|
|
|
Lepidopterele, nume generic dat speciilor
de fluturi, au aparut cu peste 100 de milioane de ani in urma.
Se gasesc in aproape toate colturile lumii, mai putin la Polul Nord si Polul Sud, fiind mai raspanditi la tropice decat in America de Nord si
in Europa.
Asemeni pasarilor, fluturii pot zbura pe distante mari. Fluturele are corpul bombat sau alungit si catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi marunti de culori diferite si un aparat bucal adaptat pentru supt. Maxilarele sunt foarte lungi si sunt unite prin carlige si ace, formand un tub numit proboscida. Ochii sunt bine dezvoltati si foarte sensibili la miscare.
Antenele lungi sunt folosite pentru detectarea mirosului si a miscarilor aerului. Ei se hranesc din flori viu colorate, cu nectar, un lichid dulce ce se gaseste in adancul florilor, pe care il extrag prin introducerea proboscidei in floare. Isi pot folosi si picioarele pentru a gusta planta pe care se afla.
La capatul posterior se afla structurile necesare pentru imperechere. Ciclul vietii unui fluture are 4 faze: oul, omida sau larva, nimfa sau pupa si fluturele matur, zburator.
Dupa imperechere, femelele isi depun ouale separate sau in
grupuri in functie de tipul plantei. Daca ouale sunt depuse gresit, atunci
omizile, cand vor iesi din oua, nu se vor putea hrani si vor muri.
Omizile sunt vietati tubulare formate din inele de chitina care se hranesc cu
plante sau alte insecte. Omizile au falci mari, bine dezvoltate ce le permit sa
roada materiale tari. Unele omizi sunt paraziti periculosi, distrugand
culturile, altele au rol benefic, contribuind la descompunerea si transformarea
frunzelor cazute in humus.
A treia faza a vietii
lepidopterelor este nimfa, faza care marcheaza metamorfoza de la omida
taratoare la fluturele matur.
In aceasta etapa, omida isi gaseste un loc unde sa-si lase pielea exterioara,
inceteaza sa se hraneasca, produce pupa rezistenta, iar corpul este transformat
in fluture. La sfarsitul acestei etape, din nimfa iese fluturele.
Mai stiati ca:
Fluturii au o gama larga de culori, culorile aprinse sunt un semn ca ei nu sunt buni de mancat. Multe lepidoptere au otravuri in corp provenite din plantele cu care se hranesc, otravuri care au un gust neplacut pentru pasari, dar care sunt inofensive.
Viermele de matase este singura insecta domisticita pana acum. Numele stiintific este Bombyx mori. Face parte din ordinul Lepidopterelor (fluturi). Toate speciile care produc matase au o metamorfoza completa compus din patru stadii: ou, larva, crisalida (pupa) si fluture.
Oul
O femela depune aproximativ 680 de oua.
Stadiul de ou dureaza circa 120-300 zile la rasele cu o singura generatie pe an si 14 zile la rasele cu mai multe generatii pe an.
In medie un ou cantareste 0,5 mg si masoara 1,5 mm lungime.
Intr-un gram sunt aproximativ 1600-2000 de oua.
Larva
Larva denumita uzual, dar impropriu, viermele de matase, iese din ouale fecundate dupa o scurta perioada de incubatie (clocire).
Are o culoare inchisa, datorita unor perisori desi si negri. Pe masura ce larvele cresc, perisorii de pe corp dispar, tegumentul se intinde si capata o culoare alba sidefie, fie pigmentata in functie de rasa.
Corpul larvei are o forma cilindrica, cu aspect inelat, iar lungimea corpului atinge 6-8 cm.
Stadiul de larva are o durata de 26-31 de zile.
Stadiul de larva prezinta importanta practica pentru crescator datorita faptului ca in acest stadiu se realizeaza productia sub forma gogosilor de matase
Secretia matasii se realizeaza cu ajutorul unui aparatulului sericigen format din glande sericigene, presa si filiera. Fibra de matase este lichida si se intareste doar dupa iesirea ei prin filiere in mediul exterior. Presa si filiera au rolul de a regla grosimea fibrei de matase.
Secretia matasii este influentata in principal de cantitatea si de calitatea frunzei de dud administrata larvelor.
Sericina reprezinta 20-30 % din greutatea fibrelor si constituie substanta care lipeste fibrele de matase.
Pe langa sericina si fibroina in compozitia matasii mai intra substante minerale si pigmenti care dau culoarea alba, galbena sau alte nuate, gogosii.
Crisalida (pupa)
Crisalida se formeaza la 2-3 zile dupa ce larva si-a terminat depunerea firului cu care si-a urzit gogoasa.
Acest stadiu dureaza 10-14 zile, in functie de rasa.
In ultimele zile ale stadiului de crisalida, tegumentul ei se usuca treptat si se desprinde de corp, dupa care in locul crisalidei apare fluturele care iese din invelisul crisalidei si se prinde cu piciorele de captuseala interna a gogosii.
Fluture
Fluturele este ultimul stadiu din ciclul evolutiv al viermelui de matase si are ca unica functie perpetuarea speciei. Acesta elimina prin orificiul bucal o saliva alcalina care inmoaie peretele gogosii la unul din capetele ei si facandu-si loc cu piciorele si cu capul, formeaza un orificiu princare iese afara. In primele zile apar in mod obisnuit masculii.
Imperecherea dureaza doua trei ore, iar depunerea oualor dureaza aproximativ doua zile. Fluturii masculi traiesc circa 10 zile, iar cei femeli cu doua trei zile mai mult.
Fluturele nu se hraneste in perioada ei de viata decat cu rezervele stocate in stadiul de larva.
