|
|
|
Situatia epidemiologica a tuberculozei in Romania
Incidenta globala a TBC a fost in continua scadere dupa anul 1972 pana in 1985 (55,8%ooo): plecandu-se de la 492,7%000 cazuri noi de tuberculoza in 1950 s-a ajuns la 53,2%000 in 1987, dupa care s-a inregistrat o resurgenta a cazurilor. La copiii 0-16 ani, in anul 1960 erau inregistrate 313,8%ooo cazuri,scazand in 1965 la 92,7%ooo, si apoi in 1987 la 7,8%ooo cu o crestere ulterioara constanta (ajungand in anul 2003 la 44,3%000) -figura 2 si3 , iar indicele cazurilor grave scazand de la 7,5%000 la 0,8%000. In anul 2002, incidenta tuberculozei la barbati a fost de 198.4%ooo, iar la femei de 88.2%ooo cu o crestere marcata in 2003-figura 4. Pe grupe de varsta , se observa ca tuberculoza are un varf de supramorbiditate la varsta activa 20-45 ani.Incidenta este variabila pe teritoriul tarii,cu diferente sensibile de la judet la judet. Mortalitatea prin tuberculoza a scazut de la 34,8%000 in1962 la 4,6%000 in 1987,crescand la 11,45%000 in 1996.Pe grupe de varsta mortalitatea a prezentat o scadere importanta la toate grupele,cu o deplasare spre varstele inaintate.Varsta medie a decedatilor a crescut de la 28 ani la 55 ani.In anul 1987 decesele la copii s-au situat la 0,36%000.Prevalenta eliminatorilor de bacilii a fost de 59,7%000 in1970 ,a scazut la 24,8%000 ajungand in 1995 la 32,7%000 Riscul de infectie la varsta de 14 ani a scazut de la 2,6% in 1970 la 1,5% in 1975 si la 1% in 1980.
Factorii de risc de infectie sunt diferiti de cei de imbolnavire. Cel mai important determinant al instalarii infectiei la un contact cu un caz de tuberculoza activa este severitatea cazului din punct de vedere bacteriologic(infectiozitatea sa). Urmeaza apoi conditiile de expunere (volumul de aer respirat impreuna cu sursa): aglomerarea si intimitatea surselor,timpul petrecut impreuna. La acelasi grad de infectiozitate , aglomerare de persoane si intimitate a contactului , stilul de viata al persoanelor devine un factor de risc de infectie: igiena locuintei si igiena personala. Se observa deci ca factorii de risc de infectie sunt extrinseci organismului. Factorii de risc intrinseci ar putea fi doar eficienta sistemului de clearance al arborelui respirator si tipul de respiratie.
Tuberculoza nu este o boala inalt contagioasa. Daca se ia in considerare infectiozitatea pe unitati de durata a expunerii,tuberculoza apare net mai putin infectioasa ca celelalte boli comunicabile ale copilului. Numai in circumstantele ce permit un contact prelungit cu sursa eliminatoare de bacili, in conditiile unei aerisiri incorecte a incaperilor(conditii de habitat deficitare) si a unor concentratii foarte mari in atmosfera respirata a particulelor infectate se poate ajunge la o rata mare de infectie.
Factorii de risc de dezvoltare a unei boli active dupa o infectie tin in mare masura de caracteristicile intrinseci ale indivizilor: varsta, sex, conformatie corporala, susceptibilitate genetica.
In general ,toate cauzele ce pot altera imunitatea mediata celular duc la un risc crescut de imbolnavire. Totusi trebuie subliniat ca varsta este un factor important pentru aparitia bolii, tuberculoza avand o mare predilectie pentru persoanele tinere
Evolutia fenomenului epidemiologic tuberculos este determinata de masura in care exista conditii pentru raspandirea infectiei si pentru transformarea ei in boala, aceasta la randul ei fiind determinanta pentru nivelul mortalitatii.
Caracterul ambiguu al tuberculozei , de boala infectioasa transmisibila si in acelasi timp de expansiune dependenta de factori de mediu biologic si social, a facut ca indicii epidemiometrici cum ar fi incidenta si prevalenta infectiei, incidenta si prevalenta imbolnavirilor , ca si mortalitatea sa nu-si capete intreaga lor semnificatie decat in cadrul relatiilor complexe dintre infectia tuberculoasa, populatia receptiva si conditiile de mediu.Cresterea continua a organismelor anergice care intra in pubertate , zona inca de mare risc de infectie, atrage dupa sine si modificarea conceptiei dupa care infectia tuberculoasa se deosebeste net de boala tuberculoasa. Datorita particularitatilor varstei , infectia realizata la pubertate nu mai poate fi considerata benigna si inofensiva. Ea reprezinta, prin potentialul imediat de evolutie , premisa anatomica a tuberculozei clinice, intre infectie si boala fiind numai o diferenta de grad.
In anul 1937 , Bruno Lange (citat si de Moisescu) scria ca in Europa Centrala " 60% dintre subiecti se contamineaza la pubertate si in primul deceniu postpuberal, pentru ca in cel de-al treilea deceniu , perioada primo-infectiilor sa se incheie".Constatarea valabila pentru acel an si moment epidemiologic s-a dovedit tranzitorie , caci deplasarea continua a primoinfectiei spre varstele mari i-a permis lui F. Schmidt , doua decenii mai tarziu si referindu-se tot la acelasi spatiu geografic , sa afirme ca " pana la 15 ani se infecteaza cu bacilul Koch sub 50% din totalul subiectilor , astfel incat majoritatea indivizilor contracteaza primoinfectia dupa aceasta varsta".
Acolo unde alaturi de copii si pubertari care nu si-au realizat infectia virulenta , coexista inca o populatie mare de adulti bolnavi, contaminatori, situatia nu este foarte buna.In aceasta privinta , ancheta daneza Groth-Peterson a demonstrat ca tinerii convertori fac tuberculoza boala mai des decat cei in varsta, grupa cea mai periclitata fiind cea de 15-24 ani.
Facand o comparatie intre incidenta tuberculozei la pubertari si adolescenti in teritoriile care beneficiaza de un grad de industrializare mai avansata si cele cu economie inca predominant agricola , se poate constata ca valorile incidentei sunt mai scazute la primele decat la secundarele. Se inregistreaza astfel o incidenta de 139,4%000 la varsta de 15-18 ani in teritoriile industrializate fata de 160%000 in teritoriile agricole pentru anul 1971, industrializarea ca atare , prin conditiile social-economice pe care le creeaza , imprima un curs favorabil al endemiei prin tuberculoza , scazand printre altele si riscul de imbolnavire a pubertarilor si adolescentilor.
Aceasta diminuare a riscului de imbolnavire ar putea fi si mai marcata daca factorii defavorizanti, ca migratia intre medii, stressul, neaplicarea unor masuri de depistare si protectie, nu ar avea in mod tranzitoriu un efect negativ asupra relatiilor dintre boala, varsta si conditii social-economice.
Deplasarea incidentei infectiei catre pubertate si pastrarea " varfului juvenil" al incidentei imbolnavirilor se insoteste de anumite modificari in structura morbiditatii.
