|
|
|
Clonarea moleculara se refera la procedura de izolare a unei anumite secvente ADN si obtinerea mai multor copii ale acesteia in vitro. Clonarea este frecvent folosita pentru amplificarea secventelor ADN ce contin gene, dar poate fi folosita si pentru amplificarea oricarei secvente ADN cum ar fi promotorii, secvente necodate si secvente aleatoare ale ADN. Este folosita intr-o larga varietate de experimente in biologie precum si o serie de aplicatii practice cum ar fi producerea pe scara larga a proteinelor. Uneori termenul este gresit utilizat ca referindu-se la identificarea locatiei cromozomilor unei gene cu un anume fenotip, precum 'positional cloning'. In practica localizarea unei gene la un anumit cromozom sau regiune genomica nu permite neaparat izolarea sau amplificarea secventei genomice relevante. In esenta, pentru a amplifica o secventa ADN intr-un organism viu acea secventa trebuie sa fie legata de originea replicarii, un element al secventei capabil sa directioneze propagarea ei insasi si a tuturor celor conectate de ea. In practica totusi, un numar de alte elemente sunt dorite si exista o varietate de vectori care permit expresii proteice, marcarea, producerea de ARN si ADN de sine statatori.
Clonarea oricarui fragment DNA presupune in esenta patru pasi: fragmentare, ligaturare, transformare (transfection) si selectie.
Clonarea
este o provocare biotehnologica fara etica pentru ca,
lezeaza identitatea individului si a speciei, si ataca
direct demnitatea persoanei. Este important sa amintim ca un
comportamnet bioetic corect trebuie sa urmareasca sanatatea
omului si a ambientului, securitatea operatorilor sanitari din domeniul
biotehnologiei, minimalizarea riscurilor si prevederea celor mai posibile
, urmarindu-se mereu obiectivele care sa asigure tutela
sanatatii omului si salvarea ambientului. In acest mod
biotehnologiile sunt considerate utile , si deci avand ca scop producerea
binelui, sunt deci etic corecte. Comitetul National de Bioetica ( din Italia
) este mereu atent sa examineze cazuri si situatii , care
sa cointereseze lumea stiintifica , legislatorii si
publicul , la o masa rotunda care sa duca toate
fortele in directia tutelarii sanatatii
omului si ambientului. Mai mult, cere comunitatii
stiintifice si legislatorilor sa fie cat mai aproape de
propriile principii, pentru un control de tip institutional pe proiecte
si laboratoare, pentru o informare detaliata si precisa
fara efecte de cinema sau scandaloase, si cu o puternica
intelegere cu institutiile de specialitate din Universitati
pentru opertatorii si expertii din sectorul biotehnologiei. Decizia
European Patent Office ( EPO ) de a concede Universitatii din Edimburg,
brevetul care prevede izolarea si cultura celulelor staminale de embrioni
si de tesuturi adulte si modificarea lor genetica, a readus
in atentie chestiunea etica a producerii si utilizarii de
embrioni in scop comercial. CNB si-a exprimat in ocazii anterioare, in mod
expres , propriile rezerve privind brevetarea fiintelor vii si
experimentarea pe embrionul uman si opozitia fata de
clonarea umana , in particular -Raportul despre brevetarea organismelor
vii din 19 noiembrie 1993, Identitatea si statutul embrionului uman din 22
iunie 1996, Clonarea din 17 octombrie 1997. Punctul de vedere e conform cu
normele adoptate in sediile europene si internationale , cu care CNB
a colaborat , mai precis: 1. Conventia Consiliului Europei privind
protectia drepturilor omului si biomedicina , semnata
