functie de momentul actiunii lor sunt:
a) genetice;
b) in perioada prenatala;
c) la nastere;
d) postnatala;
a) genetice
- genetice nespecifice (poligenice, nu pot fi individualizate clinic); ex.
cazuri endogene, aclinice, subculturale, familiale. Exista riscul sa apara
deficienta mintala la 40% din copii cu un parinte deficient mintal si la 60%
din copii cu ambii parinti cu deficiente mintale. In aceste cazuri influentele
educationale sunt scazute datorita posibilitatilor neprielnice de dezvoltate
afectiva, intelectuala.
- genetice specifice sindroame individualizate clinic, aberatii
cromozomiale. Au loc prin transmiterea genetica a unor deficiente in
metabolismul substantelor: tulburari in proteine, glucide sau lipide, sau din
cauza unor influente genetice transmise deficienta structurala (microcefalia)
b) perioada prenatala
- factori infectiosi (virotici): rubeola, gripa infectioasa, hepatita virala.
45% din cazuri au loc in prima luna de sarcina;
- factori bacterieni: sifilis congenital;
- infectii cu protozoare: toxoplasmoza congenitala
- factori toxici: intoxicatii cu substante chimice, alimentare, iradieri,
spaime puternice, neacceptarea sarcinii, incompatibilitatea Rh-ului
c) perioada perinatala
- traumatisme obstreticale: asfixierea la nastere (cauzata de strangularea cu
cordonul ombilical sau administrarea unor anestezice in doze prea mari),
hipoxia
d) perioada postnatala
- bolile copilariei (meningita, encefalita, intoxicatii cu plumb,
subalimentatia, carente afective si educationale, izolare de mediul social,
indepartare de mama)
Clasificarea deficientelor mintale
Criterii: a) dupa natura cauzei; b) gradul deficientei mintale;
a) este un criteriu etiologic
Tredgold - Deficientele mintale sunt: primare - provocate de factori genetici;
secundare provocate de factori de mediu si mixte.
Strauss combina criteriul etiologic cu simptomatologia. Potrivit lui
deficientele sunt: de natura endogena determinate de un echipament nativ
deficitar si exogene provocate de infectii sau traumatisme inainte sau dupa
nastere (apar tulburari de perceptie, gandire, impulsivitate si tulburari de
comportament)
Lewis clasifica deficientele mintale in : intarziere mintala subculturala
(data de mostenirea unui potential subnormal si conditii culturale
insuficiente) si intarziere mintala patologica.
Pevzner clasifica deficientele mintale dupa particularitatile
fiziologice. Deficientele sunt:
- deficiente mintale cauzate de leziuni corticale difuze cu tulburarea
proceselor nervoase si fara o disfunctie masiva a echilibrului dintre excitatie
si inhibitie;
- deficiente mintale cu tulburare masiva a neurodinamicii corticale: predomina
excitatia; predomina inhibitia; sunt slabe atat excitatia cat si inhibitia.
Matty Chiva imparte debilitatea in: mintala normala (subculturala, fara
cauze patologice si mintala patologica (cauze din perioada de dinainte si de
dupa nastere).
b) gradul deficientei se stabileste prin masurarea coeficientului de
inteligenta, a posibilitatii de adaptare si integrare, a autonomiei personale,
a comunicarii si relationarii
Dpdv al gradului deficientii sunt cu:
1. intelect la limita posibilitate intelectuala de adaptare sociala se
situeaza la granita cu debilitatea mintala; daca debilul mintal nu are
capacitatea de a parcurge situatiile prevazute in programa scolii normale
intelectul de limita are aceasta posibilitate, dar nu in ritmurile impuse.
Intelectul de limita se caracterizeaza prin imaturitate afectiva, labilitate
emotionala si are coeficientul de inteligenta 70 90, neincadrandu-se in
categoria deficientilor mintali
2. deficienta mintala usoara (debilitate, oligofrenie de gradul I)- este forma
cea mai frecventa si reprezinta gradul cel mai usor al debilitatii. A fost
introdusa de SEGUIN pentru a-l diferentia de cel de idiot, ajunge pana la o
varsta mentala de 7-11 ani, avand IQ = 50, 70
A. Binet considera subiectul ca avand capacitate de comunicare orala si scrisa
cu cei din jur, dar manifesta o intarziere de 2-3 ani in perioada scolara fara
ca aceasta sa fie determinata de carente educative. Debilul poate trece
neobservat in perioada prescolara daca nu prezinta tulburari de comportament si
anomalii fizice evidente.
