|
|
|
Clasificarea testelor pentru aptitudini. Specificul testelor de aptitudini.
Testele de aptitudini sunt instrumente consacrate depistarii si masurarii aptitudinilor.
Ele se clasifica dupa tipurile de aptitudini masurate sau dupa marile domenii de activitate in: generale, tehnice, artistice, sportive.
Inteligenta este cea mai generala aptitudine.
Una din probele cele mai des utilizate este bateria Wechsler pentru adulti (WAIS). Foarte actuale sunt Matricile Prograsive (standard si avansate), Testele Domino, Bonnardel, testul Kohs - Goldstein (cu variantele sale), etc. Nu insistam asupra lor deoarece va sunt bine cunoscute de la cursul de psihodiagnostic.
Mentionam totusi:
Differential Ability Scales (D.A.S.) este o baterie de aptitudini intelectuale elaborata de Collin D. Elliot. Este destinata intervalului de varsta 2ani 6luni - 17ani 11luni. Contine 17 teste cognitive si alte trei teste care evalueaza aptitudinea numerica, pronuntia pe silabe si pronuntia de cuvinte. Rezultatele la test sunt interpretate be baza unor scoruri partiale privind aptitudinea verbala, rationamentul nonverbal si abilitatea spatiala. Se poate determina un scor general care s-a dovedit predictibil pentru reusita scolara si academica.
Teste de investigare a aptitudinilor din domeniul activitatilor
Ele s-au dezvoltat in legatura cu cunoasterea factorilor care stimuleaza capacitatea de munca sau care conduc la oboseala.
In legatura cu capacitatea de munca si oboseala testele pot fi clasificate in: teste de atentie, teste de dexteritate, teste de reprezentari spatiale, teste de aptitudini tehnice speciale.
Atentia este unul din procesele psihice cele mai solicitate in defasurarea activitatilor umane, indiferent de gradul lor de complexitate. Orice profesiune care implica un anumit potential de risc nu poate sa faca abstractie de importanta atentiei sub diversele sale calitati. De aceea s-a dezvoltat un fond considerabil de de probe de atentie, dintre care amintim: proba Toulouse-Pieron(B4), Klazov, Praga, Kraepelin, Bourdon-Amfimov, tabelele Platonov, etc. Aceste probe vizeaza in primul rand capacitatea de concentrare, distributivitatea sau comutativitatea.
Este totusi un fapt stiut ca testele de atentie nu coreleaza intre ele. Atentia este descompusa intr-o multitudine de caracteristici care tin de specificul activitatii. Rezolvarea acestei probleme o gasim in Neveanu (1976).
P.Neveanu defineste atentia ca fiind un proces reflectoriu, fara continut propriu (continutul propriu il confera activitatea care solicita atentia). Atentia este mai degraba o calitate atribuibila procesului psihic dominant.
Zlate (2000) incadreaza atentia in aspectele favorizante, facilitante ale activitatii.
Exista si aparate de investigare a atentiei care se bazeaza pe principiul antrenarii subiectului in unele activitati simple, dar solicitante, fie prin necesitatea schimbarii strategiei de lucru (flexibilitate), fie prin inregistrarea si efectuarea raspunsului la aparitia disparitia succesiva in ritm sustinut a unor stimuli vizuali, auditivi (concentrare), fie schimbarea succesiva a planului aparitei stimulilor (distributivitate, comutativitate), etc. Aceste aparate inregistreaza diferite aspecte ale performantei. Cele mai relevante sunt masuratorile efectuate prin simularea conduitei atente implicate in sarcini specifice de munca.
Cateva exemplificari privitoare la probele de atentie creion-hartie.
Proba Bourdon-Amfimov consta in a detecta anumite grupuri de litere, definite ca stimuli, pe o pagina care contine o multime de rinduri formate din litere dispuse aleator. Ex.-se da instructajul sa se bareze litera "c" ori de cate ori este precedat de "a" si "a" ori de cate ori este precedat de "n". Oriunde sunt intanlite aceste perechi se bareaza. Sunt propuse mai multe moduri de inregistrare a performantei care iau in considerare durata indeplinirii sarcinii test, numarul de erori, numarul de barari corecte.
Proba Pieron consta in randuri cu patratele cu codite orientate in diverse directii. Deasupra sunt date modelele care trebuie urmarite. Cu toate modelele (doua, trei, sau patru) in minte se parcurge fiecare rand si se bareaza stimulii semnificativi. Performanta este exprimata intr-un indice de exactitate. De ex.=corect barate/total de barat +gresit barate. Aceste probe, numite teste de baraj, se administreaza cu timp impus, standardizat (3, 410minute, in functie de test.)
Tabelul Platonov. Este o tabela pe care sunt inscrise, cu caractere mici, mijlocii si mari, numere de la 11 la 50 (intr-una dintre variante). Subiectului i se da sarcina sa caute si sa arate cu un indicator, in odine crescatoare, numerele de la 11 la 50. Cronometram timpii realizati pentru identificarea urmatoarelor intervale 11-15,16-20, 21-25, 26-30. Apoi determinam o curba a randamentului care ne poate releva eventualele blocaje sau fluctuatii mari ale randamentului, conduite relevante pentru eventualele dificultati ale atentiei.
Exista proba aditionarilor, a lui Kraepelin, care sta la baza testului de concentrare interna cu acelasi nume. Testul prezinta siruri de cifre si numere, iar subiectul primeste sarcina sa treaca rezultatul operatiei de scadere in intervalul dintre fiecare pereche. Atunci cand scaderea nu poate fi efectuata, deoarece descazutul este mai mic decat scazatorul, se aduna, deoarece operatiile se desfasoara in multimea numerelor intregi naturale. Rezultatele sunt numai numere cu o cifra. Acest test pune in evidenta blocajele.
V. Ceausu a realizat o varianta pe aparat a probei Kraepelin, asa-zisa proba a microcurbei de lucru. Este vorba de secventionarea sarcinii de a aduna si scadea numere din minut in minut, de-a lungul a 10 minute. Se masoara mai multi parametri. Proba este implementata pe un aparat electronic care afiseaza subiectului secvente de cate doua numere care trebuie adunate sau scazute dupa procedeul mentionat. Pentru a face ca secventa urmatoare sa apara pe ecranul aparatului, subiectul trebuie sa traga de o maneta. Aceasta maneta este cuplata la un sistem sensibil care arata in N/m2 efortul depus de subiect la fiecare actionare. Pe o diagrama este posibil sa se stabileasca o adevarata tipologie a subiectilor, si anume: forta ne arata excitabilitatea la nivelul segmentului motor, in timp ce numarul operatiilor reusite de adunare sau scadere ne arata performanta intelectuala. Este de dorit ca procesele intelectuale sa le devanseze pe cele senzorio-motorii. Atunci cand aceasta curba a performantei intelectuale este deasupra celei senzorio-motorii (gratie mediilor pe fiecare minut mai mari la activitatea intelectuala) avem persoane al caror reglaj comportamental se efectueaza pe baze rationale. Persoanele la care curba psiho-motorie devanseaza curba intelectuala sunt persoane impulsive, care mai degraba sunt dispuse sa actioneze decat sa mediteze.
Testarea atentiei sustinute se realizaeaza cu ajutorul aparatelor. Modelul experimental implicat are ca ipoteza posibilitatea stabilirii unei paralele intre ritm si atentie.
Un astfel de test este proba psihomotorie Ricossay. Aceasta presupune un aparat dotat cu un panou orizontal care are dispuse pe cate un rand orizontal, respectiv verical, becuri electrice. In interiorul matricii formate, la intersectia fiecarei linii cu fiecare coloana este dispus un buton sau, mai nou, un senzor. Becurile de pe linia orizontala si de pe cea vericala se aprind aleator. La intersectia liniilor si coloanelor semnalizate de becuri, subiectul trebuie sa atinga senzorul corespunzator. Aparatul este prevazut cu ritmuri impuse, cu viteze diferite si cu ritm liber, propriu subiectului. (Secventa urmatoare apare dupa ce a fost corect anulata precedenta.). Un panou cu contori electronici, cu afisaj numeric sau digidal, inregistreaza urmatorii indici ai performantei: timpul de executie, viteza de reactie la fiecare stimul, numarul de atingeri corecte/gresite, omisini, etc.
Brief Test of Attention (BTA)
Este elaborat de David Schretlen. Verifica severitatea deficitelor atentiei la persoanele cu varsta de 17-84 de ani. Cuprinde doua forme parale, prezentate pe casete audio. In forma N, sunt citite 10 liste de litere si nume care cresc in lungime de la 4 la 18 elemente. Sarcina subiectului este de ignora literele si de a socoti cate numere au fost citite cu voce scazuta.
Investigheaza aptitudinile senzorio-motorii. Termeni ca perceptiv-motor sau psihomotricitate au un continut asemanator. Senzorio-motricitatea implica, intotdeauna, o latura perceptiva si una motorie (Pitariu, in Indrumar psihodiagnostic, 1978).
Probele care testeaza psihomotricitatea presupun, in general, o sarcina standardizata, care solicita subiectului unele activitati musculare ce sunt masurate.
Testele senzorio-motorii masoara deci, aptitudinile musculare sau o combinatie de aptitudini senzoriale si musculare, cum sunt: dexteritatea, indemanarea, coordonarea ochi-mana, etc.
WRAVMA (Wide Range Assessment of Vizual Motor Abilities) este un test de aptitudine vizual-motorie, destinat intervalului de varsta 3-17 ani. Este realizat de W. Adams si D. Sheslow. Se aplica individual, cu un timp de aplicare de 4-10 minute pentru fiecare subtest. Normele au fost realizate de autori pe un esantion de 2600 de subiecti. Are trei subteste care masoara: miscari fine (prin test de fixare a unor cuie in lacasurile lor), abilitati vizual-spatiale (prin test de imbinare) si abilitati vizual-motorii (prin test de desen).
Aptitudinile senzorio-motorii sunt solicitate de o serie de profesiuni, cum sunt cele din domeniul transporturilor terestre, aeriene sau navale sau cele din domeniul industrial (lacatusi, sudori, electricieni, finisori, etc.).
Acesta este motivul pentru care aptitudinile senzorio-motorii sunt considerate aptitudini speciale. O serie de teste motorii au fost elaborate de Mira Stanbak, in 1965. Ea considera ca, prin motricitate, pot fi studiate diverse aspecte ale dezvoltarii psihice la copii. A plecat de la cercetarile de la inceputul secolului asupra sindromului debilitatii motrice. Intre 1920 si 1940, s-au identificat mai multi factori specifici ai motricitatii: rapiditatea, precizia, organizarea in spatiu. Se poate stabili pe baza testelor un anumit nivel de abilitate manuala.
TESTELE DE DEXTERITATE
- vizeaza precizia, rapiditatea, corectitudinea, cadenta, ritmul executiei.
Aparate:
1) Sinusoida Bonnardel. Este utilizata in selectia si orientarea catre toate activitatile care solicita miscarile precise ale celor doua maini. Situatia experimentala in care are loc administrarea probei permite observatii asupra unor indici comportamentali privind rabdarea, perseverenta, emotivitatea, etc.
Descriere
Dispozitivul este format dintr-o placa metalica in care este practicat un traseu (decupaj) sinusoidal. Sub sinusoida evolueaza un disc electroizolat, prevazut cu 2 pinteni metalici. Prin rotirea succesiva cu ambele maini a discului, subiectul trebuie sa-l conduca de la un capat la celalalt al traseului sinusoid. Subiectul are grija sa nu atinga marginile sinusoidei cu cei doi pinteni metalici, fapt considerat eroare si care este semnalizat acustic. Performanta, adica timpul de executie si numarul de erori, se inregistreaza de catre un contor electronic, cuplat la dispozitiv.
Desfasurarea probei
Subiectul se afla in pozitia asezat in fata mesei pe care se afla sinusoida. El trebuie sa manevreze corespunzator discul pentru a-l deplasa de la un capat la altul al sinosidei.
Instructajul prezinta sarcina in mod clar si standardizat. Examinatorul subliniaza ca proba trebuie efectuata bine (corect) si repede. Subiectul efectueaza un exercitiu parcurcurgand prima curba a sinusoidei, exact cat a parcurs anterior, in mod. demonstrativ, examinatorul insusi. Traseul se parcurge de trei ori.
Pentru interpretare se utilizeaza media pe cele trei administrari a timpului de executie si a numarului de greseli.
Alte probe de dexteritate: proba de evaluare a greutatilor (mai multe greutati etalonate sunt date subiectului pentru evaluare); proba de evaluare a grosimii unor rondele, le cunoasteti de la cursul si seminariile de psihologie experimentala.
2) Proba de coordonare manuala. In forma originara poarta denumirea ZWEIHANDPRUFER. Este o proba de disociere manuala, de aceea in laboratoarele din tara noastra este cunoscut ca DM1.
Descriere
Este format dintru-un cadru care poate fi deplasat inainte-inapoi si stanga-dreapta prin rotirea in sens orar si invers a doua manivele. Solidar cu cadrul mobil este montat un ac metalic care poate fi deplasat de-a lungul unui traseu electroizolat practicat intr-o placa metalica fixa. Atingearea acului de marginile metalice ale traseului inchide un circuit electric. Acest contact este sesizat de un contor electronic.
Desfasurarea probei
Consta in manevrarea cu ajutorul a doua manivele in varianta DM1 sau doua manete care se misca in plan orizotal, in varianta DM2, a acului metalic de-a lungul traseului format din patru portiuni lineare si o de forma circulara cu raza variabila.
Performanta este data de numarul de greseli (de atingeri ale placii metalice), de timpul de parcurgere a traseului si durata medie a erorii. Proba reprezinta un izvor de informatii cu privire la foarte multe aspecte, cum sunt angajarea in sarcina, perseverenta, stabilitatea emotionala, planificarea activitatii)
De obicei sarcinile de reprezentare spatiala sunt incluse in testele de inteligenta concreta. Exceptie fac o serie de teste de inteligenta cum sunt: Matricile Raven, care sunt saturate in factorul spatial. Saturatia in factorul spatial este proprie testelor de aptitudine tehnica.
TESTUL DE COMBINARE IN SPATIU
A fost elaborat de Friedrich Moede. Este utilizat ca subtest in bateriile pentru investigarea aptitudinii mecanice. Se aplica si in consilere vocationala de la 13 ani in sus. Consta intr-o foaie de hartie pe care sunt reprezentate fasii de material din care lipsesc unele bucati. Locurile lipsa sunt reprezentate prin cercuri. In jumatatea inferioara a paginii sunt date, in mod aleator, cele 18 bucati extrase din fasiile reprezentate in jumatatea superioara a paginii. Subiectul inscrie in cercuri literele figurilor pe care le considera ca se potrivesc cel mai bine in spatiile goale.
Proba a fost adaptata de G. Bontila pe populatie romanesca si figureaza sub denumirea de "Test 13" in colectia cuprinsa in '' Culegerea de teste psihologice de nivel si aptitudini'' care insoteste cartea ''Aptitudinile si masurarea lor'' (Bontila, 1971).
TESTELE DE APTITUDINI TEHNICE SPECIALE
Testele de aptitudini tehnice speciale - sunt probe care includ factori spatiali, intelegerea si judecata tehnica, identificarea unor principii de functionare.
O proba clasica de intelegere tehnica este Testul 10, din culegerea mentionata (Bontila, 1971), care solicita capacitatea de a intui modul de functionare al unui mecanism cu roti dintate.
Un alt test de aceeasi factura este '' Proba de intuitie tehnica'' a lui I. M. Nestor. Sunt date 68 de teme, in care vizeaza diverse probleme tehnice, a caror rezolvare antreneaza capacitatea de a intui diverse principii, legi, care functioneaza in domeniul tehnicii.
In cele mai mai multe cazuri, testele de aptitudini sunt incorporate in baterii cu variate destinatii.
Bateria factoriala PMA (Primary mental aptitude - aptitudine mentala primara) a fost publicata in SUA, in 1947. Se adreseaza subiectilor intre 11 si 17 ani si este considerata ca fiind destinata evaluarii aptitudinii scolare.
Bateria cuprinde 5 teste destinate evaluarii unor factori de inteligenta:V - semnificatie verbala, S - aptitudine spatiala, R - rationament, N - aptitudine numerica, W - fluiditate verbala.
O serie de teste si baterii sunt destinate masurarii aptitudinii tehnice.
Discurile Bonnardel
Bateria G.A.T.B a fost elaborata de catre Beatrice Dvorsak. Investigheaza urmatorii factori: ''g'' (prin teste de vocabular si rationament aritmetic), ''V'' (aptitudinea verbala - masurata cu teste de vocabular si sinonime-antonime), ''N'' (aptitudine numerica - prin calcule simple si probleme practice aritmetice), ''F'' (perceptia formelor - asamblarea unor forme din elemente disparate), ''O'' (perceptia scrierii), ''F'' (dexteritate manuala), ''M'' (dexteritate digitala - demontare si asamblare de rondele). Pentru diferite profesii sunt stabilite grupaje de factori implicati in reusita impreuna cu pragurile de admisibilitate pe fiecare proba in parte.
