|
|
|
Componentele limitelor psihice in sport.
Limitele psihice ale posibilitatilor umane in conditiile solicitarii maxime se prezinta ca limite de sistem, fiecare componenta a starilor psihice fiind in raport de dependenta cu celelalte, toate la un loc constituind sindromul caracteristic psihismului suprasolicitat.
Este cunoscut faptul ca rezolvarea situatiilor noi si dificile depinde de nivelul de activare a mecanismelor gandirii, de creativitatea acesteia, de nivelul de inteligenta al sportivului. in situatiile deosebite ale intrecerii sportive, aceste mecanisme sufera blocaje, lasand rezolvarea problemelor acute pe seama unor stereotipuri insuficient de eficiente si de adaptate
Baierele de tip intelectual provin din stabilirea conceptiilor, a convingerilor la un anumit nivel al performantei posibile. Un alt aspect il prezinta creativitatea in rezolvarea situatiilor. in mod curent se vorbeste de intentia tactica, de capacitatea de apreciere a situatiilor si de adaptare la acestea. in aceste situatii sunt identificabile bariere care constau din stereotipii de perceptie, anticipare si rezolvare, din mecanisme consolidate care refuza noul.
Afectivitatea si motivatia prezinta aspectele cele mai caracteristice in situatiile de limita. Teama, frica pe care o traieste sportivul este de origine diferita, dupa cum pericolul este de natura fizica, organica sau morala. In conditiile unei solicitari intense a organismului, oboseala sau epuizarea fizica permite dezinhibarea franelor, afectele sportivului declasandu-se puternic sub forme agresive, necontrolate, concomitent cu reducerea gandirii si a capacitatii de decizie.
Controlul voluntar al conduitei, ca element constitutiv al psihismului sportivului, prezinta momente oscilatorii sau contradictorii, fiind dependent, in mare masura, de factorii mentionati mai sus si, in acelasi timp, de gradul de educare a capacitatii de autocontrol si de efort. Capacitatea de efort voluntar poate fi mult ridicata in cadrul antrenamentelor
Caracteristicile limitelor psihice sunt:
conditionarea multipla, pe de o parte de factori aptitudinali, atitudinali, operationali iar pe de alta parte, de cei situationali;
individualitatea si originalitatea, tinand seama de faptul ca formele de manifestare a starilor limita depind de structura personalitatii, de nivelul pregatirii si capacitatii psihice interpretative si reglatorii;
variabilitatea in timp, ca urmare a efectului antrenamentului si a modificarii evenimentelor care devin mai bogate sub aspect informational; sportivul dobandeste experienta si noi capacitati de rezolvare a situatiilor dar concomitent cu apropierea momentului de concurs,apar stari anxioase si blocaje de tip intelectual si motor;
relativitatea in raport cu posibilitatile si particularitatile sportivilor ca indivizi si in raport cu situatia grupului;
dubla manifestare, spontana si/sau provocata, consecinta a dublei determinari de catre factori obiectivi (dificultatile reale) si subiectivi. Limitele psihice apar, astfel, spontane constituindu-se si manifestandu-se ca reflexe ale situatiilor in constiinta subiectului, in conditiile in care unele aspecte ale acestoni nu sunt percepute constient. Ele sunt sustinute si intarite de unele trasaturi specifice ale personalitatii (aptitudini, temperament, caracter). Aceste limite pot li si provocate prin sugestie, din partea coechipierilor, presei si a altor faeton interesati in constituirea la sportiv a unor convingeri, opinii, impresii de ordin stimulativ sau inhibitiv.
Din dubla lor determinare rezulta ca limitele psihice pot fi reale sau imaginare. Pentru depasirea celor reale se utilizeaza metodele psihologiei educationale de stimulare a capacitatilor si functiilor psihice; limitele imaginare, constituite, de regula, cu mult timp inaintea evenimentelor critice sunt mentinute pe cale sugestiva si autosugestiva, ca reactie la unele esecuri; ele impun masuri de ordin psihoterapeutic.
Factori care definesc starile psihice de limita
Starea psihica de limita reprezinta o supraincordare a energiei fizice si psihice la cel mai inalt nivel, ca urmare a faptului ca sportivul s-a pregatit pentru intampinarea situatiilor dificile. Are loc o supraincordare a proceselor nervoase si corticale in mod deosebit iar in plan psihic, trairea specifica a efortului de realizare a performantei propuse. Supraincordarea proceselor nervoase se produce fie in directia cresterii excitatiei, fie a inhibitiei, fie in asigurarea echilibrului sau a mobilitatii acestor procese. Ea vizeaza invingerea unor stari incomode de readaptare si de conflict, provenite din raportarea posibilitatilor interne la situatiile externe
