|
|
|
Componentele psihice ale formei sportive
Forma sportiva este rezultatul unui complex de elemente, indici subiectivi pe care antrenorii ii considera caracteristici ai formei: dispozitia de lucru, dorinta de intrecere, automatism superior al unor deprinderi, capacitatea de adaptare rapida la sarcini si situatii diverse. In conceptul de forma sportiva putem deosebi doua componente psihologice:
1. Componenta starilor psihice cu stabilitate, constanta care este bine ancorata in trasaturile personalitatii sportivului, rezultat al unei pregatiri psihologice generale si de ramura. Aceasta componenta caracterizeaza, de regula, sportivii talentati si cu atitudine corecta fata de munca, sarguinciosi la antrenamente, dornici de intrecere, capabili de efort in antrenament si in concurs, capabili de a se aprecia corect, de a se autoeduca si de a se autoconduce. Ea poate fi dobandita de orice sportiv care este supus unei pregatiri, stiintifice, sistematice. Componenta stabila a formei sportive are, desigur, niveluri diferite; forma ei optima constituind ceea ce numim stare de preparatie, manifestata, in special, in orientarea gandurilor si sentimentelor, in atitudinile, in motivatia superioara. Diferitele procese si functii psihice solicitate in proba sportiva se dezvolta si se perfectioneaza ca urmare a practicii sistematice si corecte, constituind fondul a ceea ce se numeste, in mod curent, indicii subiectivi ai formei sportive.
2.Componenta starilor variabile, schimbatoare care poate depinde de trasaturile personalitatii sportivului (in special de cele temperamentale) dar care este, mai ales, la discretia evenimentelor, a factorilor externi care influenteaza asupra psihicului sportivului. Aceasta componenta este, in special, afectiva desi poate fi influentata prin gandire si, ea insasi, influenteaza asupra gandirii.
De regula, factori minori ca importanta absoluta (discutie in contradictoriu cu colegii, o gluma nereusita, o observatie a antrenorului, o suparare la serviciu sau la scoala) provoaca o schimbare brusca de atitudine, influentand negativ elenul si dispozitia de lupta, abatand gandurile de la preocuparea de baza. Asemenea mici evenimente nu influenteaza, in mod direct, asupra fondului de pregatire psihologica a sportivului dar influenteaza dispozitia afectiva si, prin ea, provoaca impresia reducerii substantiale a posibilitatilor de lupta.
Prezenta si nivelul diferit al celor doua componente psihologice ale formei sportive explica de ce sunt sportivi care se mentin mult timp in forma, avand posibilitatea autoreglarii starii psihice in raport de solicitari si sportivi care* ating rar aceasta stare, pierzand-o foarte usor. in afara unor particularitati individuale care au, desigur, o foarte mare importanta, determinata pentru forma sportiva, este pregatirea psihologica a sportivului (generala si de ramura).
Din perspectiva analizei psihologice merita atentie punctul de vedere al psihologului francez Pierre Janet care considera ca energia noastra psihic* sufera diferite oscilatii, ca ea nu se prezinta in permanenta la acelasi nivel de mobilizare si tensiune (incordare). Starile psihice trec de la un nivel la altul, de la latenta dispozitii vagi, promisiuni si proiecte la tendinte exprimate in limbaj interior, apoi la dorinta si, in sfarsit, la realizarea deplina. La aceasta variatie care este, mai ales, calitativa, se mai adauga si o variatie de grad, de intensitate. Dinamica starilor psihice ale sportivului pe parcursul unei sezon sau a carierei sportive se exprima prin aceste variatii care se manifesta, mai intens si mai spectaculos, in momentele de forma si de pierdere a formei.
Mihai Ralea insista asupra conceptului de saturatie a starilor psihice, asupra faptului ca aceleasi procese psihice isi modifica structura sub influenta unor fenomene care se repeta de la o experienta la alta individul isi modifica modul de a simti si a gandi. Structura este un rezultat la care se ajunge prin repetare, prin tipizare, prin automatism, aturatia este caracteristica tuturor fenomenelor psihice, incepand cu perceptia si sfarsind cu caracterul. Perceptia, sentimentul, judecata se fixeaza, in timp, intr-un proces stabil. Forma stabila se caracterizeaza prin existenta unei stari psihice cu mare stabilitate, cu constanta, provenite tocmai din aceasta repetare si reluare in conditii identice. Saturatia acestor stari psihice rezultata din mecanismul repetarii, presupune o anumita simplificare, o organiz. si fixare a continutului psihic si, tocmai prin aceasta, o m. sporita eficienta in activitatea sportivului.
