1.     Introducere

Calitatea este o notiune cu o foarte larga utilizare, ceea ce face extrem de dificila definirea ei din punct de vedere stiintific.

O analiza succesiva a tabloului economic mondial al anilor '90 permite evidentierea unor trasaturi definitorii incontestabile: diversificarea si innoirea rapida a ofertei de marfuri, sub impactul dezvoltarii rapide a stiintei si tehnicii, mondializarea pietelor, facilitata de progresele inregistrate in domeniul telecomunicatiilor, cresterea exigentelor clientilor si ale societatii.

In aceste conditii, calitatea produselor si serviciilor s-a impus ca factor determinant al competitivitatii intreprinderilor.

Pe de alta parte, se manifesta un interes crescand fata de problemele asigurarii calitatii, la nivel national, regional si international. Se vorbeste tot mai intens de "fenomenul" standardelor ISO seria 9000, standardele cu impact deosebit asupra comertului international.

Analizand evolutia principalilor factori ai competitivitatii, rezulta ca, in prima jumatate a secolului nostru, departajarea pe piata a intreprinderilor se realiza prin preturile mai scazute, obtinute pe seama utilizarii unei forte de munca mai ieftine.

Cresterea deosebita a importantei calitatii a fost determinata, in principal, de intensificarea concurentei, sporirea continua a exigentelor clientilor si ale societatii, cresterea complexitatii produselor si proceselor de realizare a acestora.

Progresul tehnic in general, dezvoltarea mijloacelor de comunicatie in special, cresterea nivelului de cultura determina evolutia rapida a gusturilor, preferintelor, diversificarea nevoilor oamenilor.

Pe langa necesitatile de baza, produsele satisfac tot mai mult alte necesitati (de prestigiu, gustul frumosului etc.).

In aceste conditii, devin mai eficiente intreprinderile care pot asigura flexibilitatea necesara pentru satisfacerea cerintelor consumatorilor, privind structura sortimentala a produselor.

Pe de alta parte, cumparatorii devin mai exigenti fata de calitatea produselor. Ei formuleaza o serie de cerinte privind fiabilitatea si mentenabilitatea, caracteristicile psihosenzoriale, economice sanogenetice ale produselor, compatibilitatea lor cu alte produse etc. De asemenea, doresc sa fie informati corect si complet pentru a putea alege produsele in cunostinta de cauza.

Consumatorii se organizeaza in asociatii, pentru a putea analiza si compara produsele care li se ofera si pentru a putea contracara tendinta de proliferare a celor necorespunzatoare calitativ.

La nivel macroeconomic (national, regional, international), calitatea produselor si serviciilor este evaluata tot mai mult in stransa legatura cu calitatea vietii. Se acorda o importanta deosebita caracteristicilor sanogenetice ale produselor, diminuarii impactului ambiental negativ al unor produse si procese, fiind introduse, in acest sens, tot mai multe restrictii: reglementari, standarde obligatorii referitoare la protectia vietii, sanatatii persoanelor si a mediului inconjurator.

In aceste conditii, raspunderea producatorului privind asigurarea calitatii depaseste limitele propriei intreprinderi, pentru ca el se angajeaza fata de client sa realizeze un anumit nivel al calitatii produsului in ansamblu.

2.     Caracteristicile de calitate ale berii

Berea este o bautura alcoolica nedistilata obtinuta prin fermentarea alcoolica a mustului preparat din malt, cereale nemaltificabile, zahar, hamei, apa cu adaos de drojdie si preparate enzimatice. Contine 88.94% apa si 12.6% extract format din glucide, substante proteice, elemente minerale, vitamine, substante amare, substante tanante, glicerol, acizi, substante colorante si aromatice.

Sortimentul de bere se diferentiaza in general dupa concentratia alcoolica, concentratia mustului primitiv si extractul real. Astfel, exista bere blonda (slab alcoolica, usoara, obisnuita, superioara, Pils), bruna (obisnuita, superioara, Porter) si speciala (slab alcoolica, dietetica, nutritiva, fara alcool, carmel). Concentratia alcoolica variaza de la 0,8 la 1,8% la berea caramel pana la 5,4% la berea tip Porter.

Aprecierea calitati berii se face prin intermediul caracteristicilor organoleptice si fizico-chimice

Examinarea organoleptica

Se face prin tehnica degustarii in incaperi special amenajate, curate, fara mirosuri straine, trepidatii sau zgomote. Probele recoltate se mentin timp de o ora la intuneric, la temperatura de 10-12^oC, inainte de a fi supuse analizei. In vederea efectuarii analizei probele sunt turnate in paharele de degustare in aceeasi cantitate pana ce spuma ajunge la gura acestora.

Proprietatile organoleptice ale berii se examineaza in urmatoarea ordine:

aspect;

culoare;

miros;

gust;

impregnare cu bioxiod de carbon;

aspect si persistenta spuma.

Pentru aprecierea diferitelor caracteristici se aplica scari de punctaj de la 0 la 5 puncte pentru fiecare caracteristica organoleptica in parte, pe o scara de la 0 la 20 puncte.

Pentru ca berea sa satisfaca cerintele minime de calitate la analiza senzoriala este necesar ca aceasta sa intruneasca un punctaj mediu total de minim 12,1 puncte (12,1.15 puncte - bere satisfacatoare, 15,1.18 puncte - bere buna, 18,1.20puncte - bere f. buna).

Aspectul se verifica prin transparenta la lumina naturala a zilei. Berea blonda se prezinta ca un lichid limpede, cu luciu caracteristic, fara sediment sau impuritati, cu spuma alba si perlaj de bioxid de carbon. Berea bruna are aspect limpede, fara sediment sau impuritati, cu spuma alba si perlaj de bioxid de carbon. Berea de specialitate este limpede, cu luciu caracteristic, fara sediment sau impuritati. Berea caramel are aspect opalescent, cu sediment provenit din depunerea drojdiei.

Culoarea se determina cu solutie de iod si se exprima prin numarul de cm³ de solutie de iod cu concentratia 0,1n necesari pentru aducerea a 100cm³ apa distilata la culoarea berii analizate. Variaza de la galben-pai pana la galben la berea blonda, este bruna la berea bruna si galbena sau bruna, specifica fiecarui sortiment, la berea de specialitatea.

Limpiditatea. Berea nu trebuie sa fie tulbure sau sa prezinte sediment. Berea pasteurizata poate sa depuna un depozit redus de sediment pe parcursul depozitarii in cadrul termenului de valabilitate. Prezenta tulburelii sau depunerea de sediment indica cel putin un inceput al procesului de alterare al berii.

Caracteristicile de gust, miros si aroma trebuie sa corespunda sortimentului. Mirosul se apreciaza imediat dupa deschiderea ambalajului in care se afla sau se pastreaza proba de bere. Trebuie sa fie caracteristic fiecarui tip, placut, fara nuante de mucegai sau acru, cu aroma de hamei si malt. Gustul trebuie sa fie amarui, placut, caracteristic fiecarui tip, care atesta prezenta de bioxid de carbon, fara nuante straine.

De valoarea impregnarii cu bioxid de carbon se face concomitent cu evaluarea aspectului si gustului.

Spuma. Pentru aprecierea acesteia, berea se toarna imediat dupa decapsularea, de la o inaltime de 30 mm, intr-un pahar special tinut inclinat. Se verifica volumul, finetea si stabilitatea spumei la temperatura de 15^oC. Berea de calitate superioara formeaza o spuma alba, densa, bogata, fina, cu grosimea de 30-40mm, persistenta timp minim trei minute, insotita de perlaj constant (bulele de bioxid de carbon sa se degaje lent). Dupa disparitie lasa pe pahar o urma alba, dantelata.

Berea blonda si berea bruna se prezinta sub forma unui lichid limpede,  fara sediment sau impuritati, cu miros caracteristic fiecarui tip placut, fara miros strain (de mucegai, de acru etc.), cu aroma de hamei. Gustul este specific fiecarui tip, amarui, placut, fara nuante straine.

Berea caramel se prezinta sub forma unui lichid de culoare bruna, inchisa, opalescent, cu sediment prin depunerea drojdiilor in suspensie. Mirosul este caracteristic fiecarui tip, placut, fara nuante straine, cu aroma de hamei, iar gustul este dulce-amarui, fara nuante straine.

Examinarea fizico chimica

Dintre caracteristicile fizico-chimice ale berii sunt selectionate drept criterii de calitate urmatoarele: continutul de alcool, extractul real, concentratia mustului primitiv, continutul de bioxid de carbon si aciditatea.

Determinarea concentratiei alcoolice.

Concentratia alcoolica sau taria alcoolica a berii este data de continutul, in cm³, de alcool etilic existent in 100cm³ produs. Se exprima in % vol.

Determinarea se realizeaza prin metoda distilarii. Prin distilarea probei de analizat (200cm³ proba) se separa distilatul, care se supune in continuare determinarii concentratiei alcoolice, iar in balonul de distilare ramane reziduul, care este pregatit pentru determinarea extractului real. Pentru determinarea concentratiei alcoolice este necesar sa se stabileasca densitatea relativa a distilatului, cu ajutorul picnometrului (metoda picnometrica), in anumite conditii de temperatura si umiditate si apoi pe baza tabelelor de corelatie se citeste direct concentratia alcoolica corespunzatoare distilatului obtinut. Metodologia de desfasurare a determinarii este prezentata in sectiunea imediat urmatoare.

Berea contine intre 1,5 (berea slab alcoolica) si 5,4% vol. alcool (berea bruna Porter), in functie de categoria de bere si de sortiment. Berea de specialitate fara alcool poate contine 0,5% vol. alcool.

Determinarea extractului real.

Extractul real (Er) reprezinta continutul total de substante solubile existente in produsul finit. Acesta da gustul si corpolenta berii.

Determinarea se bazeaza pe aducerea reziduului de distilare din balonul de extractie, la semn cu apa distilata, intr-un balon cotat de 200cm^3,  pana la volumul initial al probei de analizat (200cm³), determinarea densitatii extractului cu picnometrul si citirea in tabelele de corelatie a extractului real.

Determinarea extractului primitiv.

Concentratia mustului primitiv sau extractul primitiv (Ep) exprima continutul de substanta solubila al mustului de malt care se supune fermentatiei primare si secundare si care trebuie sa asigure in produsul finit un anumit extract real si un anumit continut de alcool. Se determina prin calcul pe baza extractului real, a continutului de alcool si a unor coeficienti empirici, stabiliti in urma procesului de fermentatie.

Extractul primitiv, %

, in care:

A = concentratia alcoolica a probei;

Er = extractul real;

2,0665 = cantitatea de extract primitiv necesara pentru obtinerea prin fermentatie a 1 g alcool etilic, in g;

1,0665 = cantitatea de substanta (bioxid de carbon + drojdie) rezultata la obtinerea prin fermentare a 1g alcool etilic, in g.

In cazul in care berea sau mustul de malt se dilueaza cu apa ori nu se respecta reteta de fabricatie in privinta continutului de malt, valoarea extractului primitiv este mai mica decat limita minim admisa.

Extractul primitiv trebuie sa fie min. 6% la berea slab alcoolica, min. 11% la berea blonda obisnuita si min. 12% la berea bruna obisnuita.

Determinarea aciditatii totale.

Aciditatea totala reprezinta un indictaor de calitate ce caracterizeaza prospetimea berii.

Se determina prin titrarea probei de analizat cu NaOH sol 0,1n, in prezenta fenolftaleinei ca indicator, dupa indepartarea  prealabila a bioxidului de carbon.

Berea slab alcoolica trebuie sa aiba aciditatea totala max. 2,2 grade de aciditate, berea blonda obisnuita max. 3 grade de aciditate iar berea bruna obisnuita max 3,2 grade de aciditate.

Determinarea culorii de iod.

Se face prin adaosul in picatura a unei solutii de iod 0,1 n in 100 cm³ apa distilata, pana la egalizarea culorii cu proba martor de bere introdusa intr-un vas identic.

Determinarea continutului de bioxid de carbon

Metoda volumetrica.

Principiul metodei: fixarea bioxidului de carbon liber sub forma de carbonat de acid de sodiu prin tratare cu solutie de carbonat de sodiu.

Proprietati fizico - chimice ale berii:

3.     Studiul produsului bere "Fulbier"

Tendinta de redefinire a pietei pertinente a berii s-a manifestat si in Romania, unde, in 1990 existau 25 de fabrici de bere avand capacitati relativ similare (cca. 400.000 hl/an) si pozitii de monopol geografic, fiecare dintre ele avand talia optima pentru a deservi 1-2 judete limitrofe.

Dupa 1990, industria berii a fost poate cea mai dinamica dintre industriile ale caror intreprinderi s-au privatizat prin metoda MEBO sau prin emisiune publica de actiuni. Trei factori au contribuit la succesul sau insuccesul ulterior al unora dintre ele:

Unele intreprinderi au efectuat in urma privatizarii investitii masive in vederea retehnologizarii (linii automate de imbuteliere, linii de precuratire malt, etc.), ceea ce le-a permis reducerea costurilor si cresterea calitatii produselor, in timp ce altele (ex: Bere Bauturi Chitila) cu talia, componentele si tehnologia perimata de care dispuneau au ales calea diversificarii in domenii mai mult sau mai putin legate (ex: bauturi racoritoare), cale ce s-a dovedit mai degraba destructiva de valoare economica, conducand la cresterea mai rapida a costurilor in raport cu veniturile asteptate.

Din modul de proiectare initial al acestor capacitati productive, unele dintre ele posedau intreg lantul tehnologic (de la aprovizionarea hameiului, prelucrarea maltului si a berii), in timp ce altele procesau direct maltul pentru obtinerea produsului finit. In acest context, criza de materii prime de dupa 1990 a accentuat dependenta firmelor cu ciclu scurt de prelucrare de cele cu ciclu complet, devenite furnizori de malt excedentar, putand in acest mod manipula concurenta.

In fine, patrunderea firmelor straine pe piata a accentuat concurenta, ele prezentand avantajul competitiv al neperisabilitatii produsului pe o durata indelungata, in raport cu berea romaneasca al carei termen de valabilitate era foarte scurt, antrenand riscuri de pierderi si bariere la export.

In acest context, unele intreprinderi, prin imbunatatirea calitatii produselor, redimensionarea retelelor de distributie, spirit novator in marketing, distribuire si publicitate, au reusit sa realizeze o acoperire nationala a pietei, in timp ce altele, prin strategii neadecvate contextului economic si neluand in calcul riscurile antrenate de cei trei factori mentionati, au fost eliminate de pe piata.

Cu o rata de crestere medie de 4-5%, Romania urmeaza sa devina o a doua piata de desfacere dupa Polonia, in Europa Centrala. Aceasta crestere se datoreaza nivelului relativ scazut al taxelor, imbunatatirii semnificative a calitatii berii si profesionalismului si intensitatii activitatii de marketing spun analistii.

Cota de piata este impartita intre trei dintre cei mai mari producatori mondiali din domeniu si mai multe companii fara rezonanta internationala.

Astfel, B.B.A.G. detine 36%, grupul belgian INTERBREW 11%, grupul sud african SOUTH AFRICAN BREWERIES 10%, restul de 43 % este impartit de 11 firme, cele mai importante: bere Timisoreana, Aurora Brasov, Lutus Valcea, Robeme Rosiori, Bernas Suceava, Bere Scornicesti, Bere Sibiu, Bere Azuga, Fulger, Ro-Beer Galati, United Romanian Breweries (Tuborg si Skol).

URSUS este in momentul de fata cea mai vanduta marca de bere din Romania, detinand o cota de aproximativ 10%. Din 1988 actionar majoritar este S.A.B., cel mai important producator de bere din Europa Centrala si de Est.

Societatea comerciala "FULGER" S.A. este un producator intern si s-a constituit la data de 23.04.1999, inmatriculata la oficiul Registrul Comertului sub numarul J40/896/1991 prin contract de vanzare-cumparare, numarul 115/22.03.1999 intre F.P.S. si S.C. Moldoproduction S.A., prin care ultima achizitioneaza pachetul majoritar de actiuni, respectiv 70,2% din capitalul social al S.C. FULGER S.A.

Societatea este fosta intreprindere Bragadiru, de altfel acesta este si numele orasului unde se afla S.C. "FULGER" S.A. (Sos. Alexandriei, nr.191, Bragadiru-ILfov).

Capitalul subscris si varsat 73.603.125.000 lei, impartit in 23.944.125 actiuni nominale, fiecare cate 25.000 lei.

Structura capitalului social este urmatoarea:

1 - S.C. Moldoproduction S.A. 70,2% (51.671.725.000 lei)

2 - S.I.F. Muntenia S.A. 16,5% (12.137.000.000 lei)

3 - Persoane fizice devenite actionari prin aplicarea procedurilor de privatizare in masa, cu titlu gratuit, in baza legii nr. 55/1995 13,3% (9.794.000.000 lei) S.C. Moldoproduction S.A. este persoana juridica romana S.I.F. Muntenia S.A. este persoana juridica romana.

Obiectul de activitate

Obiectul principal de activitate este fabricarea berii de toate tipurile - cod CAEN 1596.

Celelalte obiecte de activitate sunt:

fabricarea bauturilor alcoolice distilate - cod CAEN 1591

fabricarea alcoolului etilic de fermentatie - cod CAEN 1592

fabricarea altor bauturi alcoolice si nealcoolice

fabricarea produselor de panificatie

fabricarea maltului

fabricarea conservelor din legume, fructe si alte produse alimentare

lucrari de constructii, transport, etc.

comert cu diverse produse (alimentare, nealimentare)

PRODUCTIA DE BERE

Fabrica produce bere blonda pasteurizata, bere blonda si bruna pasteurizata, la sticle si la butoi pentru clienti cu dozatoare.

Productia de bere lunara in anii 1999 si 2000 este:

Deci productia a fost de: 582.000 hl, in 2000

685.500 hl, in 1999

  ;

Unde CA = cifra de afaceri;

P = pretul mediu pe litru;

Q = cantitatea vanduta, cu TVA;

1 - an de baza, 200;

2 - an de comparatie, 1999;

P₁ = 7.000 lei;

P₀ = 5.000 lei.

Productia medie lunara q = Q/12 T q₁ = 48.500 hl

q₂ = 57.100 hl

Deci q₁< q₂ T r = q₁ / q₂ = 85% a scazut cu 15%

De asemenea R = Q₁ / Q₂ = 85% T Productia a scazut cu 15%

q_1max = 120.000 hl

q_1min = 7.000 hl A₁ = q_1max * q_1min = 113.000 hl

q_0max = 135.000 hl

q_0min = 7.000 hl A₀ = q_0max * q_0min = 127.500 hl

Deci q_1max < q_0max

q_1min < q_1min

A₁ < A₂

q_1max / q_1min = 17,1 si q_0max < q_0min = 18

Se observa ca exista o diferenta foarte mare intre q_max si q_min. Acest lucru se datoreaza faptului ca vara se vinde mult mai mult decat iarna, aceasta bautura se prefera cand temperatura creste peste 25^oC.

CA₁ = 407,4 mld lei = 15,67 mil $ (1$ = 26.000 lei)

CA₀ = 342,75 mld lei = 19,585 mil $ (1$ = 17.500 lei)

CA₀^a = CA₀ * 1,5 = 514,125 mld lei

CA₀^a = cifra de afaceri actualizata, coef. actualizare = 50%

CA₁ / CA₀ = 80%, deci cifra de afaceri la bere a scazut cu 20%.

Pretul si calitatea

Pretul produsului "Fulbier" este aproape cel mai scazut dintre toate produsele. Iata cateva exemple pe piata.

Calitatea este undeva la mediu. Dar daca nu se bea pana-n 10-15 zile, "Fulbier" se strica si devine total neplacuta la gust si aspect.

Termenul de garantie:

Asa cum spuneam, T.G. este scazut in comparatie cu alte marci care tin pana la 6-9 luni, chiar si mai mult.

4.      Concluzii

S.C. "FULGER" S.A. nu are un potential comercial puternic aproape slab. Cota de piata este in scadere spre o cota foarte mica, 2-3% zona de desfacere geografica este in sens invers dezvoltarii actuale a pietei berii, adica evolueaza de la national la regional, desi nu putem spune ca a avut o piata nationala puternica, deoarece Banatul si Transilvania nu sunt patrunse de produsul Fulbier.

Firma are o capacitate medie de productie, dar nu s-a investit in retehnologizare si remodernizare, ceea ce va duce in scurt timp la costuri ridicate, productivitatea muncii foarte scazuta.