|
|
|
Comportamentul deviant-metode si tehnici de diagnosticare
Pentru a cunoaste personalitatea adolescentilor trebuie desfasurata o activitate sustinuta si complexa cu scopul de a aduna date despre felul cum reactioneaza in diverse medii(familie, scoala, grupuri de prieteni). De un real folos in cunoasterea personalitatii adolescentului sunt realizarea de interviuri si utilizarea unor metode specifice de investigare care ofera un bun prilej de cunoastere a profilului moral al acestuia. Activitatea de cunoastere a personalitatii adolescentului reprezinta o conditie fundamentala a organizarii si desfasurarii la standarde superioare a procesului de educatie, o componenta importanta al procesului de consiliere si orientare in scoala, dar si de descoperire a comportamentului deviant.
Cunoasterea personalitatii adolescentului nu este un proces care se realizeaza usor si necesita o perioada indelungata de timp. In derularea lui, se parcurg etape ierarhice, diverse situatii, observarea permanenta evolutiei individului, a atitudinilor sale. In context normal sau provocat. Astfel, se realizeaza o viziune de ansamblu asupra dezvoltarii aptitudinilor, capacitatilor si performantelor tinerilor in timpul scolarizarii.
De subliniat faptul ca, la activitatea de cunoastere a elevilor trebuie sa participe toate cadrele didactice. In cadrul diferitelor activitati desfasurate cu elevii atat in scoala cat si in afara ei, fiecarui profesor i se ofera posibilitatea de a strange informatii cu privire la: modul in care isi insusesc cunostintele, posibilitatile intelectuale, interesul si aptitudinile pentru anumite discipline de invatamant, aspiratiile, preferintele si dorintele elevilor, atitudinea fata de munca scolara si fata de profesia viitoare, posibilitatile de dezvoltare in domeniul respectiv. Toate aceste informatii vor fi aduse la cunostinta dirigintilor care le vor utiliza la completarea fisei de caracterizare.
Profesorul, dirigintele si consilierul pot utiliza o paleta larga de metode si tehnici de cunoastere psihologica a elevilor, care pot fi clasificate tn doua grupe principale: metode de cunoastere a individualitatii elevilor si metode de investigare a grupurilor scolare.
Metode de cunoastere a individualitatii elevilor
Literatura de specialitate cuprinde numeroase lucrari destinate cunoasterii personalitatii elevilor, lucrari accesibile tuturor cadrelor didactice, si de aceea nu vom prezenta intreaga gama de metode si tehnici caracteristice acestui domeniu de activitate. Vom face o analiza succinta doar a unora dintre ele care sunt considerate a fi mai accesibile si in acelasi timp mai eficiente in practica depistarii comportamentului deviant. Unele dintre metodele si tehnicile de depistare a comportamentului deviant si de cunoastere psihologica nu pot fi aplicate de persoane specializate in psihodiagnostic. Din aceasta categorie fac parte experimentul, testele psihologice in special cele proiective, chestionarele si inventarele de personalitate. Metodele "clasice" de cunoastere cum ar fi: observatia, analiza rezultatelor activitatii elevilor, convorbirea, chestionarul, analiza datelor biografice, autocaracterizarea, pot fi folosite cu succes de catre cadrele didactice.
Observatia este una din metodele fundamentale de cunoastere a personalitatii adolescentilor si folosirea ei de catre profesor are o insemnatate deosebita daca se iau in considerare complexitatea factorilor implicati in activitatea de depistare a comportamentului deviant. Metoda observatiei poate fi utilizata cu succes de catre toate cadrele didactice in diversele momente cand elevul se manifesta prezentandu-si particularitatile psihice, iar informatiile culese prin intermediul ei pot fi foarte variate. Profesorul poate efectua asupra elevului o observatie continua si activa care se prezinta sub doua forme: observatia spontana si observatia sistematica. Observatia spontana ofera profesorului observatii pe care le obtine in mod curent in cadrul lectiilor, in activitatile desfasurate in laborator, ateliere sau cu ocazia desfasurarii excursiilor, taberelor, intalnirilor, competitiilor sportive. Observatia sistematica se va desfasura dupa un plan de actiune si va presupune formularea unor ipoteze. Astfel profesorul poate sa isi propuna observarea comportamentului adolescentului in timp ce efectueaza teme impuse sau teme libere la alegere a acestuia. In aceste cazuri, profesorul va fi interesat sa observe daca anumite aptitudini si conduite sunt prezente in comportamentul elevului in timpul efectuarii activitatilor propuse. Alegere constanta a anumitor teme vor permite profesorului sa identifice comportamente definitorii si constante ale personalitatii elevilor.
O varianta superioara a observatiei este metoda aprecierii sau evaluarii care poate fi utilizata de dirigintele clasei colaborand cu toti profesorii care predau la acelasi colectiv de elevi. Dirigintele clasei alege anumite criterii de evaluare si cere profesorilor sa evalueze elevii din perspectiva criteriilor stabilite, urmand ca ulterior in urma prelucrarii datelor sa-i clasifice intr-o anumita categorie in functie de rezultatele obtinute.
Personalitatea profesorului influenteaza eficacitatea metodei observatiei. Valoarea si corectitudinea informatiilor obtinute aplicand aceasta metoda poate fi controlata daca se reiau activitatile de observare sau se compara cu rezultatele dobandite prin alte metode. Meritul deosebit al observatiei consta in faptul ca prezinta fenomenele in contextul si stilul lor normal de desfasurare.
Analiza rezultatelor activitatii elevilor reprezinta o sursa valoroasa de cunoastere a caracteristicilor psihice ale elevilor si se concretizeaza in randamentul scolar si diferitele obiecte pe care le realizeaza.
Randamentul scolar este o forma sintetica de reprezentare a succesului la invatatura si este determinat si influentat de o suita intreaga de factori subiectivii si obiectivi, dintre care amintitia, starea de sanatate, motivatie, trasaturi de temperament si vointa, nivelul de dezvoltare intelectuala, aptitudine, atitudine, interesare, conditii oferite de mediul scolar dar si familial, personalitatea profesorului.
Randamentul scolar al elevului este reflectat in media anuala generala care stabileste rangul, pozitia elevului in colectivul de elevi, dar si de mediile anuale pe obiecte. Analizand toate aceste date, aflam locul ocupat de fiecare elev in ierarhia casei, evolutia sau involutia performantelor scolare la obiectele de invatamant de-a lungul unor perioade de timp(semestru, an scolar, ciclu de invatamant). Obiectele pentru care elevul a manifestat un interes deosebit.
Important este ca profesorul sa ia in calcul factorii care au condus la reusita scolara, dar si pe cei care au facilitat inregistrarea esecului scolar astfel incat analiza randamentului la invatatura sa-l conduca in final la descifrarea formulei individuale a elevului. Analizarea randamentului scolar ofera profesorului posibilitatea de a-si forma o imagine de ansamblu asupra personalitatii elevului, asupra volumului si calitatii cunostintelor acestuia, a abilitatilor si deprinderilor de munca intelectuala si practica, a inclinatiilor si a intereselor manifestate fata de anumite materii de invatamant, a socializarii demonstrata de elev. Aceasta imagine are un caracter predictiv asupra dezvoltarii ulterioare a elevului.
Produsele activitatii elevilor se prezinta sub forme diferite si au continuturi caracteristice in perioadele de scolaritate. Ele respecta cerintele obiectelor de invatamant, reflecta trasaturile individuale si demonstreaza experienta dobandita de elev intr-un anumit moment al dezvoltarii sale.
Dintre produsele activitatii elevilor amintim temele pentru acasa, lucrarile de control la diferite obiecte de invatamant si de toate genurile(lucrari de control la matematica vizand rezolvarea de exercitii si probleme, redactarea compunerilor, munca independenta efectuata in cadrul orelor de curs, desene, machete, lucruri realizate in cadrul orelor de laborator, in sedintele cercurilor pe obiecte, in activitatile desfasurate in atelier).
De remarcat faptul ca atat produsele realizate in perimetrul scolar dar si cele elaborate in timpul liber, ofera informatii importante despre personalitatea elevului, despre capacitatea intelectuala si inclinatiile speciale ale acestuia spre anumite domenii de activitate. In urma analizei efectuate asupra activitatii elevilor si a produselor acestora, profesorul dobandeste informatii despre caracteristicile observatiei, capacitatea de concentrare, intelegere, elaborare mintala, spiritul de independenta si initiativa, volumul si precizia cunostintelor si capacitatea de aplicare a acestora in practica, aptitudinile generale si speciale, nivelul de dezvoltare al imaginatiei, creativitatii generale si specifice, trasaturile temperamentale si caracteristice stilului de munca.
Deosebit de important este si analiza produselor realizate de elevi in timpul lor liber deoarece ele ne prezinta orientarea intereselor elevilor pentru un anumit domeniu de activitate. Datele culese in urma efectuarii analizei produselor activitatii elevilor vor trebui comparate si imbogatite cu informatiile obtinute prin aplicarea celorlalte metode pentru ca numai asa se va putea realiza o mai buna cunoastere a fiecarui elev in parte.
Convorbirea este recomandata a se utiliza numai dupa ce dispunem de unele informatii obtinute prin aplicarea altor metode pentru a ne crea premizele unei bune organizari si desfasurari a convorbirii. Folosirea convorbirii este deosebit de eficienta pentru ca se bazeaza pe contactul direct si constant cu elevii in diferite activitati. Obtinerea de rezultate bune in aplicarea acestei metode este conditionata de respectarea unor conditii, ca de exemplu: discutia sa se caracterizeze pe naturalete si sa prezinte o abordare gradata a problemei, sa fie in permanenta subtil dirijata, sa se desfasoare intr-o atmosfera calda si naturala asemanatoare cu cea a unui climat familial calm, fara a lasa impresia unei anchete, momente in care se desfasoara convorbirea trebuie alese cu multa grija.
Pentru a avea o eficienta maxima, convorbirea trebuie sa fie bine organitata si trebuie sa se desfasoare dupa un plan bine stabilit care trebuia sa fie aplicat in mod elastic(daca situatia o cere) pentru a reusi sa obtinem de la un elev informatiile necesare, si care vor fi comparate cu datele obtinute in urma aplicarii acestor metode. Prin folosirea metodei conversatiei, profesorul poate afla informatiile referitoare la cunostintele elevilor, la parerile personale in legatura cu problematica pusa in discutie de operele literal, filme, personaje de carti, evenimente din viata scolara si extrascolara, preocupari, climatul familial, modul cum isi indeplinesc anumite sarcini care le revin, cu ajutorul convorbiri, profesorul poate afla date despre atitudinile, trasaturile temperamentale si caracteriale, interesele, convingerile si sentimentele elevilor.
Chestionarul este un instrument prin care profesorul poate obtine informatii despre motivatia si aspectele structurale ale personalitatii despre aspiratiile, preferintele, interesele, atitudinile si opiniile adolescentului. Chestionarul cuprinde mai multe intrbari la care elevul trebuie sa raspunde in scris. Conceperea chestionarului necesita o pregatire temeinica in domeniul cercetarii sociale. Intrebarile trebuie sa se caracterizeze prin claritate, concluziune, succesiune logica, adaptare la specificul problemei si la particularitatile populatiei investigate.
Literatura de specialitate a realizat diverse clasificari ale chestionarelor, dar cea mai des folosita in practica de cadrele didactice este cea care apeleaza la intrebari. Raportandu-ne la acest criteriu, exista chestionare cu intrebari inchise in cazul carora cei chestionati trebuie sa opteze intre doua sau trei raspunsuri (de genul da/nu, intotdeauna/uneori/niciodata), chestionare cu intrebari precodificate multiplu in cazul carora subiectul trebuie sa aleaga unul dintr-o serie de raspunsuri gata elaborate, chestionare cu intrebari deschise care ofera subiectului posibilitatea de a raspunde intr-o maniera personala, chestionare cu intrebari mixte in care intrebarile inchise alterneaza cu intrebarile deschise. In scoala se recomanda folosirea chestionarelor cu intrebari deschise deoarece faciliteaza elaborarea de raspunsuri mai detaliate. In functie de specificul aspectelor supuse chestionarii se pot aplica si chestionare cu intrebari mixte. Important de retinut este faptul ca profesorul poate recurge la aplicarea chestionarului in scoala numai daca elevii manifesta capacitatea de autoanaliza.
Analiza datelor autobiografice ofera profesorului prilejul sa realizeze un studiu comparativ al trasaturilor de personalitate ale elevului urmarind cunoasterea evolutiei lor si a conditiilor in care s-a infaptuit evolutia respectiva. Aplicand aceasta metoda profesorului i se ofera prilejul sa-si explice anumite fenomene pe care nu le-ar fi putut cunoaste apeland la alte tehnici de investigare. Informatiile referitoare la biografia unui elev vor fi achizitionate in mod esalonat in cadrul discutiilor purtate cu parintii cu prilejul vizitelor efectuate la domiciliul elevului, pe baza informatiilor culese de la profesorii care au desfasurat activitati cu elevii in perioade diferite de scolarizare si din convorbirile desfasurate chir cu elevii.
Cu ajutorul analizei datelor biografice, se pot obtine informatii despre dezvoltarea fizica si starea de sanatate a elevului, despre prezenta unor inclinatii si aptitudini pentru anumite discipline sau domenii de activitate, despre atitudinea fata de scoala si invatatura, despre felul cum reactioneaza la stimulii veniti de la cei din jur, despre manifestarile emotive, rezistenta la efort fizic si intelectual, atitudinea fata de cei din jur.
Se recomanda ca in utilizarea acestei metode, profesorul sa manifeste delicatete in abordarea problemelor si sa dovedeasca discretie in actiunile intreprinse de el cu scopul de a cunoaste in profunzime aspectele legate de viata intima a adolescentului.
Autocaracterizarea este apropiata de autobiografie dar se deosebeste de aceasta prin faptul ca este o forma de autoinvestigatie transversala in structura psihologica a individului, elevul realizand o investigatie in structura sa interioara si incercand sa emita judecati de valoare asupra propriei persoane. Prin intermediul acestei metode profesorul ii sunt puse la dispozitie date importante despre aspiratiile, interesele, preferintele, motivatiile, atitudinile intime ale elevului dar si despre mediul scolar si familial.
" Din punct de vedere al informatiilor pe care le ofera, autocaracterizarea imbraca trei aspecte principale si anume:
a) sursa de informatii asupra structurii proprii si de adancime a personalitatii, in sensul ca ea ofera date privind trasaturile individuale si modul specific de structurare a acestora;
b) sursa de informatii asupra atitudinii subiectului fata de propria persoana (sentimentele fata de sine, modul de apreciere a capacitatilor sale, a firii si a conduitei etc.);
c) produs al activitatii, in sensul unei actiuni concretizate intr-un produs(insasi autocaracterizarea), care prin modul de elaborare, poate completa informatiile cu noi elemente privind stilul, cultura, profunzimea si caracterul judicios al analizei etc." (Tomsa, Gh., 2008, p.236)
Profesorul poate utiliza autocaracterizarea in diferite etape ale scolaritatii dar, mai intai trebuie sa cunoasca daca elevul are capacitatea sa se autoanalizeze, sa manifeste incredere in utilizarea corecta a datelor furnizate de el si ca elevul nu manifesta retinere in redactarea autocaracterizarii, care ofera spre deosebire de celelalte metode informatii inedite.
In activitatea de cunoastere a personalitatii elevului, profesorul poate apela si la alte metode care se caracterizeaza prin aceeasi abilitate si eficienta, cum ar fi autobiografia, amnezia, interviul si ancheta(pe baza de convorbire si chestionare).
Unii educatori considera aceste metode ca fiind depasite si empirice, dar daca sunt aplicate cu mare atentie ele pot furniza informatii importante pentru cunoasterea personalitatii adolescentilor.
S-a constatat ca examenele psihologice desi folosesc teste si aparatura dintre cele mai sofisticate, nu pot oferi o imagine completa asupra cunoasterii elevilor ca aceea inteprinsa de profesor cu ajutorul metodelor traditionale, selectia bazata pe cunostintele dobandite dar si pe capacitatile intelectuale si speciale si se va realiza inventarul personal, care cuprinde date referitore la identitatea celui testat, date familiale, date despre sanatate si despre situatia scolara a elevului. Prin teste sunt investigate interesele cu scopul stabilirii intereselor dominante. In functie de rezultatele obtinute, se vor explica teste psihologice sau pedagogice.
"Este vorba de indeosebi de urmatoarele tipuri: a) teste de capacitate mentala, destinate inteligentei si competentei tn domenii specifice; b)teste de realitare, care masoara abilitatile si nivelul cunostintelor dobandite pana in momentul respectiv; c) teste de aptitudini(tehnice, matematice, verbale, artistice etc.); teste de personalitate, care se axeaza pe caracter, moraliate si conduita" . (Tomsa, Gh., 2008, p.239)
Cu cat vom folosii mai multe teste cu atat va creste gradul de precizie al concluziilor desprinse.
Metode de investigare a grupurilor scolare
Aceste metode sunt destinate studierii relatiilor si structurilor interpersonale din cadrul grupurilor scolare mici. In urma utilizarii lor se cunosc diferite aspecte ale personalitatii elevilor. Cele mai cunoscute metode de investigare a grupurilor scolare amintim pe trei dintre cele mai cunoscute: metoda aprecierii obiectivea personalitatii, proba "ghici ce" si tehnicile sociometrice. Aceste metode pot fi folosite de consilierul scolar, de diriginti si de alti profesori cu experienta in invatamant.
Metoda aprecierii obiective a personalitatii a fost conceputa de psihologul roman Ghorghe Zapan in anul 1957 pe baza unor cercetari efectuate in nii 1931-1933. Scopul principal al acestei metode este de a cunoaste in ce masura membrii unui grup se cunosc. Tehnica pusa in practica de autor consta in rezolvarea de probleme de matematica de catre elevii unei clase. Dupa rezolvarea problemelor, li se cere elevilor sa se noteze, in ordine ierarhica, primii 30% dintre colegi care considera ca vor lua cele mai bune note si pe ultimii 30% dintre colegi care vor inregistra rezultatele cele mai slabe. I se va cere si fiecarui elev sa se autoaprecieze, fie in primii 30%, fie in ultimii 30%, sau neinscriindu-se in nici o categorie, se va numara printre cei de valoare medie. Alegerea procentului de 30% se bazeaza pe curba lui Gauss, care divizata in cinci clase, inregistreaza urmatoarele frecvente: 10%, 20%, 40%, 20%, 10%.
Aplicarea acestei metode este de un real folos atat elevului cat si profesorului, astfel incat fiecare elev se va perfectiona in aprecierea obiectiva a personalitatii sale si a altor colegi, iar pentru profesor va reprezenta o perfectionare in cunoasterea corecta a elevilor sai.
Proba "Ghici cine?" este o tehnica psihosociala care consta in adresare de intrebari care vizeaza denumirea unor trasaturi de personalitate sau care au ca scop realizarea de mici descrieri ale elevilor. Elevii vor raspunde indicand numele celui sau celor care se regasesc in trasaturile prezentate sau descrierile intocmite. Elevilor li se adreseaza intrebari de tipul "Ghici cine dintre colegii tai de clasa este..?"cu scopul de a evidentia diferitele aspecte psihologice din viata grupului, ca de exemplu, placerea muncii in grup, comunicarea si conducerea grupului, natura relatiilor interpersonale, capacitatea elevilor de a formula scopuri pentru diferite actiuni, desfasurarea activitatii.
Intrebarile adresate clasei pot viza si diferite capacitati si trasaaturi de personalitate ca: timiditatea, conformismul, spiritul critic, popularitatea, spiritul de initiativa, creativitatea, socialitatea, egoismul, agresivitatea. Cunoasterea acestor capacitati si trasaturi de personalitate prezinta o importanta deosebita pentru depistarea comportamentului deviant.
Tehnicile sociometrice de utilizeaza in actiunile de cunoastere a personalitatii individului datorita faptului ca persoana nu se izoleaza, ci este prinsa intr-un angrenaj social, viata afectiva a fiintei umane, activitatea intelectuala si profesionala derulandu-se in interdependenta cu mediul in care vietuieste.
"Dupa cum se stie, copilul stabileste relatii de natura sociala inca de la nastere, cu mama sa, iar apoi cu mediul familial. Pe masura ce copilul creste, procesul de socializare al acestuia se amplifica prin dezvoltarea relatiilor cu familia, cu anturajul de prieteni, cu colegii de clasa, cu colegii de scoala si alte persoane. Relatiile sociale interpersonale de natura afectiva-simpatetica ce se stabilesc intre membrii microgrupurilor scolare (clasele de elevi) pot fi investigate prin tehnicile sociometrice. Ele reprezinta un anasamblu de instrumente si procedee menite sa inregistreze si sa masoare configuratia si intensitatea relatiilor interpersonale din interiorul colectivului de elevi cat si aspectele privitoare la dinimaca acestuia." (Tomsa, Gh., 2008, pp. 245-246)
In cadrul tehnicilor sociometrice se disting urmatoarele forme: testul sociometric, matricea sociometrica sau sociomatricea, indicii sociometrici, sociograma (individuala sau colectiva) si cadranele sociometrice.
Testul sociometric este folosit la culegerea faptelor cu caracter empiric si reprezinta un ansamblu de intrebari asemanatoare celor cuprinse intr-un chestionar. Aceste intrebari sunt adresate membrilor unui grup cu scopul de a cunoaste preferintele, respingerile sau indiferenta manifestate unii fata de altii. Cunoasterea acestor aspecte va conduce la stabilirea unor concluzii importante referitoare la psihologia individuala sau la psihologia sociala a grupului.
Celelalte tehnici sociometrice sunt de fapt tehnici de prelucrare si interpretare a datelor obtinute cu ajutorul testului sociometric. Matricea sociometrica sau sociomatricea este de fapt prima faza de prelucrare a datelor.
O alta tehnica de evidentiere a relatiilor interpersonale este sociograma introdusa J. L. Morena. Parintele sociometriei a creat reprezentarea grafica a relatiilor interpersonale, simbolizand fiecare membru printr-un cerc sau triunghi si fiecare relatie printr-o trasatura care face legatura dintre cercuri si triunghiuri. Moreno a dat acestor reprezentari grafice denumirea de "sociograme". Se utilizeaza astazi atat sociograma individuala dar si sociograma colectiva siub forma de cercuri concentrice.
O alta tehnica de prelucrare a datelor empirice o reprezinta cadranele sociometrice care a fost introdusa de I. Nicola in anul 1974 si care prezinta dinamica relatiilor interpersonale din grupurile scolare.
"Pe ansamblu, informatiile obtinute prin tehnicile sociometrice sunt deosebit de utile consilierului scolar, dirigintilor si celorlalti profesori in incercarea de a orienta pozitiv relatiile interpersonale din cadrul claselor de elevi, de a-si explica tensiunile dintre elevi si de a converti relatiile existente intre ei in relatiile cu valente educativ-formative. Aceste tehnici pot furniza totodata si date importante cu privire la pozitia ocupata de elevi in cadrul microgrupului scolar, datorita prezentei sau absentei enumitor capacitati sau trasaturi de personalitate, datorita naturii motivatiei care sta la baza alegerilor si respingerilor exprimate, precum si datorita gradului de intercunoastere a elevilor." (Tomsa, Gh., 2008, pp. 250-251)
